Iisus Hristos: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(conversie diacritice cu sedilă în diacritice cu virgulă folosind Autocorect ( apasă editare, apoi conversie diacritice))
(Anularea modificării 29395 făcute de Vladimir-Adrian (Discuție))
Linia 1: Linia 1:
 
[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|300px|right|[[Mântuitorul]], [[icoană]] de [[Andrei Rubliov]], secolul al XV-lea]]
 
[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|300px|right|[[Mântuitorul]], [[icoană]] de [[Andrei Rubliov]], secolul al XV-lea]]
 +
'''Iisus Hristos''' (gr. Ἰησοῦς - ''Iēsoûs''; aramaică ישוע - ''Ieşua'' sau ''Ieşu'') este Fiul lui Dumnezeu<ref>Mt7.21, 10.32, 12.50, 15.13, 16.17, etc</ref> şi Dumnezeu adevărat<ref>Ioan 10.30, 17.22</ref> (a doua Persoană din [[Sfânta Treime]], alături de [[Dumnezeu Tatăl]] şi de [[Duhul Sfânt]]), [[Cuvânt]]ul (Logosul)<ref>Ioan 1.1</ref>întrupat pentru [[mântuire]]a omului din [[Duhul Sfânt]] şi [[Fecioara Maria]]<ref>Mt1.18, Lc1.35</ref>, Doctorul tuturor [[boala|bolilor]] şi neputinţelor<ref>Mt11.5</ref>, Învăţătorul absolut<ref>Mt23.8, Lc10.25</ref>, Mare [[Preot]] în veac după rânduiala lui Melchisedec<ref>Evrei 6.20, Ps110.4, Evrei 5.6, 6.20, 7.3,17,21</ref> şi Judecător suprem<ref>Ioan 5.22</ref>, Unsul lui Dumnezeu<ref>FA4.26</ref> (Hristos<ref>Matei1.1,16-18, 2.4, 11.2, 16.16, 16.20, 22.42,23.8, etc</ref> sau Mesia), Mielul lui Dumnezeu ce ridică [[păcat]]ul lumii<ref>Ioan 1.29, 1.36, Fa 8.32, 1 Pet1.19</ref>, Fiul Omului<ref>Mt9.6, 10.23,11.19, 12.8, 13.41, etc</ref>, Lumina Lumii<ref>Ioan 8.12,</ref>, Calea, [[adevăr]]ul şi viaţa, <ref>Ioan 14.6</ref>, Păstorul<ref>Mt25.32,26.31, Mc14.27, Ioan 10.2</ref> cel bun<ref>Ioan 10.11,14</ref> ce îşi pune sufletul pentru oile sale<ref>Ioan 10.11</ref> Pârga celor adormiţi<ref>1Cor15.20</ref>, Viţa adevărată<ref>Ioan 15.1,5</ref>, Pâinea vieţii<ref>Ioan 6.35, 6.48</ref>, vie, care s-a pogorât din cer<ref>Ioan 6.51</ref>, Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul<ref>Apoc 22.13, 1.8,1.11</ref>. Iisus s-a născut în [[Betleem]]ul din Iudeea<ref>Miheia 5.2, Mt 2.1, Luca 2.4, Ioan 7.42</ref> într-o iesle<ref>Lc2.7,12,16</ref> fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (casa de poposire)<ref>Lc 2.7</ref>. Familia sa a fugit împreună cu Iisus în Egipt<ref>Osea 11.1, Mat2.15</ref> pentru a scăpa de furia [[uciderea|criminală]] a lui [[Irod cel Mare]]<ref>Mt2.13-18</ref>, care-şi vedea ameninţată domnia de naşterea împăratului iudeilor.<ref>Mt2.2</ref><ref>Iisus va lămuri această problemă arătând lui [[Pilat din Pont]] că împărăţia sa nu este din lumea aceasta, căci altfel slujitorii săi s-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilor. Acum împărăţia mea nu este aici, adaugă Iisus- Ioan 18.33-36</ref> Cei trei s-au întors după moartea lui Irod cel Mare, alegând să locuiască la [[Nazaret]] de frica lui [[Arhelau]], fiul fostului rege.<ref>Mt2.21-23</ref> Acolo Iisus a practicat dulgheria (tâmplăria)<ref>Mc6.3</ref>, meserie care a avut-o şi [[Dreptul Iosif|Iosif]].<ref>Mt13.55</ref> Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] şi fiind recunoscut de [[Dumnezeu]] drept Fiul al Său<ref>Mt3.13-17</ref> şi apoi a învins cele trei [[ispita|ispite]] ale [[diavol|Celui rău]]<ref>Mt4.1-10</ref>. A propovăduit [[evanghelie|evanghelia]] [[împărăţia cerurilor|împărăţiei cerurilor]] în [[Israel]] atât în predica de pe Munte, cât şi în numeroase pilde. Iisus a ales 12 [[apostol]]i şi, însoţit de ei, a tămăduit toţi [[boala|bolnavii]] (orbii, surzii, muţii, şchiopii, leproşii, slăbănogii, etc)<ref>Mt15.31, Lc7.22</ref>, a scos [[diavol|demonii]] din cei posedaţi<ref>Mc5.1-20, Lc8.26-39, Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18</ref>, a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] (potolirea mării şi a vânturilor<ref>Mt8.24-28</ref>, pescuirea minunată<ref>Lc 5.1-10</ref>, mersul pe apă<ref>Mat14.25-31</ref>, învierile din morţi<ref>Ioan, cap 11, Lc7.20-22,Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4, Mt27.52-53</ref> precum învierea lui [[Lazăr]]<ref>Ioan, cap 11</ref>, a fiului văduvei din Nain<ref>Lc7.11-22</ref>, a [[Înviere|Sa proprie]]<ref>Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6</ref> şi a unor [[sfinţi]] la învierea Sa<ref>Mt27.52-53</ref><ref>La învierea Sa au înviat şi unii sfinţi care apoi s-au arătat multora în cetate- Mt27.52-53, de aceea se cântă la Înviere:,,Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le"</ref>, înmulţirea peştilor şi pâinilor<ref>Mt14.19-21</ref>, prefacerea apei în vin<ref>Ioan 2.1-10, 4.46</ref>, ridicarea Sa la cer<ref>FA1.9-11</ref>, etc), i-a criticat pe unii [[farisei]]<ref>Mt, cap 23, Mt 15.1-20, Lc 11.44</ref>, [[saduchei]]<ref>Mt16.6</ref>, cărturari.<ref>Mt, cap 23, Mt9.1-13, Mt15.1-20, Mc12.38, Lc11.44</ref> A fost trădat de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi<ref>Mt10.4, 26.14, Mc 3.19, 14.10, Lc 6.16, 22.3</ref>, care l-a [[iubirea de arginţi|vândut pentru treizeci de arginţi]]<ref>Mt26.15, 27.3,9</ref> preoţilor cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]]<ref>Mt27.18, Mc15.10</ref>, pentru că-şi simţeau ameninţate privilegiile. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de [[Caiafa]] îl găseşte vinovat de blasfemie<ref>Mt26.63-66, Lc22.66-71, Ioan19.7</ref><ref>Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu şi va veni pe norii cerului la sfârşitul veacurilor-Mat26.63-66, Lc22.66-71, că se făcuse Fiul lui Dumnezeu-Ioan 19.7, 5.18 sau deopotrivă cu Dumnezeu Ioan 5.18, Ioan 10.30. El spunea doar adevărul căci era şi Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârşitul veacurilor şi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat</ref>infracţiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.<ref>Leviticus 24:15-16</ref>Este răstignit<ref>Mt27.35,38</ref>la cererea mulţimilor care fuseseră aţâţate de arhierei şi bătrâni să ceară eliberarea [[uciderea|ucigaşului]] Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemniţat de Sărbătoarea Paştilor-Mt27.15. Barabas era un ucigaş care omorâse un om într-o răscoală- Mc15.7</ref><ref>Mt27.20</ref> şi cu acordul lui [[Pilat din Pont]], procuratorul Iudeii<ref>Lc3.1</ref> care, ameninţat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus<ref>Ioan 19.12</ref>, a vrut să facă pe plac mulţimii<ref>Mc15.15</ref> A treia zi a [[Învierea|înviat]]<ref>Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6</ref>, s-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]]<ref>Ioan 20.11-18</ref> şi [[apostol]]ilor de mai multe ori.<ref>Mt28.16-20, Mc16.10-20, Lc24.36-47, Ioan 20.20-21.25</ref> Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botez]]e în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] şi să tămăduiască pe cei [[boala|bolnavi]].<ref>Mt28.18-20</ref> După 40 de zile S-a ridicat la cer<ref>FA1.9-11</ref> şi şade de-a dreapta Tatălui<ref>Ps109.1, Mc14.62</ref><ref>şade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22.69</ref>, de unde va veni a doua oară<ref>FA1.11</ref> pe norii cerului<ref>Mt26.64</ref> împreună cu [[înger]]ii săi<ref>Mt13.41, 16.27, 24.31, Mc13.27</ref>, pentru a [[Judecată|judeca]] vii şi morţii la sfârşitul veacurilor.<ref>2Tim4.1</ref>.
  
'''Iisus Hristos''' (gr. Ἰησοῦς - ''Iēsoûs''; aramaică ישוע - ''Ieșua'' sau ''Ieșu'') este Fiul lui Dumnezeu<ref>Mt7.21, 10.32, 12.50, 15.13, 16.17, etc</ref> și Dumnezeu adevărat<ref>Ioan 10.30, 17.22</ref> (a doua Persoană din [[Sfânta Treime]], alături de [[Dumnezeu Tatăl]] și de [[Duhul Sfânt]]), [[Cuvânt]]ul (Logosul)<ref>Ioan 1.1</ref>întrupat pentru [[mântuire]]a omului din [[Duhul Sfânt]] și [[Fecioara Maria]]<ref>Mt1.18, Lc1.35</ref>, Doctorul tuturor [[boala|bolilor]] și neputințelor<ref>Mt11.5</ref>, Învățătorul absolut<ref>Mt23.8, Lc10.25</ref>, Mare [[Preot]] în veac după rânduiala lui Melchisedec<ref>Evrei 6.20, Ps110.4, Evrei 5.6, 6.20, 7.3,17,21</ref> și Judecător suprem<ref>Ioan 5.22</ref>, Unsul lui Dumnezeu<ref>FA4.26</ref> (Hristos<ref>Matei1.1,16-18, 2.4, 11.2, 16.16, 16.20, 22.42,23.8, etc</ref> sau Mesia), Mielul lui Dumnezeu ce ridică [[păcat]]ul lumii<ref>Ioan 1.29, 1.36, Fa 8.32, 1 Pet1.19</ref>, Fiul Omului<ref>Mt9.6, 10.23,11.19, 12.8, 13.41, etc</ref>, Lumina Lumii<ref>Ioan 8.12,</ref>, Calea, [[adevăr]]ul și viața, <ref>Ioan 14.6</ref>, Păstorul<ref>Mt25.32,26.31, Mc14.27, Ioan 10.2</ref> cel bun<ref>Ioan 10.11,14</ref> ce își pune sufletul pentru oile sale<ref>Ioan 10.11</ref> Pârga celor adormiți<ref>1Cor15.20</ref>, Vița adevărată<ref>Ioan 15.1,5</ref>, Pâinea vieții<ref>Ioan 6.35, 6.48</ref>, vie, care s-a pogorât din cer<ref>Ioan 6.51</ref>, Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul<ref>Apoc 22.13, 1.8,1.11</ref>. Iisus s-a născut în [[Betleem]]ul din Iudeea<ref>Miheia 5.2, Mt 2.1, Luca 2.4, Ioan 7.42</ref> într-o iesle<ref>Lc2.7,12,16</ref> fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (casa de poposire)<ref>Lc 2.7</ref>. Familia sa a fugit împreună cu Iisus în Egipt<ref>Osea 11.1, Mat2.15</ref> pentru a scăpa de furia [[uciderea|criminală]] a lui [[Irod cel Mare]]<ref>Mt2.13-18</ref>, care-și vedea amenințată domnia de nașterea împăratului iudeilor.<ref>Mt2.2</ref><ref>Iisus va lămuri această problemă arătând lui [[Pilat din Pont]] că împărăția sa nu este din lumea aceasta, căci altfel slujitorii săi s-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilor. Acum împărăția mea nu este aici, adaugă Iisus- Ioan 18.33-36</ref> Cei trei s-au întors după moartea lui Irod cel Mare, alegând să locuiască la [[Nazaret]] de frica lui [[Arhelau]], fiul fostului rege.<ref>Mt2.21-23</ref> Acolo Iisus a practicat dulgheria (tâmplăria)<ref>Mc6.3</ref>, meserie care a avut-o și [[Dreptul Iosif|Iosif]].<ref>Mt13.55</ref> Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] și fiind recunoscut de [[Dumnezeu]] drept Fiul al Său<ref>Mt3.13-17</ref> și apoi a învins cele trei [[ispita|ispite]] ale [[diavol|Celui rău]]<ref>Mt4.1-10</ref>. A propovăduit [[evanghelie|evanghelia]] [[împărăția cerurilor|împărăției cerurilor]] în [[Israel]] atât în predica de pe Munte, cât și în numeroase pilde. Iisus a ales 12 [[apostol]]i și, însoțit de ei, a tămăduit toți [[boala|bolnavii]] (orbii, surzii, muții, șchiopii, leproșii, slăbănogii, etc)<ref>Mt15.31, Lc7.22</ref>, a scos [[diavol|demonii]] din cei posedați<ref>Mc5.1-20, Lc8.26-39, Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18</ref>, a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] (potolirea mării și a vânturilor<ref>Mt8.24-28</ref>, pescuirea minunată<ref>Lc 5.1-10</ref>, mersul pe apă<ref>Mat14.25-31</ref>, învierile din morți<ref>Ioan, cap 11, Lc7.20-22,Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4, Mt27.52-53</ref> precum învierea lui [[Lazăr]]<ref>Ioan, cap 11</ref>, a fiului văduvei din Nain<ref>Lc7.11-22</ref>, a [[Înviere|Sa proprie]]<ref>Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6</ref> și a unor [[sfinți]] la învierea Sa<ref>Mt27.52-53</ref><ref>La învierea Sa au înviat și unii sfinți care apoi s-au arătat multora în cetate- Mt27.52-53, de aceea se cântă la Înviere:,,Și celor din morminte viață dăruindu-le"</ref>, înmulțirea peștilor și pâinilor<ref>Mt14.19-21</ref>, prefacerea apei în vin<ref>Ioan 2.1-10, 4.46</ref>, ridicarea Sa la cer<ref>FA1.9-11</ref>, etc), i-a criticat pe unii [[farisei]]<ref>Mt, cap 23, Mt 15.1-20, Lc 11.44</ref>, [[saduchei]]<ref>Mt16.6</ref>, cărturari.<ref>Mt, cap 23, Mt9.1-13, Mt15.1-20, Mc12.38, Lc11.44</ref> A fost trădat de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi<ref>Mt10.4, 26.14, Mc 3.19, 14.10, Lc 6.16, 22.3</ref>, care l-a [[iubirea de arginți|vândut pentru treizeci de arginți]]<ref>Mt26.15, 27.3,9</ref> preoților cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]]<ref>Mt27.18, Mc15.10</ref>, pentru că-și simțeau amenințate privilegiile. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de [[Caiafa]] îl găsește vinovat de blasfemie<ref>Mt26.63-66, Lc22.66-71, Ioan19.7</ref><ref>Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu și va veni pe norii cerului la sfârșitul veacurilor-Mat26.63-66, Lc22.66-71, că se făcuse Fiul lui Dumnezeu-Ioan 19.7, 5.18 sau deopotrivă cu Dumnezeu Ioan 5.18, Ioan 10.30. El spunea doar adevărul căci era și Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârșitul veacurilor și Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat</ref>infracțiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.<ref>Leviticus 24:15-16</ref>Este răstignit<ref>Mt27.35,38</ref>la cererea mulțimilor care fuseseră ațâțate de arhierei și bătrâni să ceară eliberarea [[uciderea|ucigașului]] Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemnițat de Sărbătoarea Paștilor-Mt27.15. Barabas era un ucigaș care omorâse un om într-o răscoală- Mc15.7</ref><ref>Mt27.20</ref> și cu acordul lui [[Pilat din Pont]], procuratorul Iudeii<ref>Lc3.1</ref> care, amenințat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus<ref>Ioan 19.12</ref>, a vrut să facă pe plac mulțimii<ref>Mc15.15</ref> A treia zi a [[Învierea|înviat]]<ref>Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6</ref>, s-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]]<ref>Ioan 20.11-18</ref> și [[apostol]]ilor de mai multe ori.<ref>Mt28.16-20, Mc16.10-20, Lc24.36-47, Ioan 20.20-21.25</ref> Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botez]]e în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] și să tămăduiască pe cei [[boala|bolnavi]].<ref>Mt28.18-20</ref> După 40 de zile S-a ridicat la cer<ref>FA1.9-11</ref> și șade de-a dreapta Tatălui<ref>Ps109.1, Mc14.62</ref><ref>șade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22.69</ref>, de unde va veni a doua oară<ref>FA1.11</ref> pe norii cerului<ref>Mt26.64</ref> împreună cu [[înger]]ii săi<ref>Mt13.41, 16.27, 24.31, Mc13.27</ref>, pentru a [[Judecată|judeca]] vii și morții la sfârșitul veacurilor.<ref>2Tim4.1</ref>.
+
==Naşterea==
  
==Nașterea==
+
Evanghelistul [[apostolul Matei|Matei]] relatează cum [[Fecioara Maria]], logodită fiind cu [[Dreptul Iosif|Iosif]], înainte de a locui împreună, a rămas însărcinată miraculos de la [[Duhul Sfânt]]. La început Iosif, [[dreptatea|drept]] fiind, a vrut s-o lase pe ascuns, nevrând s-o dea în vileag. <ref>Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-a luat o nevastă se împreunează cu ea și o urăște și îi scoate nume rău reclamând faptul că nu e fecioară și faptul se dovedește adevărat, fata urma să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. În acest fel era curățit răul din mijlocul poporului.Deut 22.13-21. Iosif, fiind drept, s-a gândit nu numai să nu o reclame, dar nici măcar să nu o dea în vileag în faţa altora , fiind hotărât să rupă logodna pe ascuns)</ref> Un [[înger]] i-a apărut în [[vis]] şi i-a spus să nu-i fie [[teama|teamă]] s-o ia pe Maria de soţie, căci ea a rămas grea de la Duhul Sfânt şi i-a transmis să-i pună pruncului numele [[Iisus]], care înseamnă ,,Domnul este ,,cel ce dă mântuirea” iar Iosif a făcut întocmai. Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, întrebând unde este ,,regele iudeilor” pentru că i-au văzut steaua şi vor să I se închine. Regele [[Irod cel Mare]] s-a tulburat şi i-a rugat pe magi să-l anunţe şi pe el când vor găsi pruncul în [[Betleem]]ul Iudeii pentru ca să I se poată închina şi el.<ref>Irod cel Mare  vorbea cu [[minciuna|viclenie]] pentru că, de fapt, vroia să-l omoare, căci el credea că Acesta îi va submina puterea. Pe de altă parte Iisus va spune că împărăţia sa nu este din lumea aceasta- Ioan 18.36</ref>Urmărind steaua pe cer, magii au găsit până la urmă locul unde se găseau pruncul şi [[Fecioara Maria]] şi s-au închinat Lui aducându-I aur, tămâie şi smirnă. Magii au primit înştiinţare în [[vis]] să nu se mai întoarcă la Irod cel Mare şi au plecat spre ţara lor pe altă cale. Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a spus să fugă în Egipt pentru că regele căuta pruncul [[uciderea|să-L omoare]]. Irod cel Mare a dat poruncă să fie [[uciderea|ucişi]] toţi pruncii de până în doi ani însă Iosif şi familia sa erau deja în Egipt. La moartea lui Irod cel Mare un înger i-a anunţat că se pot întoarce în Israel şi Iosif vine în Israel dar se teme să meargă în Iudeea căci acolo domnea [[Arhelau]], fiul lui Irod cel Mare. Sfătuit din nou în vis- se aşeză în părţile Galileii şi anume în [[Nazaret]], pentru a împlini proorocia că Iisus va fi chemat nazirinean( Matei1.18-2.23)
  
Evanghelistul [[apostolul Matei|Matei]] relatează cum [[Fecioara Maria]], logodită fiind cu [[Dreptul Iosif|Iosif]], înainte de a locui împreună, a rămas însărcinată miraculos de la [[Duhul Sfânt]]. La început Iosif, [[dreptatea|drept]] fiind, a vrut s-o lase pe ascuns, nevrând s-o dea în vileag. <ref>Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-a luat o nevastă se împreunează cu ea și o urăște și îi scoate nume rău reclamând faptul nu e fecioară și faptul se dovedește adevărat, fata urma să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate pentru a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. În acest fel era curățit răul din mijlocul poporului.Deut 22.13-21. Iosif, fiind drept, s-a gândit nu numai să nu o reclame, dar nici măcar să nu o dea în vileag în fața altora , fiind hotărât să rupă logodna pe ascuns)</ref> Un [[înger]] i-a apărut în [[vis]] și i-a spus nu-i fie [[teama|teamă]] s-o ia pe Maria de soție, căci ea a rămas grea de la Duhul Sfânt și i-a transmis să-i pună pruncului numele [[Iisus]], care înseamnă ,,Domnul este ,,cel ce dă mântuirea” iar Iosif a făcut întocmai. Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, întrebând unde este ,,regele iudeilor” pentru că i-au văzut steaua și vor să I se închine. Regele [[Irod cel Mare]] s-a tulburat și i-a rugat pe magi -l anunțe și pe el când vor găsi pruncul în [[Betleem]]ul Iudeii pentru ca să I se poată închina și el.<ref>Irod cel Mare  vorbea cu [[minciuna|viclenie]] pentru că, de fapt, vroia -l omoare, căci el credea că Acesta îi va submina puterea. Pe de altă parte Iisus va spune că împărăția sa nu este din lumea aceasta- Ioan 18.36</ref>Urmărind steaua pe cer, magii au găsit până la urmă locul unde se găseau pruncul și [[Fecioara Maria]] și s-au închinat Lui aducându-I aur, tămâie și smirnă. Magii au primit înștiințare în [[vis]] să nu se mai întoarcă la Irod cel Mare și au plecat spre țara lor pe altă cale. Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif și i-a spus să fugă în Egipt pentru regele căuta pruncul [[uciderea|să-L omoare]]. Irod cel Mare a dat poruncă fie [[uciderea|uciși]] toți pruncii de până în doi ani însă Iosif și familia sa erau deja în Egipt. La moartea lui Irod cel Mare un înger i-a anunțat că se pot întoarce în Israel și Iosif vine în Israel dar se teme să meargă în Iudeea căci acolo domnea [[Arhelau]], fiul lui Irod cel Mare. Sfătuit din nou în vis- se așeză în părțile Galileii și anume în [[Nazaret]], pentru a împlini proorocia că Iisus va fi chemat nazirinean( Matei1.18-2.23)
+
[[Apostolul Luca|Luca]] începe relatarea cu naşterea lui [[Ioan Botezătorul]]. Un [[înger]] îi apare preotului drept [[Dreptul Zaharia|Zaharia]] şi îi spune că [[Elisabeta]], soţia sa, va avea în sfârşit un copil, căruia trebuie să-i pună numele de [[Ioan Botezătorul|Ioan]] şi că astfel [[rugăciune|rugăciunile]] sale au fost ascultate. Şi fiindcă Zaharia se îndoieşte spunând că ei sunt prea bătrâni şi că Elisabeta e stearpă, îngerul îl pedepseşte lăsându-l mut. În a şasea lună de sarcină, [[Gavriil (Arhanghelul)|îngerul Gavriil]] îi apare Fecioarei Maria căreia îi spune va naşte un fiu, căruia îi va pune numele Iisus şi acesta va fi Fiul lui Dumnezeu şi o anunţă şi de naşterea lui [[Ioan Botezătorul]] de către ruda ei, Elisabeta. Maria pleacă din cetatea [[Nazaret]] din Galileea spre rubedenia ei şi, ajunsă acolo, i se închină iar atunci pruncul săltă de bucurie în pântecele Elisabetei care se umple de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]] şi începe să proorocească. La tăierea împrejur(în ziua a opta), Elisabeta a insistat să-i pună numele de Ioan deşi toţi vroiau să-i pună numele Zaharia după tatăl său. Dreptul Zaharia a scris pe tăbliţa că vrea să-i pună şi el numele de Ioan şi atunci i s-a dezlegat limba şi a început proorocească. La recensământul populaţiei, pe când Quirinus guverna în Siria, şi împăratul roman era Cezar August, Maria şi Iosif au plecat spre [[Betleem]] pentru ca el era din casa şi seminţia lui [[David]]. Şi venindu-i sorocul nască, ea a făcut aceasta în iesle pentru că nu mai era loc la han. Un înger a apărut în miez de noapte unor păstori care-şi păzeau turmele şi le-a binevestit, anunţându-i S-a născut Mântuitorul iar ei au venit să-L vadă şi au răspândit vestea printre oameni.(Lc1.1-2.20)
  
[[Apostolul Luca|Luca]] începe relatarea cu nașterea lui [[Ioan Botezătorul]]. Un [[înger]] îi apare preotului drept [[Dreptul Zaharia|Zaharia]] și îi spune că [[Elisabeta]], soția sa, va avea în sfârșit un copil, căruia trebuie să-i pună numele de [[Ioan Botezătorul|Ioan]] și că astfel [[rugăciune|rugăciunile]] sale au fost ascultate. Și fiindcă Zaharia se îndoiește spunând că ei sunt prea bătrâni și că Elisabeta e stearpă, îngerul îl pedepsește lăsându-l mut. În a șasea lună de sarcină, [[Gavriil (Arhanghelul)|îngerul Gavriil]] îi apare Fecioarei Maria căreia îi spune că va naște un fiu, căruia îi va pune numele Iisus și că acesta va fi Fiul lui Dumnezeu și o anunță și de nașterea lui [[Ioan Botezătorul]] de către ruda ei, Elisabeta. Maria pleacă din cetatea [[Nazaret]] din Galileea spre rubedenia ei și, ajunsă acolo, i se închină iar atunci pruncul săltă de bucurie în pântecele Elisabetei care se umple de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]] și începe să proorocească. La tăierea împrejur(în ziua a opta), Elisabeta a insistat să-i pună numele de Ioan deși toți vroiau să-i pună numele Zaharia după tatăl său. Dreptul Zaharia a scris pe tăblița că vrea să-i pună și el numele de Ioan și atunci i s-a dezlegat limba și a început să proorocească. La recensământul populației, pe când Quirinus guverna în Siria, și împăratul roman era Cezar August, Maria și Iosif au plecat spre [[Betleem]] pentru ca el era din casa și seminția lui [[David]]. Și venindu-i sorocul să nască, ea a făcut aceasta în iesle pentru că nu mai era loc la han. Un înger a apărut în miez de noapte unor păstori care-și păzeau turmele și le-a binevestit, anunțându-i că S-a născut Mântuitorul iar ei au venit să-L vadă și au răspândit vestea printre oameni.(Lc1.1-2.20)
+
==Copilăria şi adolescenţa==
  
==Copilăria și adolescența==
+
Iisus a fost găsit de părinţii săi învăţând în [[Templul din Ierusalim|Templu]], aceştia crezându-l pierdut. Găsirea în Templu (Luca 2.41-52) este singurul eveniment dintre copilăria lui Iisus şi [[Epifania|botezul]] său menţionat în vreuna din cele patru [[evanghelie|evanghelii]] (Luca 3.23).După petrecerea praznicului [[Sfintele Paşti|Paştelor]] la Ierusalim împreună cu familia, Iisus, în vârstă de 12 ani, a rămas la Ierusalim, fără ca părinţii lui să-şi dea seama de aceasta decât după ce merseseră cale de o zi. Ei s-au întors şi au început să-l caute pe la rude şi cunoscuţi. În cele din urmă au ajuns la Templu, unde l-au găsit şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări, iar toţi care-l auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile lui. Când [[Fecioara Maria|Maria]] îl mustră pe Iisus, spunându-I că L-au căutat [[griji|îngrijoraţi]], El le răspunde că nu trebuiau să-L caute nicăieri, ci să ştie că se află în casa Tatălui Lui, răspuns pe care ei nu l-au înţeles. Apoi a mers cu ei în Nazaret şi le-a fost supus.  Iisus creştea în [[înţelepciunea|înţelepciune]] şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor (Luca2.41-52). Iisus a fost dulgher (teslar)(Mc6.3), ca şi Iosif <ref>Iosif, soţul Fecioarei Maria era privit de lume ca fiind tatăl lui Iisus (Mat13.55)</ref>
 
 
Iisus a fost găsit de părinții săi învățând în [[Templul din Ierusalim|Templu]], aceștia crezându-l pierdut. Găsirea în Templu (Luca 2.41-52) este singurul eveniment dintre copilăria lui Iisus și [[Epifania|botezul]] său menționat în vreuna din cele patru [[evanghelie|evanghelii]] (Luca 3.23).După petrecerea praznicului [[Sfintele Paști|Paștelor]] la Ierusalim împreună cu familia, Iisus, în vârstă de 12 ani, a rămas la Ierusalim, fără ca părinții lui să-și dea seama de aceasta decât după ce merseseră cale de o zi. Ei s-au întors și au început să-l caute pe la rude și cunoscuți. În cele din urmă au ajuns la Templu, unde l-au găsit șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări, iar toți care-l auzeau rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile lui. Când [[Fecioara Maria|Maria]] îl mustră pe Iisus, spunându-I că L-au căutat [[griji|îngrijorați]], El le răspunde că nu trebuiau să-L caute nicăieri, ci să știe că se află în casa Tatălui Lui, răspuns pe care ei nu l-au înțeles. Apoi a mers cu ei în Nazaret și le-a fost supus.  Iisus creștea în [[înțelepciunea|înțelepciune]] și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor (Luca2.41-52). Iisus a fost dulgher (teslar)(Mc6.3), ca și Iosif <ref>Iosif, soțul Fecioarei Maria era privit de lume ca fiind tatăl lui Iisus (Mat13.55)</ref>
 
  
 
==Biruirea celor trei ispite==
 
==Biruirea celor trei ispite==
  
După ce Iisus este recunoscut de [[Dumnezeu Tatăl|Dumnezeu]] drept Fiul Său preaiubit, El a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de [[diavol]] (Mt4.1, Mc1.12, Lc4.1). Iisus a [[post|postit]] acolo patruzeci de zile și patruzeci de nopți iar la urmă a flămânzit (Mt4.2, Mc1.13, Lc4.2). [[Apostolul Marcu|Marcu]] arată că a stat acolo împreună cu fiarele sălbatice și era slujit de [[înger]]i.(Mc1.13) Satana îl ispitește de trei ori. Prima oară îi spune:  ,,Dacă ești Fiul lui Dumnezeu poruncește ca aceste pietre să se facă pâini” la care Iisus îi răspunde că este scris ,, Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt4.4, Deut.8.3, Lc4.4), citând un fragment din [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]]. (Deut.8.3). A doua oară îl duce în sfânta cetate, pe strașina Templului și îi spune: Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău”(un citat din psalmi-Ps90.11-12 sau în traducerile protestante Ps91.11-12) la care Iisus îi răspunde că ,,de asemenea este scris ,,Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”(Mt4.7, Lc4.9-12), invocând tot un fragment din Deuteronom (Deut6.16). A treia oară, diavolul îl duce pe un munte foarte înalt și îi arată toate împărățiile lumii și strălucirea lor și îi zice:Acestea toate Ți le voi da Ție, dacă vei cădea înaintea mea și Te vei închina mie.”(Mt4.8-9) la care Iisus îi răspunde: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui singur să-I slujești”(Mt4.10), citând din nou un fragment din Deuteronom (Deut6.13,10.20). Luca adaugă ,,căci mie îmi este dată (lumea cu slava ei) și eu o dau cui vreau”(Lc4.6). Așadar e vorba întâi de ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeiești și în final ispita [[iubirea de arginți|bogăției]] și a slavei lumești. După biruirea celor trei ispite, au apărut din nou îngerii, care îi slujeau (Mt4.11)
+
După ce Iisus este recunoscut de [[Dumnezeu Tatăl|Dumnezeu]] drept Fiul Său preaiubit, El a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de [[diavol]] (Mt4.1, Mc1.12, Lc4.1). Iisus a [[post|postit]] acolo patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi iar la urmă a flămânzit (Mt4.2, Mc1.13, Lc4.2). [[Apostolul Marcu|Marcu]] arată că a stat acolo împreună cu fiarele sălbatice şi era slujit de [[înger]]i.(Mc1.13) Satana îl ispiteşte de trei ori. Prima oară îi spune:  ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu porunceşte ca aceste pietre să se facă pâini” la care Iisus îi răspunde că este scris ,, Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt4.4, Deut.8.3, Lc4.4), citând un fragment din [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]]. (Deut.8.3). A doua oară îl duce în sfânta cetate, pe straşina Templului şi îi spune: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”(un citat din psalmi-Ps90.11-12 sau în traducerile protestante Ps91.11-12) la care Iisus îi răspunde că ,,de asemenea este scris ,,Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”(Mt4.7, Lc4.9-12), invocând tot un fragment din Deuteronom (Deut6.16). A treia oară, diavolul îl duce pe un munte foarte înalt şi îi arată toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi îi zice:Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.”(Mt4.8-9) la care Iisus îi răspunde: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”(Mt4.10), citând din nou un fragment din Deuteronom (Deut6.13,10.20). Luca adaugă ,,căci mie îmi este dată (lumea cu slava ei) şi eu o dau cui vreau”(Lc4.6). Aşadar e vorba întâi de ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeieşti şi în final ispita [[iubirea de arginţi|bogăţiei]] şi a slavei lumeşti. După biruirea celor trei ispite, au apărut din nou îngerii, care îi slujeau (Mt4.11)
  
 
==Tămăduirile==
 
==Tămăduirile==
 
  [[Image:Iisus, bunul păstor, sec al IV-lea .jpg|thumb|300px|right| Iisus, bunul păstor, sec al IV-lea]]
 
  [[Image:Iisus, bunul păstor, sec al IV-lea .jpg|thumb|300px|right| Iisus, bunul păstor, sec al IV-lea]]
 
===Orbii===
 
===Orbii===
Iisus tămăduiește:
+
Iisus tămăduieşte:
- doi orbi care se țineau după el și strigau:Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David! și care, întrebați, spun că ei cred că pot fi vindecați (Mt9.27-31)
+
- doi orbi care se ţineau după el şi strigau:Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David! şi care, întrebaţi, spun că ei cred că pot fi vindecaţi (Mt9.27-31)
  
- niște orbi și șchiopi ce au venit la el la Templu (Mt21.14)
+
- nişte orbi şi şchiopi ce au venit la el la Templu (Mt21.14)
  
- un orb la Betsaida punându-i salivă pe ochi și punându-și de două ori mâinile peste el. După prima punere a mâinilor vedea oamenii ca niște copaci iar după a doua punere a mâinilor vedea deslușit toate lucrurile (Mc8.22-26)
+
- un orb la Betsaida punându-i salivă pe ochi şi punându-şi de două ori mâinile peste el. După prima punere a mâinilor vedea oamenii ca nişte copaci iar după a doua punere a mâinilor vedea desluşit toate lucrurile (Mc8.22-26)
- un alt orb pe nume Bartimeu, care ședea lângă drum cerșind și care striga după el:,,Fiul lui [[David]], fie-Ți milă de mine!”. Iisus îl vindecă iar apoi acesta mergea după Iisus, slăvind pe Dumnezeu. Și tot poporul care văzuse dădea slavă lui Dumnezeu.Mt18.35-43, Lc18.35-43
+
- un alt orb pe nume Bartimeu, care şedea lângă drum cerşind şi care striga după el:,,Fiul lui [[David]], fie-Ţi milă de mine!”. Iisus îl vindecă iar apoi acesta mergea după Iisus, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul care văzuse dădea slavă lui Dumnezeu.Mt18.35-43, Lc18.35-43
  
-orbul din naștere care obișnuia cerșească și care era orb pentru ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu (adică vindecarea de către Iisus, care este Dumnezeu Fiul). Acestuia Iisus îi unge cu tină ochii, îi spune să se ducă să se spele la scăldătoarea Siloamului și se vindecă. [[Farisei]]i conduc o adevărată anchetă căci tămăduirea unui orb din naștere era un lucru care nu se auzise niciodată că s-ar fi întâmplat. Cel tămăduit este chestionat și părinții săi confirmă că fiul lor era orb din naștere. Unii farisei spuneau că Iisus nu era de la Dumnezeu pentru că nu ținea Sabatul (căci tămăduirea fusese făcută în zi de Sabat), alții spuneau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea [[minunea în Biblie|minuni]]? Orbul devine ucenic al lui Iisus (Ioan, cap 9).
+
-orbul din naştere care obişnuia cerşească şi care era orb pentru ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu (adică vindecarea de către Iisus, care este Dumnezeu Fiul). Acestuia Iisus îi unge cu tină ochii, îi spune să se ducă să se spele la scăldătoarea Siloamului şi se vindecă. [[Farisei]]i conduc o adevărată anchetă căci tămăduirea unui orb din naştere era un lucru care nu se auzise niciodată că s-ar fi întâmplat. Cel tămăduit este chestionat şi părinţii săi confirmă că fiul lor era orb din naştere. Unii farisei spuneau că Iisus nu era de la Dumnezeu pentru că nu ţinea Sabatul (căci tămăduirea fusese făcută în zi de Sabat), alţii spuneau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea [[minunea în Biblie|minuni]]? Orbul devine ucenic al lui Iisus (Ioan, cap 9).
  
-Un îndrăcit orb și mut. (pentru acuzele fariseilor și răspunsul lui Iisus vezi întreg fragmentul (Mt12.22-37)
+
-Un îndrăcit orb şi mut. (pentru acuzele fariseilor şi răspunsul lui Iisus vezi întreg fragmentul (Mt12.22-37)
  
 
===Surzii===
 
===Surzii===
Iisus tămăduiește un surd care era și gângav (vorbea anevoios) în ținutul Decapole. Iisus și-a pus degetele în urechile lui, a pus scuipat de-al Lui pe limba surdului, a privit la cer și a zis:,,Deschide-te!”. Și urechile lui s-au deschis și limba i s-a dezlegat(Mc7.31-37)  
+
Iisus tămăduieşte un surd care era şi gângav (vorbea anevoios) în ţinutul Decapole. Iisus şi-a pus degetele în urechile lui, a pus scuipat de-al Lui pe limba surdului, a privit la cer şi a zis:,,Deschide-te!”. Şi urechile lui s-au deschis şi limba i s-a dezlegat(Mc7.31-37)  
===Muții===
+
===Muţii===
 
[[Image:Iisus, bunul păstor, sec al III-lea.jpg|thumb|300px|right|Iisus, bunul păstor - pictură în catacombe din secolul al III-lea.]]
 
[[Image:Iisus, bunul păstor, sec al III-lea.jpg|thumb|300px|right|Iisus, bunul păstor - pictură în catacombe din secolul al III-lea.]]
Iisus tămăduiește:
+
Iisus tămăduieşte:
  
-un mut îndrăcit. Noroadele spuneau că nu s-a mai văzut așa ceva în Israel. Fariseii îl acuzau că scoate [[diavol|demonii]] cu domnul demonilor. (Mt9.32-34) (Vezi răspunsul lui Iisus într-un caz similar Mt12.22-37)
+
-un mut îndrăcit. Noroadele spuneau că nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel. Fariseii îl acuzau că scoate [[diavol|demonii]] cu domnul demonilor. (Mt9.32-34) (Vezi răspunsul lui Iisus într-un caz similar Mt12.22-37)
  
-un copil stăpânit din copilărie de un duh mut și surd, care vroia să-l [[uciderea|omoare]] pe copil, aruncându-l când în apă, când în foc. Tatăl copilului îi spune lui Iisus că [[apostol]]ii săi nu au putut să-l vindece apoi îi spune lui Iisus că dacă poate să-l vindece să o facă. Iisus îi spune că toate lucrurile sunt cu putință celui ce [[credința|crede]]. Tatăl cu ochii în lacrimi spune: ,,Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”. Iisus a mustrat duhul spunându-i să iasă din copil și să nu se mai întoarcă, acesta a ieșit, scuturând copilul cu putere și lăsându-l ca mort. Dar Iisus l-a apucat de mână și copilul s-a sculat în picioare. Întrebat de apostoli de ce ei nu au putut să-l vindece, Iisus le spune că din pricina puținei lor credințe, adăugând că acel fel de draci ies numai cu [[rugăciune]] și [[post]]. (Mc9.17-22).  Apostolii nu țineau încă post câtă vreme mirele era cu ei, după cum spune Iisus (Mc2.19)
+
-un copil stăpânit din copilărie de un duh mut şi surd, care vroia să-l [[uciderea|omoare]] pe copil, aruncându-l când în apă, când în foc. Tatăl copilului îi spune lui Iisus că [[apostol]]ii săi nu au putut să-l vindece apoi îi spune lui Iisus că dacă poate să-l vindece să o facă. Iisus îi spune că toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce [[credinţa|crede]]. Tatăl cu ochii în lacrimi spune: ,,Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!”. Iisus a mustrat duhul spunându-i să iasă din copil şi să nu se mai întoarcă, acesta a ieşit, scuturând copilul cu putere şi lăsându-l ca mort. Dar Iisus l-a apucat de mână şi copilul s-a sculat în picioare. Întrebat de apostoli de ce ei nu au putut să-l vindece, Iisus le spune că din pricina puţinei lor credinţe, adăugând că acel fel de draci ies numai cu [[rugăciune]] şi [[post]]. (Mc9.17-22).  Apostolii nu ţineau încă post câtă vreme mirele era cu ei, după cum spune Iisus (Mc2.19)
  
===Șchiopii===
+
===Şchiopii===
Iisus a vindecat niște șchiopi ce au venit la el la [[Templul din Ierusalim|Templu]], împreună cu niște orbi (Mt21.14).
+
Iisus a vindecat nişte şchiopi ce au venit la el la [[Templul din Ierusalim|Templu]], împreună cu nişte orbi (Mt21.14).
  
=== Leproșii===
+
=== Leproşii===
 
Iisus a vindecat
 
Iisus a vindecat
  
-un lepros care i-a spus: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești”. Iisus și-a întins mâna, S-a atins de el și a zis:,,Voiesc, curățește-te!” și acesta s-a curățit. Apoi i-a spus să nu spună nimănui, să se arate [[preot]]ului și să aducă darul rânduit de [[Moise]] spre mărturie lor (conform prescripțiilor din Levitic 14.2-7) (Mt8.2, Lc5.12).
+
-un lepros care i-a spus: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”. Iisus şi-a întins mâna, S-a atins de el şi a zis:,,Voiesc, curăţeşte-te!” şi acesta s-a curăţit. Apoi i-a spus să nu spună nimănui, să se arate [[preot]]ului şi să aducă darul rânduit de [[Moise]] spre mărturie lor (conform prescripţiilor din Levitic 14.2-7) (Mt8.2, Lc5.12).
  
- a vindecat 10 leproși care stăteau departe și strigau la Iisus ,,Iisuse, Învățătorule, ai milă de noi!``. Iisus le spune să se ducă să se arate preoților (legea ebraică cerea ca cel care se vindecă să se arate apoi preoților) și pe drum au fost curățiți. Doar unul, samaritean s-a întors să-I mulțumească(Lc17-19)
+
- a vindecat 10 leproşi care stăteau departe şi strigau la Iisus ,,Iisuse, Învăţătorule, ai milă de noi!``. Iisus le spune să se ducă să se arate preoţilor (legea ebraică cerea ca cel care se vindecă să se arate apoi preoţilor) şi pe drum au fost curăţiţi. Doar unul, samaritean s-a întors să-I mulţumească(Lc17-19)
  
 
===Slăbănogii===
 
===Slăbănogii===
 
Iisus a tămăduit:
 
Iisus a tămăduit:
  
- un slăbănog care era robul unui sutaș care avea o [[credința|credință]] nemaiîntânită de Iisus în Israel, după cum spune însuși Mântuitorul. Vindecarea se produce de la distanță printr-un simplu cuvânt așa cum cere sutașul, care se considera nevrednic pentru a-l primi pe Iisus în casă (Mt 8.5-10, Lc7.1-10)
+
- un slăbănog care era robul unui sutaş care avea o [[credinţa|credinţă]] nemaiîntânită de Iisus în Israel, după cum spune însuşi Mântuitorul. Vindecarea se produce de la distanţă printr-un simplu cuvânt aşa cum cere sutaşul, care se considera nevrednic pentru a-l primi pe Iisus în casă (Mt 8.5-10, Lc7.1-10)
  
-un slăbănog care a fost adus pe un pat în fața lui prin acoperișul casei (Lc5.17-26). Fariseii și unii cărturari (Mt9.3) au început să cârtească zicând că Iisus [[hula|hulește]] (ei credeau că Iisus era doar om și un om nu putea să ierte păcate, ci numai Dumnezeu, dar Iisus era și om dar și Dumnezeu în același timp) Iisus le spune că a zis: ,,iertate să-ți fie păcatele” pentru ca ei să știe că Fiul Omului (adică El) are putere pe pământ să ierte păcatele. Mulțimile, văzând acesta, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, cel care dă oamenilor o astfel de putere (Mt.9.1-8). Slăbănogul s-a dus la casa sa slăvind pe Dumnezeu. (Lc5.25)
+
-un slăbănog care a fost adus pe un pat în faţa lui prin acoperişul casei (Lc5.17-26). Fariseii şi unii cărturari (Mt9.3) au început să cârtească zicând că Iisus [[hula|huleşte]] (ei credeau că Iisus era doar om şi un om nu putea să ierte păcate, ci numai Dumnezeu, dar Iisus era şi om dar şi Dumnezeu în acelaşi timp) Iisus le spune că a zis: ,,iertate să-ţi fie păcatele” pentru ca ei să ştie că Fiul Omului (adică El) are putere pe pământ să ierte păcatele. Mulţimile, văzând acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, cel care dă oamenilor o astfel de putere (Mt.9.1-8). Slăbănogul s-a dus la casa sa slăvind pe Dumnezeu. (Lc5.25)
  
===Alți bolnavi===
+
===Alţi bolnavi===
 
[[Image:Iisus Hristos, sec al IV-lea.jpg|thumb|300px|right|Iisus Hristos, sec al IV-lea, pictură murală în catacombe]]
 
[[Image:Iisus Hristos, sec al IV-lea.jpg|thumb|300px|right|Iisus Hristos, sec al IV-lea, pictură murală în catacombe]]
 
Iisus a mai vindecat pe:
 
Iisus a mai vindecat pe:
  
-soacra lui [[apostolul Petru|Petru]] care era cuprinsă de friguri. Iisus s-a atins de mâna ei și frigurile au lăsat-o și ea îi slujea (Mt8.14-15, Lc4.38). [[Apostolul Luca|Luca]] spune că Iisus a certat frigurile.(Lc4.39)
+
-soacra lui [[apostolul Petru|Petru]] care era cuprinsă de friguri. Iisus s-a atins de mâna ei şi frigurile au lăsat-o şi ea îi slujea (Mt8.14-15, Lc4.38). [[Apostolul Luca|Luca]] spune că Iisus a certat frigurile.(Lc4.39)
  
- un om cu mâna uscată. Fariseii  l-au întrebat dacă este îngăduit a vindeca sâmbăta. Iisus le spune că sâmbăta omul își scoate oaia dintr-o groapă dacă ea cade, iar omul prețuiește mult mai mult decât o oaie. Așadar se cade a face bine și sâmbăta, încheie Iisus. Este motivul pentru care fariseii au început să se sfătuiască cum să-l piardă (adică să-l omoare-n.r) (Mt12.9-14). (Lc6.6-11) Luca spune că Mântuitorul a mai zis: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?(Lc6.9)
+
- un om cu mâna uscată. Fariseii  l-au întrebat dacă este îngăduit a vindeca sâmbăta. Iisus le spune că sâmbăta omul îşi scoate oaia dintr-o groapă dacă ea cade, iar omul preţuieşte mult mai mult decât o oaie. Aşadar se cade a face bine şi sâmbăta, încheie Iisus. Este motivul pentru care fariseii au început să se sfătuiască cum să-l piardă (adică să-l omoare-n.r) (Mt12.9-14). (Lc6.6-11) Luca spune că Mântuitorul a mai zis: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?(Lc6.9)
  
- a vindecat o femeie care avea de 12 ani o scurgere de sânge și care își cheltuise toți banii la doctori, rezultatul fiind că-i mergea și mai rău. Ea se atinge de haina lui Iisus, o putere iese din Acesta și femeia se vindecă. Iisus simte că o putere ieșise din el și ea mărturisește ce a făcut iar Iisus îi spune să meargă în pace(Mc5.25-34, Lc8.40-48)
+
- a vindecat o femeie care avea de 12 ani o scurgere de sânge şi care îşi cheltuise toţi banii la doctori, rezultatul fiind că-i mergea şi mai rău. Ea se atinge de haina lui Iisus, o putere iese din Acesta şi femeia se vindecă. Iisus simte că o putere ieşise din el şi ea mărturiseşte ce a făcut iar Iisus îi spune să meargă în pace(Mc5.25-34, Lc8.40-48)
  
-a vindecat o femeie care, fiind stăpânită de un duh de neputință de 18 ani, era gârbovă. Ea s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu. Mai-marele sinagogii spune că este interzis a vindeca în ziua sâmbetei. Iisus îi spune că așa cum omul își dezleagă boul sau asinul de la iesle și-l duce să se adape, așa și El a  dezlegat-o pe această fiică a lui [[Avraam]], pe care o ținea legată [[diavol|Satana]]. Iar cei care erau împotriva lui (mai-marele sinagogii și ceilalți fățarnici care gândeau ca el) s-au rușinat iar mulțimea se bucura de faptele strălucite săvârșite de El (Lc13.10-17)
+
-a vindecat o femeie care, fiind stăpânită de un duh de neputinţă de 18 ani, era gârbovă. Ea s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Mai-marele sinagogii spune că este interzis a vindeca în ziua sâmbetei. Iisus îi spune că aşa cum omul îşi dezleagă boul sau asinul de la iesle şi-l duce să se adape, aşa şi El a  dezlegat-o pe această fiică a lui [[Avraam]], pe care o ţinea legată [[diavol|Satana]]. Iar cei care erau împotriva lui (mai-marele sinagogii şi ceilalţi făţarnici care gândeau ca el) s-au ruşinat iar mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El (Lc13.10-17)
 
   
 
   
 
-un bolnav de dropică(Lc14.1-5)
 
-un bolnav de dropică(Lc14.1-5)
  
- l-a vindecat pe un bolnav care suferea de 38 de ani și care, neavând om, nu apuca să intre în scăldătoare numită Vitezda (Casa milostivirii), lângă Poarta Oilor, în Ierusalim. Aici, din când în când, un [[înger]] tulbura apa și primul care intra în apă se vindeca de orice boală ar fi avut. Iisus îl vindecă spunându-i apoi să nu mai greșească ca să nu-i fie și mai rău. Iar unii iudei îi spuneau chiar acestuia că nu este îngăduit să-ți iei patul sâmbăta. Iar cel vindecat nu știa cine exact îl vindecase căci Iisus plecase din mulțimea aceea. Ioan 5.1-15)
+
- l-a vindecat pe un bolnav care suferea de 38 de ani şi care, neavând om, nu apuca să intre în scăldătoare numită Vitezda (Casa milostivirii), lângă Poarta Oilor, în Ierusalim. Aici, din când în când, un [[înger]] tulbura apa şi primul care intra în apă se vindeca de orice boală ar fi avut. Iisus îl vindecă spunându-i apoi să nu mai greşească ca să nu-i fie şi mai rău. Iar unii iudei îi spuneau chiar acestuia că nu este îngăduit să-ţi iei patul sâmbăta. Iar cel vindecat nu ştia cine exact îl vindecase căci Iisus plecase din mulţimea aceea. Ioan 5.1-15)
  
 
==Exorcismele==
 
==Exorcismele==
 
[[Image:Exorcism 6.jpg|thumb|300px|right| Iisus Hristos făcând o exorcizare- Konrad von Friesach, sec 15, detaliu din Cathedral of Gurk, Carinthia, Austria]]
 
[[Image:Exorcism 6.jpg|thumb|300px|right| Iisus Hristos făcând o exorcizare- Konrad von Friesach, sec 15, detaliu din Cathedral of Gurk, Carinthia, Austria]]
Iisus a făcut numeroase operații de [[exorcism|exorcizare]]. A scos o legiune de [[diavol|duhuri necurate]] dintr-un om care ieșea din morminte și care rupea toate lanțurile și nu putea fi domolit și stătea, zi și noapte, în morminte și pe munți și țipa și se tăia cu pietre și le-a trimis pe duhuri într-o turmă de porci de aproape 2000 de capete care s-a aruncat în mare (Mc5.1-20, Lc8.26-39). Iisus a vindecat și mulți alți îndrăciți (Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18).
+
Iisus a făcut numeroase operaţii de [[exorcism|exorcizare]]. A scos o legiune de [[diavol|duhuri necurate]] dintr-un om care ieşea din morminte şi care rupea toate lanţurile şi nu putea fi domolit şi stătea, zi şi noapte, în morminte şi pe munţi şi ţipa şi se tăia cu pietre şi le-a trimis pe duhuri într-o turmă de porci de aproape 2000 de capete care s-a aruncat în mare (Mc5.1-20, Lc8.26-39). Iisus a vindecat şi mulţi alţi îndrăciţi (Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18).
  
 
==Minunile==
 
==Minunile==
===Învierile din morți===
+
===Învierile din morţi===
 
Iisus l-a înviat pe [[Lazăr]] care murise de patru zile. (Ioan, cap 11).  
 
Iisus l-a înviat pe [[Lazăr]] care murise de patru zile. (Ioan, cap 11).  
  
Mântuitorul a înviat pe singurul fiu al văduvei din Nain care era dus la groapă căci i s-a făcut [[mila|milă]] de ea când a văzut-o că plânge (Lc7.11-17). Auzind de la ucenicii săi de această înviere, [[Ioan Botezătorul]] i-a trimis pe doi dintre ei la Iisus să -L întrebe: ,,Tu ești Cel ce va să vină sau să așteptăm pe altul?
+
Mântuitorul a înviat pe singurul fiu al văduvei din Nain care era dus la groapă căci i s-a făcut [[mila|milă]] de ea când a văzut-o că plânge (Lc7.11-17). Auzind de la ucenicii săi de această înviere, [[Ioan Botezătorul]] i-a trimis pe doi dintre ei la Iisus să -L întrebe: ,,Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul?
/Și în acel ceas El a vindecat pe mulți de boli și de răni și de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea./ Și răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce ați văzut și cele ce ați auzit: Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește.(Lc7.20-22)  
+
/Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea./ Şi răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.(Lc7.20-22)  
  
Iisus a [[Înviere|înviat]] din morți (Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4) iar în momentul acela ,,Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat./Și ieșind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora. (Mt27.52-53)
+
Iisus a [[Înviere|înviat]] din morţi (Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4) iar în momentul acela ,,Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat./Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. (Mt27.52-53)
===Înmulțirea peștilor și pâinilor===
+
===Înmulţirea peştilor şi pâinilor===
Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, (Iisus-n.r) a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor.  
+
Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, (Iisus-n.r) a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.  
Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline.  
+
Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.  
Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. (Mt14.19-21)  
+
Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. (Mt14.19-21)  
 
===Prefacerea apei în vin===
 
===Prefacerea apei în vin===
 
La nunta din Cana Galileii, Iisus a prefăcut apa în vin. (Ioan 2.1-10, 4.46)
 
La nunta din Cana Galileii, Iisus a prefăcut apa în vin. (Ioan 2.1-10, 4.46)
 
===Mersul pe apă===
 
===Mersul pe apă===
Iisus a mers pe apă și l-a făcut și pe [[apostolul Petru|Petru]] să meargă un timp, până când acesta, fiindu-I [[teama|teamă]] de tăria vântului s-a îndoit, a început să se afunde și a strigat după ajutor la Iisus. Iar Iisus l-a prins de mână și i-a spus:Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Mat14.25-31)
+
Iisus a mers pe apă şi l-a făcut şi pe [[apostolul Petru|Petru]] să meargă un timp, până când acesta, fiindu-I [[teama|teamă]] de tăria vântului s-a îndoit, a început să se afunde şi a strigat după ajutor la Iisus. Iar Iisus l-a prins de mână şi i-a spus:Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Mat14.25-31)
===Potolirea vânturilor și a mării===
+
===Potolirea vânturilor şi a mării===
Iisus a certat vânturile și marea, care s-au potolit:  
+
Iisus a certat vânturile şi marea, care s-au potolit:  
  
24 Și, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
+
24 Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
  
25.Și venind ucenicii la El, L-au deșteptat zicând: Doamne, mântuiește-ne, că pierim.
+
25.Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.
  
26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină.
+
26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.
  
27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că și vânturile și marea ascultă de El? (Mt8.26)
+
27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? (Mt8.26)
  
==Împlinirea profețiilor Vechiului Testament==
+
==Împlinirea profeţiilor Vechiului Testament==
 
[[Image:Pantokrator of Sinai.jpg|right|frame|[[Icoană]] a Domnului Iisus Hristos, de la [[Mănăstire]]a Sfânta Ecaterina de la [[Muntele Sinai]] (sec. VI)]]
 
[[Image:Pantokrator of Sinai.jpg|right|frame|[[Icoană]] a Domnului Iisus Hristos, de la [[Mănăstire]]a Sfânta Ecaterina de la [[Muntele Sinai]] (sec. VI)]]
Iisus împlinește toate profețiile [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. Dintre acestea menționăm doar câteva:
+
Iisus împlineşte toate profeţiile [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. Dintre acestea menţionăm doar câteva:
  
1.Nașterea din seminția lui Iuda (Fac 49:10)
+
1.Naşterea din seminţia lui Iuda (Fac 49:10)
  
2.Nașterea din Fecioară a Mântuitorului: Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel.(Isaia 7.14- Lc 1.31)
+
2.Naşterea din Fecioară a Mântuitorului: Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.(Isaia 7.14- Lc 1.31)
  
5.Nașterea în Betleem a Povățuitorului păstor: Și tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei. (Mic. 5.2 , Ioan 7.42, Fac.49.10)
+
5.Naşterea în Betleem a Povăţuitorului păstor: Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei. (Mic. 5.2 , Ioan 7.42, Fac.49.10)
  
6.Șederea în Egipt a lui Iosif, a Fecioarei și a Pruncului: ,,Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, și din Egipt am chemat pe fiul Meu. ”(Osea 11.1- Mt 2.15) până la moartea lui Irod cel Mare
+
6.Şederea în Egipt a lui Iosif, a Fecioarei şi a Pruncului: ,,Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, şi din Egipt am chemat pe fiul Meu. ”(Osea 11.1- Mt 2.15) până la moartea lui Irod cel Mare
  
7.Uciderea de către Irod a pruncilor de până în doi ani aflați în Betleem : Așa zice Domnul: "Glas se aude în Rama, bocet și plângere amară. Rahila își plânge copiii și nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt". (Ieremia31.15- Mt2.17-18)  
+
7.Uciderea de către Irod a pruncilor de până în doi ani aflaţi în Betleem : Aşa zice Domnul: "Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt". (Ieremia31.15- Mt2.17-18)  
  
8. Vindecările orbilor, surzilor, șchiopilor, gângavilor:Atunci se vor deschide ochii celor orbi și urechile celor surzi vor auzi.
+
8. Vindecările orbilor, surzilor, şchiopilor, gângavilor:Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi.
Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu și pâraie în pământ însetat.(Isaia 35.5-6- Mt11.5)
+
Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat.(Isaia 35.5-6- Mt11.5)
  
9. Luarea asupra sa a neputințelor și bolilor:Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu (Isaia 53.4) citat liber: Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat". (Mt8.17)
+
9. Luarea asupra sa a neputinţelor şi bolilor:Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu (Isaia 53.4) citat liber: Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat". (Mt8.17)
  
10. Împărțirea hainelor și tragerea la sorți pentru cămașă:Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți. (Ps21.20- Mt27.35 iar în traducerile protestante Ps22.18)
+
10. Împărţirea hainelor şi tragerea la sorţi pentru cămaşă:Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. (Ps21.20- Mt27.35 iar în traducerile protestante Ps22.18)
  
 
11. Învierea lui Iisus (Ps16.10)
 
11. Învierea lui Iisus (Ps16.10)
Linia 131: Linia 130:
 
==În Crez==
 
==În Crez==
  
Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,<br>
+
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,<br>
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toți vecii.<br>
+
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toţi vecii.<br>
 
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,<br>
 
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,<br>
Născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.<br>
+
Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.<br>
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire<br>
+
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire<br>
 
S-a pogorât din ceruri<br>
 
S-a pogorât din ceruri<br>
Și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara<br>
+
Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara<br>
Și S-a făcut om.<br>
+
Şi S-a făcut om.<br>
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,<br>
+
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,<br>
Și a pătimit și S-a îngropat.<br>
+
Şi a pătimit şi S-a îngropat.<br>
Și a înviat a treia zi după Scripturi.<br>
+
Şi a înviat a treia zi după Scripturi.<br>
Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.<br>
+
Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.<br>
Și iarași va să vină cu slavă, să judece viii și morții,<br>
+
Şi iaraşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,<br>
A cărui Împărăție nu va avea sfârșit.<ref>Explicat pe larg în ,,Învățătură de credință ortodoxă", pag 80-125, vezi bibliografia</ref>
+
A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.<ref>Explicat pe larg în ,,Învăţătură de credinţă ortodoxă", pag 80-125, vezi bibliografia</ref>
  
 
==Iisus, reprezentări în biserică==
 
==Iisus, reprezentări în biserică==
  
Reprezentările iconografice ale lui Iisus Hristos pot fi găsite în cele trei părți ale bisericii:în [[altar]], unde e pictat ca Marele Preot (sau Arhiereu), în scena dumnezeieștii [[Liturghie|Liturghii]], unde [[euharistie|împărtășește]] pe [[apostol]]i; în [[naos]], pe bolta cupolei centrale ca Pantocrator- Atotțiitorul, Împăratul și Stăpânul lumii, în această ipostază apărând și pe [[icoană|icoana]] împărătească din dreapta [[Ușile Împărătești|ușilor împărătești]], unde Îl vedem și în ipostaza sa de Mântuitor, Dumnezeu al iubirii și Dumnezeu întrupat. Ca Om pătimitor apare pe Crucea Răstignirii din vârful [[catapeteasmă|catapetesmei]] iar ca Biruitor al morții apare în icoana [[Înviere|Învierii]]. În [[pronaos]] și exonartex apare Iisus-Emanuel, înconjurat de [[înger]]i și profeți (mai adesea în chip de copil, stând pe tron). În calitatea de Mare Judecător apare în scena [[Judecată|Judecății]] din urmă.<ref>Ene Braniște și Ecaterina Braniște-Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, pag 198, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
+
Reprezentările iconografice ale lui Iisus Hristos pot fi găsite în cele trei părţi ale bisericii:în [[altar]], unde e pictat ca Marele Preot (sau Arhiereu), în scena dumnezeieştii [[Liturghie|Liturghii]], unde [[euharistie|împărtăşeşte]] pe [[apostol]]i; în [[naos]], pe bolta cupolei centrale ca Pantocrator- Atotţiitorul, Împăratul şi Stăpânul lumii, în această ipostază apărând şi pe [[icoană|icoana]] împărătească din dreapta [[Uşile Împărăteşti|uşilor împărăteşti]], unde Îl vedem şi în ipostaza sa de Mântuitor, Dumnezeu al iubirii şi Dumnezeu întrupat. Ca Om pătimitor apare pe Crucea Răstignirii din vârful [[catapeteasmă|catapetesmei]] iar ca Biruitor al morţii apare în icoana [[Înviere|Învierii]]. În [[pronaos]] şi exonartex apare Iisus-Emanuel, înconjurat de [[înger]]i şi profeţi (mai adesea în chip de copil, stând pe tron). În calitatea de Mare Judecător apare în scena [[Judecată|Judecăţii]] din urmă.<ref>Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 198, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
  
 
==Reprezentarea lui Iisus în Apocalipsa==
 
==Reprezentarea lui Iisus în Apocalipsa==
 
[[Apostolul Ioan]] ne transmite o reprezentare de-a lui Iisus în [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] sa:
 
[[Apostolul Ioan]] ne transmite o reprezentare de-a lui Iisus în [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] sa:
  
12. Și m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine și, întorcându-mă, am văzut șapte sfeșnice de aur.
+
12. Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur.
  
13.Și în mijlocul sfeșnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veșmânt lung până la picioare și încins pe sub sân cu un brâu de aur.
+
13.Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur.
  
14.Capul Lui și părul Lui erau albe ca lâna albă și ca zăpada, și ochii Lui, ca para focului.
+
14.Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului.
  
 
15.Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;
 
15.Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;
  
16.În mâna Lui cea dreaptă avea șapte stele; și din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri, iar fața Lui era ca soarele, când strălucește în puterea lui.
+
16.În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui.
  
17. Și când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Și El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă,
+
17. Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
  
18. Și Cel ce sunt viu. Am fost mort, și, iată, sunt viu, în vecii vecilor, și am cheile morții și ale iadului.(Apoc1.13-16)
+
18. Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului.(Apoc1.13-16)
  
 
==Sărbători==
 
==Sărbători==
  
-[[Crăciun|Nașterea Domnului]] (Crăciunul): 25 decembrie- Nașterea lui Iisus din Fecioara Maria și Duhul Sfânt într-o iesle, la Betleem
+
-[[Crăciun|Naşterea Domnului]] (Crăciunul): 25 decembrie- Naşterea lui Iisus din Fecioara Maria şi Duhul Sfânt într-o iesle, la Betleem
  
-Tăierea împrejur a Domnului-1 ianuarie, la 8 zile după Nașterea Domnului, când S-a supus ritualului de circumcizie prevăzut în Legea Vechiului Testament.
+
-Tăierea împrejur a Domnului-1 ianuarie, la 8 zile după Naşterea Domnului, când S-a supus ritualului de circumcizie prevăzut în Legea Vechiului Testament.
  
 
-[[Epifania|Botezul Domnului]] (Epifania, în limbaj popular Boboteaza) -6 ianuarie- Botezul de către Ioan Botezătorul în Iordan când a fost descoperit oamenilor că El este Fiul lui Dumnezeu
 
-[[Epifania|Botezul Domnului]] (Epifania, în limbaj popular Boboteaza) -6 ianuarie- Botezul de către Ioan Botezătorul în Iordan când a fost descoperit oamenilor că El este Fiul lui Dumnezeu
  
-Întâmpinarea Domnului: 2 februarie când a fost adus la Templu la 40 de zile de la Nașterea Sa, de către Maica Domnului, atunci bătrânul preot Simeon, L-a primit în brațe, mărturisind că acesta este Fiul lui Dumnezeu.
+
-Întâmpinarea Domnului: 2 februarie când a fost adus la Templu la 40 de zile de la Naşterea Sa, de către Maica Domnului, atunci bătrânul preot Simeon, L-a primit în braţe, mărturisind că acesta este Fiul lui Dumnezeu.
  
-[[Intrarea Domnului în Ierusalim]] (Duminica Floriilor) cu o săptămână înainte de Paști și de săptămâna patimilor, răstignirii, morții și învierii, dată variabilă.
+
-[[Intrarea Domnului în Ierusalim]] (Duminica Floriilor) cu o săptămână înainte de Paşti şi de săptămâna patimilor, răstignirii, morţii şi învierii, dată variabilă.
  
-[[Înviere]]a Domnului (Sfintele Paști): Învierea din morți a Domnului Iisus Hristos, dată variabilă
+
-[[Înviere]]a Domnului (Sfintele Paşti): Învierea din morţi a Domnului Iisus Hristos, dată variabilă
  
-[[Înălțarea Domnului|Înălțarea la cer a Domnului]] (Ispas): la 40 de zile după Paști, dată variabilă
+
-[[Înălţarea Domnului|Înălţarea la cer a Domnului]] (Ispas): la 40 de zile după Paşti, dată variabilă
  
-[[Schimbarea la Față]] a Domnului (Preobrajenia): 6 august
+
-[[Schimbarea la Faţă]] a Domnului (Preobrajenia): 6 august
  
-[[Înălțarea Sfintei Cruci]] (Ziua Crucii) (14 septembrie)<ref>Ene Braniște și Ecaterina Braniște-Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Praznice împărătești, pag 381-382, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
+
-[[Înălţarea Sfintei Cruci]] (Ziua Crucii) (14 septembrie)<ref>Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Praznice împărăteşti, pag 381-382, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
  
 
== Nume ==
 
== Nume ==
Iisus înseamnă în greacă ,,Mântuitor"(Matei 1.21) iar Hristos înseamnă ,,Unsul". <ref>Iisus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca '''Ιησούς Χριστός''', în transcriere latină '''Iesus Christus'''.  
+
Iisus înseamnă în greacă ,,Mântuitor"(Matei 1.21) iar Hristos înseamnă ,,Unsul". <ref>Iisus a fost menţionat în textul grec al evangheliilor ca '''Ιησούς Χριστός''', în transcriere latină '''Iesus Christus'''.  
  
Prenumele vechi evreiesc e '''Iehoșua''', având ca diminutiv forma  "ישוע", ''Ieșua'', însemnând "YHWH mântuiește". Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους ''Iēsoûs'', în greacă, de către traducătorii [[Septuaginta|Septuagintei]], cu referire la alte persoane purtând [[Iisus|același prenume]]. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, ''Khristós'' este o traducere a evreiescului "משיח" ''mașiach''.  
+
Prenumele vechi evreiesc e '''Iehoşua''', având ca diminutiv forma  "ישוע", ''Ieşua'', însemnând "YHWH mântuieşte". Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους ''Iēsoûs'', în greacă, de către traducătorii [[Septuaginta|Septuagintei]], cu referire la alte persoane purtând [[Iisus|acelaşi prenume]]. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, ''Khristós'' este o traducere a evreiescului "משיח" ''maşiach''.  
  
Prenumele în limba româna provine din limba slavonă ''Їисоуса'', care a fost preluat din limba greacă, unde la inițială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost ''Jssus'' (Catehismul lui [[George Buitul]], tipărit în anul 1701 la Cluj).
+
Prenumele în limba româna provine din limba slavonă ''Їисоуса'', care a fost preluat din limba greacă, unde la iniţială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost ''Jssus'' (Catehismul lui [[George Buitul]], tipărit în anul 1701 la Cluj).
  
Grafia '''Iisus''' este corectă deoarece reproduce și '''η''' din ''Ιησούς'', care în latină a fost redat '''e'''. Tendința de a se citi ca '''i''' în greacă a început din Evul Mediu și de aceea grafia ''Iisus'' în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este corectă, ea imitând citirea greacă modernă. De altfel, însăși lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant inițial [j], cum sugerează dublarea lui "i", precum și grafia cu doi de "i": '''Iisus''', care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât și etimologice. La temeiurile etimologice se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus", atât în ebraică (Iehoșua, Ieșua), cât și în limbile europene începând cu latina (Jesus, în care "j" nu este cel din franceză, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunțat cu două sunete înainte de primul "s", anume [i-e/i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul inițial poate fi [ž] (fr. Jésus) sau [ğ] (eng. Jesus). Aceste paralele etimologice motivează pe deplin utilizarea a două litere înainte de "s" și în limba română. (Cf. Alexandru Ciorănescu, ''Dicționarul etimologic român'', Universidad de la Laguna, Tenerife 1958-1966; ''Dicționarul explicativ al limbii române'', Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998; A. Bailly, ''Le Grand Bailly, Dictionnaire Grec-Français'', Hachette, Paris, 2000; Irina Panovf, ''Romanian-English - English-Romanian Dictionnary'', Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982, Ed. Lucman, 2002, 2004; ''Biblia sau Sfânta Scriptură'', cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, 1988)</ref>
+
Grafia '''Iisus''' este corectă deoarece reproduce şi '''η''' din ''Ιησούς'', care în latină a fost redat '''e'''. Tendinţa de a se citi ca '''i''' în greacă a început din Evul Mediu şi de aceea grafia ''Iisus'' în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe şi în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este corectă, ea imitând citirea greacă modernă. De altfel, însăşi lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant iniţial [j], cum sugerează dublarea lui "i", precum şi grafia cu doi de "i": '''Iisus''', care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât şi etimologice. La temeiurile etimologice se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus", atât în ebraică (Iehoşua, Ieşua), cât şi în limbile europene începând cu latina (Jesus, în care "j" nu este cel din franceză, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunţat cu două sunete înainte de primul "s", anume [i-e/i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul iniţial poate fi [ž] (fr. Jésus) sau [ğ] (eng. Jesus). Aceste paralele etimologice motivează pe deplin utilizarea a două litere înainte de "s" şi în limba română. (Cf. Alexandru Ciorănescu, ''Dicţionarul etimologic român'', Universidad de la Laguna, Tenerife 1958-1966; ''Dicţionarul explicativ al limbii române'', Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998; A. Bailly, ''Le Grand Bailly, Dictionnaire Grec-Français'', Hachette, Paris, 2000; Irina Panovf, ''Romanian-English - English-Romanian Dictionnary'', Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, Ed. Lucman, 2002, 2004; ''Biblia sau Sfânta Scriptură'', cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, 1988)</ref>
  
 
==Iisus în izvoare extrabiblice==
 
==Iisus în izvoare extrabiblice==
[[Imagine:Double Centenionalis Magnentius-XR-s4017.jpg|thumb|400px|right||Monedă de bronz din timpul împăratului Magnențiu (350-353). Pe verso apare monograma lui Hristos. Ea este un simbol creștin timpuriu și constă din primele două litere ale numelui Χριστός, care se tălmăcește ,,Hristos". Pe monedă mai apar și semnele alfa și omega care îl desemnează tot pe Iisus.]]
+
[[Imagine:Double Centenionalis Magnentius-XR-s4017.jpg|thumb|400px|right||Monedă de bronz din timpul împăratului Magnenţiu (350-353). Pe verso apare monograma lui Hristos. Ea este un simbol creştin timpuriu şi constă din primele două litere ale numelui Χριστός, care se tălmăceşte ,,Hristos". Pe monedă mai apar şi semnele alfa şi omega care îl desemnează tot pe Iisus.]]
 
===Suetoniu===
 
===Suetoniu===
Suetoniu (70-130 d.Hr), istoric roman, scrie la începutul sec al II-lea:,,(Tiberius Claudius Drusus-n.r) expulză din Roma pe evrei <ref>Cei dintâi creștini din Roma au fost dintre evrei. De aceea romanii confundau pe creștini cu evreii</ref> care se agitau mereu, instigați de Chrestus." <ref>nota cărții:Chrestus-Christos, pag 353</ref><ref>C. Suetonius Tranquillus- Viețile celor doisprezece cezari, Tiberius Claudius Drusus, XXV, 4, traducerea de David Popescu și C.V.Georoc, pag 201, studiu introductiv de David Popescu, Editura 100+1 Gramar, București, 2005,  ISBN 973-591-472-7</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0132%3Alife%3Dcl.%3Achapter%3D25</ref>
+
Suetoniu (70-130 d.Hr), istoric roman, scrie la începutul sec al II-lea:,,(Tiberius Claudius Drusus-n.r) expulză din Roma pe evrei <ref>Cei dintâi creştini din Roma au fost dintre evrei. De aceea romanii confundau pe creştini cu evreii</ref> care se agitau mereu, instigaţi de Chrestus." <ref>nota cărţii:Chrestus-Christos, pag 353</ref><ref>C. Suetonius Tranquillus- Vieţile celor doisprezece cezari, Tiberius Claudius Drusus, XXV, 4, traducerea de David Popescu şi C.V.Georoc, pag 201, studiu introductiv de David Popescu, Editura 100+1 Gramar, Bucureşti, 2005,  ISBN 973-591-472-7</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0132%3Alife%3Dcl.%3Achapter%3D25</ref>
 
<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
 
<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
  
 
===Tacit===
 
===Tacit===
Tacit (56-117 d.Hr), istoric și om politic roman din sec I d.Hr, menționează numele lui Hristos, precizând că fusese condamnat la moarte de [[Ponțiu Pilat]] în vremea împăratului Tiberius:,,lumea îi numea creștini. Numele li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus”<ref>Cornelius Tacitus- Anale, 15.44, traducere din limba latină, introducere și note de Gheorghe Guțu, pag 430-431, confruntarea textului realizată de Gabriela Creția, ISBN 973-28-0541-2 Editura Humanitas, 1995, București</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0078%3Abook%3D15%3Achapter%3D44</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
+
Tacit (56-117 d.Hr), istoric şi om politic roman din sec I d.Hr, menţionează numele lui Hristos, precizând că fusese condamnat la moarte de [[Ponţiu Pilat]] în vremea împăratului Tiberius:,,lumea îi numea creştini. Numele li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus”<ref>Cornelius Tacitus- Anale, 15.44, traducere din limba latină, introducere şi note de Gheorghe Guţu, pag 430-431, confruntarea textului realizată de Gabriela Creţia, ISBN 973-28-0541-2 Editura Humanitas, 1995, Bucureşti</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0078%3Abook%3D15%3Achapter%3D44</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
 
===Iosif Flaviu===
 
===Iosif Flaviu===
[[Iosif Flavius]] (30-100 d.Hr), istoric evreu din sec I d.Hr, se referă la Iisus în două rânduri:,,În vremea aceea a trăit Iisus, un om înțelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni și învățătorul oamenilor care erau bucuroși să afle adevărul. A atras de partea lui o mulțime de iudei, dar și o mulțime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzațiilor aduse de fruntașii poporului nostru, l-a țintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăși viu, așa cum au prezis profeții trimiși de Dumnezeu, înfăptuind și o mie de alte miracole. De atunci și până azi dăinuie poporul creștinilor, care își trage numele de la dânsul."<ref>Flavius Josephus- Antichități iudaice, Cartea a XVIII,  capitolul III, paragraful 3;; traducere, note și indice de nume de Ion Acsan, volumul  II, pag 445, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=18:section=63&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>  
+
[[Iosif Flavius]] (30-100 d.Hr), istoric evreu din sec I d.Hr, se referă la Iisus în două rânduri:,,În vremea aceea a trăit Iisus, un om înţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul oamenilor care erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime de iudei, dar şi o mulţime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzaţiilor aduse de fruntaşii poporului nostru, l-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole. De atunci şi până azi dăinuie poporul creştinilor, care îşi trage numele de la dânsul."<ref>Flavius Josephus- Antichităţi iudaice, Cartea a XVIII,  capitolul III, paragraful 3;; traducere, note şi indice de nume de Ion Acsan, volumul  II, pag 445, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=18:section=63&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>  
  
În al doilea pasaj Iosif Flaviu notează: ,, (Marele preot Ananus-n.r) A convocat sinedriul la judecată și i-a adus în fața lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos (el se chema [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacob]]), împreună cu alți câțiva, acuzându-i că încălcaseră legile, și i-a condamnat să fie uciși cu pietre."<ref>notă: pasajul poate fi tradus mai explicit: ,,pe Iacob, fratele lui Iisus, care se numea Hristos”, vezi textul de la nota în engleză</ref><ref>Flavius Josephus- Antichități iudaice, Cartea a XX-a, capitolul 9, paragraful I; traducere, note și indice de nume de Ion Acsan, volumul  II, pag 566, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref>
+
În al doilea pasaj Iosif Flaviu notează: ,, (Marele preot Ananus-n.r) A convocat sinedriul la judecată şi i-a adus în faţa lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos (el se chema [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacob]]), împreună cu alţi câţiva, acuzându-i că încălcaseră legile, şi i-a condamnat să fie ucişi cu pietre."<ref>notă: pasajul poate fi tradus mai explicit: ,,pe Iacob, fratele lui Iisus, care se numea Hristos”, vezi textul de la nota în engleză</ref><ref>Flavius Josephus- Antichităţi iudaice, Cartea a XX-a, capitolul 9, paragraful I; traducere, note şi indice de nume de Ion Acsan, volumul  II, pag 566, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref>
 
<ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=20:section=197&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
 
<ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=20:section=197&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
 
===Pliniu cel Tânăr===
 
===Pliniu cel Tânăr===
În scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr (62-113) (oficial roman și nepotul lui Pliniu cel Bătrân în sec I d.Hr) către împăratul Traian numele lui Cristos apare de trei ori. În două dintre mențiuni sunt pomeniți aceia care îl ,,blestemaseră pe Cristos” de frică, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, aplicată de Plinu acelora dintre creștini care au refuzat să se lepede public de credința lor. În cealaltă mențiune se vorbește de obiceiul creștinilor ,,de a se întâlni într-o zi fixă înainte de revărsatul zorilor și de a cânta un imn sensibil dedicat lui Cristos ca Dumnezeu”(Scrisori, X, 97,98).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.mesacc.edu/~tomshoemaker/handouts/pliny.html</ref>
+
În scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr (62-113) (oficial roman şi nepotul lui Pliniu cel Bătrân în sec I d.Hr) către împăratul Traian numele lui Cristos apare de trei ori. În două dintre menţiuni sunt pomeniţi aceia care îl ,,blestemaseră pe Cristos” de frică, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, aplicată de Plinu acelora dintre creştini care au refuzat să se lepede public de credinţa lor. În cealaltă menţiune se vorbeşte de obiceiul creştinilor ,,de a se întâlni într-o zi fixă înainte de revărsatul zorilor şi de a cânta un imn sensibil dedicat lui Cristos ca Dumnezeu”(Scrisori, X, 97,98).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.mesacc.edu/~tomshoemaker/handouts/pliny.html</ref>
 
===Lucian===
 
===Lucian===
Lucian (125-200), scriitor grec satiric din sec II d.Hr, are câteva referințe batjocoritoare la adresa lui Hristos și ale creștinilor.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>Merril C. Tenney-,,Studiu al Noului Testament’’, pag 180, tradus în românește în 1986 după ,,New Testament Survey", 1961</ref>
+
Lucian (125-200), scriitor grec satiric din sec II d.Hr, are câteva referinţe batjocoritoare la adresa lui Hristos şi ale creştinilor.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>Merril C. Tenney-,,Studiu al Noului Testament’’, pag 180, tradus în româneşte în 1986 după ,,New Testament Survey", 1961</ref>
  
 
===Numenius===
 
===Numenius===
Numenius din Apamea, filosof grec al sec 2,<ref>http://www.britannica.com/bps/search?query=Numenius</ref> este menționat de [[Origen]] ca referindu-se la Iisus. Iată textul:,,În a treia carte a dizertației sale despre ,,Binele”, el (Numenius-n.r) citează o narațiune privitoare la Iisus-oricum fără a-I menționa numele- dându-i o semnificație alegorică, reușită sau nu, voi spune cu altă ocazie”. (Origen- Împotriva lui Celsus, IV, 51).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm </ref>
+
Numenius din Apamea, filosof grec al sec 2,<ref>http://www.britannica.com/bps/search?query=Numenius</ref> este menţionat de [[Origen]] ca referindu-se la Iisus. Iată textul:,,În a treia carte a dizertaţiei sale despre ,,Binele”, el (Numenius-n.r) citează o naraţiune privitoare la Iisus-oricum fără a-I menţiona numele- dându-i o semnificaţie alegorică, reuşită sau nu, voi spune cu altă ocazie”. (Origen- Împotriva lui Celsus, IV, 51).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm </ref>
 
===Phlegon===
 
===Phlegon===
Phlegon, istoric, sec al II-lea, are o referire la cutremurul de la crucificarea lui Iisus.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> Iată textul lui Origen în care este menționată referirea lui Phlegon: Și cu privire la eclipsa petrecută în vremea lui Tiberius Cezar, sub domnia căruia Iisus apare ca fiind crucificat și la marele cutremur care a avut loc atunci,  și Phlegon, cred, a scris în cea de-a tereisprezecea sau a paisprezecea carte a ,,Cronicilor" sale." (Origen- Împotriva lui Celsus, Cartea a II-a, capitolul 33)<ref>http://www.newadvent.org/fathers/04162.htm
+
Phlegon, istoric, sec al II-lea, are o referire la cutremurul de la crucificarea lui Iisus.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> Iată textul lui Origen în care este menţionată referirea lui Phlegon: Şi cu privire la eclipsa petrecută în vremea lui Tiberius Cezar, sub domnia căruia Iisus apare ca fiind crucificat şi la marele cutremur care a avut loc atunci,  şi Phlegon, cred, a scris în cea de-a tereisprezecea sau a paisprezecea carte a ,,Cronicilor" sale." (Origen- Împotriva lui Celsus, Cartea a II-a, capitolul 33)<ref>http://www.newadvent.org/fathers/04162.htm
 
</ref>
 
</ref>
 
===Faptele lui Pilat===
 
===Faptele lui Pilat===
A existat în secolul al II-lea o scriere intitulată ,,Faptele lui Pilat", despre care vorbesc [[Iustin Martirul|Justin Martirul]]<ref>Justin, "Apol"., I, 35</ref> și [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu din Cezareea]] <ref>Eusebius Istoria bisericească, IX.5</ref>, care a fost folosită în școlile păgâne pentru a preveni băieții împotriva credinței creștinilor.<ref>Eusebius- Istoria bisericească, IX.5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref> Eusebiu din Cezareea ne informează că această lucrare, plină de scorneli și blasfemii la adresa lui Iisus, a fost trimisă cu ordine scrise de a fi afișată în toate locurile publice, la oraș și la țară, și de a fi studiată și învățată pe de rost, în locul lecțiilor obișnuite.<ref>Eusebius- Istoria bisericească, IX.5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref>
+
A existat în secolul al II-lea o scriere intitulată ,,Faptele lui Pilat", despre care vorbesc [[Iustin Martirul|Justin Martirul]]<ref>Justin, "Apol"., I, 35</ref> şi [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu din Cezareea]] <ref>Eusebius Istoria bisericească, IX.5</ref>, care a fost folosită în şcolile păgâne pentru a preveni băieţii împotriva credinţei creştinilor.<ref>Eusebius- Istoria bisericească, IX.5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref> Eusebiu din Cezareea ne informează că această lucrare, plină de scorneli şi blasfemii la adresa lui Iisus, a fost trimisă cu ordine scrise de a fi afişată în toate locurile publice, la oraş şi la ţară, şi de a fi studiată şi învăţată pe de rost, în locul lecţiilor obişnuite.<ref>Eusebius- Istoria bisericească, IX.5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref>
  
==A se vedea și==
+
==A se vedea şi==
 
*[[Sfânta Treime]]
 
*[[Sfânta Treime]]
  
Linia 235: Linia 234:
 
*[[Păcat]]
 
*[[Păcat]]
  
*[[Virtuți]]
+
*[[Virtuţi]]
  
 
*[[Boala]]
 
*[[Boala]]
Linia 249: Linia 248:
 
==Icoane==
 
==Icoane==
 
*[http://www.comeandseeicons.com/icxc/christ.htm Multe icoane cu Iisus Hristos]
 
*[http://www.comeandseeicons.com/icxc/christ.htm Multe icoane cu Iisus Hristos]
*[http://www.greek-icons.org/jesus_christ/jesus_christ_icons.html Icoane legate de viața lui Hristos]
+
*[http://www.greek-icons.org/jesus_christ/jesus_christ_icons.html Icoane legate de viaţa lui Hristos]
  
 
==Galerie de imagini==
 
==Galerie de imagini==
Linia 258: Linia 257:
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, București, 1997,  
+
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, Bucureşti, 1997,  
  
Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, pag 80-125, (foarte utilă în explicarea Crezului), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
+
Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 80-125, (foarte utilă în explicarea Crezului), Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  
Ene Braniște și Ecaterina Braniște-Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, pag 198, 381-382 la  articolul ,,praznic", Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
+
Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 198, 381-382 la  articolul ,,praznic", Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  
 
 

Versiunea de la data 12 martie 2012 17:13

Mântuitorul, icoană de Andrei Rubliov, secolul al XV-lea

Iisus Hristos (gr. Ἰησοῦς - Iēsoûs; aramaică ישוע - Ieşua sau Ieşu) este Fiul lui Dumnezeu[1] şi Dumnezeu adevărat[2] (a doua Persoană din Sfânta Treime, alături de Dumnezeu Tatăl şi de Duhul Sfânt), Cuvântul (Logosul)[3]întrupat pentru mântuirea omului din Duhul Sfânt şi Fecioara Maria[4], Doctorul tuturor bolilor şi neputinţelor[5], Învăţătorul absolut[6], Mare Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec[7] şi Judecător suprem[8], Unsul lui Dumnezeu[9] (Hristos[10] sau Mesia), Mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii[11], Fiul Omului[12], Lumina Lumii[13], Calea, adevărul şi viaţa, [14], Păstorul[15] cel bun[16] ce îşi pune sufletul pentru oile sale[17] Pârga celor adormiţi[18], Viţa adevărată[19], Pâinea vieţii[20], vie, care s-a pogorât din cer[21], Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul[22]. Iisus s-a născut în Betleemul din Iudeea[23] într-o iesle[24] fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (casa de poposire)[25]. Familia sa a fugit împreună cu Iisus în Egipt[26] pentru a scăpa de furia criminală a lui Irod cel Mare[27], care-şi vedea ameninţată domnia de naşterea împăratului iudeilor.[28][29] Cei trei s-au întors după moartea lui Irod cel Mare, alegând să locuiască la Nazaret de frica lui Arhelau, fiul fostului rege.[30] Acolo Iisus a practicat dulgheria (tâmplăria)[31], meserie care a avut-o şi Iosif.[32] Iisus a fost botezat de Ioan Botezătorul, primind pe Duhul Sfânt şi fiind recunoscut de Dumnezeu drept Fiul al Său[33] şi apoi a învins cele trei ispite ale Celui rău[34]. A propovăduit evanghelia împărăţiei cerurilor în Israel atât în predica de pe Munte, cât şi în numeroase pilde. Iisus a ales 12 apostoli şi, însoţit de ei, a tămăduit toţi bolnavii (orbii, surzii, muţii, şchiopii, leproşii, slăbănogii, etc)[35], a scos demonii din cei posedaţi[36], a făcut minuni (potolirea mării şi a vânturilor[37], pescuirea minunată[38], mersul pe apă[39], învierile din morţi[40] precum învierea lui Lazăr[41], a fiului văduvei din Nain[42], a Sa proprie[43] şi a unor sfinţi la învierea Sa[44][45], înmulţirea peştilor şi pâinilor[46], prefacerea apei în vin[47], ridicarea Sa la cer[48], etc), i-a criticat pe unii farisei[49], saduchei[50], cărturari.[51] A fost trădat de Iuda Iscarioteanul, unul din ucenicii săi[52], care l-a vândut pentru treizeci de arginţi[53] preoţilor cei mai de seamă care îi doreau moartea din invidie[54], pentru că-şi simţeau ameninţate privilegiile. În chip profund nedrept Sinedriul condus de Caiafa îl găseşte vinovat de blasfemie[55][56]infracţiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.[57]Este răstignit[58]la cererea mulţimilor care fuseseră aţâţate de arhierei şi bătrâni să ceară eliberarea ucigaşului Baraba[59][60] şi cu acordul lui Pilat din Pont, procuratorul Iudeii[61] care, ameninţat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus[62], a vrut să facă pe plac mulţimii[63] A treia zi a înviat[64], s-a arătat Mariei Magdalena[65] şi apostolilor de mai multe ori.[66] Iisus i-a trimis pe apostoli să boteze în numele Sfintei Treimi, să propovăduiască evanghelia şi să tămăduiască pe cei bolnavi.[67] După 40 de zile S-a ridicat la cer[68] şi şade de-a dreapta Tatălui[69][70], de unde va veni a doua oară[71] pe norii cerului[72] împreună cu îngerii săi[73], pentru a judeca vii şi morţii la sfârşitul veacurilor.[74].

Naşterea

Evanghelistul Matei relatează cum Fecioara Maria, logodită fiind cu Iosif, înainte de a locui împreună, a rămas însărcinată miraculos de la Duhul Sfânt. La început Iosif, drept fiind, a vrut s-o lase pe ascuns, nevrând s-o dea în vileag. [75] Un înger i-a apărut în vis şi i-a spus să nu-i fie teamă s-o ia pe Maria de soţie, căci ea a rămas grea de la Duhul Sfânt şi i-a transmis să-i pună pruncului numele Iisus, care înseamnă ,,Domnul este ,,cel ce dă mântuirea” iar Iosif a făcut întocmai. Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, întrebând unde este ,,regele iudeilor” pentru că i-au văzut steaua şi vor să I se închine. Regele Irod cel Mare s-a tulburat şi i-a rugat pe magi să-l anunţe şi pe el când vor găsi pruncul în Betleemul Iudeii pentru ca să I se poată închina şi el.[76]Urmărind steaua pe cer, magii au găsit până la urmă locul unde se găseau pruncul şi Fecioara Maria şi s-au închinat Lui aducându-I aur, tămâie şi smirnă. Magii au primit înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod cel Mare şi au plecat spre ţara lor pe altă cale. Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a spus să fugă în Egipt pentru că regele căuta pruncul să-L omoare. Irod cel Mare a dat poruncă să fie ucişi toţi pruncii de până în doi ani însă Iosif şi familia sa erau deja în Egipt. La moartea lui Irod cel Mare un înger i-a anunţat că se pot întoarce în Israel şi Iosif vine în Israel dar se teme să meargă în Iudeea căci acolo domnea Arhelau, fiul lui Irod cel Mare. Sfătuit din nou în vis- se aşeză în părţile Galileii şi anume în Nazaret, pentru a împlini proorocia că Iisus va fi chemat nazirinean( Matei1.18-2.23)

Luca începe relatarea cu naşterea lui Ioan Botezătorul. Un înger îi apare preotului drept Zaharia şi îi spune că Elisabeta, soţia sa, va avea în sfârşit un copil, căruia trebuie să-i pună numele de Ioan şi că astfel rugăciunile sale au fost ascultate. Şi fiindcă Zaharia se îndoieşte spunând că ei sunt prea bătrâni şi că Elisabeta e stearpă, îngerul îl pedepseşte lăsându-l mut. În a şasea lună de sarcină, îngerul Gavriil îi apare Fecioarei Maria căreia îi spune că va naşte un fiu, căruia îi va pune numele Iisus şi că acesta va fi Fiul lui Dumnezeu şi o anunţă şi de naşterea lui Ioan Botezătorul de către ruda ei, Elisabeta. Maria pleacă din cetatea Nazaret din Galileea spre rubedenia ei şi, ajunsă acolo, i se închină iar atunci pruncul săltă de bucurie în pântecele Elisabetei care se umple de Duh Sfânt şi începe să proorocească. La tăierea împrejur(în ziua a opta), Elisabeta a insistat să-i pună numele de Ioan deşi toţi vroiau să-i pună numele Zaharia după tatăl său. Dreptul Zaharia a scris pe tăbliţa că vrea să-i pună şi el numele de Ioan şi atunci i s-a dezlegat limba şi a început să proorocească. La recensământul populaţiei, pe când Quirinus guverna în Siria, şi împăratul roman era Cezar August, Maria şi Iosif au plecat spre Betleem pentru ca el era din casa şi seminţia lui David. Şi venindu-i sorocul să nască, ea a făcut aceasta în iesle pentru că nu mai era loc la han. Un înger a apărut în miez de noapte unor păstori care-şi păzeau turmele şi le-a binevestit, anunţându-i că S-a născut Mântuitorul iar ei au venit să-L vadă şi au răspândit vestea printre oameni.(Lc1.1-2.20)

Copilăria şi adolescenţa

Iisus a fost găsit de părinţii săi învăţând în Templu, aceştia crezându-l pierdut. Găsirea în Templu (Luca 2.41-52) este singurul eveniment dintre copilăria lui Iisus şi botezul său menţionat în vreuna din cele patru evanghelii (Luca 3.23).După petrecerea praznicului Paştelor la Ierusalim împreună cu familia, Iisus, în vârstă de 12 ani, a rămas la Ierusalim, fără ca părinţii lui să-şi dea seama de aceasta decât după ce merseseră cale de o zi. Ei s-au întors şi au început să-l caute pe la rude şi cunoscuţi. În cele din urmă au ajuns la Templu, unde l-au găsit şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări, iar toţi care-l auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile lui. Când Maria îl mustră pe Iisus, spunându-I că L-au căutat îngrijoraţi, El le răspunde că nu trebuiau să-L caute nicăieri, ci să ştie că se află în casa Tatălui Lui, răspuns pe care ei nu l-au înţeles. Apoi a mers cu ei în Nazaret şi le-a fost supus. Iisus creştea în înţelepciune şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor (Luca2.41-52). Iisus a fost dulgher (teslar)(Mc6.3), ca şi Iosif [77]

Biruirea celor trei ispite

După ce Iisus este recunoscut de Dumnezeu drept Fiul Său preaiubit, El a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de diavol (Mt4.1, Mc1.12, Lc4.1). Iisus a postit acolo patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi iar la urmă a flămânzit (Mt4.2, Mc1.13, Lc4.2). Marcu arată că a stat acolo împreună cu fiarele sălbatice şi era slujit de îngeri.(Mc1.13) Satana îl ispiteşte de trei ori. Prima oară îi spune: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu porunceşte ca aceste pietre să se facă pâini” la care Iisus îi răspunde că este scris ,, Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt4.4, Deut.8.3, Lc4.4), citând un fragment din Deuteronom. (Deut.8.3). A doua oară îl duce în sfânta cetate, pe straşina Templului şi îi spune: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”(un citat din psalmi-Ps90.11-12 sau în traducerile protestante Ps91.11-12) la care Iisus îi răspunde că ,,de asemenea este scris ,,Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”(Mt4.7, Lc4.9-12), invocând tot un fragment din Deuteronom (Deut6.16). A treia oară, diavolul îl duce pe un munte foarte înalt şi îi arată toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi îi zice:Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.”(Mt4.8-9) la care Iisus îi răspunde: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”(Mt4.10), citând din nou un fragment din Deuteronom (Deut6.13,10.20). Luca adaugă ,,căci mie îmi este dată (lumea cu slava ei) şi eu o dau cui vreau”(Lc4.6). Aşadar e vorba întâi de ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeieşti şi în final ispita bogăţiei şi a slavei lumeşti. După biruirea celor trei ispite, au apărut din nou îngerii, care îi slujeau (Mt4.11)

Tămăduirile

Iisus, bunul păstor, sec al IV-lea

Orbii

Iisus tămăduieşte: - doi orbi care se ţineau după el şi strigau:Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David! şi care, întrebaţi, spun că ei cred că pot fi vindecaţi (Mt9.27-31)

- nişte orbi şi şchiopi ce au venit la el la Templu (Mt21.14)

- un orb la Betsaida punându-i salivă pe ochi şi punându-şi de două ori mâinile peste el. După prima punere a mâinilor vedea oamenii ca nişte copaci iar după a doua punere a mâinilor vedea desluşit toate lucrurile (Mc8.22-26) - un alt orb pe nume Bartimeu, care şedea lângă drum cerşind şi care striga după el:,,Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!”. Iisus îl vindecă iar apoi acesta mergea după Iisus, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul care văzuse dădea slavă lui Dumnezeu.Mt18.35-43, Lc18.35-43

-orbul din naştere care obişnuia să cerşească şi care era orb pentru ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu (adică vindecarea de către Iisus, care este Dumnezeu Fiul). Acestuia Iisus îi unge cu tină ochii, îi spune să se ducă să se spele la scăldătoarea Siloamului şi se vindecă. Fariseii conduc o adevărată anchetă căci tămăduirea unui orb din naştere era un lucru care nu se auzise niciodată că s-ar fi întâmplat. Cel tămăduit este chestionat şi părinţii săi confirmă că fiul lor era orb din naştere. Unii farisei spuneau că Iisus nu era de la Dumnezeu pentru că nu ţinea Sabatul (căci tămăduirea fusese făcută în zi de Sabat), alţii spuneau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Orbul devine ucenic al lui Iisus (Ioan, cap 9).

-Un îndrăcit orb şi mut. (pentru acuzele fariseilor şi răspunsul lui Iisus vezi întreg fragmentul (Mt12.22-37)

Surzii

Iisus tămăduieşte un surd care era şi gângav (vorbea anevoios) în ţinutul Decapole. Iisus şi-a pus degetele în urechile lui, a pus scuipat de-al Lui pe limba surdului, a privit la cer şi a zis:,,Deschide-te!”. Şi urechile lui s-au deschis şi limba i s-a dezlegat(Mc7.31-37)

Muţii

Iisus, bunul păstor - pictură în catacombe din secolul al III-lea.

Iisus tămăduieşte:

-un mut îndrăcit. Noroadele spuneau că nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel. Fariseii îl acuzau că scoate demonii cu domnul demonilor. (Mt9.32-34) (Vezi răspunsul lui Iisus într-un caz similar Mt12.22-37)

-un copil stăpânit din copilărie de un duh mut şi surd, care vroia să-l omoare pe copil, aruncându-l când în apă, când în foc. Tatăl copilului îi spune lui Iisus că apostolii săi nu au putut să-l vindece apoi îi spune lui Iisus că dacă poate să-l vindece să o facă. Iisus îi spune că toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede. Tatăl cu ochii în lacrimi spune: ,,Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!”. Iisus a mustrat duhul spunându-i să iasă din copil şi să nu se mai întoarcă, acesta a ieşit, scuturând copilul cu putere şi lăsându-l ca mort. Dar Iisus l-a apucat de mână şi copilul s-a sculat în picioare. Întrebat de apostoli de ce ei nu au putut să-l vindece, Iisus le spune că din pricina puţinei lor credinţe, adăugând că acel fel de draci ies numai cu rugăciune şi post. (Mc9.17-22). Apostolii nu ţineau încă post câtă vreme mirele era cu ei, după cum spune Iisus (Mc2.19)

Şchiopii

Iisus a vindecat nişte şchiopi ce au venit la el la Templu, împreună cu nişte orbi (Mt21.14).

Leproşii

Iisus a vindecat

-un lepros care i-a spus: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”. Iisus şi-a întins mâna, S-a atins de el şi a zis:,,Voiesc, curăţeşte-te!” şi acesta s-a curăţit. Apoi i-a spus să nu spună nimănui, să se arate preotului şi să aducă darul rânduit de Moise spre mărturie lor (conform prescripţiilor din Levitic 14.2-7) (Mt8.2, Lc5.12).

- a vindecat 10 leproşi care stăteau departe şi strigau la Iisus ,,Iisuse, Învăţătorule, ai milă de noi!``. Iisus le spune să se ducă să se arate preoţilor (legea ebraică cerea ca cel care se vindecă să se arate apoi preoţilor) şi pe drum au fost curăţiţi. Doar unul, samaritean s-a întors să-I mulţumească(Lc17-19)

Slăbănogii

Iisus a tămăduit:

- un slăbănog care era robul unui sutaş care avea o credinţă nemaiîntânită de Iisus în Israel, după cum spune însuşi Mântuitorul. Vindecarea se produce de la distanţă printr-un simplu cuvânt aşa cum cere sutaşul, care se considera nevrednic pentru a-l primi pe Iisus în casă (Mt 8.5-10, Lc7.1-10)

-un slăbănog care a fost adus pe un pat în faţa lui prin acoperişul casei (Lc5.17-26). Fariseii şi unii cărturari (Mt9.3) au început să cârtească zicând că Iisus huleşte (ei credeau că Iisus era doar om şi un om nu putea să ierte păcate, ci numai Dumnezeu, dar Iisus era şi om dar şi Dumnezeu în acelaşi timp) Iisus le spune că a zis: ,,iertate să-ţi fie păcatele” pentru ca ei să ştie că Fiul Omului (adică El) are putere pe pământ să ierte păcatele. Mulţimile, văzând acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, cel care dă oamenilor o astfel de putere (Mt.9.1-8). Slăbănogul s-a dus la casa sa slăvind pe Dumnezeu. (Lc5.25)

Alţi bolnavi

Iisus Hristos, sec al IV-lea, pictură murală în catacombe

Iisus a mai vindecat pe:

-soacra lui Petru care era cuprinsă de friguri. Iisus s-a atins de mâna ei şi frigurile au lăsat-o şi ea îi slujea (Mt8.14-15, Lc4.38). Luca spune că Iisus a certat frigurile.(Lc4.39)

- un om cu mâna uscată. Fariseii l-au întrebat dacă este îngăduit a vindeca sâmbăta. Iisus le spune că sâmbăta omul îşi scoate oaia dintr-o groapă dacă ea cade, iar omul preţuieşte mult mai mult decât o oaie. Aşadar se cade a face bine şi sâmbăta, încheie Iisus. Este motivul pentru care fariseii au început să se sfătuiască cum să-l piardă (adică să-l omoare-n.r) (Mt12.9-14). (Lc6.6-11) Luca spune că Mântuitorul a mai zis: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?(Lc6.9)

- a vindecat o femeie care avea de 12 ani o scurgere de sânge şi care îşi cheltuise toţi banii la doctori, rezultatul fiind că-i mergea şi mai rău. Ea se atinge de haina lui Iisus, o putere iese din Acesta şi femeia se vindecă. Iisus simte că o putere ieşise din el şi ea mărturiseşte ce a făcut iar Iisus îi spune să meargă în pace(Mc5.25-34, Lc8.40-48)

-a vindecat o femeie care, fiind stăpânită de un duh de neputinţă de 18 ani, era gârbovă. Ea s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Mai-marele sinagogii spune că este interzis a vindeca în ziua sâmbetei. Iisus îi spune că aşa cum omul îşi dezleagă boul sau asinul de la iesle şi-l duce să se adape, aşa şi El a dezlegat-o pe această fiică a lui Avraam, pe care o ţinea legată Satana. Iar cei care erau împotriva lui (mai-marele sinagogii şi ceilalţi făţarnici care gândeau ca el) s-au ruşinat iar mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El (Lc13.10-17)

-un bolnav de dropică(Lc14.1-5)

- l-a vindecat pe un bolnav care suferea de 38 de ani şi care, neavând om, nu apuca să intre în scăldătoare numită Vitezda (Casa milostivirii), lângă Poarta Oilor, în Ierusalim. Aici, din când în când, un înger tulbura apa şi primul care intra în apă se vindeca de orice boală ar fi avut. Iisus îl vindecă spunându-i apoi să nu mai greşească ca să nu-i fie şi mai rău. Iar unii iudei îi spuneau chiar acestuia că nu este îngăduit să-ţi iei patul sâmbăta. Iar cel vindecat nu ştia cine exact îl vindecase căci Iisus plecase din mulţimea aceea. Ioan 5.1-15)

Exorcismele

Fișier:Exorcism 6.jpg
Iisus Hristos făcând o exorcizare- Konrad von Friesach, sec 15, detaliu din Cathedral of Gurk, Carinthia, Austria

Iisus a făcut numeroase operaţii de exorcizare. A scos o legiune de duhuri necurate dintr-un om care ieşea din morminte şi care rupea toate lanţurile şi nu putea fi domolit şi stătea, zi şi noapte, în morminte şi pe munţi şi ţipa şi se tăia cu pietre şi le-a trimis pe duhuri într-o turmă de porci de aproape 2000 de capete care s-a aruncat în mare (Mc5.1-20, Lc8.26-39). Iisus a vindecat şi mulţi alţi îndrăciţi (Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18).

Minunile

Învierile din morţi

Iisus l-a înviat pe Lazăr care murise de patru zile. (Ioan, cap 11).

Mântuitorul a înviat pe singurul fiu al văduvei din Nain care era dus la groapă căci i s-a făcut milă de ea când a văzut-o că plânge (Lc7.11-17). Auzind de la ucenicii săi de această înviere, Ioan Botezătorul i-a trimis pe doi dintre ei la Iisus să -L întrebe: ,,Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul? /Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea./ Şi răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.(Lc7.20-22)

Iisus a înviat din morţi (Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4) iar în momentul acela ,,Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat./Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. (Mt27.52-53)

Înmulţirea peştilor şi pâinilor

Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, (Iisus-n.r) a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. (Mt14.19-21)

Prefacerea apei în vin

La nunta din Cana Galileii, Iisus a prefăcut apa în vin. (Ioan 2.1-10, 4.46)

Mersul pe apă

Iisus a mers pe apă şi l-a făcut şi pe Petru să meargă un timp, până când acesta, fiindu-I teamă de tăria vântului s-a îndoit, a început să se afunde şi a strigat după ajutor la Iisus. Iar Iisus l-a prins de mână şi i-a spus:Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Mat14.25-31)

Potolirea vânturilor şi a mării

Iisus a certat vânturile şi marea, care s-au potolit:

24 Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.

25.Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.

26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.

27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? (Mt8.26)

Împlinirea profeţiilor Vechiului Testament

Icoană a Domnului Iisus Hristos, de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai (sec. VI)

Iisus împlineşte toate profeţiile Vechiului Testament. Dintre acestea menţionăm doar câteva:

1.Naşterea din seminţia lui Iuda (Fac 49:10)

2.Naşterea din Fecioară a Mântuitorului: Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.(Isaia 7.14- Lc 1.31)

5.Naşterea în Betleem a Povăţuitorului păstor: Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei. (Mic. 5.2 , Ioan 7.42, Fac.49.10)

6.Şederea în Egipt a lui Iosif, a Fecioarei şi a Pruncului: ,,Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, şi din Egipt am chemat pe fiul Meu. ”(Osea 11.1- Mt 2.15) până la moartea lui Irod cel Mare

7.Uciderea de către Irod a pruncilor de până în doi ani aflaţi în Betleem : Aşa zice Domnul: "Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt". (Ieremia31.15- Mt2.17-18)

8. Vindecările orbilor, surzilor, şchiopilor, gângavilor:Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat.(Isaia 35.5-6- Mt11.5)

9. Luarea asupra sa a neputinţelor şi bolilor:Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu (Isaia 53.4) citat liber: Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat". (Mt8.17)

10. Împărţirea hainelor şi tragerea la sorţi pentru cămaşă:Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. (Ps21.20- Mt27.35 iar în traducerile protestante Ps22.18)

11. Învierea lui Iisus (Ps16.10)

În Crez

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara
Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,
Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi.
Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iaraşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.[78]

Iisus, reprezentări în biserică

Reprezentările iconografice ale lui Iisus Hristos pot fi găsite în cele trei părţi ale bisericii:în altar, unde e pictat ca Marele Preot (sau Arhiereu), în scena dumnezeieştii Liturghii, unde împărtăşeşte pe apostoli; în naos, pe bolta cupolei centrale ca Pantocrator- Atotţiitorul, Împăratul şi Stăpânul lumii, în această ipostază apărând şi pe icoana împărătească din dreapta uşilor împărăteşti, unde Îl vedem şi în ipostaza sa de Mântuitor, Dumnezeu al iubirii şi Dumnezeu întrupat. Ca Om pătimitor apare pe Crucea Răstignirii din vârful catapetesmei iar ca Biruitor al morţii apare în icoana Învierii. În pronaos şi exonartex apare Iisus-Emanuel, înconjurat de îngeri şi profeţi (mai adesea în chip de copil, stând pe tron). În calitatea de Mare Judecător apare în scena Judecăţii din urmă.[79]

Reprezentarea lui Iisus în Apocalipsa

Apostolul Ioan ne transmite o reprezentare de-a lui Iisus în Apocalipsa sa:

12. Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur.

13.Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur.

14.Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului.

15.Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;

16.În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui.

17. Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,

18. Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului.(Apoc1.13-16)

Sărbători

-Naşterea Domnului (Crăciunul): 25 decembrie- Naşterea lui Iisus din Fecioara Maria şi Duhul Sfânt într-o iesle, la Betleem

-Tăierea împrejur a Domnului-1 ianuarie, la 8 zile după Naşterea Domnului, când S-a supus ritualului de circumcizie prevăzut în Legea Vechiului Testament.

-Botezul Domnului (Epifania, în limbaj popular Boboteaza) -6 ianuarie- Botezul de către Ioan Botezătorul în Iordan când a fost descoperit oamenilor că El este Fiul lui Dumnezeu

-Întâmpinarea Domnului: 2 februarie când a fost adus la Templu la 40 de zile de la Naşterea Sa, de către Maica Domnului, atunci bătrânul preot Simeon, L-a primit în braţe, mărturisind că acesta este Fiul lui Dumnezeu.

-Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor) cu o săptămână înainte de Paşti şi de săptămâna patimilor, răstignirii, morţii şi învierii, dată variabilă.

-Învierea Domnului (Sfintele Paşti): Învierea din morţi a Domnului Iisus Hristos, dată variabilă

-Înălţarea la cer a Domnului (Ispas): la 40 de zile după Paşti, dată variabilă

-Schimbarea la Faţă a Domnului (Preobrajenia): 6 august

-Înălţarea Sfintei Cruci (Ziua Crucii) (14 septembrie)[80]

Nume

Iisus înseamnă în greacă ,,Mântuitor"(Matei 1.21) iar Hristos înseamnă ,,Unsul". [81]

Iisus în izvoare extrabiblice

Monedă de bronz din timpul împăratului Magnenţiu (350-353). Pe verso apare monograma lui Hristos. Ea este un simbol creştin timpuriu şi constă din primele două litere ale numelui Χριστός, care se tălmăceşte ,,Hristos". Pe monedă mai apar şi semnele alfa şi omega care îl desemnează tot pe Iisus.

Suetoniu

Suetoniu (70-130 d.Hr), istoric roman, scrie la începutul sec al II-lea:,,(Tiberius Claudius Drusus-n.r) expulză din Roma pe evrei [82] care se agitau mereu, instigaţi de Chrestus." [83][84][85] [86]

Tacit

Tacit (56-117 d.Hr), istoric şi om politic roman din sec I d.Hr, menţionează numele lui Hristos, precizând că fusese condamnat la moarte de Ponţiu Pilat în vremea împăratului Tiberius:,,lumea îi numea creştini. Numele li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus”[87][88][89]

Iosif Flaviu

Iosif Flavius (30-100 d.Hr), istoric evreu din sec I d.Hr, se referă la Iisus în două rânduri:,,În vremea aceea a trăit Iisus, un om înţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul oamenilor care erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime de iudei, dar şi o mulţime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzaţiilor aduse de fruntaşii poporului nostru, l-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole. De atunci şi până azi dăinuie poporul creştinilor, care îşi trage numele de la dânsul."[90][91][92]

În al doilea pasaj Iosif Flaviu notează: ,, (Marele preot Ananus-n.r) A convocat sinedriul la judecată şi i-a adus în faţa lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos (el se chema Iacob), împreună cu alţi câţiva, acuzându-i că încălcaseră legile, şi i-a condamnat să fie ucişi cu pietre."[93][94] [95][96]

Pliniu cel Tânăr

În scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr (62-113) (oficial roman şi nepotul lui Pliniu cel Bătrân în sec I d.Hr) către împăratul Traian numele lui Cristos apare de trei ori. În două dintre menţiuni sunt pomeniţi aceia care îl ,,blestemaseră pe Cristos” de frică, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, aplicată de Plinu acelora dintre creştini care au refuzat să se lepede public de credinţa lor. În cealaltă menţiune se vorbeşte de obiceiul creştinilor ,,de a se întâlni într-o zi fixă înainte de revărsatul zorilor şi de a cânta un imn sensibil dedicat lui Cristos ca Dumnezeu”(Scrisori, X, 97,98).[97][98]

Lucian

Lucian (125-200), scriitor grec satiric din sec II d.Hr, are câteva referinţe batjocoritoare la adresa lui Hristos şi ale creştinilor.[99][100]

Numenius

Numenius din Apamea, filosof grec al sec 2,[101] este menţionat de Origen ca referindu-se la Iisus. Iată textul:,,În a treia carte a dizertaţiei sale despre ,,Binele”, el (Numenius-n.r) citează o naraţiune privitoare la Iisus-oricum fără a-I menţiona numele- dându-i o semnificaţie alegorică, reuşită sau nu, voi spune cu altă ocazie”. (Origen- Împotriva lui Celsus, IV, 51).[102][103]

Phlegon

Phlegon, istoric, sec al II-lea, are o referire la cutremurul de la crucificarea lui Iisus.[104] Iată textul lui Origen în care este menţionată referirea lui Phlegon: Şi cu privire la eclipsa petrecută în vremea lui Tiberius Cezar, sub domnia căruia Iisus apare ca fiind crucificat şi la marele cutremur care a avut loc atunci, şi Phlegon, cred, a scris în cea de-a tereisprezecea sau a paisprezecea carte a ,,Cronicilor" sale." (Origen- Împotriva lui Celsus, Cartea a II-a, capitolul 33)[105]

Faptele lui Pilat

A existat în secolul al II-lea o scriere intitulată ,,Faptele lui Pilat", despre care vorbesc Justin Martirul[106] şi Eusebiu din Cezareea [107], care a fost folosită în şcolile păgâne pentru a preveni băieţii împotriva credinţei creştinilor.[108][109] Eusebiu din Cezareea ne informează că această lucrare, plină de scorneli şi blasfemii la adresa lui Iisus, a fost trimisă cu ordine scrise de a fi afişată în toate locurile publice, la oraş şi la ţară, şi de a fi studiată şi învăţată pe de rost, în locul lecţiilor obişnuite.[110][111]

A se vedea şi

Icoane

Galerie de imagini

Note

  1. Mt7.21, 10.32, 12.50, 15.13, 16.17, etc
  2. Ioan 10.30, 17.22
  3. Ioan 1.1
  4. Mt1.18, Lc1.35
  5. Mt11.5
  6. Mt23.8, Lc10.25
  7. Evrei 6.20, Ps110.4, Evrei 5.6, 6.20, 7.3,17,21
  8. Ioan 5.22
  9. FA4.26
  10. Matei1.1,16-18, 2.4, 11.2, 16.16, 16.20, 22.42,23.8, etc
  11. Ioan 1.29, 1.36, Fa 8.32, 1 Pet1.19
  12. Mt9.6, 10.23,11.19, 12.8, 13.41, etc
  13. Ioan 8.12,
  14. Ioan 14.6
  15. Mt25.32,26.31, Mc14.27, Ioan 10.2
  16. Ioan 10.11,14
  17. Ioan 10.11
  18. 1Cor15.20
  19. Ioan 15.1,5
  20. Ioan 6.35, 6.48
  21. Ioan 6.51
  22. Apoc 22.13, 1.8,1.11
  23. Miheia 5.2, Mt 2.1, Luca 2.4, Ioan 7.42
  24. Lc2.7,12,16
  25. Lc 2.7
  26. Osea 11.1, Mat2.15
  27. Mt2.13-18
  28. Mt2.2
  29. Iisus va lămuri această problemă arătând lui Pilat din Pont că împărăţia sa nu este din lumea aceasta, căci altfel slujitorii săi s-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilor. Acum împărăţia mea nu este aici, adaugă Iisus- Ioan 18.33-36
  30. Mt2.21-23
  31. Mc6.3
  32. Mt13.55
  33. Mt3.13-17
  34. Mt4.1-10
  35. Mt15.31, Lc7.22
  36. Mc5.1-20, Lc8.26-39, Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18
  37. Mt8.24-28
  38. Lc 5.1-10
  39. Mat14.25-31
  40. Ioan, cap 11, Lc7.20-22,Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4, Mt27.52-53
  41. Ioan, cap 11
  42. Lc7.11-22
  43. Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6
  44. Mt27.52-53
  45. La învierea Sa au înviat şi unii sfinţi care apoi s-au arătat multora în cetate- Mt27.52-53, de aceea se cântă la Înviere:,,Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le"
  46. Mt14.19-21
  47. Ioan 2.1-10, 4.46
  48. FA1.9-11
  49. Mt, cap 23, Mt 15.1-20, Lc 11.44
  50. Mt16.6
  51. Mt, cap 23, Mt9.1-13, Mt15.1-20, Mc12.38, Lc11.44
  52. Mt10.4, 26.14, Mc 3.19, 14.10, Lc 6.16, 22.3
  53. Mt26.15, 27.3,9
  54. Mt27.18, Mc15.10
  55. Mt26.63-66, Lc22.66-71, Ioan19.7
  56. Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu şi va veni pe norii cerului la sfârşitul veacurilor-Mat26.63-66, Lc22.66-71, că se făcuse Fiul lui Dumnezeu-Ioan 19.7, 5.18 sau deopotrivă cu Dumnezeu Ioan 5.18, Ioan 10.30. El spunea doar adevărul căci era şi Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârşitul veacurilor şi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat
  57. Leviticus 24:15-16
  58. Mt27.35,38
  59. Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemniţat de Sărbătoarea Paştilor-Mt27.15. Barabas era un ucigaş care omorâse un om într-o răscoală- Mc15.7
  60. Mt27.20
  61. Lc3.1
  62. Ioan 19.12
  63. Mc15.15
  64. Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6
  65. Ioan 20.11-18
  66. Mt28.16-20, Mc16.10-20, Lc24.36-47, Ioan 20.20-21.25
  67. Mt28.18-20
  68. FA1.9-11
  69. Ps109.1, Mc14.62
  70. şade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22.69
  71. FA1.11
  72. Mt26.64
  73. Mt13.41, 16.27, 24.31, Mc13.27
  74. 2Tim4.1
  75. Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-a luat o nevastă se împreunează cu ea și o urăște și îi scoate nume rău reclamând faptul că nu e fecioară și faptul se dovedește adevărat, fata urma să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. În acest fel era curățit răul din mijlocul poporului.Deut 22.13-21. Iosif, fiind drept, s-a gândit nu numai să nu o reclame, dar nici măcar să nu o dea în vileag în faţa altora , fiind hotărât să rupă logodna pe ascuns)
  76. Irod cel Mare vorbea cu viclenie pentru că, de fapt, vroia să-l omoare, căci el credea că Acesta îi va submina puterea. Pe de altă parte Iisus va spune că împărăţia sa nu este din lumea aceasta- Ioan 18.36
  77. Iosif, soţul Fecioarei Maria era privit de lume ca fiind tatăl lui Iisus (Mat13.55)
  78. Explicat pe larg în ,,Învăţătură de credinţă ortodoxă", pag 80-125, vezi bibliografia
  79. Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 198, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  80. Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Praznice împărăteşti, pag 381-382, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  81. Iisus a fost menţionat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus. Prenumele vechi evreiesc e Iehoşua, având ca diminutiv forma "ישוע", Ieşua, însemnând "YHWH mântuieşte". Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους Iēsoûs, în greacă, de către traducătorii Septuagintei, cu referire la alte persoane purtând acelaşi prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Khristós este o traducere a evreiescului "משיח" maşiach. Prenumele în limba româna provine din limba slavonă Їисоуса, care a fost preluat din limba greacă, unde la iniţială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj). Grafia Iisus este corectă deoarece reproduce şi η din Ιησούς, care în latină a fost redat e. Tendinţa de a se citi ca i în greacă a început din Evul Mediu şi de aceea grafia Iisus în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe şi în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este corectă, ea imitând citirea greacă modernă. De altfel, însăşi lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant iniţial [j], cum sugerează dublarea lui "i", precum şi grafia cu doi de "i": Iisus, care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât şi etimologice. La temeiurile etimologice se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus", atât în ebraică (Iehoşua, Ieşua), cât şi în limbile europene începând cu latina (Jesus, în care "j" nu este cel din franceză, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunţat cu două sunete înainte de primul "s", anume [i-e/i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul iniţial poate fi [ž] (fr. Jésus) sau [ğ] (eng. Jesus). Aceste paralele etimologice motivează pe deplin utilizarea a două litere înainte de "s" şi în limba română. (Cf. Alexandru Ciorănescu, Dicţionarul etimologic român, Universidad de la Laguna, Tenerife 1958-1966; Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998; A. Bailly, Le Grand Bailly, Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000; Irina Panovf, Romanian-English - English-Romanian Dictionnary, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, Ed. Lucman, 2002, 2004; Biblia sau Sfânta Scriptură, cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, 1988)
  82. Cei dintâi creştini din Roma au fost dintre evrei. De aceea romanii confundau pe creştini cu evreii
  83. nota cărţii:Chrestus-Christos, pag 353
  84. C. Suetonius Tranquillus- Vieţile celor doisprezece cezari, Tiberius Claudius Drusus, XXV, 4, traducerea de David Popescu şi C.V.Georoc, pag 201, studiu introductiv de David Popescu, Editura 100+1 Gramar, Bucureşti, 2005, ISBN 973-591-472-7
  85. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0132%3Alife%3Dcl.%3Achapter%3D25
  86. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  87. Cornelius Tacitus- Anale, 15.44, traducere din limba latină, introducere şi note de Gheorghe Guţu, pag 430-431, confruntarea textului realizată de Gabriela Creţia, ISBN 973-28-0541-2 Editura Humanitas, 1995, Bucureşti
  88. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0078%3Abook%3D15%3Achapter%3D44
  89. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  90. Flavius Josephus- Antichităţi iudaice, Cartea a XVIII, capitolul III, paragraful 3;; traducere, note şi indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag 445, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X
  91. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=18:section=63&highlight=jesus
  92. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  93. notă: pasajul poate fi tradus mai explicit: ,,pe Iacob, fratele lui Iisus, care se numea Hristos”, vezi textul de la nota în engleză
  94. Flavius Josephus- Antichităţi iudaice, Cartea a XX-a, capitolul 9, paragraful I; traducere, note şi indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag 566, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X
  95. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=20:section=197&highlight=jesus
  96. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  97. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  98. http://www.mesacc.edu/~tomshoemaker/handouts/pliny.html
  99. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  100. Merril C. Tenney-,,Studiu al Noului Testament’’, pag 180, tradus în româneşte în 1986 după ,,New Testament Survey", 1961
  101. http://www.britannica.com/bps/search?query=Numenius
  102. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  103. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  104. http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm
  105. http://www.newadvent.org/fathers/04162.htm
  106. Justin, "Apol"., I, 35
  107. Eusebius Istoria bisericească, IX.5
  108. Eusebius- Istoria bisericească, IX.5
  109. http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm
  110. Eusebius- Istoria bisericească, IX.5
  111. http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm

Bibliografie

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, Bucureşti, 1997,

Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 80-125, (foarte utilă în explicarea Crezului), Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4

Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 198, 381-382 la articolul ,,praznic", Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2

Linkuri externe

Iisus Hristos:

http://www.newadvent.org/cathen/08374c.htm

http://www.christiananswers.net/jesus/

Dovezi extrabiblice despre Iisus:

Enciclopedia Catolică http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm

Părintele Ion Bria http://www.crestinortodox.ro/editoriale/iisus-afara-evangheliilor-70356.html

Galerie de imagini