Modificări

Salt la: navigare, căutare

Iisus Hristos

176 de octeți adăugați, 14 august 2017 08:41
m
Corectare diacritice. Actualizare link-uri.
'''Iisus Hristos''' (gr. Ἰησοῦς – ''Iēsoûs''; aramaică ישוע – ''Ieșua'' sau ''Ieșu'') este Fiul lui Dumnezeu (Matei 7.21, 10.32, 12.50, 15.13, 16.17, etc.) și Dumnezeu adevărat (Ioan 10.30, 17.22) (a doua Persoană din [[Sfânta Treime]], alături de [[Dumnezeu Tatăl]] și de [[Duhul Sfânt]]), [[Cuvânt]]ul sau Logosul (Ioan 1.1) întrupat pentru [[mântuire]]a omului din [[Duhul Sfânt]] și [[Fecioara Maria]] (Matei 1.18, Luca 1.35), Doctorul tuturor [[boala|bolilor]] și neputințelor (Matei 11.5, 8.17), Învățătorul absolut (Matei 23.8, Luca 10.25), Mare [[Preot]] în veac după rânduiala lui Melchisedec<ref>Evrei 6.20, Psalmi 110.4, Evrei 5.6, 6.20, 7.3,17,21</ref> și Judecător suprem (Ioan 5.22), Unsul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 4.26) (Hristos<ref>Matei 1.1,16-18, 2.4, 11.2, 16.16, 16.20, 22.42,23.8 etc.</ref> sau Mesia), Domnul împăraților pământului (Apocalipsa 1.5), Mielul lui Dumnezeu ce ridică [[păcat]]ul lumii<ref>Ioan 1.29, 1.36, Fapte 8.32, 1 Petru 1.19</ref>, Fiul Omului<ref>Matei 9.6, 10.23, 11.19, 12.8, 13.41 etc.</ref>, Lumina Lumii (Ioan 8.12), Calea, [[Adevăr]]ul și Viața (Ioan 14.6), Păstorul<ref>Matei 25.32, 26.31, Marcu 14.27, Ioan 10.2</ref> cel bun (Ioan 10.11, 14) care și-a pus sufletul pentru oile Sale (Ioan 10.11), Întâiul-născut din morți (Apocalipsa 1.5) sau Pârga celor adormiți (1 Corinteni 15.20), Vița adevărată (Ioan 15.1, 5), Pâinea vieții (Ioan 6.35, 6.48), vie, care S-a pogorât din cer (Ioan 6.51), Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul (Apocalipsa 22.13, 1.8, 1.11).
[[Nașterea lui Iisus]] din [[Duhul Sfânt]] și din [[Fecioara Maria|Maria Fecioara]] a fost vestită Mariei de îngerul [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] (Luca 1.26–38) și lui [[Dreptul Iosif|Iosif]] în [[vis]] de către un [[înger]] (Matei 1.18–25). Iisus s-a născut în [[Betleem]]ul din Iudeea<ref>Miheia 5.2, Matei 2.1, Luca 2.4, Ioan 7.42</ref> într-o iesle (Luca 2.7, 12, 16) fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (Luca 2.7). Trei [[magi]] de la răsărit au venit să se închine lui Iisus, Regele iudeilor, și i-au adus daruri (aur, tămâie, smirnă). Niște păstori de pe câmp au fost vestiți de îngeri de nașterea lui Iisus și au mers să-L vadă, răspândind apoi vestea bună a nașterii Mântuitorului. Familia Mântuitorului a fugit împreună cu Iisus în Egipt<ref>Osea 11.1, ; Matei 2.15</ref> pentru a scăpa de furia [[uciderea|criminală]] a lui [[Irod cel Mare]] (Matei 2.13–18), care-și vedea amenințată domnia de nașterea împăratului iudeilor (Matei 2.2)<ref>Iisus va lămuri această problemă arătând lui [[Pilat din Pont]] că împărăția sa nu este din lumea aceasta, căci altfel slujitorii săi s-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilor. Acum împărăția mea nu este aici, adaugă Iisus — Ioan 18.33–36</ref>. Cei trei s-au întors în Israel după moartea lui Irod cel Mare, dar au evitat să meargă în Betleem de frica lui [[Arhelau]], fiul fostului rege, și, la porunca îngerului, au mers să locuiască la [[Nazaret]].<ref>Matei 2.21–23</ref> Acolo Iisus a practicat tâmplăria (Marcu 6.3), meserie care a avut-o și [[Dreptul Iosif|Iosif]] (Matei 13.55). Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] și fiind recunoscut de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] drept Fiu al Său (Matei 3.13–17) și apoi a învins cele trei [[ispita|ispite]] ale [[diavol|Celui rău]]<ref>Matei 4.1–10</ref>. A propovăduit [[evanghelie|evanghelia]] [[Împărăția cerurilorlui Dumnezeu|împărăției cerurilorÎmpărăției Cerurilor]] cu putere<ref>Matei 7.29</ref> în [[Israel]], inclusiv în predica de pe Munte și în numeroase pilde. Iisus a ales 12 [[apostol]]i și, însoțit de ei, a tămăduit toți [[boala|bolnavii]] (orbii, surzii, muții, șchiopii, leproșii, slăbănogii etc.)<ref>Matei 15.31, ; Luca 7.22</ref>, a scos [[diavol|demonii]] din cei posedați<ref>Marcu 5.1–20, ; Luca 8.26–39, Luca 4.40–41, Luca 4.31–37, Luca 6.18</ref>, a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] (potolirea mării și a vânturilor<ref>Matei 8.24–28</ref>, pescuirea minunată<ref>Luca 5.1–10</ref>, mersul pe apă<ref>Matei 14.25–31</ref>, învierile din morți<ref>Ioan, cap 11, Luca 7.20–22, Matei 28.6–7, 1 Corinteni 15.4, Matei 27.52–53</ref> precum învierea lui [[Lazăr]]<ref>Ioan, cap 11</ref>, a fiului văduvei din Nain<ref>Luca 7.11–22</ref>, a [[Înviere|Sa proprie]]<ref>Matei 28.6, ; Luca 24.6, ; Marcu 16.6</ref> și a unor [[sfinți]] la învierea Sa<ref>Matei 27.52–53</ref><ref>La învierea Sa au înviat și unii sfinți care apoi s-au arătat multora în cetate (Matei 27.52–53), de aceea se cântă la Înviere: „Și celor din morminte viață dăruindu-le”</ref>, înmulțirea peștilor și pâinilor<ref>Matei 14.19–21</ref>, prefacerea apei în vin<ref>Ioan 2.1–10, 4.46</ref>, ridicarea Sa la cer<ref>Faptele Apostolilor 1.9–11</ref> etc), i-a criticat pe unii [[farisei]]<ref>Matei, cap 23, Matei 15.1–20, ; Luca 11.44</ref>, [[saduchei]]<ref>Matei 16.6</ref>, cărturari.<ref>Matei, cap 23, Matei 9.1–13, Matei 15.1–20, ; Marcu 12.38, ; Luca 11.44</ref> A fost trădat de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi<ref>Matei 10.4, 26.14, Marcu 3.19, 14.10, Luca 6.16, 22.3</ref>, care l-a [[iubirea de arginți|vândut pentru treizeci de arginți]]<ref>Matei 26.15, 27.3, 9</ref> preoților cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]]<ref>Matei 27.18, Marcu 15.10</ref>, pentru că-și simțeau amenințate privilegiile. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de [[Caiafa]] îl găsește vinovat de blasfemie<ref>Matei 26.63–66, Luca 22.66–71, Ioan 19.7</ref><ref>Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu și va veni pe norii cerului la sfârșitul veacurilor (Matei 26.63–66, Luca 22.66–71), că se făcuse Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19.7, 5.18) sau deopotrivă cu Dumnezeu (Ioan 5.18, 10.30). El spunea doar adevărul căci era și Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârșitul veacurilor și Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat</ref>infracțiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.<ref>Leviticus 24.15–16</ref>Este răstignit<ref>Matei 27.35, 38</ref>la cererea mulțimilor care fuseseră ațâțate de arhierei și bătrâni să ceară eliberarea [[uciderea|ucigașului]] Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemnițat de Sărbătoarea Paştilor (Matei 27.15). Baraba era un ucigaș care omorâse un om într-o răscoală (Marcu 15.7)</ref><ref>Matei 27.20</ref> și cu acordul lui [[Pilat din Pont]], procuratorul Iudeii<ref>Luca 3.1</ref> care, amenințat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus<ref>Ioan 19.12</ref>, a vrut să facă pe plac mulțimii<ref>Marcu 15.15</ref> A treia zi a [[Învierea|înviat]]<ref>Matei 28.6, Luca 24.6, Marcu 16.6</ref>, s-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]]<ref>Ioan 20.11–18</ref> și [[apostol]]ilor de mai multe ori.<ref>Matei 28.16–20, ; Marcu 16.10–20, ; Luca 24.36–47, ; Ioan 20.20–21.25</ref> Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botez]]e în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] și să tămăduiască pe cei [[boala|bolnavi]].<ref>Matei 28.18–20</ref> După 40 de zile S-a ridicat la cer<ref>Faptele Apostolilor 1.9–11</ref> și șade de-a dreapta Tatălui<ref>Psalmi 109.1, Marcu 14.62</ref><ref>șade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu (Matei 26.64, Luca 22.69)</ref>, de unde va veni a doua oară<ref>Faptele Apostolilor 1.11</ref> pe norii cerului<ref>Matei 26.64</ref> împreună cu [[înger]]ii Săi<ref>Matei 13.41, 16.27, 24.31, Marcu 13.27</ref>, pentru a [[Judecată|judeca]] viii și morții la sfârșitul veacurilor.<ref>2 Timotei 4.1</ref>.
Sărbătorile în cinstea Mântuitorului din timpul anului sunt: [[Crăciun|Nașterea Domnului]] (sau Crăciunul) la 25 decembrie, [[Epifania|Botezul Domnului]] (Boboteaza) la 6 ianuarie, Tăierea împrejur a Domnului la 1 ianuarie (8 zile după Naștere), [[Întâmpinarea Domnului]] (Stretenia) la 2 februarie (40 zile după Naștere), [[Intrarea Domnului în Ierusalim|Floriile]] (Intrarea Domnului în Ierusalim – cu o săptămână înainte de Paști), Schimbarea la față la 6 august [[Sfintele Paști|Învierea Domnului]] (Paștele), [[Înălțarea Domnului|Înălțarea la cer a Domnului]] (la 40 de zile de la Înviere) și [[Înălțarea Sfintei Cruci]] (14 septembrie). La acestea se adaugă Duminica (Ziua Domnului), care este zi de odihnă și sărbătoarea săptămânală a creștinilor, fiind ziua în care a înviat Mântuitorul.<ref>Învățătura de credință creștină ortodoxă, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, și cu binecuvântarea și purtarea de grijă Înalt Prea Sfințitului Iustinian, Patriarhul României la anul 1952, de Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, retipărită în anul 1992 la București, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iași, Ediţie Ediție electronică, Apologeticum, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creștină ortodoxă și de istoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată și distribuită LIBER cu menționarea sursei. Culegere și editare: Anonim, Digitalizare pdf: Apologeticum. La prezenta ediție electronică au fost confruntate textele publicate în ediția primă din 1952 și cea din 1996, ©http://teologie.md/index.files/doc/Catehism.pdf, pag.196</ref>
==Iisus înainte de întrupare==
==Procesul, patimile, răstignirea și moartea==
Întâi Iisus este dus la Ana, socrul lui [[Caiafa]]. Apoi este trimis la Caiafa, unde apar la început tot felul de [[mărturia mincinoasă|martori mincinoși]]. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de Caiafa îl găsește vinovat de blasfemie pe baza unor declarații făcute acolo (Matei 26.63–66, Luca 22.66–71, Ioan 19.7). Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu și va veni pe norii cerului la sfârșitul veacurilor (Matei 26.63–66, Luca 22.66–71), că se făcuse Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19.7, 5.18) și „deopotrivă cu Dumnezeu” (Ioan 5.18, Ioan 10.30). El spunea doar [[adevăr]]ul, căci era și Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârșitul veacurilor și Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat. Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteți dumnezei<ref>Sintagmă din Psalmi 81.6, referitoare la judecătorii rânduiți de Moise să povățuiască și să îndrepte poporul în numele lui Dumnezeu – Deuteronom 1.15–17, 19.17 (Valeriu Anania)</ref>/ Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu — și Scriptura nu poate fi desființată/ Celui pe Care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume voi Îi ziceți: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 10.34–36)
Infracțiunea de blasfemie era pedepsită cu moartea în legea ebraică (Leviticus 24:.15–16). Fariseii îl acuză pe Iisus în fața lui [[Pilat din Pont|Pilat]] de ațâțarea neamului la răscoală (Luca 23.2,5), oprirea plății birului Cezarului (Luca 23.2), de declarația că el este Hristosul, împăratul (Luca 23.2). Este găsit nevinovat atât de [[Pilat]] cât și de [[Irod Antipas]] (Luca 23.14).
Este răstignit (Matei 27.35, 38) la cererea mulțimilor care fuseseră ațâțate de arhierei și bătrâni să ceară eliberarea ucigașului Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemnițat de Sărbătoarea Paştilor (Matei 27.15). Baraba era un ucigaș care omorâse un om într-o răscoală (Marcu 15.7; Matei 27.20)</ref> și cu acordul lui [[Pilat din Pont]]. Procuratorul Iudeii (Luca 3.1) este amenințat, șantajat<ref>Dacă Pilat din Pont nu ar fi dat curs dorințelor arhiereilor și cărturarilor, atunci aceștia s-ar fi plâns împăratului Tiberius cum că Pilat tolerează prezența unui alt împărat iar Pilat își putea pierde domnia</ref> de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus (Ioan 19.12), adăugând că oricine se va face pe sine împărat este împotriva Cezarului. (Ioan 19.12) Pilat a vrut să facă pe plac mulțimii de acolo (Marcu 15.15) și a cedat amenințării deși îl declarase nevinovat de acuzațiile ce i se aduceau.
==Iisus, reprezentări în biserică==
Reprezentările iconografice ale lui Iisus Hristos pot fi găsite în cele trei părți ale bisericii: în [[altar]], unde e pictat ca Marele Preot (sau Arhiereu), în scena dumnezeieştii dumnezeieștii [[Liturghie|Liturghii]], unde [[euharistie|împărtăşeşteîmpărtășește]] pe [[apostol]]i; în [[naos]], pe bolta cupolei centrale ca Pantocrator- Atotţiitorul– Atotțiitorul, Împăratul şi și Stăpânul lumii, în această ipostază apărând şi și pe [[icoană|icoana]] împărătească din dreapta [[Uşile ÎmpărăteştiUșile Împărătești|uşilor împărăteştiușilor împărătești]], unde Îl vedem şi și în ipostaza sa de Mântuitor, Dumnezeu al iubirii şi și Dumnezeu întrupat. Ca Om pătimitor apare pe Crucea Răstignirii din vârful [[catapeteasmă|catapetesmei]] iar ca Biruitor al morţii morții apare în icoana [[Înviere|Învierii]]. În [[pronaos]] şi și exonartex apare Iisus-EmanuelIisus–Emanuel, înconjurat de [[înger]]i şi profeţi și profeți (mai adesea în chip de copil, stând pe tron). În calitatea de Mare Judecător apare în scena [[Judecată|JudecăţiiJudecății]] din urmă.<ref>Ene Branişte şi Braniște și Ecaterina Branişte-Dicţionar Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoştinţe cunoștinţe religioase'', pag .198, Editura Diecezană CaransebeşCaransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
==Reprezentarea lui Iisus în Apocalipsa==
[[Apostolul Ioan]] ne transmite o reprezentare de-a lui Iisus în [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] sa:
12. Şi Și m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şiși, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice șapte sfeșnice de aur.
13.Şi Și în mijlocul sfeşnicelor sfeșnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt veșmânt lung până la picioare şi și încins pe sub sân cu un brâu de aur.
14.Capul Lui şi și părul Lui erau albe ca lâna albă şi și ca zăpada, şi și ochii Lui, ca para focului.
15.Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;
16.În mâna Lui cea dreaptă avea şapte șapte stele; şi și din gura Lui ieşea ieșea o sabie ascuţită ascuțită cu două tăişurităișuri, iar faţa fața Lui era ca soarele, când străluceşte strălucește în puterea lui.
17. Şi Și când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi Și El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi și Cel de pe urmă,
18. Şi Și Cel ce sunt viu. Am fost mort, şiși, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi și am cheile morţii şi morții și ale iadului.(Apoc1Apocalipsa 1.13-1613–16)
==Praznice==
-[[Crăciun|Naşterea Nașterea Domnului]] (Crăciunul): [[25 decembrie]] - Naşterea – Nașterea lui Iisus din Fecioara Maria şi și Duhul Sfânt într-o iesle, la Betleem.
-Tăierea împrejur a Domnului - [[1 ianuarie]], la 8 zile după Naşterea Nașterea Domnului, când S-a supus ritualului de circumcizie prevăzut în Legea Vechiului Testament.
-[[Epifania|Botezul Domnului]] (Epifania, în limbaj popular Boboteaza) - [[6 ianuarie]] - Botezul, de către [[Ioan Botezătorul]] în Iordan, când a fost descoperit oamenilor că El este Fiul lui Dumnezeu.
-[[Întâmpinarea Domnului]]: [[2 februarie]], când a fost adus la Templu la 40 de zile de la Naşterea Nașterea Sa, de către Maica Domnului, atunci bătrânul preot [[Simeon, primitorul de Dumnezeu|Simeon]], L-a primit în braţebrațe, mărturisind că acesta este Fiul lui Dumnezeu.
-[[Intrarea Domnului în Ierusalim]] (Duminica Floriilor), cu o săptămână înainte de Paști şi și de săptămâna patimilor, răstignirii, morţii şi morții și învierii, (dată variabilă).
-[[Înviere]]a Domnului (Sfintele PaştiPaști): Învierea din morţi morți a Domnului Iisus Hristos, (dată variabilă).
-[[Înălţarea Înălțarea Domnului|Înălţarea Înălțarea la cer a Domnului]] (Ispas): la 40 de zile după Paşti, Paști (dată variabilă).
-[[Schimbarea la FaţăFață]] a Domnului (Preobrajenia): [[6 august]].
-[[Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci]] (Ziua Crucii) ([[14 septembrie]])<ref>Ene Branişte şi Braniște și Ecaterina Branişte-Dicţionar Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoştinţe cunoștințe religioase'', Praznice împărăteştiîmpărătești, pag 381-382.381–382, Editura Diecezană CaransebeşCaransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
== Etimologia numelui ==Numele Lui Iisus provine din Yeshua (ישוע, cu accentul căzând pe יֵשׁוּעַ – yēšūă‘ din limba ebraică) însemnând Mântuitor / Salvator. A derivat în limba greacă forma ''Iesous'', iar apoi pe filieră latină ''Iesus''.Hristos provine din grecescul Χριστός, Christós și înseamnă ,,Unsul"„Unsul”. Este o traducere a ebraicului מָשִׁיחַ (Māšîaḥ), sau pe filieră siriană (M'shiha), însemnând Mesia. Iisus Hristos înseamnă deci Mântuitorul/Salvatorul Uns/Ales de Dumnezeu (Tatăl) <ref>Iisus a fost menţionat menționat în textul grec al evangheliilor ca '''Ιησούς Χριστός''', în transcriere latină '''Iesus Christus'''.
Prenumele vechi evreiesc e '''IehoşuaIehoșua''', având ca diminutiv forma "ישוע"„ישוע”, ''IeşuaIeșua'', însemnând "YHWH mântuieşte"„YHWH mântuiește”. Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους ''Iēsoûs'', în greacă, de către traducătorii [[Septuaginta|Septuagintei]], cu referire la alte persoane purtând [[Iisus|acelaşi același prenume]]. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, ''Khristós'' este o traducere a evreiescului "משיח" „שיח” ''maşiachmașiach''.
Prenumele în limba româna provine din limba slavonă ''Їисоуса'', care a fost preluat din limba greacă, unde la iniţială inițială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost ''Jssus'' (Catehismul lui [[George Buitul]], tipărit în anul 1701 la Cluj).
Grafia '''Iisus''' este corectă deoarece reproduce şi și '''η''' din ''Ιησούς'', care în latină a fost redat '''e'''. Tendinţa Tendința de a se citi ca '''i''' în greacă a început din Evul Mediu şi și de aceea grafia ''Iisus'' în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe şi și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este corectă, ea imitând citirea greacă modernă. De altfel, însăşi însăși lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus–sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant iniţial inițial [j], cum sugerează dublarea lui "i"„i”, precum şi și grafia cu doi de "i"„i”: '''Iisus''', care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât şi și etimologice. La temeiurile etimologice se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus"„Iisus”, atât în ebraică (IehoşuaIehoșua, IeşuaIeșua), cât şi și în limbile europene începând cu latina (Jesus, în care "j" „j” nu este cel din franceză, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunţat pronunțat cu două sunete înainte de primul "s"„s”, anume [i-ei–e/i] sau [j-ej–e], iar în limbile moderne sunetul iniţial inițial poate fi [ž] (fr. Jésus) sau [ğ] (eng. Jesus). Aceste paralele etimologice motivează pe deplin utilizarea a două litere înainte de "s" şi „s” și în limba română. (Cf. Alexandru Ciorănescu, ''Dicţionarul Dicționarul etimologic român'', Universidad de la Laguna, Tenerife 1958-19661958–1966; ''Dicţionarul Dicționarul explicativ al limbii române'', Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan"„Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998; A. Bailly, ''Le Grand Bailly, Dictionnaire Grec-Français'', Hachette, Paris, 2000; Irina Panovf, ''Romanian-English - English-Romanian Romanian–English — English–Romanian Dictionnary'', Ed. Ştiinţifică şi Științifică și Enciclopedică, BucureştiBucurești, 1982, Ed. Lucman, 2002, 2004; ''Biblia sau Sfânta Scriptură'', cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, 1988)</ref>
==Iisus în izvoare extrabiblice==
[[Imagine:Double Centenionalis Magnentius-XR-s4017.jpg|thumb|400px|right||Monedă de bronz din timpul împăratului Magnenţiu Magnențiu (350-353350–353). Pe verso apare monograma lui Hristos. Ea este un simbol creştin creștin timpuriu şi și constă din primele două litere ale numelui Χριστός, care se tălmăceşte ,,Hristos"tălmăcește „Hristos”. Pe monedă mai apar şi și semnele alfa şi și omega care îl desemnează tot pe Iisus.]] 
===Suetoniu===
Suetoniu (70-130 70–130 d.Hr.), istoric roman, scrie la începutul sec al II-lea:,,(Tiberius Claudius Drusus-n.r.) expulză din Roma pe evrei <ref>Cei dintâi creştini creștini din Roma au fost dintre evrei. De aceea romanii confundau pe creştini creștini cu evreii</ref> care se agitau mereu, instigaţi instigați de Chrestus." <ref>nota cărţiicărții:Chrestus-ChristosChrestus—Christos, pag .353</ref><ref>C. Suetonius Tranquillus- Vieţile , ''Viețile celor doisprezece cezari, Tiberius Claudius Drusus, XXV, 4, '' traducerea de David Popescu şi și C.V.Georoc, pag .201, studiu introductiv de David Popescu, Editura 100+1 Gramar, BucureştiBucurești, 2005, ISBN 973-591-472-7</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0132%3Alife%3Dcl.%3Achapter%3D25</ref>
<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
===Tacit===
Tacit (56-117 56–117 d.Hr.), istoric şi și om politic roman din sec I d.Hr., menţionează menționează numele lui Hristos, precizând că fusese condamnat la moarte de [[Ponţiu Ponțiu Pilat]] în vremea împăratului Tiberius:,,lumea „lumea îi numea creştinicreștini. Numele li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus”Pilatus.”<ref>Cornelius Tacitus- , Anale, 15.44, traducere din limba latină, introducere şi și note de Gheorghe GuţuGuțu, pag 430-431.430–431, confruntarea textului realizată de Gabriela CreţiaCreția, ISBN 973-28-0541-2 Editura Humanitas, 1995, Bucureşti</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0078%3Abook%3D15%3Achapter%3D44</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> 
===Iosif Flaviu===
[[Iosif Flavius]] (30-100 30–100 d.Hr.), istoric evreu din sec I d.Hr., se referă la Iisus în două rânduri:,,În „În vremea aceea a trăit Iisus, un om înţeleptînțelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul și învățătorul oamenilor care erau bucuroşi bucuroși să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime mulțime de iudei, dar şi și o mulţime mulțime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzaţiilor acuzațiilor aduse de fruntaşii fruntașii poporului nostru, l-a ţintuit țintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi iarăși viu, aşa așa cum au prezis profeţii trimişi profeții trimiși de Dumnezeu, înfăptuind şi și o mie de alte miracole. De atunci şi și până azi dăinuie poporul creştinilorcreștinilor, care îşi își trage numele de la dânsul."<ref>Flavius Josephus- Antichităţi , ''Antichități iudaice, Cartea a XVIII, '' capitolul III, paragraful 3;; traducere, note şi și indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag .445, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=18:section=63&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> În al doilea pasaj Iosif Flaviu notează: „(Marele preot Ananus – n.r.) A convocat sinedriul la judecată și i-a adus în fața lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos (el se chema [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacob]]), împreună cu alți câțiva, acuzându-i că încălcaseră legile, și i-a condamnat să fie uciși cu pietre.”<ref>notă: pasajul poate fi tradus mai explicit: „pe Iacob, fratele lui Iisus, care se numea Hristos”, vezi textul de la nota în engleză</ref><ref>Flavius Josephus, ''Antichități iudaice, Cartea a XX-a'', capitolul 9, paragraful I; traducere, note și indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag.566, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=20:section=197&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
În al doilea pasaj Iosif Flaviu notează: ,, (Marele preot Ananus-n.r) A convocat sinedriul la judecată şi i-a adus în faţa lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos (el se chema [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacob]]), împreună cu alţi câţiva, acuzându-i că încălcaseră legile, şi i-a condamnat să fie ucişi cu pietre."<ref>notă: pasajul poate fi tradus mai explicit: ,,pe Iacob, fratele lui Iisus, care se numea Hristos”, vezi textul de la nota în engleză</ref><ref>Flavius Josephus- Antichităţi iudaice, Cartea a XX-a, capitolul 9, paragraful I; traducere, note şi indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag 566, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref>
<ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=20:section=197&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
===Pliniu cel Tânăr===
În scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr (62-11362–113) (oficial roman şi și nepotul lui Pliniu cel Bătrân în sec I d.Hr.) către împăratul Traian numele lui Cristos apare de trei ori. În două dintre menţiuni mențiuni sunt pomeniţi pomeniți aceia care îl ,,blestemaseră „blestemaseră pe Cristos” de frică, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, aplicată de Plinu acelora dintre creştini creștini care au refuzat să se lepede public de credinţa credința lor. În cealaltă menţiune mențiune se vorbeşte vorbește de obiceiul creştinilor ,,de creștinilor „de a se întâlni într-o zi fixă înainte de revărsatul zorilor şi și de a cânta un imn sensibil dedicat lui Cristos ca Dumnezeu”(Scrisori, X, 97,98).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.mesacc.edu/~tomshoemaker/handouts/pliny.html</ref> 
===Lucian===
Lucian (125-200125–200), scriitor grec satiric din sec II d.Hr., are câteva referinţe referințe batjocoritoare la adresa lui Hristos şi și la adresa creştinilor.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>Merril C. Tenney-,,''Studiu al Noului Testament’’Testament'', pag .180, tradus în româneşte românește în 1986 după ,,New „New Testament Survey"Survey”, 1961</ref>
===Numenius===
Numenius din Apamea, filosof grec , sec. al sec 2II-lea,<ref>http://www.britannica.com/bps/search?query=Numenius</ref> este menţionat menționat de [[Origen]] ca referindu-se la Iisus. Iată textul:,,În „În a treia carte a dizertaţiei dizertației sale despre ,,Binele”„Binele”, el (Numenius-n.r.) citează o naraţiune narațiune privitoare la Iisus-oricum fără a-I menţiona menționa numele- dându-i o semnificaţie semnificație alegorică, reuşită reușită sau nu, voi spune cu altă ocazie”. (Origen- , ''Împotriva lui Celsus'', IV, 51).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm </ref> 
===Phlegon===
Phlegon, istoric, sec . al II-lea, are o referire la cutremurul de la crucificarea lui Iisus.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> Iată textul lui Origen în care este menţionată menționată referirea lui Phlegon: Şi Și cu privire la eclipsa petrecută în vremea lui Tiberius Cezar, sub domnia căruia Iisus apare ca fiind crucificat şi și la marele cutremur care a avut loc atunci, şi și Phlegon, cred, a scris în cea de-a treisprezecea sau a paisprezecea carte a ,,Cronicilor" „Cronicilor” sale." (Origen- , ''Împotriva lui Celsus'', Cartea a II-a, capitolul 33)<ref>http://www.newadvent.org/fathers/04162.htm</ref> 
===Faptele lui Pilat===
A existat în secolul al II-lea o scriere intitulată ,,Faptele „Faptele lui Pilat"Pilat”, despre care vorbesc [[Iustin Martirul|Justin Martirul]]<ref>Justin, "''Apol".'', I, 35</ref> şi și [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu din Cezareea]] <ref>Eusebius , ''Istoria bisericească'', IX., 5</ref>, care a fost folosită în şcolile școlile păgâne pentru a preveni băieţii băieții împotriva credinţei creştinilorcredinței creștinilor.<ref>Eusebius- , ''Istoria bisericească'', IX., 5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref> Eusebiu din Cezareea ne informează că această lucrare, plină de scorneli şi și blasfemii la adresa lui Iisus, a fost trimisă cu ordine scrise de a fi afişată afișată în toate locurile publice, la oraş şi oraș și la ţarățară, şi și de a fi studiată şi învăţată și învățată pe de rost, în locul lecţiilor obişnuitelecțiilor obișnuite.<ref>Eusebius- , ''Istoria bisericească'', IX., 5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref>
==A se vedea şiși==
*[[Sfânta Treime]]
*[[Păcat]]
*[[VirtuţiVirtuți]]
*[[Boala]]
==Icoane==
*[http://www.comeandseeicons.com/icxc/christ.htm Multe icoane cu Iisus Hristos]*[http://www.greek-icons.org/jesus_christ/jesus_christ_icons.html Icoane legate de viaţa viața lui Hristos]
==Galerie de imagini==
<gallery>Imagine:Iisus,bunul păstor, se al 5-lea.jpg| Iisus – Bunul Păstor, sec. al V-lea</gallery>
==Note==
==Bibliografie==
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, BucureştiBucurești, 1997, .
Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului şi și Clujului- Învăţătură ''Învățătură de credinţă credință ortodoxă'', pag 80-125.80–125, (foarte utilă în explicarea Crezului), Editura RenaştereaRenașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4 sau varianta online ,,Învăţătura ''Învățătura de credinţă creştină ortodoxă”credință creștină ortodoxă'', Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Şi și cu binecuvântarea şi și purtarea de grijă Înalt Prea Sfinţitului IUSTINIANSfințitului Iustinian, Patriarhul României la anul 1952 de Editura Sfintei Arhiepiscopii a BucureştilorBucureștilor, retipărită în anul 1992 la BucureştiBucurești, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la IaşiIași, . Ediţie Ediție electronică, Apologeticum, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal.Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creştină creștină ortodoxă şi și de istorianeamului istoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată şi și distribuită LIBER cu menţionarea menționarea sursei.Culegere şi și editare : Anonim,Digitalizare pdf : Apologeticum. La prezenta ediţie ediție electronică au fost confruntate textele publicate în ediţia ediția primă din 1952 şi și cea din 1996., ©http://teologie.md/index.files/doc/Catehism.pdf  Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 198, 381-382 la articolul ,,praznic", Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
Ene Braniște și Ecaterina Braniște, ''Dicţionar enciclopedic de cunoștințe religioase'', pag.198, 381–382 la articolul „praznic”, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
[[Categorie:Istoria Bisericii]][[Categorie:Sfânta Scriptură]][[Categorie:Teologie]] [[el:Ιησούς Χριστός]][[en:Jesus Christ]][[es:Jesucristo]][[fr:Jésus Christ]][[mk:Господ Исус Христос]][[ru:Иисус христос]] ==Linkuri Legături externe==
Iisus Hristos:
Părintele Ion Bria http://www.crestinortodox.ro/editoriale/iisus-afara-evangheliilor-70356.html
==Galerie de imagini==[[Categorie:Istoria Bisericii]][[Categorie:Sfânta Scriptură]][[Categorie:Teologie]] [[el:Ιησούς Χριστός]][[en:Jesus Christ]]<gallery>[[es:Jesucristo]]Image[[fr:Iisus,bunul păstor, se al 5-lea.jpgJésus Christ]]</gallery>[[mk:Господ Исус Христос]][[ru:Иисус христос]]
1.062 de modificări

Meniu de navigare