Modificări

Salt la: navigare, căutare

Inchiziție

10 octeți adăugați, 23 noiembrie 2011 11:55
Procedură
==Procedură==
Când ajungea într-un loc inchizitorul decreta o perioadă de graţie în care cei care mărturiseau implicarea lor şi a altora în erezie primeau numai pedepse uşoare.<ref>Encarta 2006</ref><ref>http://www.britannica.com/bps/search?query=inquisition</ref> Inchizitorul folosea aceste confesiuni pentru a alcătui o listă de suspecţi pe care îi cita la tribunal. A nu apărea era privit ca o dovadă de vină. Singurii prezenţi la citare erau un notar, care ţinea evidenţa declaraţiilor şi martorii sub jurământ care atestau acurateţea raportului, informaţiilor despre persoană. Niciun avocat nu putea apăra un suspect de frică să nu fie acuzat că sprijină erezia şi suspecţilor nu li se spuneau ce acuzaţii li se aduc sau de către cine.<ref>Encarta 2006</ref> Acuzatul putea apărea şi înaintea papei înaintea procedurilor, dar acest lucru implica o cheltuială considerabilă.<ref>http://www.britannica.com/bps/search?query=inquisition</ref>
Doi inchizitori cu autoritate egală, numiţi direct de papă- erau responsabili pentru fiecare tribunal, ajutaţi fiind de asistenţi, notari, poliţie şi avocaţi. Este surprinzător că printre contemporani inchizitorii aveau în general o reputaţie de dreptate şi milă. Cu toate acestea, unii au fost acuzaţi de cruzime excesivă şi alte abuzuri.<ref>Encarta 2006</ref>
5.288 de modificări

Meniu de navigare