Iliton: Diferență între versiuni
(nou) |
Oql (Discuție | contribuții) m (Corectare diacritice. Actualizare link-uri.) |
||
| (Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de un alt utilizator) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Ilitonul''' (din gr. | + | '''Ilitonul''' (din gr. εἰλύω, „a înveli”) este o bucată de țesătură roșie (de obicei din mătase) în care se învelește [[antimis]]ul și care rămâne permanent pe [[Sfânta Masă|masa altarului]], peste acestea așezându-se [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]]. |
| − | Ilitonul este despăturit odată cu antimisul în timpul [[Sfânta Liturghie|Liturghiei catehumenilor]]. Peste antimis se | + | Ilitonul este despăturit odată cu antimisul în timpul [[Sfânta Liturghie|Liturghiei catehumenilor]]. Peste antimis se așază apoi Cinstitele Daruri aduse spre sfințire, iar după sfințire și după [[Euharistie|împărtășirea]] cu Sfintele Daruri antimisul se împăturește din nou și se învelește în iliton. |
| − | Potrivit interpretării pr. [[Ene | + | Potrivit interpretării pr. [[Ene Braniște]], ilitonul era inițial pânza care se așternea peste vechile altare creștine, aceasta fiind ulterior dublată de antimis, păstrându-se numele de iliton doar pentru învelitoarea acestuia. Spre deosebire de antimis, ilitonul nu conține Sfinte [[Moaște]]. |
| − | Din punct de vedere simbolic, ilitonul întruchipează giulgiurile Mântuitorului | + | Din punct de vedere simbolic, ilitonul întruchipează giulgiurile Mântuitorului și/ sau mahrama care a acoperit capul Acestuia la îngropare. Potrivit altor interpretări, acesta ar mai putea reprezenta și scutecele Pruncului [[Iisus Hristos|Iisus]]. |
==Surse== | ==Surse== | ||
| − | *Pr.Prof.Dr. Ene | + | |
| + | *Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2 | ||
*Lector superior Dr., Ieromonah Petru Pruteanu, ''[http://seminaristortodox.files.wordpress.com/2010/12/arheologie-liturgica.pdf Curs de arheologie bisericească] (Liturgica Generală I, an I, semestrul I)'', editura Paisiana, Zăbriceni, 2006. | *Lector superior Dr., Ieromonah Petru Pruteanu, ''[http://seminaristortodox.files.wordpress.com/2010/12/arheologie-liturgica.pdf Curs de arheologie bisericească] (Liturgica Generală I, an I, semestrul I)'', editura Paisiana, Zăbriceni, 2006. | ||
Versiunea curentă din 5 noiembrie 2021 10:57
Ilitonul (din gr. εἰλύω, „a înveli”) este o bucată de țesătură roșie (de obicei din mătase) în care se învelește antimisul și care rămâne permanent pe masa altarului, peste acestea așezându-se Sfânta Evanghelie.
Ilitonul este despăturit odată cu antimisul în timpul Liturghiei catehumenilor. Peste antimis se așază apoi Cinstitele Daruri aduse spre sfințire, iar după sfințire și după împărtășirea cu Sfintele Daruri antimisul se împăturește din nou și se învelește în iliton.
Potrivit interpretării pr. Ene Braniște, ilitonul era inițial pânza care se așternea peste vechile altare creștine, aceasta fiind ulterior dublată de antimis, păstrându-se numele de iliton doar pentru învelitoarea acestuia. Spre deosebire de antimis, ilitonul nu conține Sfinte Moaște.
Din punct de vedere simbolic, ilitonul întruchipează giulgiurile Mântuitorului și/ sau mahrama care a acoperit capul Acestuia la îngropare. Potrivit altor interpretări, acesta ar mai putea reprezenta și scutecele Pruncului Iisus.
Surse
- Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
- Lector superior Dr., Ieromonah Petru Pruteanu, Curs de arheologie bisericească (Liturgica Generală I, an I, semestrul I), editura Paisiana, Zăbriceni, 2006.
