Modificări

[[ImageImagine:Hilarion the Great.jpg|right|thumb|Sf. Cuvios Ilarion cel Mare]] Cuviosul '''Ilarion cel Mare''' (291 - 371/372) este un mare [[pustnic]] al [[monahism]]ului din secolul al IV-lea. A trăit în Egipt, Palestina şi și Cipru. Prăznuirea lui se face în ziua de [[21 octombrie]].

==ViaţaViața==Sfântul Ilarion s-a născut în anul 291 în satul palestinian Tavata (Tabatha). Trimis în [[Alexandria]] la studii, s-a familiarizat cu credinţa credința ortodoxă şi și s-a [[botez]]at acolo. După ce a auzit despre vieţuirea viețuirea asemenea [[înger]]ilor a Sfântului [[Antonie cel Mare]] (prăznuit în [[17 ianuarie]]), Ilarion a plecat să-l întâlnească şi și să înveţe învețe de la el cele plăcute lui Dumnezeu. Însă curând s-a întors acasă pentru moartea părinţilor părinților săi şiși, împărţind împărțind tot ce i-a rămas săracilor, Ilarion s-a dus în deşertul deșertul din vecinătatea oraşului orașului Maium (Maiuma). L-a vizitat însă pe avva Antonie de mai multe ori, una din aceste întâlniri fiind relatată de o apoftegmă din ''[[Patericul egiptean]]'': :''A mers avva Ilarion din Palestina, la munte, către avva Antonie. Şi i-a zis lui avva Antonie <ref>Avva Antonie cel Mare s-a instalat în "deşertul deșertul adânc", pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, în Egipt, nu departe de malul Mării RoşiiRoșii), în anul 312, şi și trăit acolo până la moartea sa, în 356.</ref>: "Bine ai venit, luceafărule cel ce răsari dimineaţadimineața!" Şi Și i-a zis avva Ilarion: "Pace ţieție, stâlpule de lumină care luminezi lumea!". <ref>''Patericul egiptean'', Pentru Avva Ilarion, 1.</ref>

În deşertdeșert, [[călugăr]]ul s-a luptat mult cu gândurile necurate, cu risipirea minţiiminții, cu patimile trupului, dar pe toate le-a învins cu munca fizică grea, post şi și rugăciune neîncetată. Diavolul vrăjmaş vrăjmaș vroia să-l sperie pe Ilarion cu închipuiri şi și năluciri. Astfel, în timpul rugăciunii el auzea copii plângând, femei tânguindu-se, lei răgind şi și alte dobitoace făcând gălăgie. Sfântul a înţeles meşteşugirile înțeles meșteșugirile diavolului care căuta să-l izgonească din pustie dar rugăciunea puternică l-a ajutat să depăşească depășească frica. Odată, nişte hoţi niște hoți l-au atacat pe Ilarion şi și numai cu puterea cuvântului sfântul i-a îndreptat de la viaţa viața păcătoasă pe care o duceau.

În scurt timp, toată Palestina a auzit de sfântul [[pustnic]]. Domnul l-a învrednicit pe Sf. Ilarion cu puterea izgonirii duhurilor necurate, eliberând cu harul primit multe suflete din legăturile vrăjmaşuluivrăjmașului. Bolnavii veneau la Sf. Ilarion pentru vindecare şi și acesta îi slobozea tămăduiţi tămăduiți la casele lor, fără să le ceară plată, spunând că harul lui Dumnezeu nu era de vânzare. (Matei 10:8). Harul său era într-atât de mare încât numai după mirosul omului sau al hainei ce o purta, sfântul ştia știa felul patimii care robea sufletul omului.

Ei veneau la Sf. Ilarion cu nădejdea de a se mântui sub povaţa povața sa. Cu binecuvântarea sfântului, mănăstirile au început să se înmulţească înmulțească în toată Palestina, iar el mergând în vizită de la una la alta, a impus la mănăstiri un mod de viaţă viață ascetic strict. Printre ucenicii săi s-a numărat şi și sfântul episcop [[Epifanie de Salamina]].

Cu şapte șapte ani înainte de moartea sa (+ 371 / 372), Sf. Ilarion s-a mutat înapoi în Cipru, unde l-a reîntâlnit pe Epifanie de Salamina <ref>O apoftegmă din ''Patericul egiptean'' relatează un schimb de replici duhovniceşti duhovnicești între ei doi, pe când se aflau amândoi în Cipru, la bătrâneţebătrânețe: "A trimis odată sfântul Epifanie către avva Ilarion, rugându-l pe el şi și zicând: Vino să ne vedem mai înainte de a ne duce din trup. Şi mergând el, s-au bucurat unul cu altul. Dar mâncând ei, s-a adus o pasăre. Şi luând episcopul, a dat lui avva Ilarion; şi și a zis bătrânul: Iartă-mă, că de când am luat schima, nu am mâncat junghiat. Şi i-a zis lui episcopul: Iar eu de când am luat schima, nu am lăsat pe cineva să adoarmă având ceva asupra mea, nici eu nu am adormit având ceva asupra cuiva. Şi a zis lui bătrânul: Iartă-mă, că petrecerea ta este mai mare decât a mea." (''Patericul egiptean'', "Pentru sfântul Epifanie, episcopul Ciprului", 4).</ref> dar a trăit în singurătate şi liniştire și liniștire până în clipa în care Domnul l-a chemat la El.

:Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ; şi și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarioane, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

:Ca pe un luminător neapus al Soarelui celui înţelegătorînțelegător, adunându-ne astăzi, te lăudăm cu cântări; căci ai luminat celor ce erau întru întunericul neştiinţeineștiinței, pe toţi toți ridicându-ne către dumnezeiasca înălţimeînălțime, Ilarioane, pentru aceasta grăim ţieție: Bucură-te, Părinte, cel ce eşti ești întemeierea pustnicilor.

[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Cuvios Ilarion cel Mare se zugrăveşte zugrăvește bătrân, cu barbă stufoasă şi împărţită și împărțită în trei şuviţeșuvițe, purtând înscrisul: "De voieşti voiești a sluji Domnului, cu rugăciune găteştegătește-ţi ți sufletul tău către ispite"<ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 158, 188.</ref>.

*ro: [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-21-cv_ilarion_cel_mare.html Viața Cuviosului Părintelui nostru Ilarion cel Mare], in ''Vieţile Viețile sfinților'', 21 octombrie.