Inochentie I al Romei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (interwiki en)
(traducere)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
Cel întru sfinţi Părintele nostru '''Inochentie I al Romei''' (Inocenţiu) a fost [[episcop]] al [[Biserica Romei|Bisericii Romei]] între anii 401-417. A fost foarte activ în acţiunea de extindere a autorităţii Romei, pe care a încercat să o propulseze ca instanţă supremă în soluţionarea litigiilor din cadrul Bisericii.<br>
−
Cel întru sfinţi Părintele nostru '''Inochentie I al Romei''' a fost [[episcop]] al [[Biserica Romei|Bisericii Romei]] între anii 401-417. A fost foarte activ în acţiunea de extindere a autorităţii Romei, pe care a încercat să o propulseze ca instanţă supremă în soluţionarea litigiilor din cadrul Bisericii.<br>
 
 
[[Prăznuire]]a sa se face pe [[25 martie]].
 
[[Prăznuire]]a sa se face pe [[25 martie]].
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
−
Little is known of the early life of Bp. Innocent. The date of his birth is unknown. The Liber Pontificalis reports him as a native of Albano, now a suburb of Rome, whose father was named Innocentius. His contemporary, St. [[Jerome]] noted that his father was Bp. Anastasius I, who was Innocent's immediate predecessor as Bishop of Rome, as the Roman [[clergy]], at the time, could not marry once ordained but a previous marriage was not an obstacle to [[ordination]].
+
Se ştiu puţine lucruri despre tinereţea Sf. Inochentie. Data naşterii sale este necunoscută. În ''Liber Pontificalis'' se aminteşte că acesta ar fi fost originar din Albano, acum o suburbie a Romei şi că tatăl său s-ar fu numit Inochentie (Inocenţiu). Contemporanul său, Sf. [[Ieronim]] afirmă că tatăl Sf. Inocenţiu ar fi fost predecesorul imediat al acestuia pe [[scaun]]ul roman, [[episcop]]ul Anastasie I. În acea vreme, [[cler]]ul roman nu se putea căsători după [[hirotonie]], însă o căsătorie contractată înainte de intrarea în cler nu reprezenta un obstacol la hirotonie.
  
−
Having grown up among the clergy of Rome and in the service of the Church of Rome as a [[deacon]], Innocent was elected Bishop of Rome unanimously by the clergy and people of Rome in early 402 after Bp. Anastasius' death on [[December 19]], 401. Among the activities he pursued in Rome were his recovery of a number of churches from the Novations <ref>Socrates, Church History, VII.2</ref>, and the banishment of Marcus, an adherent of Photinus, from Rome. He also took a strong position against Pelagianism, confirming the decisions of the provincial [[synod]] held in Carthage in 416.
+
Crescut în mijlocul clerului roman şi în slujba Bisericii Romei ca [[diacon]], Inochentie a fost ales episcop al Romei cu unanimitate de voturi de către cler şi popor la începutul anului 402, după moartea lui Anastasie I, pe [[19 decembrie]] 401. Printre activităţile sale la Roma se numără recuperarea mai multor biserici din mâinile [[novaţianism|novaţienilor]] <ref>Socrates, ''Historia Ecclesiastica'', VII.2</ref> şi exilarea lui Marcus, un discipol al ereticului [[w:Photinus|Fotinus]]. A luat şi o atitudine fermă împotriva [[pelagianism]]ului, confirmând hotărârile [[sinod]]ului provincial de la Cartagina din anul 416.
  
−
During the siege of Rome by Alaric and the Visigoths in 408, Bp. Innocent participated in the embassy of Romans to emperor Honorius in [[Ravenna]] in an attempt to influence him to make peace with Alaric, an attempt that failed. During the resumption of the siege, Innocent and the other members of the Roman party were unable to return to Rome before it fell.
+
În timpul asediului lui Alaric şi al vizigoţilor asupra Romei din anul 408, Inochentie a făcut parte din ambasada romană trimisă la Ravenna, la împăratul Honorius pentru a încerca să îl convingă să facă pace cu Alaric, încercare care a eşuat. Când asediul a fost reluat, Inochentie şi ceilalţi membri ai ambasadei nu s-au putut întoarce la Roma înainte ca aceasta să cadă în mâinile vizigoţilor.
  
−
During the time of his episcopate, the disturbed state of the church following the controversies of [[Arianism]] provided many opportunities for Bp. Innocent to be placed in a position of acting as the final arbiter of disputes. Acting on the presumption that he headed the entire Christian church, Bp. Innocent reminded Abp. Anysius of Thessalonica, in a letter announcing his election to the see of Rome, that certain privileges of his office depended on Rome including those of confirming and [[consecration of a bishop|consecrating]] bishops of Eastern Illyria. After clarifying disciplinary matters in regard an appeal from Bp. Victricius of Rouen, Innocent issued a decree on [[February 15]], 404 that matters such as those involving celibacy, [[ordination]]s of clergy, and reception of Novatianists or [[Donatism|Donatists]] must be sent to the apostolic see at Rome.
+
În timpul episcopatului să, tulburările care s-au produs în Biserică dreptu urmare a controversei [[arianism|ariene]] i-au oferit Ep. Inochentie mai multe prilejuri de a acţiona ca arbitru în dispute. Pornind de la premisa că el era conducătorul întregii Biserici creştine, episcopul Inochentie i-a reamintit arhiepiscopului Anisiu de Tesalonic, într-o scrisoare prin care îi anunţa alegerea sa în scaunul roman că unele privilegii ale funcţiei sale depindeau de Roma, printre care acela de a hirotoni epicopi în Illyria Răsăriteană.
 +
După ce a clarificat unele chestiuni disciplinare legate de un apel al episcopului Victricius de Rouen, Inochentie a emis, pe [[15 februarie]] 404, un decret prin care stabilea că unele chestiuni precum cele legate de celibat, de hirotonia clerului şi de primirea în Biserică a novaţienilor sau [[donatism|donatiştilor]] trebuiau trimise spre rezolvare Scaunului apostolic de la Roma.
  
−
An appeal by St. [[John Chrysostom]], following his [[deposition]] at the so-called [[Synod of the Oak]] in 403 over which [[Theophilus of Alexandria]] presided, provided Bp. Innocent with the opportunity to mediate the dispute between the bishops of Constantinople and Alexandria through an ecumenical council. This attempt failed when eastern emperor Acadius, who favored Theophilus, refused to call the council that would have allowed Rome to act in the affairs of the eastern church.
+
Un apel al Sf. [[Ioan Gură de Aur]], ca urmare a depunerii sale de către [[Sinodul de la Stejar]] din anul 403, sinod prezidat de [[Teofil al Alexandriei]], i-a oferit episcopului Inochentie prilejul de a acţiona ca mediator într-o dispută dintre episcopii [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] şi [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] prin intermediul unui sinod ecumenic. Încercarea sa a eşuat întrucât împăratul răsăritean, [[Arcadie]], care îi ţinea partea lui Teofil, a refuzat să convoace un sinod care i-ar fi permis scaunul roman să acţioneze într-o chestiune care privea Biserica Răsăriteană.
  
−
St. Innocent reposed on [[March 12]], 417.
+
Sf. Inochentie a trecut la Domnul pe [[12 martie]] 417.
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 37: Linia 37:
  
  
−
[[Category: Saints]]
+
[[Categorie: Sfinţi]]
−
[[Category: Pre-Schism Western Saints]]
+
[[Categorie: Papi ai Romei]]
−
[[Category: Bishops]]
 
−
[[Category: Popes of Rome]]
 
  
 
[[en:Innocent I of Rome]]
 
[[en:Innocent I of Rome]]

Versiunea de la data 18 martie 2012 16:01

Cel întru sfinţi Părintele nostru Inochentie I al Romei (Inocenţiu) a fost episcop al Bisericii Romei între anii 401-417. A fost foarte activ în acţiunea de extindere a autorităţii Romei, pe care a încercat să o propulseze ca instanţă supremă în soluţionarea litigiilor din cadrul Bisericii.
Prăznuirea sa se face pe 25 martie.

Viaţa

Se ştiu puţine lucruri despre tinereţea Sf. Inochentie. Data naşterii sale este necunoscută. În Liber Pontificalis se aminteşte că acesta ar fi fost originar din Albano, acum o suburbie a Romei şi că tatăl său s-ar fu numit Inochentie (Inocenţiu). Contemporanul său, Sf. Ieronim afirmă că tatăl Sf. Inocenţiu ar fi fost predecesorul imediat al acestuia pe scaunul roman, episcopul Anastasie I. În acea vreme, clerul roman nu se putea căsători după hirotonie, însă o căsătorie contractată înainte de intrarea în cler nu reprezenta un obstacol la hirotonie.

Crescut în mijlocul clerului roman şi în slujba Bisericii Romei ca diacon, Inochentie a fost ales episcop al Romei cu unanimitate de voturi de către cler şi popor la începutul anului 402, după moartea lui Anastasie I, pe 19 decembrie 401. Printre activităţile sale la Roma se numără recuperarea mai multor biserici din mâinile novaţienilor [1] şi exilarea lui Marcus, un discipol al ereticului Fotinus. A luat şi o atitudine fermă împotriva pelagianismului, confirmând hotărârile sinodului provincial de la Cartagina din anul 416.

În timpul asediului lui Alaric şi al vizigoţilor asupra Romei din anul 408, Inochentie a făcut parte din ambasada romană trimisă la Ravenna, la împăratul Honorius pentru a încerca să îl convingă să facă pace cu Alaric, încercare care a eşuat. Când asediul a fost reluat, Inochentie şi ceilalţi membri ai ambasadei nu s-au putut întoarce la Roma înainte ca aceasta să cadă în mâinile vizigoţilor.

În timpul episcopatului să, tulburările care s-au produs în Biserică dreptu urmare a controversei ariene i-au oferit Ep. Inochentie mai multe prilejuri de a acţiona ca arbitru în dispute. Pornind de la premisa că el era conducătorul întregii Biserici creştine, episcopul Inochentie i-a reamintit arhiepiscopului Anisiu de Tesalonic, într-o scrisoare prin care îi anunţa alegerea sa în scaunul roman că unele privilegii ale funcţiei sale depindeau de Roma, printre care acela de a hirotoni epicopi în Illyria Răsăriteană. După ce a clarificat unele chestiuni disciplinare legate de un apel al episcopului Victricius de Rouen, Inochentie a emis, pe 15 februarie 404, un decret prin care stabilea că unele chestiuni precum cele legate de celibat, de hirotonia clerului şi de primirea în Biserică a novaţienilor sau donatiştilor trebuiau trimise spre rezolvare Scaunului apostolic de la Roma.

Un apel al Sf. Ioan Gură de Aur, ca urmare a depunerii sale de către Sinodul de la Stejar din anul 403, sinod prezidat de Teofil al Alexandriei, i-a oferit episcopului Inochentie prilejul de a acţiona ca mediator într-o dispută dintre episcopii Constantinopolului şi Alexandriei prin intermediul unui sinod ecumenic. Încercarea sa a eşuat întrucât împăratul răsăritean, Arcadie, care îi ţinea partea lui Teofil, a refuzat să convoace un sinod care i-ar fi permis scaunul roman să acţioneze într-o chestiune care privea Biserica Răsăriteană.

Sf. Inochentie a trecut la Domnul pe 12 martie 417.

Note

  1. ↑ Socrates, Historia Ecclesiastica, VII.2

Surse

en:Innocent I of Rome, după:


Casetă de succesiune:
Inochentie I al Romei
Precedat de:
Anastasie I 		Episcop al Romei
401-417 		Urmat de:
Zosim


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Inochentie_I_al_Romei&oldid=29574”