Iisus Hristos

Mântuitorul, icoană de Andrei Rubliov, secolul al XV-lea

Iisus Hristos (gr. Ἰησοῦς - Iēsoûs; aramaică ישוע - Ieșua sau Ieșu) este Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat (a doua Persoană din Sfânta Treime, alături de Dumnezeu Tatăl și de Duhul Sfânt), Cuvântul (Logosul)întrupat pentru mântuirea omului din Duhul Sfânt și Fecioara Maria, Doctorul tuturor bolilor și neputințelor, Învățătorul absolut, Mare Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec și Judecător suprem, Unsul lui Dumnezeu (Hristos sau Mesia), Mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii, Fiul Omului, Lumina Lumii, Calea, adevărul și viața, , Păstorul cel bun ce își pune sufletul pentru oile sale Pârga celor adormiți, Vița adevărată, Pâinea vieții, vie, care s-a pogorât din cer, Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul. Iisus s-a născut în Betleemul din Iudeea într-o iesle fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (casa de poposire). Familia sa a fugit împreună cu Iisus în Egipt pentru a scăpa de furia criminală a lui Irod cel Mare, care-și vedea amenințată domnia de nașterea împăratului iudeilor. Cei trei s-au întors după moartea lui Irod cel Mare, alegând să locuiască la Nazaret de frica lui Arhelau, fiul fostului rege. Acolo Iisus a practicat dulgheria (tâmplăria), meserie care a avut-o și Iosif. Iisus a fost botezat de Ioan Botezătorul, primind pe Duhul Sfânt și fiind recunoscut de Dumnezeu drept Fiul al Său și apoi a învins cele trei ispite ale Celui rău. A propovăduit evanghelia împărăției cerurilor în Israel atât în predica de pe Munte, cât și în numeroase pilde. Iisus a ales 12 apostoli și, însoțit de ei, a tămăduit toți bolnavii (orbii, surzii, muții, șchiopii, leproșii, slăbănogii, etc), a scos demonii din cei posedați, a făcut minuni (potolirea mării și a vânturilor, pescuirea minunată, mersul pe apă, învierile din morți precum învierea lui Lazăr, a fiului văduvei din Nain, a Sa proprie și a unor sfinți la învierea Sa, înmulțirea peștilor și pâinilor, prefacerea apei în vin, ridicarea Sa la cer, etc), i-a criticat pe unii farisei, saduchei, cărturari. A fost trădat de Iuda Iscarioteanul, unul din ucenicii săi, care l-a vândut pentru treizeci de arginți preoților cei mai de seamă care îi doreau moartea din invidie, pentru că-și simțeau amenințate privilegiile. În chip profund nedrept Sinedriul condus de Caiafa îl găsește vinovat de blasfemieinfracțiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.Este răstignitla cererea mulțimilor care fuseseră ațâțate de arhierei și bătrâni să ceară eliberarea ucigașului Baraba și cu acordul lui Pilat din Pont, procuratorul Iudeii care, amenințat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus, a vrut să facă pe plac mulțimii A treia zi a înviat, s-a arătat Mariei Magdalena și apostolilor de mai multe ori. Iisus i-a trimis pe apostoli să boteze în numele Sfintei Treimi, să propovăduiască evanghelia și să tămăduiască pe cei bolnavi. După 40 de zile S-a ridicat la cer și șade de-a dreapta Tatălui, de unde va veni a doua oară pe norii cerului împreună cu îngerii săi, pentru a judeca vii și morții la sfârșitul veacurilor..

Nașterea

Evanghelistul Matei relatează cum Fecioara Maria, logodită fiind cu Iosif, înainte de a locui împreună, a rămas însărcinată miraculos de la Duhul Sfânt. La început Iosif, drept fiind, a vrut s-o lase pe ascuns, nevrând s-o dea în vileag. Un înger i-a apărut în vis și i-a spus să nu-i fie teamă s-o ia pe Maria de soție, căci ea a rămas grea de la Duhul Sfânt și i-a transmis să-i pună pruncului numele Iisus, care înseamnă ,,Domnul este ,,cel ce dă mântuirea” iar Iosif a făcut întocmai. Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, întrebând unde este ,,regele iudeilor” pentru că i-au văzut steaua și vor să I se închine. Regele Irod cel Mare s-a tulburat și i-a rugat pe magi să-l anunțe și pe el când vor găsi pruncul în Betleemul Iudeii pentru ca să I se poată închina și el.Urmărind steaua pe cer, magii au găsit până la urmă locul unde se găseau pruncul și Fecioara Maria și s-au închinat Lui aducându-I aur, tămâie și smirnă. Magii au primit înștiințare în vis să nu se mai întoarcă la Irod cel Mare și au plecat spre țara lor pe altă cale. Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif și i-a spus să fugă în Egipt pentru că regele căuta pruncul să-L omoare. Irod cel Mare a dat poruncă să fie uciși toți pruncii de până în doi ani însă Iosif și familia sa erau deja în Egipt. La moartea lui Irod cel Mare un înger i-a anunțat că se pot întoarce în Israel și Iosif vine în Israel dar se teme să meargă în Iudeea căci acolo domnea Arhelau, fiul lui Irod cel Mare. Sfătuit din nou în vis- se așeză în părțile Galileii și anume în Nazaret, pentru a împlini proorocia că Iisus va fi chemat nazirinean( Matei1.18-2.23)

Luca începe relatarea cu nașterea lui Ioan Botezătorul. Un înger îi apare preotului drept Zaharia și îi spune că Elisabeta, soția sa, va avea în sfârșit un copil, căruia trebuie să-i pună numele de Ioan și că astfel rugăciunile sale au fost ascultate. Și fiindcă Zaharia se îndoiește spunând că ei sunt prea bătrâni și că Elisabeta e stearpă, îngerul îl pedepsește lăsându-l mut. În a șasea lună de sarcină, îngerul Gavriil îi apare Fecioarei Maria căreia îi spune că va naște un fiu, căruia îi va pune numele Iisus și că acesta va fi Fiul lui Dumnezeu și o anunță și de nașterea lui Ioan Botezătorul de către ruda ei, Elisabeta. Maria pleacă din cetatea Nazaret din Galileea spre rubedenia ei și, ajunsă acolo, i se închină iar atunci pruncul săltă de bucurie în pântecele Elisabetei care se umple de Duh Sfânt și începe să proorocească. La tăierea împrejur(în ziua a opta), Elisabeta a insistat să-i pună numele de Ioan deși toți vroiau să-i pună numele Zaharia după tatăl său. Dreptul Zaharia a scris pe tăblița că vrea să-i pună și el numele de Ioan și atunci i s-a dezlegat limba și a început să proorocească. La recensământul populației, pe când Quirinus guverna în Siria, și împăratul roman era Cezar August, Maria și Iosif au plecat spre Betleem pentru ca el era din casa și seminția lui David. Și venindu-i sorocul să nască, ea a făcut aceasta în iesle pentru că nu mai era loc la han. Un înger a apărut în miez de noapte unor păstori care-și păzeau turmele și le-a binevestit, anunțându-i că S-a născut Mântuitorul iar ei au venit să-L vadă și au răspândit vestea printre oameni.(Lc1.1-2.20)

Copilăria și adolescența

Iisus a fost găsit de părinții săi învățând în Templu, aceștia crezându-l pierdut. Găsirea în Templu (Luca 2.41-52) este singurul eveniment dintre copilăria lui Iisus și botezul său menționat în vreuna din cele patru evanghelii (Luca 3.23).După petrecerea praznicului Paștelor la Ierusalim împreună cu familia, Iisus, în vârstă de 12 ani, a rămas la Ierusalim, fără ca părinții lui să-și dea seama de aceasta decât după ce merseseră cale de o zi. Ei s-au întors și au început să-l caute pe la rude și cunoscuți. În cele din urmă au ajuns la Templu, unde l-au găsit șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări, iar toți care-l auzeau rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile lui. Când Maria îl mustră pe Iisus, spunându-I că L-au căutat îngrijorați, El le răspunde că nu trebuiau să-L caute nicăieri, ci să știe că se află în casa Tatălui Lui, răspuns pe care ei nu l-au înțeles. Apoi a mers cu ei în Nazaret și le-a fost supus. Iisus creștea în înțelepciune și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor (Luca2.41-52). Iisus a fost dulgher (teslar)(Mc6.3), ca și Iosif

Biruirea celor trei ispite

După ce Iisus este recunoscut de Dumnezeu drept Fiul Său preaiubit, El a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de diavol (Mt4.1, Mc1.12, Lc4.1). Iisus a postit acolo patruzeci de zile și patruzeci de nopți iar la urmă a flămânzit (Mt4.2, Mc1.13, Lc4.2). Marcu arată că a stat acolo împreună cu fiarele sălbatice și era slujit de îngeri.(Mc1.13) Satana îl ispitește de trei ori. Prima oară îi spune: ,,Dacă ești Fiul lui Dumnezeu poruncește ca aceste pietre să se facă pâini” la care Iisus îi răspunde că este scris ,, Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt4.4, Deut.8.3, Lc4.4), citând un fragment din Deuteronom. (Deut.8.3). A doua oară îl duce în sfânta cetate, pe strașina Templului și îi spune: Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău”(un citat din psalmi-Ps90.11-12 sau în traducerile protestante Ps91.11-12) la care Iisus îi răspunde că ,,de asemenea este scris ,,Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”(Mt4.7, Lc4.9-12), invocând tot un fragment din Deuteronom (Deut6.16). A treia oară, diavolul îl duce pe un munte foarte înalt și îi arată toate împărățiile lumii și strălucirea lor și îi zice:Acestea toate Ți le voi da Ție, dacă vei cădea înaintea mea și Te vei închina mie.”(Mt4.8-9) la care Iisus îi răspunde: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui singur să-I slujești”(Mt4.10), citând din nou un fragment din Deuteronom (Deut6.13,10.20). Luca adaugă ,,căci mie îmi este dată (lumea cu slava ei) și eu o dau cui vreau”(Lc4.6). Așadar e vorba întâi de ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeiești și în final ispita bogăției și a slavei lumești. După biruirea celor trei ispite, au apărut din nou îngerii, care îi slujeau (Mt4.11)

Tămăduirile

Iisus, bunul păstor, sec al IV-lea

Orbii

Iisus tămăduiește: - doi orbi care se țineau după el și strigau:Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David! și care, întrebați, spun că ei cred că pot fi vindecați (Mt9.27-31)

- niște orbi și șchiopi ce au venit la el la Templu (Mt21.14)

- un orb la Betsaida punându-i salivă pe ochi și punându-și de două ori mâinile peste el. După prima punere a mâinilor vedea oamenii ca niște copaci iar după a doua punere a mâinilor vedea deslușit toate lucrurile (Mc8.22-26) - un alt orb pe nume Bartimeu, care ședea lângă drum cerșind și care striga după el:,,Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!”. Iisus îl vindecă iar apoi acesta mergea după Iisus, slăvind pe Dumnezeu. Și tot poporul care văzuse dădea slavă lui Dumnezeu.Mt18.35-43, Lc18.35-43

-orbul din naștere care obișnuia să cerșească și care era orb pentru ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu (adică vindecarea de către Iisus, care este Dumnezeu Fiul). Acestuia Iisus îi unge cu tină ochii, îi spune să se ducă să se spele la scăldătoarea Siloamului și se vindecă. Fariseii conduc o adevărată anchetă căci tămăduirea unui orb din naștere era un lucru care nu se auzise niciodată că s-ar fi întâmplat. Cel tămăduit este chestionat și părinții săi confirmă că fiul lor era orb din naștere. Unii farisei spuneau că Iisus nu era de la Dumnezeu pentru că nu ținea Sabatul (căci tămăduirea fusese făcută în zi de Sabat), alții spuneau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Orbul devine ucenic al lui Iisus (Ioan, cap 9).

-Un îndrăcit orb și mut. (pentru acuzele fariseilor și răspunsul lui Iisus vezi întreg fragmentul (Mt12.22-37)

Surzii

Iisus tămăduiește un surd care era și gângav (vorbea anevoios) în ținutul Decapole. Iisus și-a pus degetele în urechile lui, a pus scuipat de-al Lui pe limba surdului, a privit la cer și a zis:,,Deschide-te!”. Și urechile lui s-au deschis și limba i s-a dezlegat(Mc7.31-37)

Muții

Iisus, bunul păstor - pictură în catacombe din secolul al III-lea.

Iisus tămăduiește:

-un mut îndrăcit. Noroadele spuneau că nu s-a mai văzut așa ceva în Israel. Fariseii îl acuzau că scoate demonii cu domnul demonilor. (Mt9.32-34) (Vezi răspunsul lui Iisus într-un caz similar Mt12.22-37)

-un copil stăpânit din copilărie de un duh mut și surd, care vroia să-l omoare pe copil, aruncându-l când în apă, când în foc. Tatăl copilului îi spune lui Iisus că apostolii săi nu au putut să-l vindece apoi îi spune lui Iisus că dacă poate să-l vindece să o facă. Iisus îi spune că toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede. Tatăl cu ochii în lacrimi spune: ,,Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”. Iisus a mustrat duhul spunându-i să iasă din copil și să nu se mai întoarcă, acesta a ieșit, scuturând copilul cu putere și lăsându-l ca mort. Dar Iisus l-a apucat de mână și copilul s-a sculat în picioare. Întrebat de apostoli de ce ei nu au putut să-l vindece, Iisus le spune că din pricina puținei lor credințe, adăugând că acel fel de draci ies numai cu rugăciune și post. (Mc9.17-22). Apostolii nu țineau încă post câtă vreme mirele era cu ei, după cum spune Iisus (Mc2.19)

Șchiopii

Iisus a vindecat niște șchiopi ce au venit la el la Templu, împreună cu niște orbi (Mt21.14).

Leproșii

Iisus a vindecat

-un lepros care i-a spus: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești”. Iisus și-a întins mâna, S-a atins de el și a zis:,,Voiesc, curățește-te!” și acesta s-a curățit. Apoi i-a spus să nu spună nimănui, să se arate preotului și să aducă darul rânduit de Moise spre mărturie lor (conform prescripțiilor din Levitic 14.2-7) (Mt8.2, Lc5.12).

- a vindecat 10 leproși care stăteau departe și strigau la Iisus ,,Iisuse, Învățătorule, ai milă de noi!``. Iisus le spune să se ducă să se arate preoților (legea ebraică cerea ca cel care se vindecă să se arate apoi preoților) și pe drum au fost curățiți. Doar unul, samaritean s-a întors să-I mulțumească(Lc17-19)

Slăbănogii

Iisus a tămăduit:

- un slăbănog care era robul unui sutaș care avea o credință nemaiîntânită de Iisus în Israel, după cum spune însuși Mântuitorul. Vindecarea se produce de la distanță printr-un simplu cuvânt așa cum cere sutașul, care se considera nevrednic pentru a-l primi pe Iisus în casă (Mt 8.5-10, Lc7.1-10)

-un slăbănog care a fost adus pe un pat în fața lui prin acoperișul casei (Lc5.17-26). Fariseii și unii cărturari (Mt9.3) au început să cârtească zicând că Iisus hulește (ei credeau că Iisus era doar om și un om nu putea să ierte păcate, ci numai Dumnezeu, dar Iisus era și om dar și Dumnezeu în același timp) Iisus le spune că a zis: ,,iertate să-ți fie păcatele” pentru ca ei să știe că Fiul Omului (adică El) are putere pe pământ să ierte păcatele. Mulțimile, văzând acesta, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, cel care dă oamenilor o astfel de putere (Mt.9.1-8). Slăbănogul s-a dus la casa sa slăvind pe Dumnezeu. (Lc5.25)

Alți bolnavi

Iisus Hristos, sec al IV-lea, pictură murală în catacombe

Iisus a mai vindecat pe:

-soacra lui Petru care era cuprinsă de friguri. Iisus s-a atins de mâna ei și frigurile au lăsat-o și ea îi slujea (Mt8.14-15, Lc4.38). Luca spune că Iisus a certat frigurile.(Lc4.39)

- un om cu mâna uscată. Fariseii l-au întrebat dacă este îngăduit a vindeca sâmbăta. Iisus le spune că sâmbăta omul își scoate oaia dintr-o groapă dacă ea cade, iar omul prețuiește mult mai mult decât o oaie. Așadar se cade a face bine și sâmbăta, încheie Iisus. Este motivul pentru care fariseii au început să se sfătuiască cum să-l piardă (adică să-l omoare-n.r) (Mt12.9-14). (Lc6.6-11) Luca spune că Mântuitorul a mai zis: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?(Lc6.9)

- a vindecat o femeie care avea de 12 ani o scurgere de sânge și care își cheltuise toți banii la doctori, rezultatul fiind că-i mergea și mai rău. Ea se atinge de haina lui Iisus, o putere iese din Acesta și femeia se vindecă. Iisus simte că o putere ieșise din el și ea mărturisește ce a făcut iar Iisus îi spune să meargă în pace(Mc5.25-34, Lc8.40-48)

-a vindecat o femeie care, fiind stăpânită de un duh de neputință de 18 ani, era gârbovă. Ea s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu. Mai-marele sinagogii spune că este interzis a vindeca în ziua sâmbetei. Iisus îi spune că așa cum omul își dezleagă boul sau asinul de la iesle și-l duce să se adape, așa și El a dezlegat-o pe această fiică a lui Avraam, pe care o ținea legată Satana. Iar cei care erau împotriva lui (mai-marele sinagogii și ceilalți fățarnici care gândeau ca el) s-au rușinat iar mulțimea se bucura de faptele strălucite săvârșite de El (Lc13.10-17)

-un bolnav de dropică(Lc14.1-5)

- l-a vindecat pe un bolnav care suferea de 38 de ani și care, neavând om, nu apuca să intre în scăldătoare numită Vitezda (Casa milostivirii), lângă Poarta Oilor, în Ierusalim. Aici, din când în când, un înger tulbura apa și primul care intra în apă se vindeca de orice boală ar fi avut. Iisus îl vindecă spunându-i apoi să nu mai greșească ca să nu-i fie și mai rău. Iar unii iudei îi spuneau chiar acestuia că nu este îngăduit să-ți iei patul sâmbăta. Iar cel vindecat nu știa cine exact îl vindecase căci Iisus plecase din mulțimea aceea. Ioan 5.1-15)

Exorcismele

Fișier:Exorcism 6.jpg

Iisus Hristos făcând o exorcizare- Konrad von Friesach, sec 15, detaliu din Cathedral of Gurk, Carinthia, Austria

Iisus a făcut numeroase operații de exorcizare. A scos o legiune de duhuri necurate dintr-un om care ieșea din morminte și care rupea toate lanțurile și nu putea fi domolit și stătea, zi și noapte, în morminte și pe munți și țipa și se tăia cu pietre și le-a trimis pe duhuri într-o turmă de porci de aproape 2000 de capete care s-a aruncat în mare (Mc5.1-20, Lc8.26-39). Iisus a vindecat și mulți alți îndrăciți (Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18).

Minunile

Învierile din morți

Iisus l-a înviat pe Lazăr care murise de patru zile. (Ioan, cap 11).

Mântuitorul a înviat pe singurul fiu al văduvei din Nain care era dus la groapă căci i s-a făcut milă de ea când a văzut-o că plânge (Lc7.11-17). Auzind de la ucenicii săi de această înviere, Ioan Botezătorul i-a trimis pe doi dintre ei la Iisus să -L întrebe: ,,Tu ești Cel ce va să vină sau să așteptăm pe altul? /Și în acel ceas El a vindecat pe mulți de boli și de răni și de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea./ Și răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce ați văzut și cele ce ați auzit: Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește.(Lc7.20-22)

Iisus a înviat din morți (Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4) iar în momentul acela ,,Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat./Și ieșind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora. (Mt27.52-53)

Înmulțirea peștilor și pâinilor

Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, (Iisus-n.r) a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. (Mt14.19-21)

Prefacerea apei în vin

La nunta din Cana Galileii, Iisus a prefăcut apa în vin. (Ioan 2.1-10, 4.46)

Mersul pe apă

Iisus a mers pe apă și l-a făcut și pe Petru să meargă un timp, până când acesta, fiindu-I teamă de tăria vântului s-a îndoit, a început să se afunde și a strigat după ajutor la Iisus. Iar Iisus l-a prins de mână și i-a spus:Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Mat14.25-31)

Potolirea vânturilor și a mării

Iisus a certat vânturile și marea, care s-au potolit:

24 Și, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.

25.Și venind ucenicii la El, L-au deșteptat zicând: Doamne, mântuiește-ne, că pierim.

26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină.

27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că și vânturile și marea ascultă de El? (Mt8.26)

Împlinirea profețiilor Vechiului Testament

Icoană a Domnului Iisus Hristos, de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai (sec. VI)

Iisus împlinește toate profețiile Vechiului Testament. Dintre acestea menționăm doar câteva:

1.Nașterea din seminția lui Iuda (Fac 49:10)

2.Nașterea din Fecioară a Mântuitorului: Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel.(Isaia 7.14- Lc 1.31)

5.Nașterea în Betleem a Povățuitorului păstor: Și tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei. (Mic. 5.2 , Ioan 7.42, Fac.49.10)

6.Șederea în Egipt a lui Iosif, a Fecioarei și a Pruncului: ,,Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, și din Egipt am chemat pe fiul Meu. ”(Osea 11.1- Mt 2.15) până la moartea lui Irod cel Mare

7.Uciderea de către Irod a pruncilor de până în doi ani aflați în Betleem : Așa zice Domnul: "Glas se aude în Rama, bocet și plângere amară. Rahila își plânge copiii și nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt". (Ieremia31.15- Mt2.17-18)

8. Vindecările orbilor, surzilor, șchiopilor, gângavilor:Atunci se vor deschide ochii celor orbi și urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu și pâraie în pământ însetat.(Isaia 35.5-6- Mt11.5)

9. Luarea asupra sa a neputințelor și bolilor:Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu (Isaia 53.4) citat liber: Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat". (Mt8.17)

10. Împărțirea hainelor și tragerea la sorți pentru cămașă:Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți. (Ps21.20- Mt27.35 iar în traducerile protestante Ps22.18)

11. Învierea lui Iisus (Ps16.10)

În Crez

Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toți vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara
Și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,
Și a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi după Scripturi.
Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarași va să vină cu slavă, să judece viii și morții,
A cărui Împărăție nu va avea sfârșit.

Iisus, reprezentări în biserică

Reprezentările iconografice ale lui Iisus Hristos pot fi găsite în cele trei părți ale bisericii:în altar, unde e pictat ca Marele Preot (sau Arhiereu), în scena dumnezeieștii Liturghii, unde împărtășește pe apostoli; în naos, pe bolta cupolei centrale ca Pantocrator- Atotțiitorul, Împăratul și Stăpânul lumii, în această ipostază apărând și pe icoana împărătească din dreapta ușilor împărătești, unde Îl vedem și în ipostaza sa de Mântuitor, Dumnezeu al iubirii și Dumnezeu întrupat. Ca Om pătimitor apare pe Crucea Răstignirii din vârful catapetesmei iar ca Biruitor al morții apare în icoana Învierii. În pronaos și exonartex apare Iisus-Emanuel, înconjurat de îngeri și profeți (mai adesea în chip de copil, stând pe tron). În calitatea de Mare Judecător apare în scena Judecății din urmă.

Reprezentarea lui Iisus în Apocalipsa

Apostolul Ioan ne transmite o reprezentare de-a lui Iisus în Apocalipsa sa:

12. Și m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine și, întorcându-mă, am văzut șapte sfeșnice de aur.

13.Și în mijlocul sfeșnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veșmânt lung până la picioare și încins pe sub sân cu un brâu de aur.

14.Capul Lui și părul Lui erau albe ca lâna albă și ca zăpada, și ochii Lui, ca para focului.

15.Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;

16.În mâna Lui cea dreaptă avea șapte stele; și din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri, iar fața Lui era ca soarele, când strălucește în puterea lui.

17. Și când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Și El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă,

18. Și Cel ce sunt viu. Am fost mort, și, iată, sunt viu, în vecii vecilor, și am cheile morții și ale iadului.(Apoc1.13-16)

Sărbători

-Nașterea Domnului (Crăciunul): 25 decembrie- Nașterea lui Iisus din Fecioara Maria și Duhul Sfânt într-o iesle, la Betleem

-Tăierea împrejur a Domnului-1 ianuarie, la 8 zile după Nașterea Domnului, când S-a supus ritualului de circumcizie prevăzut în Legea Vechiului Testament.

-Botezul Domnului (Epifania, în limbaj popular Boboteaza) -6 ianuarie- Botezul de către Ioan Botezătorul în Iordan când a fost descoperit oamenilor că El este Fiul lui Dumnezeu

-Întâmpinarea Domnului: 2 februarie când a fost adus la Templu la 40 de zile de la Nașterea Sa, de către Maica Domnului, atunci bătrânul preot Simeon, L-a primit în brațe, mărturisind că acesta este Fiul lui Dumnezeu.

-Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor) cu o săptămână înainte de Paști și de săptămâna patimilor, răstignirii, morții și învierii, dată variabilă.

-Învierea Domnului (Sfintele Paști): Învierea din morți a Domnului Iisus Hristos, dată variabilă

-Înălțarea la cer a Domnului (Ispas): la 40 de zile după Paști, dată variabilă

-Schimbarea la Față a Domnului (Preobrajenia): 6 august

-Înălțarea Sfintei Cruci (Ziua Crucii) (14 septembrie)

Nume

Iisus înseamnă în greacă ,,Mântuitor"(Matei 1.21) iar Hristos înseamnă ,,Unsul".

Iisus în izvoare extrabiblice

Monedă de bronz din timpul împăratului Magnențiu (350-353). Pe verso apare monograma lui Hristos. Ea este un simbol creștin timpuriu și constă din primele două litere ale numelui Χριστός, care se tălmăcește ,,Hristos". Pe monedă mai apar și semnele alfa și omega care îl desemnează tot pe Iisus.

Suetoniu

Suetoniu (70-130 d.Hr), istoric roman, scrie la începutul sec al II-lea:,,(Tiberius Claudius Drusus-n.r) expulză din Roma pe evrei care se agitau mereu, instigați de Chrestus."

Tacit

Tacit (56-117 d.Hr), istoric și om politic roman din sec I d.Hr, menționează numele lui Hristos, precizând că fusese condamnat la moarte de Ponțiu Pilat în vremea împăratului Tiberius:,,lumea îi numea creștini. Numele li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus”

Iosif Flaviu

Iosif Flavius (30-100 d.Hr), istoric evreu din sec I d.Hr, se referă la Iisus în două rânduri:,,În vremea aceea a trăit Iisus, un om înțelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni și învățătorul oamenilor care erau bucuroși să afle adevărul. A atras de partea lui o mulțime de iudei, dar și o mulțime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzațiilor aduse de fruntașii poporului nostru, l-a țintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăși viu, așa cum au prezis profeții trimiși de Dumnezeu, înfăptuind și o mie de alte miracole. De atunci și până azi dăinuie poporul creștinilor, care își trage numele de la dânsul."

În al doilea pasaj Iosif Flaviu notează: ,, (Marele preot Ananus-n.r) A convocat sinedriul la judecată și i-a adus în fața lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos (el se chema Iacob), împreună cu alți câțiva, acuzându-i că încălcaseră legile, și i-a condamnat să fie uciși cu pietre."

Pliniu cel Tânăr

În scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr (62-113) (oficial roman și nepotul lui Pliniu cel Bătrân în sec I d.Hr) către împăratul Traian numele lui Cristos apare de trei ori. În două dintre mențiuni sunt pomeniți aceia care îl ,,blestemaseră pe Cristos” de frică, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, aplicată de Plinu acelora dintre creștini care au refuzat să se lepede public de credința lor. În cealaltă mențiune se vorbește de obiceiul creștinilor ,,de a se întâlni într-o zi fixă înainte de revărsatul zorilor și de a cânta un imn sensibil dedicat lui Cristos ca Dumnezeu”(Scrisori, X, 97,98).

Lucian

Lucian (125-200), scriitor grec satiric din sec II d.Hr, are câteva referințe batjocoritoare la adresa lui Hristos și ale creștinilor.

Numenius

Numenius din Apamea, filosof grec al sec 2, este menționat de Origen ca referindu-se la Iisus. Iată textul:,,În a treia carte a dizertației sale despre ,,Binele”, el (Numenius-n.r) citează o narațiune privitoare la Iisus-oricum fără a-I menționa numele- dându-i o semnificație alegorică, reușită sau nu, voi spune cu altă ocazie”. (Origen- Împotriva lui Celsus, IV, 51).

Phlegon

Phlegon, istoric, sec al II-lea, are o referire la cutremurul de la crucificarea lui Iisus. Iată textul lui Origen în care este menționată referirea lui Phlegon: Și cu privire la eclipsa petrecută în vremea lui Tiberius Cezar, sub domnia căruia Iisus apare ca fiind crucificat și la marele cutremur care a avut loc atunci, și Phlegon, cred, a scris în cea de-a tereisprezecea sau a paisprezecea carte a ,,Cronicilor" sale." (Origen- Împotriva lui Celsus, Cartea a II-a, capitolul 33)

Faptele lui Pilat

A existat în secolul al II-lea o scriere intitulată ,,Faptele lui Pilat", despre care vorbesc Justin Martirul și Eusebiu din Cezareea , care a fost folosită în școlile păgâne pentru a preveni băieții împotriva credinței creștinilor. Eusebiu din Cezareea ne informează că această lucrare, plină de scorneli și blasfemii la adresa lui Iisus, a fost trimisă cu ordine scrise de a fi afișată în toate locurile publice, la oraș și la țară, și de a fi studiată și învățată pe de rost, în locul lecțiilor obișnuite.

A se vedea și

• Sfânta Treime

• Dumnezeu Tatăl

• Duhul Sfânt

• Hristologie

• Cuvânt (Logos)

• Păcat

• Virtuți

• Boala

• Judecată

• Exorcism

• Minunea în Biblie

• Tipologie

Icoane

• Multe icoane cu Iisus Hristos
• Icoane legate de viața lui Hristos

Bibliografie

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, București, 1997,

Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, pag 80-125, (foarte utilă în explicarea Crezului), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4

Ene Braniște și Ecaterina Braniște-Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, pag 198, 381-382 la articolul ,,praznic", Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2

Linkuri externe

Iisus Hristos:

http://www.newadvent.org/cathen/08374c.htm

http://www.christiananswers.net/jesus/

Dovezi extrabiblice despre Iisus:

Enciclopedia Catolică http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm

Părintele Ion Bria http://www.crestinortodox.ro/editoriale/iisus-afara-evangheliilor-70356.html

Galerie de imagini

•