Iisus Hristos

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 15 februarie 2013 12:53, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (Intrarea în Ierusalim)
Salt la: navigare, căutare
Mântuitorul, icoană de Andrei Rubliov, secolul al XV-lea

Iisus Hristos (gr. Ἰησοῦς - Iēsoûs; aramaică ישוע - Ieşua sau Ieşu) este Fiul lui Dumnezeu[1] şi Dumnezeu adevărat[2] (a doua Persoană din Sfânta Treime, alături de Dumnezeu Tatăl şi de Duhul Sfânt), Cuvântul (Logosul)[3]întrupat pentru mântuirea omului din Duhul Sfânt şi Fecioara Maria[4], Doctorul tuturor bolilor şi neputinţelor[5], Învăţătorul absolut[6], Mare Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec[7] şi Judecător suprem[8], Unsul lui Dumnezeu[9] (Hristos[10] sau Mesia), Mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii[11], Fiul Omului[12], Lumina Lumii[13], Calea, adevărul şi viaţa, [14], Păstorul[15] cel bun[16] ce îşi pune sufletul pentru oile sale[17] Pârga celor adormiţi[18], Viţa adevărată[19], Pâinea vieţii[20], vie, care s-a pogorât din cer[21], Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul[22]. Iisus s-a născut în Betleemul din Iudeea[23] într-o iesle[24] fiindcă nu mai era loc de găzduire la han[25]. Familia sa a fugit împreună cu Iisus în Egipt[26] pentru a scăpa de furia criminală a lui Irod cel Mare[27], care-şi vedea ameninţată domnia de naşterea împăratului iudeilor.[28][29] Cei trei s-au întors după moartea lui Irod cel Mare, alegând să locuiască la Nazaret de frica lui Arhelau, fiul fostului rege.[30] Acolo Iisus a practicat tâmplăria[31], meserie care a avut-o şi Iosif.[32] Iisus a fost botezat de Ioan Botezătorul, primind pe Duhul Sfânt şi fiind recunoscut de Dumnezeu drept Fiul al Său[33] şi apoi a învins cele trei ispite ale Celui rău[34]. A propovăduit evanghelia împărăţiei cerurilor cu putere[35] în Israel, inclusiv în predica de pe Munte şi în numeroase pilde. Iisus a ales 12 apostoli şi, însoţit de ei, a tămăduit toţi bolnavii (orbii, surzii, muţii, şchiopii, leproşii, slăbănogii, etc)[36], a scos demonii din cei posedaţi[37], a făcut minuni (potolirea mării şi a vânturilor[38], pescuirea minunată[39], mersul pe apă[40], învierile din morţi[41] precum învierea lui Lazăr[42], a fiului văduvei din Nain[43], a Sa proprie[44] şi a unor sfinţi la învierea Sa[45][46], înmulţirea peştilor şi pâinilor[47], prefacerea apei în vin[48], ridicarea Sa la cer[49], etc), i-a criticat pe unii farisei[50], saduchei[51], cărturari.[52] A fost trădat de Iuda Iscarioteanul, unul din ucenicii săi[53], care l-a vândut pentru treizeci de arginţi[54] preoţilor cei mai de seamă care îi doreau moartea din invidie[55], pentru că-şi simţeau ameninţate privilegiile. În chip profund nedrept Sinedriul condus de Caiafa îl găseşte vinovat de blasfemie[56][57]infracţiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.[58]Este răstignit[59]la cererea mulţimilor care fuseseră aţâţate de arhierei şi bătrâni să ceară eliberarea ucigaşului Baraba[60][61] şi cu acordul lui Pilat din Pont, procuratorul Iudeii[62] care, ameninţat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus[63], a vrut să facă pe plac mulţimii[64] A treia zi a înviat[65], s-a arătat Mariei Magdalena[66] şi apostolilor de mai multe ori.[67] Iisus i-a trimis pe apostoli să boteze în numele Sfintei Treimi, să propovăduiască evanghelia şi să tămăduiască pe cei bolnavi.[68] După 40 de zile S-a ridicat la cer[69] şi şade de-a dreapta Tatălui[70][71], de unde va veni a doua oară[72] pe norii cerului[73] împreună cu îngerii Săi[74], pentru a judeca vii şi morţii la sfârşitul veacurilor.[75].

Iisus înainte de întrupare

Iisus înainte de Creație, adică înainte de Univers, timp şi istorie

Naşterea din Dumnezeu Tatăl:

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Astfel, prin naşterea dumnezeiască s-a născut o nouă Persoană, dar nu o nouă fiinţă.

Numele lui Iisus înainte de întrupare sau naşterea din fecioara Maria

Numele lui Iisus înainte de întrupare sau naşterea din fecioara Maria a fost Cuvântul lui Dumnezeu. Despre Cuvântul lui Dumnezeu aflăm din Ioan 1:1 că a existat de la început:

Ioan 1:1 La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

Iisus Hristos şi Creaţia

Evanghelistul Ioan Îl arată pe Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, ca având un rol activ în crearea lumii:

Ioan 1:3 Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.

Hristos este:

Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Iisus în Vechiul Testament

Relatările din Vechiul Testament precedă cronologic epoca Întrupării Domnului, păstrată în Noul Testament, şi o prefigurează. Astfel, în mai multe cărţi din Vechiul Testament se face trimitere la Domnul Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Unsul lui Dumnezeu şi Mântuitorul aşteptat de poporul ales.

Naşterea lumească din fecioara Maria sau întruparea

Evanghelistul Matei relatează cum Fecioara Maria, logodită fiind cu Iosif, înainte de a locui împreună, a rămas însărcinată miraculos de la Duhul Sfânt. La început Iosif, drept fiind, a vrut s-o lase pe ascuns, nevrând s-o dea în vileag. [76] Un înger i-a apărut în vis şi i-a spus să nu-i fie teamă s-o ia pe Maria de soţie, căci ea a rămas grea de la Duhul Sfânt şi i-a transmis să-i pună pruncului numele Iisus, care înseamnă ,,Domnul este ,,cel ce dă mântuirea” iar Iosif a făcut întocmai. Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, întrebând unde este ,,regele iudeilor” pentru că i-au văzut steaua şi vor să I se închine. Regele Irod cel Mare s-a tulburat şi i-a rugat pe magi să-l anunţe şi pe el când vor găsi pruncul în Betleemul Iudeii pentru ca să I se poată închina şi el.[77]Urmărind steaua pe cer, magii au găsit până la urmă locul unde se găseau pruncul şi Fecioara Maria şi s-au închinat Lui aducându-I aur, tămâie şi smirnă. Magii au primit înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod cel Mare şi au plecat spre ţara lor pe altă cale. Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a spus să fugă în Egipt pentru că regele căuta pruncul să-L omoare. Irod cel Mare a dat poruncă să fie ucişi toţi pruncii de până în doi ani însă Iosif şi familia sa erau deja în Egipt. La moartea lui Irod cel Mare un înger i-a anunţat că se pot întoarce în Israel şi Iosif vine în Israel dar se teme să meargă în Iudeea căci acolo domnea Arhelau, fiul lui Irod cel Mare. Sfătuit din nou în vis- se aşeză în părţile Galileii şi anume în Nazaret, pentru a împlini proorocia că Iisus va fi chemat nazirinean( Matei1.18-2.23)

Luca începe relatarea cu naşterea lui Ioan Botezătorul. Un înger îi apare preotului drept Zaharia şi îi spune că Elisabeta, soţia sa, va avea în sfârşit un copil, căruia trebuie să-i pună numele de Ioan şi că astfel rugăciunile sale au fost ascultate. Şi fiindcă Zaharia se îndoieşte spunând că ei sunt prea bătrâni şi că Elisabeta e stearpă, îngerul îl pedepseşte lăsându-l mut. În a şasea lună de sarcină, îngerul Gavriil îi apare Fecioarei Maria căreia îi spune că va naşte un fiu, căruia îi va pune numele Iisus şi că acesta va fi Fiul lui Dumnezeu şi o anunţă şi de naşterea lui Ioan Botezătorul de către ruda ei, Elisabeta. Maria pleacă din cetatea Nazaret din Galileea spre rubedenia ei şi, ajunsă acolo, i se închină iar atunci pruncul săltă de bucurie în pântecele Elisabetei care se umple de Duh Sfânt şi începe să proorocească. La tăierea împrejur(în ziua a opta), Elisabeta a insistat să-i pună numele de Ioan deşi toţi vroiau să-i pună numele Zaharia după tatăl său. Dreptul Zaharia a scris pe tăbliţa că vrea să-i pună şi el numele de Ioan şi atunci i s-a dezlegat limba şi a început să proorocească. La recensământul populaţiei, pe când Quirinus guverna în Siria, şi împăratul roman era Cezar August, Maria şi Iosif au plecat spre Betleem pentru ca el era din casa şi seminţia lui David. Şi venindu-i sorocul să nască, ea a făcut aceasta în iesle pentru că nu mai era loc la han. Un înger a apărut în miez de noapte unor păstori care-şi păzeau turmele şi le-a binevestit, anunţându-i că S-a născut Mântuitorul iar ei au venit să-L vadă şi au răspândit vestea printre oameni.(Lc1.1-2.20)

Copilăria şi adolescenţa

Iisus a fost găsit de părinţii săi învăţând în Templu, aceştia crezându-l pierdut. Găsirea în Templu (Luca 2.41-52) este singurul eveniment dintre copilăria lui Iisus şi botezul său menţionat în vreuna din cele patru evanghelii (Luca 3.23).După petrecerea praznicului Paştelor la Ierusalim împreună cu familia, Iisus, în vârstă de 12 ani, a rămas la Ierusalim, fără ca părinţii lui să-şi dea seama de aceasta decât după ce merseseră cale de o zi. Ei s-au întors şi au început să-l caute pe la rude şi cunoscuţi. În cele din urmă au ajuns la Templu, unde l-au găsit şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări, iar toţi care-l auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile lui. Când Maria îl mustră pe Iisus, spunându-I că L-au căutat îngrijoraţi, El le răspunde că nu trebuiau să-L caute nicăieri, ci să ştie că se află în casa Tatălui Lui, răspuns pe care ei nu l-au înţeles. Apoi a mers cu ei în Nazaret şi le-a fost supus. Iisus creştea în înţelepciune şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor (Luca2.41-52).

Tinerețea

Iisus a fost tâmplar (Mc6.3), ca şi Iosif [78]

Biruirea celor trei ispite

După ce Iisus este recunoscut de Dumnezeu drept Fiul Său preaiubit, El a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de diavol (Mt4.1, Mc1.12, Lc4.1). Iisus a postit acolo patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi iar la urmă a flămânzit (Mt4.2, Mc1.13, Lc4.2). Marcu arată că a stat acolo împreună cu fiarele sălbatice şi era slujit de îngeri.(Mc1.13) Satana îl ispiteşte de trei ori. Prima oară îi spune: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu porunceşte ca aceste pietre să se facă pâini” la care Iisus îi răspunde că este scris ,, Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt4.4, Deut.8.3, Lc4.4), citând un fragment din Deuteronom. (Deut.8.3). A doua oară îl duce în sfânta cetate, pe straşina Templului şi îi spune: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”(un citat din psalmi-Ps90.11-12 sau în traducerile protestante Ps91.11-12) la care Iisus îi răspunde că ,,de asemenea este scris ,,Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”(Mt4.7, Lc4.9-12), invocând tot un fragment din Deuteronom (Deut6.16). A treia oară, diavolul îl duce pe un munte foarte înalt şi îi arată toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi îi zice:Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.”(Mt4.8-9) la care Iisus îi răspunde: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”(Mt4.10), citând din nou un fragment din Deuteronom (Deut6.13,10.20). Luca adaugă ,,căci mie îmi este dată (lumea cu slava ei) şi eu o dau cui vreau”(Lc4.6). Aşadar e vorba întâi de ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeieşti şi în final ispita bogăţiei şi a slavei lumeşti. După biruirea celor trei ispite, au apărut din nou îngerii, care îi slujeau (Mt4.11)

Propovăduirea

Iisus a fost botezat de Ioan Botezătorul, primind pe Duhul Sfânt şi fiind recunoscut de Dumnezeu drept Fiul al Său (Mt3.13-17) şi apoi a învins cele trei ispite ale Celui rău: ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeieşti, şi în final ispita bogăţiei şi a slavei (Mt4.1-10). Iisus a ales 12 apostoli şi, însoţit de ei, a tămăduit toţi bolnavii (orbii, surzii, muţii, şchiopii, leproşii, slăbănogii, etc) (Mt15.31, Lc7.22) , a scos demonii din cei posedaţi (Mc5.1-20, Lc8.26-39, Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18), a făcut minuni precum potolirea mării şi a vânturilor (Mt8.24-28), pescuirea minunată (Lc 5.1-10), mersul pe apă (Mat14.25-31), învierile din morţi (Ioan, cap 11, Lc7.20-22,Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4, Mt27.52-53) precum învierea lui Lazăr (Ioan, cap 11), a fiului văduvei din Nain (Lc7.11-22), a Sa proprie (Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6) şi a unor sfinţi la învierea Sa (Mt27.52-53) , înmulţirea peştilor şi pâinilor (Mt14.19-21), prefacerea apei în vin (Ioan 2.1-10, 4.46), trecerea prin ușile încuiate după înviere, ridicarea Sa la cer (FA1.9-11), etc. Și apostolilor le-au fost date în timpul vieții Mântuitorului unele puteri să tămăduiască, să scoată demonii, dar nu depline.[79] Iisus învață că Legea Vechiului Testament şi proorocii se pot rezuma la respectarea poruncii iubirii lui Dumnezeu (,,Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău”- Deut 6.5, 10.12, 30.6, Lc10.27) și a a poruncii iubirii aproapelui (,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”- Lev19.18, Mat19.19, Mc12.31, Lc10.27, Rom 13.9, Gal 5.14, Iac2.8), asemănătoare primeia.(Mt22.35-40). A iubi pe Dumnezeu înseamnă a respecta poruncile Sale (Ioan 14.15, 21). A iubi pe aproapele înseamnă a-l ajuta, a-l milui, așa cum o face samariteanul milostiv.(Lc10.29-37)

De asemenea, Legea Vechiului Testament și proroocii sunt cuprinse în legea reciprocităţii, așa după cum învață tot Mântuitorul: ,,toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, întocmai faceţi-le şi voi lor”(Mt 7.12;Lc 6.31).

Iisus desăvârşeşte (întregeşte) Legea Vechiului Testament, precum El Însuși ne încredințează: ,,Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.”(Mat5.17-19. 5.21-48). Astfel Iisus întregește înțelegerea unor porunci și reguli din Vechiul Testament referitoare la ucidere, împăcarea cu pârâșul, jurământ, atitudinea față de cel rău, preacurvie, iubirea vrăjmașilor, etc. Mântuitorul instituie Legea nouă (Mat26.28, Mc14.24) care cuprinde toate învățăturile, dispozițiile și regulile Legii Vechi, completate, desăvârșite de Iisus (Mt5.21-48), dar fără sacrificiile rituale animale ale Vechiului Testament, care au fost înlocuite de Jertfa Sa de pe cruce.(Mat26.28, Mc14.24). Una dintre poruncile noi este aceea ca oamenii să se iubească unii pe alții așa cum i-a iubit Iisus pe oameni, acesta fiind semnul după care sunt recunoscuți de oameni ucenicii Mântuitorului, învață Iisus.(Ioan 13.34-35). ,,Și nu există iubire mai mare decât aceea ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”, așa cum a făcut-o Iisus, arată tot Mântuitorul (Ioan15.13-15)

În predicile sale Iisus abordează toate problemele importante referitoare la morală, la existența pământească și cea viitoare.

Iisus învăţa pe popor ,,cu putere”, nu cum îi învățau cărturarii pe iudei –Mt7.29, folosind atât adresarea directă (ca de exemplu în Predica de pe munte), cât și parabolele.(Ioan 16.25-29) Până și slujitorii fariseilor au spus că nu au auzit niciodată vreun om vorbind ca Iisus (Ioan 7.46)

Împărăția lui Dumnezeu nu vine în chip văzut, ci este înlăuntrul omului (Lc17.20) Împărăția lui Dumnezeu se dobândește prin asalt, prin luptă spirituală. Oamenii trebuie să dea năvală pentru a pune mâna pe ea (Lc16.16)

Iisus i-a criticat pe unii farisei (Mt, cap 23, Mt 15.1-20, Lc 11.44), saduchei (Mt16.6), cărturari.(Mt, cap 23, Mt9.1-13, Mt15.1-20, Mc12.38, Lc11.44). Pe alții însă i-a lăudat precum se întâmplă în cazul fariseului Natanael despre care spune că este un israelit în care nu este vicleșug (Ioan 1.47) sau în cazul unui anumit cărturar despre care spune că nu este departe de împărăția lui Dumnezeu (Mc.12-28-34). Cel mai lăudat este Ioan Botezătorul căruia îi spune că este ,,cel mai mare dintre cei născuți dintre femei”(Mat11.11)

Tămăduirile

Iisus, bunul păstor, sec al IV-lea

Orbii

Iisus tămăduieşte: - doi orbi care se ţineau după el şi strigau:Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David! şi care, întrebaţi, spun că ei cred că pot fi vindecaţi (Mt9.27-31)

- nişte orbi şi şchiopi ce au venit la el la Templu (Mt21.14)

- un orb la Betsaida punându-i salivă pe ochi şi punându-şi de două ori mâinile peste el. După prima punere a mâinilor vedea oamenii ca nişte copaci iar după a doua punere a mâinilor vedea desluşit toate lucrurile (Mc8.22-26) - un alt orb pe nume Bartimeu, care şedea lângă drum cerşind şi care striga după el:,,Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!”. Iisus îl vindecă iar apoi acesta mergea după Iisus, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul care văzuse dădea slavă lui Dumnezeu. Lc18.35-43

-orbul din naştere care obişnuia să cerşească şi care era orb pentru ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu (adică vindecarea de către Iisus, care este Dumnezeu Fiul). Acestuia Iisus îi unge cu tină ochii, îi spune să se ducă să se spele la scăldătoarea Siloamului şi se vindecă. Fariseii conduc o adevărată anchetă căci tămăduirea unui orb din naştere era un lucru care nu se auzise niciodată că s-ar fi întâmplat. Cel tămăduit este chestionat şi părinţii săi confirmă că fiul lor era orb din naştere. Unii farisei spuneau că Iisus nu era de la Dumnezeu pentru că nu ţinea Sabatul (căci tămăduirea fusese făcută în zi de Sabat), alţii spuneau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Orbul devine ucenic al lui Iisus (Ioan, cap 9).

-Un îndrăcit orb şi mut. (pentru acuzele fariseilor şi răspunsul lui Iisus vezi întreg fragmentul (Mt12.22-37)

Surzii

Iisus tămăduieşte un surd care era şi gângav (vorbea anevoios) în ţinutul Decapole. Iisus şi-a pus degetele în urechile lui, a pus scuipat de-al Lui pe limba surdului, a privit la cer şi a zis:,,Deschide-te!”. Şi urechile lui s-au deschis şi limba i s-a dezlegat(Mc7.31-37)

Muţii

Iisus, bunul păstor - pictură în catacombe din secolul al III-lea.

Iisus tămăduieşte:

-un mut îndrăcit. Noroadele spuneau că nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel. Fariseii îl acuzau că scoate demonii cu domnul demonilor. (Mt9.32-34) (Vezi răspunsul lui Iisus într-un caz similar Mt12.22-37)

-un copil stăpânit din copilărie de un duh mut şi surd, care vroia să-l omoare pe copil, aruncându-l când în apă, când în foc. Tatăl copilului îi spune lui Iisus că apostolii săi nu au putut să-l vindece apoi îi spune lui Iisus că dacă poate să-l vindece să o facă. Iisus îi spune că toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede. Tatăl cu ochii în lacrimi spune: ,,Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!”. Iisus a mustrat duhul spunându-i să iasă din copil şi să nu se mai întoarcă, acesta a ieşit, scuturând copilul cu putere şi lăsându-l ca mort. Dar Iisus l-a apucat de mână şi copilul s-a sculat în picioare. Întrebat de apostoli de ce ei nu au putut să-l vindece, Iisus le spune că din pricina puţinei lor credinţe, adăugând că acel fel de draci ies numai cu rugăciune şi post. (Mc9.17-22). Apostolii nu ţineau încă post câtă vreme mirele era cu ei, după cum spune Iisus (Mc2.19)

Şchiopii

Iisus a vindecat nişte şchiopi ce au venit la el la Templu, împreună cu nişte orbi (Mt21.14).

Leproşii

Iisus a vindecat

-un lepros care i-a spus: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”. Iisus şi-a întins mâna, S-a atins de el şi a zis:,,Voiesc, curăţeşte-te!” şi acesta s-a curăţit. Apoi i-a spus să nu spună nimănui, să se arate preotului şi să aducă darul rânduit de Moise spre mărturie lor (conform prescripţiilor din Levitic 14.2-7) (Mt8.2, Lc5.12).

- a vindecat 10 leproşi care stăteau departe şi strigau la Iisus ,,Iisuse, Învăţătorule, ai milă de noi!``. Iisus le spune să se ducă să se arate preoţilor (legea ebraică cerea ca cel care se vindecă să se arate apoi preoţilor) şi pe drum au fost curăţiţi. Doar unul, samaritean s-a întors să-I mulţumească(Lc17-19)

Slăbănogii

Iisus a tămăduit:

- un slăbănog care era robul unui sutaş care avea o credinţă nemaiîntâlnită de Iisus în Israel, după cum spune însuşi Mântuitorul. Vindecarea se produce de la distanţă printr-un simplu cuvânt aşa cum cere sutaşul, care se considera nevrednic pentru a-l primi pe Iisus în casă (Mt 8.5-10, Lc7.1-10)

-un slăbănog care a fost adus pe un pat în faţa lui prin acoperişul casei (Lc5.17-26). Fariseii şi unii cărturari (Mt9.3) au început să cârtească zicând că Iisus huleşte (ei credeau că Iisus era doar om şi un om nu putea să ierte păcate, ci numai Dumnezeu, dar Iisus era şi om dar şi Dumnezeu în acelaşi timp) Iisus le spune că a zis: ,,iertate să-ţi fie păcatele” pentru ca ei să ştie că Fiul Omului (adică El) are putere pe pământ să ierte păcatele. Mulţimile, văzând acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, cel care dă oamenilor o astfel de putere (Mt.9.1-8). Slăbănogul s-a dus la casa sa slăvind pe Dumnezeu. (Lc5.25)

Alţi bolnavi

Iisus Hristos, sec al IV-lea, pictură murală în catacombe

Iisus a mai vindecat pe:

-soacra lui Petru care era cuprinsă de friguri. Iisus s-a atins de mâna ei şi frigurile au lăsat-o şi ea îi slujea (Mt8.14-15, Lc4.38). Luca spune că Iisus a certat frigurile.(Lc4.39)

- un om cu mâna uscată. Fariseii l-au întrebat dacă este îngăduit a vindeca sâmbăta. Iisus le spune că sâmbăta omul îşi scoate oaia dintr-o groapă dacă ea cade, iar omul preţuieşte mult mai mult decât o oaie. Aşadar se cade a face bine şi sâmbăta, încheie Iisus. Este motivul pentru care fariseii au început să se sfătuiască cum să-l piardă (adică să-l omoare-n.r) (Mt12.9-14). (Lc6.6-11) Luca spune că Mântuitorul a mai zis: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?(Lc6.9)

- a vindecat o femeie care avea de 12 ani o scurgere de sânge şi care îşi cheltuise toţi banii la doctori, rezultatul fiind că-i mergea şi mai rău. Ea se atinge de haina lui Iisus, o putere iese din Acesta şi femeia se vindecă. Iisus simte că o putere ieşise din el şi ea mărturiseşte ce a făcut iar Iisus îi spune să meargă în pace(Mc5.25-34, Lc8.40-48)

-a vindecat o femeie care, fiind stăpânită de un duh de neputinţă de 18 ani, era gârbovă. Ea s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Mai-marele sinagogii spune că este interzis a vindeca în ziua sâmbetei. Iisus îi spune că aşa cum omul îşi dezleagă boul sau asinul de la iesle şi-l duce să se adape, aşa şi El a dezlegat-o pe această fiică a lui Avraam, pe care o ţinea legată Satana. Iar cei care erau împotriva lui (mai-marele sinagogii şi ceilalţi făţarnici care gândeau ca el) s-au ruşinat iar mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El (Lc13.10-17)

-un bolnav de dropică(Lc14.1-5)

- l-a vindecat pe un bolnav care suferea de 38 de ani şi care, neavând om, nu apuca să intre în scăldătoare numită Vitezda (Casa milostivirii), lângă Poarta Oilor, în Ierusalim. Aici, din când în când, un înger tulbura apa şi primul care intra în apă se vindeca de orice boală ar fi avut. Iisus îl vindecă spunându-i apoi să nu mai greşească ca să nu-i fie şi mai rău. Iar unii iudei îi spuneau chiar acestuia că nu este îngăduit să-ţi iei patul sâmbăta. Iar cel vindecat nu ştia cine exact îl vindecase căci Iisus plecase din mulţimea aceea. Ioan 5.1-15)

Exorcismele

Iisus a făcut numeroase operaţii de exorcizare. A scos o legiune de duhuri necurate dintr-un om care ieşea din morminte şi care rupea toate lanţurile şi nu putea fi domolit şi stătea, zi şi noapte, în morminte şi pe munţi şi ţipa şi se tăia cu pietre şi le-a trimis pe duhuri într-o turmă de porci de aproape 2000 de capete care s-a aruncat în mare (Mc5.1-20, Lc8.26-39). Iisus a vindecat şi mulţi alţi îndrăciţi (Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18).

Minunile

Învierile din morţi

Iisus l-a înviat pe Lazăr care murise de patru zile. (Ioan, cap 11).

Mântuitorul a înviat pe singurul fiu al văduvei din Nain care era dus la groapă căci i s-a făcut milă de ea când a văzut-o că plânge (Lc7.11-17). Auzind de la ucenicii săi de această înviere, Ioan Botezătorul i-a trimis pe doi dintre ei la Iisus să -L întrebe: ,,Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul? /Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea./ Şi răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.(Lc7.20-22)

Iisus a înviat din morţi (Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4) iar în momentul acela ,,Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat./Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. (Mt27.52-53)

Înmulţirea peştilor şi pâinilor

Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, (Iisus-n.r) a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. (Mt14.19-21)

Prefacerea apei în vin

La nunta din Cana Galileii, Iisus a prefăcut apa în vin. (Ioan 2.1-10, 4.46)

Mersul pe apă

Iisus a mers pe apă şi l-a făcut şi pe Petru să meargă un timp, până când acesta, fiindu-I teamă de tăria vântului s-a îndoit, a început să se afunde şi a strigat după ajutor la Iisus. Iar Iisus l-a prins de mână şi i-a spus:Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Mat14.25-31)

Potolirea vânturilor şi a mării

Iisus a certat vânturile şi marea, care s-au potolit:

24 Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.

25.Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.

26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.

27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? (Mt8.26)

Intrarea în Ierusalim

Iisus a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruș. Cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele înaintea lui iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale. Iar mulțimile strigau ,,Osana fiul lui David; binecuvântat este cel ce vine întru Numele Domnului (Mat21.1-11) Mântuitorul i-a dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu (oi, boi, porumbei- Ioan 2.14), a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei spunând: Scris este: ,,Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari”(Mat21.13-14). Celor ce vindeau porumbei le-a zis să nu facă din Casa Domnului casă de negustorie (Ioan 2.16)

Schimbarea la față

Iisus a luat cu el pe Petru, Iacov și Ioan și i-a dus pe un munte înalt. La început Petru și cei împreună cu el erau îngreuiați de somn; și când s-au deșteptat, I-au văzut Slava și pe Moise și Ilie.(Lc9.32) Și Iisus S-a schimbat la Față înaintea lor: Fața Lui a strălucit ca soarele, veșmintele s-au făcut albe ca lumina. Moise și Ilie s-au arătat vorbind cu El. Moise și Ilie, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Mântuitorului care urma să se petreacă în Ierusalim(Lc9.31) Petru i-a spus că dacă vrea, va face trei colibe, una pentru Iisus, alta pentru Moise și alta pentru Ilie. În timp ce El vorbea, un nor luminos i-a umbrit pe ei și s-a auzit un glas din nor spunând ,,Acesta este Fiul Meu Cel Iubit întru Care am binevoit; de Acesta să ascultați!”. Ucenicii au căzut cu fața la pământ înspăimântați. Iisus a venit la ei și atingându-i, le-a zis să se ridice și să nu se teamă. Și ridicându-și ochii, l-au văzut doar pe Iisus. Pe când se coborau de pe munte Iisus le-a zis să nu spună vedenia aceasta până când Fiul Omului va învia din morți (Mat17.1-9) Și ei așa au făcut (Lc9.36)

Trădarea

A fost trădat noaptea (Ioan 13.30) de Iuda Iscarioteanul, unul din ucenicii săi (Mt10.4, 26.14, Mc 3.19, 14.10, Lc 6.16, 22.3), care l-a vândut pentru treizeci de arginţi (Mt26.15, 27.3,9) preoţilor cei mai de seamă care îi doreau moartea din invidie (Mt27.18, Mc15.10) , pentru că-şi simţeau ameninţate privilegiile. Petru se leapădă de Iisus de trei ori, așa după cum i se prezisese de Iisus. Dar și ceilalți ucenici se vor poticni întru el și-l vor părăsi potrivit prorociei ,,Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei (Matei, cap 26.31-35, 69-75).

Procesul, patimile, răstignirea și moartea

Întâi Iisus este dus la Ana, socrul lui Caiafa. Apoi este trimis la Caiafa, unde apar la început tot felul de martori mincinoși. În chip profund nedrept Sinedriul condus de Caiafa îl găseşte vinovat de blasfemie pe baza unor declarații făcute acolo (Mt26.63-66, Lc22.66-71, Ioan19.7) Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu şi va veni pe norii cerului la sfârşitul veacurilor (Mat26.63-66, Lc22.66-71), că se făcuse Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19.7, 5.18) și ,,deopotrivă cu Dumnezeu” (Ioan 5.18, Ioan 10.30). El spunea doar adevărul, căci era şi Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârşitul veacurilor şi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat. Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteţi dumnezei[80] / Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată /Celui pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi Îi ziceţi: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu(Ioan 10.34-36) Infracţiunea de blasfemie era pedepsită cu moartea în legea ebraică.(Leviticus 24:15-16) Fariseii îl acuză pe Iisus în fața lui Pilat de ațâțarea neamului la răscoală (Lc23.2,5) , oprirea plății birului Cezarului(Lc23.2), de declarația că el este Hristosul, împăratul (Lc23.2). Este găsit nevinovat atât de Pilat cât și de Irod Antipas (Lc23.14)

Este răstignit (Mt27.35,38) la cererea mulţimilor care fuseseră aţâţate de arhierei şi bătrâni să ceară eliberarea ucigaşului Baraba[81] şi cu acordul lui Pilat din Pont. Procuratorul Iudeii (Lc3.1) este ameninţat, șantajat[82] de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus (Ioan 19.12), adăugând că oricine se va face pe sine împărat este împotriva Cezarului.(Ioan 19.12) Pilat a vrut să facă pe plac mulţimii de acolo (Mc15.15) și a cedat amenințării deși îl declarase nevinovat de acuzațiile ce i se aduceau.

Unul dintre tâlhari se pocăiește pe cruce, recunoscându-și păcatele, ia apărarea lui Iisus împotriva celuilalt tâlhar și-L roagă să-și amintească de el când va veni întru împărăția sa. Iisus îi spune ,,Astăzi vei fi cu mine în rai”(Lc23.39-43) A încredințat-o pe mama sa lui Ioan și pe Ioan Mariei ca mamă (Ioan 19.26-27).[83]

A murit pe cruce, lucru certificat de faptul că ostașul L-a împuns cu sulița în coastă și au ieșit sânge și apă de acolo.[84] S-a făcut întuneric timp de trei ore căci se întunecase soarele și catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc(Lc23.45) Pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat/ mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat/ şi ieşind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate şi s-au arătat multora (Mat27.51-53)

Trupul Mântuitorului a fost cerut de Iosif din Arimateea de la Pilat, care l-a uns cu diverse miresme împreună cu Nicodim, după obiceiul evreilor. Iar trupul a fost pus într-un mormânt nou, săpat în stâncă, care era aproape, iar ușa a fost blocată cu o piatră mare. De față erau Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosif (Mat27.57-61, Mc15.47). Arhiereii și fariseii au cerut strajă lui Pilat și piatra a fost pecetluită și a fost întărită cu strajă paza mormântului(Matei 27.66)

Învierea și înălțarea la cer

A treia zi a înviat (Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6), în prima zi a săptămânii (duminica). S-a arătat Mariei Magdalena și celorlalte femei (Mat 28.9, Ioan 20.11-18) şi apostolilor de mai multe ori.(Mt28.16-20, Mc16.10-20, Lc24.36-47, Ioan 20.20-21.25): lui Cleopa și altui ucenic pe drumul spre Emaus (Lc24.13-35), apoi trece prin ușile încuiate și li se arată celor 11 apostoli (fără Toma) (Ioan 20.18-24), apoi tuturor celor 12 apostoli după 8 zile, când mănâncă pește și miere cu ei (Ioan 18.25-29); unora dintre ucenici la marea Tiberiadei când mănâncă cu ei pește și pâine (Ioan 21.14), prilej cu care Petru este reabilitat (Ioan 21.15-24) Iisus i-a trimis pe apostoli să boteze în numele Sfintei Treimi, să propovăduiască evanghelia şi să tămăduiască pe cei bolnavi.(Mt28.18-20), să izgonească demoni (Mc16.17). Ei vor vorbi în limbi noi (Mc16.17) și vor avea puterea să ierte sau să să țină păcate (Ioan 20.23) După 40 de zile Iisus S-a ridicat la cer (FA1.9-11) şi şade de-a dreapta Tatălui(Ps109.1, Mc14.62).[85]

Judecata

,,Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului”.(Ioan 5.22) Iisus va veni (FA1.11) a doua oară pe norii cerului (Matei 26.64) împreună cu îngerii Săi (Mt13.41, 16.27, 24.31, Mc13.27), pentru a judeca vii şi morţii la sfârşitul veacurilor.(2Tim 4.1). Toți oamenii se vor înfățișa la scaunul de judecată al lui Hristos (Romani 14.10) pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.(2Cor 5.10) Judecata Sa este dreaptă (Ioan 5.30) adevărată (Ioan 8.16) și veșnică (Evrei 6.2).

Împlinirea profeţiilor Vechiului Testament

Icoană a Domnului Iisus Hristos, de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai (sec. VI)

Iisus a împlinit toate profeţiile Vechiului Testament referitoare la prima sa venire pe pământ. Dintre acestea menţionăm doar câteva:

1.Naşterea din seminţia lui Iuda (Fac 49:10)

2.Naşterea din Fecioară a Mântuitorului: Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.(Isaia 7.14- Lc 1.31)

5.Naşterea în Betleem a Povăţuitorului păstor: Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei. (Mic. 5.2 , Ioan 7.42, Fac.49.10)

6.Şederea în Egipt a lui Iosif, a Fecioarei şi a Pruncului: ,,Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, şi din Egipt am chemat pe fiul Meu. ”(Osea 11.1- Mt 2.15) până la moartea lui Irod cel Mare

7.Uciderea de către Irod a pruncilor de până în doi ani aflaţi în Betleem : Aşa zice Domnul: "Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt". (Ieremia31.15- Mt2.17-18)

8. Vindecările orbilor, surzilor, şchiopilor, gângavilor:Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat.(Isaia 35.5-6- Mt11.5)

9. Luarea asupra sa a neputinţelor şi bolilor:Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu (Isaia 53.4) citat liber: Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat". (Mt8.17)

10. Împărţirea hainelor şi tragerea la sorţi pentru cămaşă:Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. (Ps21.20- Mt27.35 iar în traducerile protestante Ps22.18)

11. Învierea lui Iisus (Ps16.10)

În Crez

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara
Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,
Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi.
Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.[86]

Iisus, reprezentări în biserică

Reprezentările iconografice ale lui Iisus Hristos pot fi găsite în cele trei părţi ale bisericii:în altar, unde e pictat ca Marele Preot (sau Arhiereu), în scena dumnezeieştii Liturghii, unde împărtăşeşte pe apostoli; în naos, pe bolta cupolei centrale ca Pantocrator- Atotţiitorul, Împăratul şi Stăpânul lumii, în această ipostază apărând şi pe icoana împărătească din dreapta uşilor împărăteşti, unde Îl vedem şi în ipostaza sa de Mântuitor, Dumnezeu al iubirii şi Dumnezeu întrupat. Ca Om pătimitor apare pe Crucea Răstignirii din vârful catapetesmei iar ca Biruitor al morţii apare în icoana Învierii. În pronaos şi exonartex apare Iisus-Emanuel, înconjurat de îngeri şi profeţi (mai adesea în chip de copil, stând pe tron). În calitatea de Mare Judecător apare în scena Judecăţii din urmă.[87]

Reprezentarea lui Iisus în Apocalipsa

Apostolul Ioan ne transmite o reprezentare de-a lui Iisus în Apocalipsa sa:

12. Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur.

13.Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur.

14.Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului.

15.Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;

16.În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui.

17. Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,

18. Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului.(Apoc1.13-16)

Sărbători

-Naşterea Domnului (Crăciunul): 25 decembrie- Naşterea lui Iisus din Fecioara Maria şi Duhul Sfânt într-o iesle, la Betleem

-Tăierea împrejur a Domnului-1 ianuarie, la 8 zile după Naşterea Domnului, când S-a supus ritualului de circumcizie prevăzut în Legea Vechiului Testament.

-Botezul Domnului (Epifania, în limbaj popular Boboteaza) -6 ianuarie- Botezul de către Ioan Botezătorul în Iordan când a fost descoperit oamenilor că El este Fiul lui Dumnezeu

-Întâmpinarea Domnului: 2 februarie când a fost adus la Templu la 40 de zile de la Naşterea Sa, de către Maica Domnului, atunci bătrânul preot Simeon, L-a primit în braţe, mărturisind că acesta este Fiul lui Dumnezeu.

-Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor) cu o săptămână înainte de Paşti şi de săptămâna patimilor, răstignirii, morţii şi învierii, dată variabilă.

-Învierea Domnului (Sfintele Paşti): Învierea din morţi a Domnului Iisus Hristos, dată variabilă

-Înălţarea la cer a Domnului (Ispas): la 40 de zile după Paşti, dată variabilă

-Schimbarea la Faţă a Domnului (Preobrajenia): 6 august

-Înălţarea Sfintei Cruci (Ziua Crucii) (14 septembrie)[88]

Nume

Iisus înseamnă în greacă ,,Mântuitor"(Matei 1.21) iar Hristos înseamnă ,,Unsul". [89]

Iisus în izvoare extrabiblice

Monedă de bronz din timpul împăratului Magnenţiu (350-353). Pe verso apare monograma lui Hristos. Ea este un simbol creştin timpuriu şi constă din primele două litere ale numelui Χριστός, care se tălmăceşte ,,Hristos". Pe monedă mai apar şi semnele alfa şi omega care îl desemnează tot pe Iisus.

Suetoniu

Suetoniu (70-130 d.Hr), istoric roman, scrie la începutul sec al II-lea:,,(Tiberius Claudius Drusus-n.r) expulză din Roma pe evrei [90] care se agitau mereu, instigaţi de Chrestus." [91][92][93] [94]

Tacit

Tacit (56-117 d.Hr), istoric şi om politic roman din sec I d.Hr, menţionează numele lui Hristos, precizând că fusese condamnat la moarte de Ponţiu Pilat în vremea împăratului Tiberius:,,lumea îi numea creştini. Numele li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus”[95][96][97]

Iosif Flaviu

Iosif Flavius (30-100 d.Hr), istoric evreu din sec I d.Hr, se referă la Iisus în două rânduri:,,În vremea aceea a trăit Iisus, un om înţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul oamenilor care erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime de iudei, dar şi o mulţime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzaţiilor aduse de fruntaşii poporului nostru, l-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole. De atunci şi până azi dăinuie poporul creştinilor, care îşi trage numele de la dânsul."[98][99][100]

În al doilea pasaj Iosif Flaviu notează: ,, (Marele preot Ananus-n.r) A convocat sinedriul la judecată şi i-a adus în faţa lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos (el se chema Iacob), împreună cu alţi câţiva, acuzându-i că încălcaseră legile, şi i-a condamnat să fie ucişi cu pietre."[101][102] [103][104]

Pliniu cel Tânăr

În scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr (62-113) (oficial roman şi nepotul lui Pliniu cel Bătrân în sec I d.Hr) către împăratul Traian numele lui Cristos apare de trei ori. În două dintre menţiuni sunt pomeniţi aceia care îl ,,blestemaseră pe Cristos” de frică, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, aplicată de Plinu acelora dintre creştini care au refuzat să se lepede public de credinţa lor. În cealaltă menţiune se vorbeşte de obiceiul creştinilor ,,de a se întâlni într-o zi fixă înainte de revărsatul zorilor şi de a cânta un imn sensibil dedicat lui Cristos ca Dumnezeu”(Scrisori, X, 97,98).[105][106]

Lucian

Lucian (125-200), scriitor grec satiric din sec II d.Hr, are câteva referinţe batjocoritoare la adresa lui Hristos şi ale creştinilor.[107][108]

Numenius

Numenius din Apamea, filosof grec al sec 2,[109] este menţionat de Origen ca referindu-se la Iisus. Iată textul:,,În a treia carte a dizertaţiei sale despre ,,Binele”, el (Numenius-n.r) citează o naraţiune privitoare la Iisus-oricum fără a-I menţiona numele- dându-i o semnificaţie alegorică, reuşită sau nu, voi spune cu altă ocazie”. (Origen- Împotriva lui Celsus, IV, 51).[110][111]

Phlegon

Phlegon, istoric, sec al II-lea, are o referire la cutremurul de la crucificarea lui Iisus.[112] Iată textul lui Origen în care este menţionată referirea lui Phlegon: Şi cu privire la eclipsa petrecută în vremea lui Tiberius Cezar, sub domnia căruia Iisus apare ca fiind crucificat şi la marele cutremur care a avut loc atunci, şi Phlegon, cred, a scris în cea de-a treisprezecea sau a paisprezecea carte a ,,Cronicilor" sale." (Origen- Împotriva lui Celsus, Cartea a II-a, capitolul 33)[113]

Faptele lui Pilat

A existat în secolul al II-lea o scriere intitulată ,,Faptele lui Pilat", despre care vorbesc Justin Martirul[114] şi Eusebiu din Cezareea [115], care a fost folosită în şcolile păgâne pentru a preveni băieţii împotriva credinţei creştinilor.[116][117] Eusebiu din Cezareea ne informează că această lucrare, plină de scorneli şi blasfemii la adresa lui Iisus, a fost trimisă cu ordine scrise de a fi afişată în toate locurile publice, la oraş şi la ţară, şi de a fi studiată şi învăţată pe de rost, în locul lecţiilor obişnuite.[118][119]

A se vedea şi

Icoane

Galerie de imagini

Note

  1. Mt7.21, 10.32, 12.50, 15.13, 16.17, etc
  2. Ioan 10.30, 17.22
  3. Ioan 1.1
  4. Mt1.18, Lc1.35
  5. Mt11.5
  6. Mt23.8, Lc10.25
  7. Evrei 6.20, Ps110.4, Evrei 5.6, 6.20, 7.3,17,21
  8. Ioan 5.22
  9. FA4.26
  10. Matei1.1,16-18, 2.4, 11.2, 16.16, 16.20, 22.42,23.8, etc
  11. Ioan 1.29, 1.36, Fa 8.32, 1 Pet1.19
  12. Mt9.6, 10.23,11.19, 12.8, 13.41, etc
  13. Ioan 8.12,
  14. Ioan 14.6
  15. Mt25.32,26.31, Mc14.27, Ioan 10.2
  16. Ioan 10.11,14
  17. Ioan 10.11
  18. 1Cor15.20
  19. Ioan 15.1,5
  20. Ioan 6.35, 6.48
  21. Ioan 6.51
  22. Apoc 22.13, 1.8,1.11
  23. Miheia 5.2, Mt 2.1, Luca 2.4, Ioan 7.42
  24. Lc2.7,12,16
  25. Lc 2.7
  26. Osea 11.1, Mat2.15
  27. Mt2.13-18
  28. Mt2.2
  29. Iisus va lămuri această problemă arătând lui Pilat din Pont că împărăţia sa nu este din lumea aceasta, căci altfel slujitorii săi s-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilor. Acum împărăţia mea nu este aici, adaugă Iisus- Ioan 18.33-36
  30. Mt2.21-23
  31. Mc6.3
  32. Mt13.55
  33. Mt3.13-17
  34. Mt4.1-10
  35. Mt7.29
  36. Mt15.31, Lc7.22
  37. Mc5.1-20, Lc8.26-39, Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18
  38. Mt8.24-28
  39. Lc 5.1-10
  40. Mat14.25-31
  41. Ioan, cap 11, Lc7.20-22,Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4, Mt27.52-53
  42. Ioan, cap 11
  43. Lc7.11-22
  44. Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6
  45. Mt27.52-53
  46. La învierea Sa au înviat şi unii sfinţi care apoi s-au arătat multora în cetate- Mt27.52-53, de aceea se cântă la Înviere:,,Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le"
  47. Mt14.19-21
  48. Ioan 2.1-10, 4.46
  49. FA1.9-11
  50. Mt, cap 23, Mt 15.1-20, Lc 11.44
  51. Mt16.6
  52. Mt, cap 23, Mt9.1-13, Mt15.1-20, Mc12.38, Lc11.44
  53. Mt10.4, 26.14, Mc 3.19, 14.10, Lc 6.16, 22.3
  54. Mt26.15, 27.3,9
  55. Mt27.18, Mc15.10
  56. Mt26.63-66, Lc22.66-71, Ioan19.7
  57. Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu şi va veni pe norii cerului la sfârşitul veacurilor-Mat26.63-66, Lc22.66-71, că se făcuse Fiul lui Dumnezeu-Ioan 19.7, 5.18 sau deopotrivă cu Dumnezeu Ioan 5.18, Ioan 10.30. El spunea doar adevărul căci era şi Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârşitul veacurilor şi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat
  58. Leviticus 24:15-16
  59. Mt27.35,38
  60. Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemniţat de Sărbătoarea Paştilor-Mt27.15. Barabas era un ucigaş care omorâse un om într-o răscoală- Mc15.7
  61. Mt27.20
  62. Lc3.1
  63. Ioan 19.12
  64. Mc15.15
  65. Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6
  66. Ioan 20.11-18
  67. Mt28.16-20, Mc16.10-20, Lc24.36-47, Ioan 20.20-21.25
  68. Mt28.18-20
  69. FA1.9-11
  70. Ps109.1, Mc14.62
  71. şade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22.69
  72. FA1.11
  73. Mt26.64
  74. Mt13.41, 16.27, 24.31, Mc13.27
  75. 2Tim4.1
  76. Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-a luat o nevastă se împreunează cu ea și o urăște și îi scoate nume rău reclamând faptul că nu e fecioară și faptul se dovedește adevărat, fata urma să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. În acest fel era curățit răul din mijlocul poporului.Deut 22.13-21. Iosif, fiind drept, s-a gândit nu numai să nu o reclame, dar nici măcar să nu o dea în vileag în faţa altora , fiind hotărât să rupă logodna pe ascuns)
  77. Irod cel Mare vorbea cu viclenie pentru că, de fapt, vroia să-l omoare, căci el credea că Acesta îi va submina puterea. Pe de altă parte Iisus va spune că împărăţia sa nu este din lumea aceasta- Ioan 18.36
  78. Iosif, soţul Fecioarei Maria era privit de lume ca fiind tatăl lui Iisus (Mat13.55)
  79. Ucenicii nu pot scoate demonii dintr-un copil și îl întreabă pe Iisus de ce. Iisus le spune că acel fel de draci ies numai cu post și rugăciune. Mat17.14-21 Ucenicii lui Iisus nu țineau post căci, așa cum spunea Iisus, ei nu se pot jeli câtă vreme mirele este cu ei Mt9.14-15
  80. Sintagmă din Ps81.6, referitoare la judecătorii rânduiți de Moise să povățuiască și să îndrepte poporul în numele lui Dumnezeu Dt 1.15-17, 19.17 (Valeriu Anania)
  81. Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemniţat de Sărbătoarea Paştilor-Mt27.15. Barabas era un ucigaş care omorâse un om într-o răscoală- Mc15.7, Mt27.20
  82. Dacă Pilat din Pont nu ar fi dat curs dorințelor arhiereilor și cărturarilor, atunci aceștia s-ar fi plâns împăratului Tiberius cum că Pilat tolerează prezența unui alt împărat iar Pilat își putea pierde domnia
  83. Dispoziție testamentară consemnată de însuși Ioan, cel implicat direct în ea, de unde reiese limpede că Iisus era unicul Fiu al Mariei și că aceasta, după moartea Lui, nu mai avea pe nimeni care s-o ocrotească. Dimensiunii filiale i se adaugă cea duhovnicească, prin care Maria, ,,Eva cea nouă”, devine Maica tuturor credincioșilor (Valeriu Anania)
  84. Procesul de separare a serului de plasma sangvină era o probă asupra decesului (Valeriu Anania)
  85. şade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22.69
  86. Explicat pe larg în ,,Învăţătură de credinţă ortodoxă", pag 80-125, vezi bibliografia
  87. Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 198, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  88. Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Praznice împărăteşti, pag 381-382, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  89. Iisus a fost menţionat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus. Prenumele vechi evreiesc e Iehoşua, având ca diminutiv forma "ישוע", Ieşua, însemnând "YHWH mântuieşte". Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους Iēsoûs, în greacă, de către traducătorii Septuagintei, cu referire la alte persoane purtând acelaşi prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Khristós este o traducere a evreiescului "משיח" maşiach. Prenumele în limba româna provine din limba slavonă Їисоуса, care a fost preluat din limba greacă, unde la iniţială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj). Grafia Iisus este corectă deoarece reproduce şi η din Ιησούς, care în latină a fost redat e. Tendinţa de a se citi ca i în greacă a început din Evul Mediu şi de aceea grafia Iisus în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe şi în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este corectă, ea imitând citirea greacă modernă. De altfel, însăşi lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant iniţial [j], cum sugerează dublarea lui "i", precum şi grafia cu doi de "i": Iisus, care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât şi etimologice. La temeiurile etimologice se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus", atât în ebraică (Iehoşua, Ieşua), cât şi în limbile europene începând cu latina (Jesus, în care "j" nu este cel din franceză, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunţat cu două sunete înainte de primul "s", anume [i-e/i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul iniţial poate fi [ž] (fr. Jésus) sau [ğ] (eng. Jesus). Aceste paralele etimologice motivează pe deplin utilizarea a două litere înainte de "s" şi în limba română. (Cf. Alexandru Ciorănescu, Dicţionarul etimologic român, Universidad de la Laguna, Tenerife 1958-1966; Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998; A. Bailly, Le Grand Bailly, Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000; Irina Panovf, Romanian-English - English-Romanian Dictionnary, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, Ed. Lucman, 2002, 2004; Biblia sau Sfânta Scriptură, cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, 1988)
  90. Cei dintâi creştini din Roma au fost dintre evrei. De aceea romanii confundau pe creştini cu evreii
  91. nota cărţii:Chrestus-Christos, pag 353
  92. C. Suetonius Tranquillus- Vieţile celor doisprezece cezari, Tiberius Claudius Drusus, XXV, 4, traducerea de David Popescu şi C.V.Georoc, pag 201, studiu introductiv de David Popescu, Editura 100+1 Gramar, Bucureşti, 2005, ISBN 973-591-472-7
  93. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0132%3Alife%3Dcl.%3Achapter%3D25
  94. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  95. Cornelius Tacitus- Anale, 15.44, traducere din limba latină, introducere şi note de Gheorghe Guţu, pag 430-431, confruntarea textului realizată de Gabriela Creţia, ISBN 973-28-0541-2 Editura Humanitas, 1995, Bucureşti
  96. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0078%3Abook%3D15%3Achapter%3D44
  97. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  98. Flavius Josephus- Antichităţi iudaice, Cartea a XVIII, capitolul III, paragraful 3;; traducere, note şi indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag 445, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X
  99. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=18:section=63&highlight=jesus
  100. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  101. notă: pasajul poate fi tradus mai explicit: ,,pe Iacob, fratele lui Iisus, care se numea Hristos”, vezi textul de la nota în engleză
  102. Flavius Josephus- Antichităţi iudaice, Cartea a XX-a, capitolul 9, paragraful I; traducere, note şi indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag 566, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X
  103. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=20:section=197&highlight=jesus
  104. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  105. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  106. http://www.mesacc.edu/~tomshoemaker/handouts/pliny.html
  107. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  108. Merril C. Tenney-,,Studiu al Noului Testament’’, pag 180, tradus în româneşte în 1986 după ,,New Testament Survey", 1961
  109. http://www.britannica.com/bps/search?query=Numenius
  110. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  111. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  112. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  113. http://www.newadvent.org/fathers/04162.htm
  114. Justin, "Apol"., I, 35
  115. Eusebius Istoria bisericească, IX.5
  116. Eusebius- Istoria bisericească, IX.5
  117. http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm
  118. Eusebius- Istoria bisericească, IX.5
  119. http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm

Bibliografie

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, Bucureşti, 1997,

Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 80-125, (foarte utilă în explicarea Crezului), Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4

Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 198, 381-382 la articolul ,,praznic", Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2

Linkuri externe

Iisus Hristos:

http://www.newadvent.org/cathen/08374c.htm

http://www.christiananswers.net/jesus/

Dovezi extrabiblice despre Iisus:

Enciclopedia Catolică http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm

Părintele Ion Bria http://www.crestinortodox.ro/editoriale/iisus-afara-evangheliilor-70356.html

Galerie de imagini