Modificări

Culianu arată că Gustav Henningsen şi John Tedeschi au publicat în preajma anilor 1990 rezultatele unei anchete privind Inchiziţia spaniolă bazată pe arhiva amănunţită a acesteia care conţinea rapoarte despre circa 40 000 de cazuri. ,,Marea surpriză care a urmat studiului acestor procese a fost că numai relativ puţine dintre ele se soldau cu moartea acuzatului: mai precis, 1,8 %."<ref>http://culianu.wordpress.com/2009/07/05/inchizitia-cel-mai-bun-tribunal-din-lume-i-p-culianu/</ref>

Alarmaţi de răspândirea protestantismului şi în special de pentrarea sa în Italia, Papa Paul al III-lea a urmărit atent reformatori precum cardinalul Gian Pietro Carafa şi a înfiinţat la Roma Congregaţia Inchiziţiei, cunoscută şi ca Inchiziţia Romană sau Sfântul Oficiu. Şase cardinali, printre care şi Carafa, au constituit comisia originară, ale cărei puteri s-au extins la întreaga biserică. Sfântul Oficiu era o instituţie nouă, legată de Inchiziţia medievală în mică măsură. În timp ce Inchiziţia medievală se concentra pe credinţele eronate populare, Sfântul Oficiu era în general preocupat de credinţa dreaptă de natură mai academică, în special când ea apărea în scrierile teologilor şi înalţilor clerici. În primii ani, activităţile Inchiziţiei Romane au fost modeste, restrânse aproape exclusiv la Italia. Când Carafa a devenit Papa Paul al IV-lea, el a ordonat urmărirea atentă a suspecţilor, fără să excludă episcopi şi chiar cardinali (cum ar fi prelatul englez Reginald Pole). În acelaşi timp a însărcinat Congregaţia să alcătuiască o listă de cărţi care aduc atingere credinţei sau moralei, având drept rezultat aprobarea şi publicarea primului Index de Cărţi Interzise în 1559. Deşi papii de mai târziu au temperat zelul Inchiziţiei Romane, aceştia au început să vadă Indexul ca pe un instrument de guvernare papală pentru a regulariza ordinea şi doctrina în biserică. De exemplu Galilei a fost judecat şi condamnat în 1633. În 1965 Papa Paul al VI-lea, răspunzând multor plângeri, a reorganizat Sfântul Oficiu şi l-a redenumit Congregaţia Doctrinei Credinţei.<ref>Encarta 2006</ref>