Modificări

[[ImageFișier:Iisus. Rubliov 2-Hristos.jpg|thumb|right|thumb|300px|rightIisus Hristos Pantocrator, icoană aflată la Mânăstirea sârbească Hilandar, din [[Muntele Athos|Muntele Athos]], Grecia. Datare: cca.1260–1277]]{{Israel-Iisus}}'''Iisus Hristos''' (gr. Ἰησοῦς – ''Iēsoûs''; aramaică ישוע – ''Ieșua'' sau ''Ieșu'') este Fiul lui Dumnezeu (Matei 7.21, 10.32, 12.50, 15.13, 16.17, etc.) și Dumnezeu adevărat (Ioan 10.30, 17.22) (a doua Persoană din [[MântuitorulSfânta Treime]], alături de [[icoanăDumnezeu Tatăl]] și de [[Andrei RubliovDuhul Sfânt]]), secolul al XV[[Cuvânt]]ul sau Logosul (Ioan 1.1) întrupat pentru [[mântuire]]a omului din [[Duhul Sfânt]] și [[Fecioara Maria]] (Matei 1.18, Luca 1.35), Doctorul tuturor [[boala|bolilor]] și neputințelor (Matei 11.5, 8.17), Învățătorul absolut (Matei 23.8, Luca 10.25), Mare [[Preot]] în veac după rânduiala lui Melchisedec<ref>Evrei 6.20, Psalmi 110.4, Evrei 5.6, 6.20, 7.3,17,21</ref> și Judecător suprem (Ioan 5.22), Unsul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 4.26) (Hristos<ref>Matei 1.1,16-lea18, 2.4, 11.2, 16.16, 16.20, 22.42,23.8 etc.</ref> sau Mesia), Domnul împăraților pământului (Apocalipsa 1.5), Mielul lui Dumnezeu ce ridică [[păcat]]ul lumii<ref>Ioan 1.29, 1.36, Fapte 8.32, 1 Petru 1.19</ref>, Fiul Omului<ref>Matei 9.6, 10.23, 11.19, 12.8, 13.41 etc.</ref>, Lumina Lumii (Ioan 8.12), Calea, [[Adevăr]]ul și Viața (Ioan 14.6), Păstorul<ref>Matei 25.32, 26.31, Marcu 14.27, Ioan 10.2</ref> cel bun (Ioan 10.11, 14) care și-a pus sufletul pentru oile Sale (Ioan 10.11), Întâiul-născut din morți (Apocalipsa 1.5) sau Pârga celor adormiți (1 Corinteni 15.20), Vița adevărată (Ioan 15.1, 5), Pâinea vieții (Ioan 6.35, 6.48), vie, care S-a pogorât din cer (Ioan 6.51), Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul (Apocalipsa 22.13, 1.8, 1.11).

'''[[Nașterea lui Iisus Hristos''' ]] din [[Duhul Sfânt]] și din [[Fecioara Maria|Maria Fecioara]] a fost vestită Mariei de îngerul [[Gavriil (grArhanghelul)|Gavriil]] (Luca 1. Ἰησοῦς - ''Iēsoûs''; aramaică ישוע - ''Ieșua'' sau ''Ieșu''26–38) este Fiul și lui Dumnezeu<ref>Mt7.21, 10[[Dreptul Iosif|Iosif]] în [[vis]] de către un [[înger]] (Matei 1.32, 1218–25).50, 15.13, 16.17, etcIisus s-a născut în [[Betleem]]ul din Iudeea</ref> și Dumnezeu adevărat<ref>Ioan 10Miheia 5.302, 17Matei 2.221, Luca 2.4, Ioan 7.42</ref> într-o iesle (a doua Persoană din [[Sfânta Treime]]Luca 2.7, alături de 12, 16) fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (Luca 2.7). Trei [[Dumnezeu Tatălmagi]] și de [[Duhul Sfânt]])la răsărit au venit să se închine lui Iisus, Regele iudeilor, [[Cuvânt]]ul și i-au adus daruri (Logosulaur, tămâie, smirnă)<ref>Ioan 1.1</Niște păstori de pe câmp au fost vestiți de îngeri de nașterea lui Iisus și au mers să-L vadă, răspândind apoi vestea bună a nașterii Mântuitorului. Familia Mântuitorului a fugit împreună cu Iisus în Egipt<ref>întrupat pentru [[mântuire]]Osea 11.1; Matei 2.15</ref> pentru a omului din scăpa de furia [[Duhul Sfântuciderea|criminală]] și a lui [[Fecioara MariaIrod cel Mare]]]<ref>Mt1(Matei 2.1813–18), Lc1care-și vedea amenințată domnia de nașterea împăratului iudeilor (Matei 2.352)</ref>, Doctorul tuturor Iisus va lămuri această problemă arătând lui [[boala|bolilorPilat din Pont]] și neputințelor<ref>Mt11.5</ref>, Învățătorul absolut<ref>Mt23că împărăția sa nu este din lumea aceasta, căci altfel slujitorii săi s-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilor.8Acum împărăția mea nu este aici, Lc10adaugă Iisus — Ioan 18.2533–36</ref>, Mare [[Preot]] . Cei trei s-au întors în veac Israel după rânduiala moartea lui Melchisedec<ref>Evrei 6.20Irod cel Mare, dar au evitat să meargă în Betleem de frica lui [[Arhelau]], Ps110.4fiul fostului rege, Evrei 5.6și, 6.20la porunca îngerului, 7au mers să locuiască la [[Nazaret]].3,17,21</ref> și Judecător suprem<ref>Ioan 5Matei 2.22</ref>, Unsul lui Dumnezeu<ref>FA4.2621–23</ref> Acolo Iisus a practicat tâmplăria (Hristos<ref>Matei1Marcu 6.13),16-18, 2la fel ca [[Dreptul Iosif|Iosif]] (Matei 13.4, 1155).2Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], 16.16, 16.20, 22.42,23.8, etc</ref> sau Mesia), Mielul lui Dumnezeu ce ridică primind pe [[[păcatDuhul Sfânt]]ul lumii<ref>Ioan 1și fiind recunoscut de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] drept Fiu al Său (Matei 3.29, 1.36, Fa 8.32, 1 Pet1.1913–17) și apoi a învins cele trei [[ispita|ispite]] ale [[diavol|Celui rău]]</ref>, Fiul Omului<ref>Mt9Matei 4.6, 10.23,11.19, 12.8, 13.41, etc1–10</ref>, Lumina Lumii. A propovăduit [[evanghelie|evanghelia]] [[Împărăția lui Dumnezeu|Împărăției Cerurilor]] cu putere<ref>Ioan 8Matei 7.12,29</ref>, Calea, în [[adevărIsrael]]ul și viața, <ref>Ioan 14inclusiv în predica de pe Munte și în numeroase pilde.6</ref>, Păstorul<ref>Mt25.32Iisus a ales 12 [[apostol]]i și, însoțit de ei,26.31a tămăduit toți [[boala|bolnavii]] (orbii, Mc14.27surzii, Ioan 10muții, șchiopii, leproșii, slăbănogii etc.2)</ref> cel bun<ref>Ioan 10Matei 15.31; Luca 7.11,1422</ref> ce își pune sufletul pentru oile sale, a scos [[diavol|demonii]] din cei posedați<ref>Ioan 10Marcu 5.11</ref> Pârga celor adormiți<ref>1Cor151–20; Luca 8.20</ref>26–39, Vița adevărată<ref>Ioan 154.140–41,5</ref>, Pâinea vieții<ref>Ioan 64.3531–37, 6.4818</ref>, vie, care s-a pogorât din cerfăcut [[minunea în Biblie|minuni]] (potolirea mării și a vânturilor<ref>Ioan 6Matei 8.5124–28</ref>, Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pescuirea minunată<ref>Luca 5.1–10</ref>, mersul pe urmă, Începutul și Sfârșitulapă<ref>Apoc 22.13, 1.8,1Matei 14.1125–31</ref>. Iisus s-a născut în [[Betleem]]ul , învierile din Iudeeamorți<ref>Miheia 5.2Ioan, Mt 2.1cap 11, Luca 27.420–22, Ioan 7Matei 28.6–7, 1 Corinteni 15.4, Matei 27.4252–53</ref> într-o iesleprecum învierea lui [[Lazăr]]<ref>Lc2.7Ioan,12,16cap 11</ref> fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (casa de poposire), a fiului văduvei din Nain<ref>Lc 2Luca 7.711–22</ref>. Familia sa a fugit împreună cu Iisus în Egipt, a [[Înviere|Sa proprie]]<ref>Osea 11Matei 28.1, Mat26; Luca 24.156; Marcu 16.6</ref> pentru și a scăpa de furia unor [[uciderea|criminală]] a lui [[Irod cel Maresfinți]]la învierea Sa<ref>Mt2Matei 27.13-18<52–53</ref>, care-și vedea amenințată domnia de nașterea împăratului iudeilor.<ref>Mt2.2</ref>La învierea Sa au înviat și unii sfinți care apoi s-au arătat multora în cetate (Matei 27.52–53), de aceea se cântă la Înviere: „Și celor din morminte viață dăruindu-le”</ref>Iisus va lămuri această problemă arătând lui [[Pilat din Pont]] că împărăția sa nu este din lumea aceasta, căci altfel slujitorii săi s-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilorînmulțirea peștilor și pâinilor<ref>Matei 14. Acum împărăția mea nu este aici19–21</ref>, prefacerea apei în vin<ref>Ioan 2.1–10, adaugă Iisus- Ioan 184.33-3646</ref> Cei trei s-au întors după moartea lui Irod cel Mare, alegând să locuiască la ridicarea Sa la cer<ref>Faptele Apostolilor 1.9–11</ref> etc), i-a criticat pe unii [[Nazaret]farisei] de frica lui [[Arhelau]], fiul fostului rege.<ref>Mt2Matei, cap 23, Matei 15.1–20; Luca 11.21-2344</ref> Acolo Iisus a practicat dulgheria (tâmplăria), [[saduchei]]<ref>Mc6Matei 16.36</ref>, meserie care a avut-o și [[Dreptul Iosif|Iosif]]cărturari.<ref>Matei, cap 23, Matei 9.1–13, 15.1–20; Marcu 12.<ref>Mt1338; Luca 11.5544</ref> Iisus a A fost botezat trădat de [[Ioan BotezătorulIuda Iscarioteanul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] și fiind recunoscut de [[Dumnezeu]] drept Fiul al Său<ref>Mt3unul din ucenicii săi<ref>Matei 10.4, 26.14, Marcu 3.13-17</ref> și apoi 19, 14.10, Luca 6.16, 22.3</ref>, care l-a învins cele trei [[ispitaiubirea de arginți|ispite]] ale [[diavol|Celui răuvândut pentru treizeci de arginți]]<ref>Mt4Matei 26.1-1015, 27.3, 9</ref>. A propovăduit preoților cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[evanghelieinvidia|evangheliainvidie]] <ref>Matei 27.18, Marcu 15.10</ref>, pentru că-și simțeau amenințate privilegiile. În chip profund nedrept [[împărăția cerurilor|împărăției cerurilor]] în [[Israel[Sinedriu]] atât în predica l condus de pe Munte, cât și în numeroase pilde. Iisus a ales 12 [[apostol[Caiafa]]i și, însoțit îl găsește vinovat de eiblasfemie<ref>Matei 26.63–66, a tămăduit toți [[boala|bolnavii]] (orbiiLuca 22.66–71, surzii, muții, șchiopii, leproșii, slăbănogii, etc)Ioan 19.7</ref><ref>Mt15.31, Lc7.22</ref>, Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a scos [[diavol|demonii]] din cei posedați<ref>Mc5dreapta puterii lui Dumnezeu și va veni pe norii cerului la sfârșitul veacurilor (Matei 26.1-2063–66, Lc8Luca 22.26-3966–71), Lc4că se făcuse Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19.40-417, Lc4.31-37, Lc65.18</ref>, a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] ) sau deopotrivă cu Dumnezeu (potolirea mării și a vânturilor<ref>Mt8Ioan 5.24-28</ref>18, pescuirea minunată<ref>Lc 5.1-10</ref>, mersul pe apă<ref>Mat14.25-31</ref>, învierile din morți<ref>Ioan, cap 11, Lc730).20-22,Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4, Mt27.52-53El spunea doar adevărul căci era și Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârșitul veacurilor și Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat</ref> precum învierea lui [[Lazăr]]infracțiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.<ref>Ioan, cap 11Leviticus 24.15–16</ref>, a fiului văduvei din NainEste răstignit<ref>Lc7Matei 27.11-2235, 38</ref>, a [[Înviere|Sa propriela cererea mulțimilor care fuseseră ațâțate de arhierei și bătrâni să ceară eliberarea [[uciderea|ucigașului]]Baraba<ref>Mt28Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemnițat de Sărbătoarea Paştilor (Matei 27.6, Lc2415).6, Mc 16Baraba era un ucigaș care omorâse un om într-o răscoală (Marcu 15.67)</ref> și a unor <ref>Matei 27.20</ref> și cu acordul lui [[sfințiPilat din Pont]] la învierea Sa, procuratorul Iudeii<ref>Mt27Luca 3.52-531</ref><care, amenințat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus<ref>La învierea Sa au înviat și unii sfinți care apoi s-au arătat multora în cetate- Mt27Ioan 19.52-53, de aceea se cântă la Înviere:,,Și celor din morminte viață dăruindu-le"12</ref>, înmulțirea peștilor și pâinilora vrut să facă pe plac mulțimii<ref>Mt14Marcu 15.19-2115</ref>, prefacerea apei în vin<refA treia zi a [[Învierea|înviat]]<ref>Ioan 2Matei 28.6, Luca 24.1-106, 4Marcu 16.466</ref>, ridicarea Sa la cers-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]]<ref>FA1Ioan 20.9-1111–18</ref>, etc), i-a criticat pe unii și [[fariseiapostol]]ilor de mai multe ori.<ref>Mt, cap 23, Mt 15Matei 28.16–20; Marcu 16.10–20; Luca 24.1-36–47; Ioan 20, Lc 11.4420–21.25</ref>, Iisus i-a trimis pe apostoli să [[saducheibotez]]e în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]<ref>Mt16.6</ref>, cărturarisă propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] și să tămăduiască pe cei [[boala|bolnavi]].<ref>Mt, cap 23, Mt9Matei 28.118–20</ref> După 40 de zile S-13, Mt15.a ridicat la cer<ref>Faptele Apostolilor 1-20, Mc12.38, Lc11.449–11</ref> A fost trădat și șade de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi-a dreapta Tatălui<ref>Mt10Psalmi 109.41, 26.Marcu 14, Mc 3.19, 14.10, Lc 6.16, 22.362</ref></ref>, care lșade de-a [[iubirea dreapta Tatălui sau de arginți|vândut pentru treizeci de arginți]]<ref>Mt26-a dreapta puterii lui Dumnezeu (Matei 26.1564, 27Luca 22.3,969)</ref> preoților cei mai , de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]]unde va veni a doua oară<ref>Mt27Faptele Apostolilor 1.18, Mc15.1011</ref>, pentru că-și simțeau amenințate privilegiilepe norii cerului<ref>Matei 26. În chip profund nedrept 64</ref> împreună cu [[Sinedriuînger]]l condus de [[Caiafa]] îl găsește vinovat de blasfemieii Săi<ref>Mt26Matei 13.63-6641, 16.27, Lc2224.66-7131, Ioan19Marcu 13.727</ref><ref>Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu și va veni pe norii cerului la sfârșitul veacurilor-Mat26.63-66, Lc22.66-71, că se făcuse Fiul lui Dumnezeu-Ioan 19.7, 5.18 sau deopotrivă cu Dumnezeu Ioan 5.18, Ioan 10.30. El spunea doar adevărul căci era și Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârșitul veacurilor și Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat</ref>infracțiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.<ref>Leviticus 24:15-16</ref>Este răstignit<ref>Mt27.35,38</ref>la cererea mulțimilor care fuseseră ațâțate de arhierei și bătrâni să ceară eliberarea [[uciderea|ucigașului]] Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemnițat de Sărbătoarea Paștilor-Mt27.15. Barabas era un ucigaș care omorâse un om într-o răscoală- Mc15.7</ref><ref>Mt27.20</ref> și cu acordul lui [[Pilat din Pont]], procuratorul Iudeii<ref>Lc3.1</ref> care, amenințat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus<ref>Ioan 19.12</ref>, a vrut să facă pe plac mulțimii<ref>Mc15.15</ref> A treia zi a [[Învierea|înviat]]<ref>Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6</ref>, s-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]]<ref>Ioan 20.11-18</ref> și [[apostol]]ilor de mai multe ori.<ref>Mt28.16-20, Mc16.10-20, Lc24.36-47, Ioan 20.20-21.25</ref> Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botez]]e în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] și să tămăduiască pe cei [[boala|bolnavi]].<ref>Mt28.18-20</ref> După 40 de zile S-a ridicat la cer<ref>FA1.9-11</ref> și șade de-a dreapta Tatălui<ref>Ps109.1, Mc14.62</ref><ref>șade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22.69</ref>, de unde va veni a doua oară<ref>FA1.11</ref> pe norii cerului<ref>Mt26.64</ref> împreună cu [[înger]]ii săi<ref>Mt13.41, 16.27, 24.31, Mc13.27</ref>, , pentru a [[Judecată|judeca]] vii viii și morții la sfârșitul veacurilor.<ref>2Tim42 Timotei 4.1</ref>.

==Sărbătorile în cinstea Mântuitorului din timpul anului sunt: [[Crăciun|Nașterea==Domnului]] (sau Crăciunul) la 25 decembrie, [[Epifania|Botezul Domnului]] (Boboteaza) la 6 ianuarie, Tăierea împrejur a Domnului la 1 ianuarie (8 zile după Naștere), [[Întâmpinarea Domnului]] (Stretenia) la 2 februarie (40 zile după Naștere), [[Intrarea Domnului în Ierusalim|Floriile]] (Intrarea Domnului în Ierusalim – cu o săptămână înainte de Paști), Schimbarea la față la 6 august [[Sfintele Paști|Învierea Domnului]] (Paștele), [[Înălțarea Domnului|Înălțarea la cer a Domnului]] (la 40 de zile de la Înviere) și [[Înălțarea Sfintei Cruci]] (14 septembrie). La acestea se adaugă Duminica (Ziua Domnului), care este zi de odihnă și sărbătoarea săptămânală a creștinilor, fiind ziua în care a înviat Mântuitorul.<ref>Învățătura de credință creștină ortodoxă, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, și cu binecuvântarea și purtarea de grijă Înalt Prea Sfințitului Iustinian, Patriarhul României la anul 1952, de Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, retipărită în anul 1992 la București, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iași, Ediție electronică, Apologeticum, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creștină ortodoxă și de istoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată și distribuită LIBER cu menționarea sursei. Culegere și editare: Anonim, Digitalizare pdf: Apologeticum. La prezenta ediție electronică au fost confruntate textele publicate în ediția primă din 1952 și cea din 1996, ©http://teologie.md/index.files/doc/Catehism.pdf, pag.196</ref>

Evanghelistul [[apostolul Matei|Matei]] relatează cum [[Fecioara Maria]], logodită fiind cu [[Dreptul Iosif|Iosif]], ==Iisus înainte de a locui împreună, a rămas însărcinată miraculos de la [[Duhul Sfânt]]. La început Iosif, [[dreptatea|drept]] fiind, a vrut s-o lase pe ascuns, nevrând s-o dea în vileag. <ref>Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-a luat o nevastă se împreunează cu ea și o urăște și îi scoate nume rău reclamând faptul că nu e fecioară și faptul se dovedește adevărat, fata urma să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. În acest fel era curățit răul din mijlocul poporului.Deut 22.13-21. Iosif, fiind drept, s-a gândit nu numai să nu o reclame, dar nici măcar să nu o dea în vileag în fața altora , fiind hotărât să rupă logodna pe ascuns)</ref> Un [[înger]] i-a apărut în [[vis]] și i-a spus să nu-i fie [[teama|teamă]] s-o ia pe Maria de soție, căci ea a rămas grea de la Duhul Sfânt și i-a transmis să-i pună pruncului numele [[Iisus]], care înseamnă ,,Domnul este ,,cel ce dă mântuirea” iar Iosif a făcut întocmai. Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, întrebând unde este ,,regele iudeilor” pentru că i-au văzut steaua și vor să I se închine. Regele [[Irod cel Mare]] s-a tulburat și i-a rugat pe magi să-l anunțe și pe el când vor găsi pruncul în [[Betleem]]ul Iudeii pentru ca să I se poată închina și el.<ref>Irod cel Mare vorbea cu [[minciuna|viclenie]] pentru că, de fapt, vroia să-l omoare, căci el credea că Acesta îi va submina puterea. Pe de altă parte Iisus va spune că împărăția sa nu este din lumea aceasta- Ioan 18.36</ref>Urmărind steaua pe cer, magii au găsit până la urmă locul unde se găseau pruncul și [[Fecioara Maria]] și s-au închinat Lui aducându-I aur, tămâie și smirnă. Magii au primit înștiințare în [[vis]] să nu se mai întoarcă la Irod cel Mare și au plecat spre țara lor pe altă cale. Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif și i-a spus să fugă în Egipt pentru că regele căuta pruncul [[uciderea|să-L omoare]]. Irod cel Mare a dat poruncă să fie [[uciderea|uciși]] toți pruncii de până în doi ani însă Iosif și familia sa erau deja în Egipt. La moartea lui Irod cel Mare un înger i-a anunțat că se pot întoarce în Israel și Iosif vine în Israel dar se teme să meargă în Iudeea căci acolo domnea [[Arhelau]], fiul lui Irod cel Mare. Sfătuit din nou în vis- se așeză în părțile Galileii și anume în [[Nazaret]], pentru a împlini proorocia că Iisus va fi chemat nazirinean( Matei1.18-2.23)întrupare==

===Iisus înainte de Creație, adică înainte de Univers, timp și istorie======='''Nașterea din Dumnezeu Tatăl'''====:''Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,:'''Unul–Născut, Care din Tatăl S-a născut,''' mai înainte de toți vecii.:Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,:'''Născut, nu făcut,''' Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.''Astfel, prin nașterea dumnezeiască s-a născut o nouă Persoană, dar nu o nouă ființă. ====Numele lui Iisus înainte de întrupare sau nașterea din Fecioara Maria====Numele lui Iisus înainte de întrupare sau nașterea din fecioara Maria a fost '''Cuvântul lui Dumnezeu'''. Despre Cuvântul lui Dumnezeu aflăm din Ioan 1.1 că a existat de la început::Ioan 1.1 La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. ===Iisus Hristos și Creația===Evanghelistul Ioan Îl arată pe Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, ca având un rol activ în crearea lumii::Ioan 1.3 Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.Hristos este::Născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, '''prin Care toate s-au făcut.'''<br /> ===Iisus în Vechiul Testament=== Relatările din Vechiul Testament precedă cronologic epoca Întrupării Domnului, păstrată în Noul Testament, și o prefigurează. Astfel, în mai multe cărți din Vechiul Testament se face trimitere la Domnul Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Unsul lui Dumnezeu și Mântuitorul așteptat de poporul ales. ==Nașterea lumească din fecioara Maria sau întruparea== Evanghelistul [[apostolul Matei|Matei]] relatează cum [[Fecioara Maria]], logodită fiind cu [[Dreptul Iosif|Iosif]], înainte de a locui împreună, a rămas însărcinată miraculos de la [[Duhul Sfânt]]. La început Iosif, [[dreptatea|drept]] fiind, a vrut s-o lase pe ascuns, nevrând s-o dea în vileag.<ref>Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-a luat o nevastă se împreunează cu ea și o urăște și îi scoate nume rău reclamând faptul că nu e fecioară și faptul se dovedește adevărat, fata urma să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. În acest fel era curățit răul din mijlocul poporului (Deuteronom 22.13–21). Iosif, fiind drept, s-a gândit nu numai să nu o reclame, dar nici măcar să nu o dea în vileag în fața altora, fiind hotărât să rupă logodna pe ascuns.</ref> Un [[înger]] i-a apărut în [[vis]] și i-a spus să nu-i fie [[teama|teamă]] s-o ia pe Maria de soție, căci ea a rămas grea de la Duhul Sfânt și i-a transmis să-i pună pruncului numele [[Iisus]], care înseamnă „Domnul este „cel ce dă mântuirea” iar Iosif a făcut întocmai. Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, întrebând unde este „regele iudeilor” pentru că i-au văzut steaua și vor să I se închine. Regele [[Irod cel Mare]] s-a tulburat și i-a rugat pe magi să-l anunțe și pe el când vor găsi pruncul în [[Betleem]]ul Iudeii pentru ca să I se poată închina și el.<ref>Irod cel Mare vorbea cu [[minciuna|viclenie]] pentru că, de fapt, vroia să-l omoare, căci el credea că Acesta îi va submina puterea. Pe de altă parte Iisus va spune că împărăția sa nu este din lumea aceasta (Ioan 18.36)</ref> Urmărind steaua pe cer, magii au găsit până la urmă locul unde se găseau pruncul și [[Fecioara Maria]] și s-au închinat Lui aducându-I aur, tămâie și smirnă. Magii au primit înștiințare în [[vis]] să nu se mai întoarcă la Irod cel Mare și au plecat spre țara lor pe altă cale. Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif și i-a spus să fugă în Egipt pentru că regele căuta pruncul [[uciderea|să-L omoare]]. Irod cel Mare a dat poruncă să fie [[uciderea|uciși]] toți pruncii de până în doi ani însă Iosif și familia sa erau deja în Egipt. La moartea lui Irod cel Mare un înger i-a anunțat că se pot întoarce în Israel și Iosif vine în Israel dar se teme să meargă în Iudeea căci acolo domnea [[Arhelau]], fiul lui Irod cel Mare. Sfătuit din nou în vis, se așeză în părțile Galileii și anume în [[Nazaret]], pentru a împlini proorocia că Iisus va fi chemat nazirinean(Matei 1.18–2.23). [[Apostolul Luca|Luca]] începe relatarea cu nașterea lui [[Ioan Botezătorul]]. Un [[înger]] îi apare preotului drept [[Dreptul Zaharia|Zaharia]] și îi spune că [[Elisabeta]], soția sa, va avea în sfârșit un copil, căruia trebuie să-i pună numele de [[Ioan Botezătorul|Ioan]] și că astfel [[rugăciune|rugăciunile]] sale au fost ascultate. Și fiindcă Zaharia se îndoiește spunând că ei sunt prea bătrâni și că Elisabeta e stearpă, îngerul îl pedepsește lăsându-l mut. În a șasea lună de sarcină, [[Gavriil (Arhanghelul)|îngerul Gavriil]] îi apare Fecioarei Maria căreia îi spune că va naște un fiu, căruia îi va pune numele Iisus și că acesta va fi Fiul lui Dumnezeu și o anunță și de nașterea lui [[Ioan Botezătorul]] de către ruda ei, Elisabeta. Maria pleacă din cetatea [[Nazaret]] din Galileea spre rubedenia ei și, ajunsă acolo, i se închină iar atunci pruncul săltă de bucurie în pântecele Elisabetei care se umple de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]] și începe să proorocească. La tăierea împrejur(în ziua a opta), Elisabeta a insistat să-i pună numele de Ioan deși toți vroiau să-i pună numele Zaharia după tatăl său. Dreptul Zaharia a scris pe tăblița că vrea să-i pună și el numele de Ioan și atunci i s-a dezlegat limba și a început să proorocească. La recensământul populației, pe când Quirinus guverna în Siria, și împăratul roman era Cezar August, Maria și Iosif au plecat spre [[Betleem]] pentru ca el era din casa și seminția lui [[David]]. Și venindu-i sorocul să nască, ea a făcut aceasta în iesle pentru că nu mai era loc la han. Un înger a apărut în miez de noapte unor păstori care-și păzeau turmele și le-a binevestit, anunțându-i că S-a născut Mântuitorul iar ei au venit să-L vadă și au răspândit vestea printre oameni.(Lc1Luca 1.1-21–2.20).

Iisus a fost găsit de părinții săi învățând în [[Templul din Ierusalim|Templu]], aceștia crezându-l pierdut. Găsirea în Templu (Luca 2.41-5241–52) este singurul eveniment dintre copilăria lui Iisus și [[Epifania|botezul]] său menționat în vreuna din cele patru [[evanghelie|evanghelii]] (Luca 3.23).După petrecerea praznicului [[Sfintele Paști|PaștelorPaștilor]] la Ierusalim împreună cu familia, Iisus, în vârstă de 12 ani, a rămas la Ierusalim, fără ca părinții lui să-și dea seama de aceasta decât după ce merseseră cale de o zi. Ei s-au întors și au început să-l caute pe la rude și cunoscuți. În cele din urmă au ajuns la Templu, unde l-au găsit șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări, iar toți care-l auzeau rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile lui. Când [[Fecioara Maria|Maria]] îl mustră pe Iisus, spunându-I că L-au căutat [[griji|îngrijorați]], El le răspunde că nu trebuiau să-L caute nicăieri, ci să știe că se află în casa Tatălui Lui, răspuns pe care ei nu l-au înțeles. Apoi a mers cu ei în Nazaret și le-a fost supus. Iisus creștea în [[înțelepciunea|înțelepciune]] și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor (Luca2Luca 2.41-5241–52).  ==Tinerețea==  Iisus a fost dulgher (teslar)tâmplar (Mc6Marcu 6.3), ca și Iosif .<ref>Iosif, soțul Fecioarei Maria era privit de lume ca fiind tatăl lui Iisus (Mat13Matei 13.55)</ref>

După ce Iisus este recunoscut de [[Dumnezeu Tatăl|Dumnezeu]] drept Fiul Său preaiubit, El a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de [[diavol]] (Mt4Matei 4.1, Mc1Marcu 1.12, Lc4Luca 4.1). Iisus a [[post|postit]] acolo patruzeci de zile și patruzeci de nopți iar la urmă a flămânzit (Mt4Matei 4.2, Mc1Marcu 1.13, Lc4Luca 4.2). [[Apostolul Marcu|Marcu]] arată că a stat acolo împreună cu fiarele sălbatice și era slujit de [[înger]]i.(Mc1Marcu 1.13) Satana îl ispitește de trei ori. Prima oară îi spune: ,,Dacă „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu poruncește ca aceste pietre să se facă pâini” la care Iisus îi răspunde că este scris ,, Nu „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" Dumnezeu” (Mt4Matei 4.4, Deut.Deuteronom 8.3, Lc4Luca 4.4), citând un fragment din [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]]. (Deut.Deuteronom 8.3). A doua oară îl duce în sfânta cetate, pe strașina streașina Templului și îi spune: Dacă „Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor „Îngerilor Săi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău”(un citat din psalmi-Ps90Psalmi 90.11-12 11–12 sau în traducerile protestante Ps91Psalmi 91.11-1211–12) la care Iisus îi răspunde că ,,de „de asemenea este scris ,,Să „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”(Mt4Matei 4.7, Lc4Luca 4.9-129–12), invocând tot un fragment din Deuteronom (Deut6Deuteronom 6.16). A treia oară, diavolul îl duce pe un munte foarte înalt și îi arată toate împărățiile lumii și strălucirea lor și îi zice:Acestea „Acestea toate Ți le voi da Ție, dacă vei cădea înaintea mea și Te vei închina mie.”(Mt4Matei 4.8-98–9) la care Iisus îi răspunde: Piei„Piei, satano, căci scris este: "Domnului „Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui singur să-I slujești”(Mt4Matei 4.10), citând din nou un fragment din Deuteronom (Deut6Deuteronom 6.13,10.20). Luca adaugă ,,căci „căci mie îmi este dată (lumea cu slava ei) și eu o dau cui vreau”(Lc4Luca 4.6). Așadar e vorba întâi de ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeiești și , în final , ispita [[iubirea de arginți|bogăției]] și a slavei lumești. După biruirea celor trei ispite, au apărut din nou îngerii, care îi slujeau (Mt4Matei 4.11). ==Propovăduirea== Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] și fiind recunoscut de Dumnezeu drept Fiul al Său (Matei 3.13–17) și apoi a învins cele trei ispite ale [[diavol|Celui rău]]: ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeiești, și în final ispita bogăției și a slavei (Matei 4.1–10).Iisus a ales 12 [[apostoli]] și, însoțit de ei, a tămăduit toți bolnavii (orbii, surzii, muții, șchiopii, leproșii, slăbănogii etc) (Matei 15.31, Luca 7.22), a scos [[diavol|demonii]] din cei posedați (Marcu 5.1–20, Luca 8.26–39, 4.31–37, 4.40–41, 6.18), a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] precum potolirea mării și a vânturilor (Matei 8.24–28), pescuirea minunată (Luca 5.1–10), mersul pe apă (Matei 14.25–31), învierile din morți (Ioan, cap 11, Luca 7.20–22, Matei 28.6–7, 1 Corinteni 15.4, Matei 27.52–53) precum învierea lui Lazăr (Ioan, cap 11), a fiului văduvei din Nain (Luca 7.11–22), a Sa proprie (Matei 28.6, Luca 24.6, Marcu 16.6) și a unor sfinți la învierea Sa (Matei 27.52–53), înmulțirea peștilor și pâinilor (Matei 14.19–21), prefacerea apei în vin (Ioan 2.1–10, 4.46), trecerea prin ușile încuiate după înviere, ridicarea Sa la cer (Faptele Apostolilor 1.9–11) etc. Și apostolilor le-au fost date în timpul vieții Mântuitorului unele puteri să tămăduiască, să scoată [[diavol|demonii]], dar nu depline.<ref>Ucenicii nu pot scoate demonii dintr-un copil și îl întreabă pe Iisus de ce. Iisus le spune că acel fel de draci ies numai cu post și rugăciune (Matei 17.14–21) Ucenicii lui Iisus nu țineau post căci, așa cum spunea Iisus, ei nu se pot jeli câtă vreme mirele este cu ei (Matei 9.14–15)</ref>Iisus învață că Legea Vechiului Testament și proorocii se pot rezuma la respectarea poruncii [[iubirea|iubirii]] lui Dumnezeu („Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” — Deuteronom 6.5, 10.12, 30.6, Luca 10.27) și a a poruncii [[iubirea|iubirii]] aproapelui („Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” — Levi 19.18, Matei 19.19, Marcu 12.31, Luca 10.27, Romani 13.9, Gal 5.14, Iac 2.8), asemănătoare primeia (Matei 22.35–40). A iubi pe Dumnezeu înseamnă a respecta poruncile Sale (Ioan 14.15, 21). A iubi pe aproapele înseamnă a-l ajuta, a-l [[mila|milui]], așa cum o face samariteanul milostiv (Luca 10.29–37). De asemenea, Legea Vechiului Testament și proorocii sunt cuprinse în legea reciprocității, așa după cum învață tot Mântuitorul: „toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, întocmai faceți-le și voi lor”(Matei 7.12; Luca 6.31). Iisus desăvârșește (întregește) Legea Vechiului Testament, precum El Însuși ne încredințează: „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5.17–19. 5.21–48). Astfel Iisus întregește înțelegerea unor porunci și reguli din [[Vechiul Testament]] referitoare la [[uciderea|ucidere]], împăcarea cu pârâșul, jurământ, atitudinea față de cel rău, [[desfrânarea|preacurvie]], [[iubirea]] vrăjmașilor etc.Mântuitorul instituie Legea nouă (Matei 26.28, Marcu 14.24) care cuprinde toate învățăturile, dispozițiile și regulile Legii Vechi, completate, desăvârșite de Iisus (Matei 5.21–48), dar fără sacrificiile rituale animale ale Vechiului Testament, care au fost înlocuite de Jertfa Sa de pe cruce (Matei 26.28, Marcu 14.24). Una dintre poruncile noi este aceea ca oamenii să se [[iubirea|iubească]] unii pe alții așa cum i-a iubit Iisus pe oameni, acesta fiind semnul după care sunt recunoscuți de oameni ucenicii Mântuitorului, învață Iisus (Ioan 13.34–35). „Și nu există iubire mai mare decât aceea ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”, așa cum a făcut-o Iisus, arată tot Mântuitorul (Ioan 15.13–15). În predicile sale Iisus abordează toate problemele importante referitoare la morală, la existența pământească și cea viitoare. Iisus învăța pe popor „cu putere”, nu cum îi învățau cărturarii pe iudei (Matei 7.29), folosind atât adresarea directă (ca de exemplu în Predica de pe munte), cât și parabolele (Ioan 16.25–29). Până și slujitorii [[farisei]]lor au spus că nu au auzit niciodată vreun om vorbind ca Iisus (Ioan 7.46). [[Împărăția lui Dumnezeu]] nu vine în chip văzut, ci este înlăuntrul omului (Luca 17.20). Împărăția lui Dumnezeu se dobândește prin asalt, prin luptă spirituală. Oamenii trebuie să dea năvală pentru a pune mâna pe ea (Luca 16.16). Iisus i-a criticat pe unii [[farisei]] (Matei, cap 23, Matei 15.1–20, Luca 11.44), [[saduchei]] (Matei 16.6), [[cărturari]] (Matei, cap 23, Matei 9.1–13, Matei 15.1–20, Marcu 12.38, Luca 11.44). Pe alții însă i-a lăudat precum se întâmplă în cazul fariseului [[Apostolul Natanael|Natanael]] despre care spune că este un israelit în care nu este vicleșug (Ioan 1.47) sau în cazul unui anumit [[cărturar]] despre care spune că nu este departe de [[împărăția lui Dumnezeu]] (Marcu 12–28–34). Cel mai lăudat este [[Ioan Botezătorul]], despre care Iisus spune că este „cel mai mare dintre cei născuți dintre femei”(Matei 11.11).

[[ImageImagine:Iisus, bunul păstor, sec al IV-lea .jpg|thumb|300px|right| Iisus, bunul păstor, sec al IV-lea]]

- — doi orbi care se țineau după el și strigau:Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David! și care, întrebați, spun că ei cred că pot fi vindecați . (Mt9Matei 9.27-3127–31) — niște orbi și șchiopi ce au venit la el la Templu. (Matei 21.14)

— un orb la Betsaida punându-i salivă pe ochi și punându- niște orbi și șchiopi ce au venit la de două ori mâinile peste el la Templu . După prima punere a mâinilor vedea oamenii ca niște copaci iar după a doua punere a mâinilor vedea deslușit toate lucrurile. (Mt21Marcu 8.1422–26)

- un orb la Betsaida punându-i salivă pe ochi și punându-și de două ori mâinile peste el. După prima punere a mâinilor vedea oamenii ca niște copaci iar după a doua punere a mâinilor vedea deslușit toate lucrurile (Mc8.22-26)- — un alt orb pe nume Bartimeu, care ședea lângă drum cerșind și care striga după el:,,Fiul „Fiul lui [[David]], fie-Ți milă de mine!”. Iisus îl vindecă iar apoi acesta mergea după Iisus, slăvind pe Dumnezeu. Și tot poporul care văzuse dădea slavă lui Dumnezeu.Mt18(Luca 18.35-43, Lc18.35-4335–43)

-— orbul din naștere care obișnuia să cerșească și care era orb pentru ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu (adică vindecarea de către Iisus, care este Dumnezeu Fiul). Acestuia Iisus îi unge cu tină ochii, îi spune să se ducă să se spele la scăldătoarea Siloamului și se vindecă. [[Farisei]]i conduc o adevărată anchetă căci tămăduirea unui orb din naștere era un lucru care nu se auzise niciodată că s-ar fi întâmplat. Cel tămăduit este chestionat și părinții săi confirmă că fiul lor era orb din naștere. Unii farisei spuneau că Iisus nu era de la Dumnezeu pentru că nu ținea Sabatul (căci tămăduirea fusese făcută în zi de Sabat), alții spuneau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea [[minunea în Biblie|minuni]]? Orbul devine ucenic al lui Iisus . (Ioan, cap 9).

-— Un îndrăcit orb și mut. (pentru acuzele fariseilor și răspunsul lui Iisus vezi întreg fragmentul (Mt12Matei 12.22-3722–37)

Iisus tămăduiește un surd care era și gângav (vorbea anevoios) în ținutul Decapole. Iisus și-a pus degetele în urechile lui, a pus scuipat de-al Lui pe limba surdului, a privit la cer și a zis:,,Deschide„Deschide-te!”. Și urechile lui s-au deschis și limba i s-a dezlegat(Mc7Marcu 7.31-3731–37) . 

[[ImageImagine:Iisus, bunul păstor, sec al III-lea.jpg|thumb|300px|right|Iisus, bunul păstor - — pictură în catacombe din secolul al III-lea.]]

-— un mut îndrăcit. Noroadele spuneau că nu s-a mai văzut așa ceva în Israel. Fariseii îl acuzau că scoate [[diavol|demonii]] cu domnul demonilor. (Mt9Matei 9.32-3432–34) (Vezi răspunsul lui Iisus într-un caz similar Mt12Matei 12.22-3722–37)

-— un copil stăpânit din copilărie de un duh mut și surd, care vroia să-l [[uciderea|omoare]] pe copil, aruncându-l când în apă, când în foc. Tatăl copilului îi spune lui Iisus că [[apostol]]ii săi nu au putut să-l vindece apoi îi spune lui Iisus că dacă poate să-l vindece să o facă. Iisus îi spune că toate lucrurile sunt cu putință celui ce [[credința|crede]]. Tatăl cu ochii în lacrimi spune: ,,Cred„Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”. Iisus a mustrat duhul spunându-i să iasă din copil și să nu se mai întoarcă, acesta a ieșit, scuturând copilul cu putere și lăsându-l ca mort. Dar Iisus l-a apucat de mână și copilul s-a sculat în picioare. Întrebat de apostoli de ce ei nu au putut să-l vindece, Iisus le spune că din pricina puținei lor credințe, adăugând că acel fel de draci ies numai cu [[rugăciune]] și [[post]]. (Mc9Marcu 9.17-2217–22). Apostolii nu țineau încă post câtă vreme mirele era cu ei, după cum spune Iisus (Mc2Marcu 2.19).

Iisus a vindecat niște șchiopi ce au venit la el la [[Templul din Ierusalim|Templu]], împreună cu niște orbi (Mt21Matei 21.14).

=== Leproșii===Iisus a vindecat:

-— un lepros care i-a spus: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești”. Iisus și-a întins mâna, S-a atins de el și a zis:,,Voiesc„Voiesc, curățește-te!” și acesta s-a curățit. Apoi i-a spus să nu spună nimănui, să se arate [[preot]]ului și să aducă darul rânduit de [[Moise]] spre mărturie lor (conform prescripțiilor din Levitic 14.2-72–7) (Mt8Matei 8.2, Lc5Luca 5.12).

- — a vindecat 10 leproși care stăteau departe și strigau la Iisus ,,Iisuse„Iisuse, Învățătorule, ai milă de noi!``. ” Iisus le spune să se ducă să se arate preoților (legea ebraică cerea ca cel care se vindecă să se arate apoi preoților) și pe drum au fost curățiți. Doar unul, samaritean s-a întors să-I mulțumească(Lc17Luca 17-19).

- — un slăbănog care era robul unui sutaș care avea o [[credința|credință]] nemaiîntânită nemaiîntâlnită de Iisus în Israel, după cum spune însuși Mântuitorul. Vindecarea se produce de la distanță printr-un simplu cuvânt așa cum cere sutașul, care se considera nevrednic pentru a-l primi pe Iisus în casă (Mt Matei 8.5-10, Lc75–10; Luca 7.1-101–10).

-— un slăbănog care a fost adus pe un pat în fața lui prin acoperișul casei (Lc5Luca 5.17-2617–26). Fariseii și unii cărturari (Mt9Matei 9.3) au început să cârtească zicând că Iisus [[hula|hulește]] (ei credeau că Iisus era doar om și un om nu putea să ierte păcate, ci numai Dumnezeu, dar Iisus era și om dar și Dumnezeu în același timp) . Iisus le spune că a zis: ,,iertate „iertate să-ți fie păcatele” pentru ca ei să știe că Fiul Omului (adică El) are putere pe pământ să ierte păcatele. Mulțimile, văzând acesta, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, cel care dă oamenilor o astfel de putere (Mt.Matei 9.1-81–8). Slăbănogul s-a dus la casa sa slăvind pe Dumnezeu. (Lc5Luca 5.25).

[[ImageImagine:Iisus Hristos, sec al IV-lea.jpg|thumb|300px|right|Iisus Hristos, sec al IV-lea, pictură murală în catacombe]]

-— soacra lui [[apostolul Petru|Petru]] care era cuprinsă de friguri. Iisus s-a atins de mâna ei și frigurile au lăsat-o și ea îi slujea (Mt8Matei 8.14-1514–15, Lc4Luca 4.38). [[Apostolul Luca|Luca]] spune că Iisus a certat frigurile.(Lc4Luca 4.39).

- — un om cu mâna uscată. Fariseii l-au întrebat dacă este îngăduit a vindeca sâmbăta. Iisus le spune că sâmbăta omul își scoate oaia dintr-o groapă dacă ea cade, iar omul prețuiește mult mai mult decât o oaie. Așadar se cade a face bine și sâmbăta, încheie Iisus. Este motivul pentru care fariseii au început să se sfătuiască cum să-l piardă (adică să-l omoare-– n.r) (Mt12Matei 12.9-149–14; Luca 6.6–11). (Lc6.6-11) Luca spune că Mântuitorul a mai zis: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?(Lc6Luca 6.9)

- — a vindecat o femeie care avea de 12 ani o scurgere de sânge și care își cheltuise toți banii la doctori, rezultatul fiind că-i mergea și mai rău. Ea se atinge de haina lui Iisus, o putere iese din Acesta și femeia se vindecă. Iisus simte că o putere ieșise din el și ea mărturisește ce a făcut iar Iisus îi spune să meargă în pace(Mc5Marcu 5.25-34, Lc825–34; Luca 8.40-4840–48).

-— a vindecat o femeie care, fiind stăpânită de un duh de neputință de 18 ani, era gârbovă. Ea s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu. Mai-marele sinagogii spune că este interzis a vindeca în ziua sâmbetei. Iisus îi spune că așa cum omul își dezleagă boul sau asinul de la iesle și-l duce să se adape, așa și El a dezlegat-o pe această fiică a lui [[Avraam]], pe care o ținea legată [[diavol|Satana]]. Iar cei care erau împotriva lui (mai-marele sinagogii și ceilalți fățarnici care gândeau ca el) s-au rușinat iar mulțimea se bucura de faptele strălucite săvârșite de El (Lc13Luca 13.10-1710–17).

-— un bolnav de dropică(Lc14Luca 14.1-51–5).

- — l-a vindecat pe un bolnav care suferea de 38 de ani și care, neavând om, nu apuca să intre în scăldătoare numită Vitezda (Casa milostivirii), lângă Poarta Oilor, în Ierusalim. Aici, din când în când, un [[înger]] tulbura apa și primul care intra în apă se vindeca de orice boală ar fi avut. Iisus îl vindecă spunându-i apoi să nu mai greșească ca să nu-i fie și mai rău. Iar unii iudei îi spuneau chiar acestuia că nu este îngăduit să-ți iei patul sâmbăta. Iar cel vindecat nu știa cine exact îl vindecase căci Iisus plecase din mulțimea aceea. (Ioan 5.1-151–15).

[[Image:Exorcism 6.jpg|thumb|300px|right| Iisus Hristos făcând o exorcizare- Konrad von Friesach, sec 15, detaliu din Cathedral of Gurk, Carinthia, Austria]]Iisus a făcut numeroase operații de [[exorcism|exorcizare]]. A scos o legiune de [[diavol|duhuri necurate]] dintr-un om care ieșea din morminte și care rupea toate lanțurile și nu putea fi domolit și stătea, zi și noapte, în morminte și pe munți și țipa și se tăia cu pietre și le-a trimis pe duhuri într-o turmă de porci de aproape 2000 de capete care s-a aruncat în mare (Mc5Marcu 5.1-201–20, Lc8Luca 8.26-3926–39). Iisus a vindecat și mulți alți îndrăciți (Lc4Luca 4.40-4140–41, Lc4Luca 4.31-3731–37, Lc6Luca 6.18).

Iisus l-a înviat pe [[Lazăr]] care murise de patru zile. (Ioan, cap 11).  Mântuitorul a înviat pe singurul fiu al văduvei din Nain care era dus la groapă căci i s-a făcut [[mila|milă]] de ea când a văzut-o că plânge (Luca 7.11–17). Auzind de la ucenicii săi de această înviere, [[Ioan Botezătorul]] i-a trimis pe doi dintre ei la Iisus să-L întrebe: „Tu ești Cel ce va să vină sau să așteptăm pe altul? /Și în acel ceas El a vindecat pe mulți de boli și de răni și de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea./ Și răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce ați văzut și cele ce ași auzit: Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește. (Luca 7.20–22)

Mântuitorul a înviat pe singurul fiu al văduvei din Nain care era dus la groapă căci i s-Iisus a făcut [[milaÎnviere|milăînviat]] de ea când a văzut-o că plânge din morți (Lc7Matei 28.11-176–7, 1 Corinteni 15.4). Auzind de la ucenicii săi de această înviere, [[Ioan Botezătorul]] i-a trimis pe doi dintre ei la Iisus să iar în momentul acela „Mormintele s-L întrebe: ,,Tu ești Cel ce va să vină sau să așteptăm pe altul?/Și în acel ceas El a vindecat pe mulți de boli au deschis și de răni și de duhuri rele și multor orbi lemulte trupuri ale sfinților adormiți s-a dăruit vedereaau sculat./ Și răspunzândieșind din morminte, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce ați văzut și cele ce ați auzit: Orbii văddupă învierea Lui, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții înviază au intrat în cetatea sfântă și săracilor li se binevesteștes-au arătat multora.(Lc7Matei 27.20-2252–53)

Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, (Iisus-– n.r) a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. (Mt14Matei 14.19-2119–21)  

La nunta din Cana Galileii, Iisus a prefăcut apa în vin. (Ioan 2.1-101–10, 4.46) 

Iisus a mers pe apă și l-a făcut și pe [[apostolul Petru|Petru]] să meargă un timp, până când acesta, fiindu-I [[teama|teamă]] de tăria vântului s-a îndoit, a început să se afunde și a strigat după ajutor la Iisus. Iar Iisus l-a prins de mână și i-a spus:Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Mat14Matei 14.25-3125–31) 

24 . Și, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.

25.Și venind ucenicii la El, L-au deșteptat zicând: Doamne, mântuiește-ne, că pierim.

27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că și vânturile și marea ascultă de El? (Mt8Matei 8.26) ==Intrarea în Ierusalim==Iisus a intrat în [[Ierusalim]] călare pe un măgăruș. Cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele înaintea lui iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale. Iar mulțimile strigau „Osana fiul lui David; binecuvântat este cel ce vine întru Numele Domnului (Matei 21.1–11)Mântuitorul i-a dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu (oi, boi, porumbei – Ioan 2.14), a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei spunând: Scris este: „Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari” (Matei 21.13–14). Celor ce vindeau porumbei le-a zis să nu facă din Casa Domnului casă de negustorie (Ioan 2.16). ==Schimbarea la față==Iisus a luat cu el pe [[Apostolul Petru|Petru]], [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov]] și [[Apostolul Ioan|Ioan]] și i-a dus pe un munte înalt. La început Petru și cei împreună cu el erau îngreuiați de somn; și când s-au deșteptat, I-au văzut Slava și pe [[Moise]] și [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] (Luca 9.32). Și Iisus S-a schimbat la Față înaintea lor: Fața Lui a strălucit ca soarele, veșmintele s-au făcut albe ca lumina. Moise și Ilie s-au arătat vorbind cu El. Moise și Ilie, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Mântuitorului care urma să se petreacă în [[Ierusalim]](Luca 9.31) Petru i-a spus că dacă vrea, va face trei colibe, una pentru Iisus, alta pentru Moise și alta pentru Ilie. În timp ce El vorbea, un nor luminos i-a umbrit pe ei și s-a auzit un glas din nor spunând „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit întru Care am binevoit; de Acesta să ascultați!”. Ucenicii au căzut cu fața la pământ înspăimântați. Iisus a venit la ei și atingându-i, le-a zis să se ridice și să nu se [[teama|teamă]]. Și ridicându-și ochii, l-au văzut doar pe Iisus. Pe când se coborau de pe munte Iisus le-a zis să nu spună vedenia aceasta până când Fiul Omului va [[Învierea|învia]] din morți (Matei 17.1–9) Și ei așa au făcut (Luca 9.36). ==Trădarea==A fost trădat noaptea (Ioan 13.30) de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi (Matei 10.4, 26.14; Marcu 3.19, 14.10; Luca 6.16, 22.3), care [[Iubirea de arginți|l-a vândut pentru treizeci de arginți]] (Matei 26.15, 27.3, 9) preoților cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]] (Matei 27.18, Marcu 15.10), pentru că-și simțeau amenințate privilegiile. [[Apostolul Petru|Petru]] se leapădă de Iisus de trei ori, așa după cum i se prezisese de Iisus. Dar și ceilalți ucenici se vor poticni întru el și-l vor părăsi potrivit prorociei „Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei” (Matei, cap 26.31–35, 69–75). ==Procesul, patimile, răstignirea și moartea==Întâi Iisus este dus la Ana, socrul lui [[Caiafa]]. Apoi este trimis la Caiafa, unde apar la început tot felul de [[mărturia mincinoasă|martori mincinoși]]. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de Caiafa îl găsește vinovat de blasfemie pe baza unor declarații făcute acolo (Matei 26.63–66, Luca 22.66–71, Ioan 19.7). Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu și va veni pe norii cerului la sfârșitul veacurilor (Matei 26.63–66, Luca 22.66–71), că se făcuse Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19.7, 5.18) și „deopotrivă cu Dumnezeu” (Ioan 5.18, Ioan 10.30). El spunea doar [[adevăr]]ul, căci era și Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârșitul veacurilor și Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat. Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteți dumnezei<ref>Sintagmă din Psalmi 81.6, referitoare la judecătorii rânduiți de Moise să povățuiască și să îndrepte poporul în numele lui Dumnezeu – Deuteronom 1.15–17, 19.17 (Valeriu Anania)</ref>/ Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu — și Scriptura nu poate fi desființată/ Celui pe Care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume voi Îi ziceți: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 10.34–36)Infracțiunea de blasfemie era pedepsită cu moartea în legea ebraică (Leviticus 24.15–16). Fariseii îl acuză pe Iisus în fața lui [[Pilat din Pont|Pilat]] de ațâțarea neamului la răscoală (Luca 23.2,5), oprirea plății birului Cezarului (Luca 23.2), de declarația că el este Hristosul, împăratul (Luca 23.2). Este găsit nevinovat atât de [[Pilat]] cât și de [[Irod Antipas]] (Luca 23.14). Este răstignit (Matei 27.35, 38) la cererea mulțimilor care fuseseră ațâțate de arhierei și bătrâni să ceară eliberarea ucigașului Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemnițat de Sărbătoarea Paştilor (Matei 27.15). Baraba era un ucigaș care omorâse un om într-o răscoală (Marcu 15.7; Matei 27.20)</ref> și cu acordul lui [[Pilat din Pont]]. Procuratorul Iudeii (Luca 3.1) este amenințat, șantajat<ref>Dacă Pilat din Pont nu ar fi dat curs dorințelor arhiereilor și cărturarilor, atunci aceștia s-ar fi plâns împăratului Tiberius cum că Pilat tolerează prezența unui alt împărat iar Pilat își putea pierde domnia</ref> de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus (Ioan 19.12), adăugând că oricine se va face pe sine împărat este împotriva Cezarului. (Ioan 19.12) Pilat a vrut să facă pe plac mulțimii de acolo (Marcu 15.15) și a cedat amenințării deși îl declarase nevinovat de acuzațiile ce i se aduceau. Unul dintre tâlhari se [[pocăință|pocăiește]] pe cruce, recunoscându-și [[păcat]]ele, ia apărarea lui Iisus împotriva celuilalt tâlhar și-L roagă să-și amintească de el când va veni întru [[împărăția lui Dumnezeu|împărăția]] sa. Iisus îi spune „Astăzi vei fi cu mine în rai”(Luca 23.39–43). A încredințat-o pe mama sa lui [[Apostolul Ioan|Ioan]] și pe Ioan Mariei ca mamă (Ioan 19.26–27).<ref>Dispoziție testamentară consemnată de însuși Ioan, cel implicat direct în ea, de unde reiese limpede că Iisus era unicul Fiu al Mariei și că aceasta, după moartea Lui, nu mai avea pe nimeni care s-o ocrotească. Dimensiunii filiale i se adaugă cea duhovnicească, prin care Maria, „Eva cea nouă”, devine Maica tuturor credincioșilor (Valeriu Anania)</ref> A murit pe cruce, lucru certificat de faptul că ostașul L-a împuns cu sulița în coastă și au ieșit sânge și apă de acolo.<ref>Procesul de separare a serului de plasma sangvină era o probă asupra decesului (Valeriu Anania)</ref> S-a făcut întuneric timp de trei ore căci se întunecase soarele și catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc (Luca 23.45) Pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat/ mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat/ și ieșind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate și s-au arătat multora (Matei 27.51–53). Trupul Mântuitorului a fost cerut de [[Iosif din Arimateea]] de la Pilat, care l-a uns cu diverse miresme împreună cu [[dreptul Nicodim|Nicodim]], după obiceiul evreilor. Iar trupul a fost pus într-un mormânt nou, săpat în stâncă, care era aproape, iar ușa a fost blocată cu o piatră mare. De față erau [[Maria Magdalena]] și Maria, mama lui Iosif (Matei 27.57–61, Marcu 15.47). Arhiereii și [[farisei]]i au cerut strajă lui [[Pilat din Pont|Pilat]] și piatra a fost pecetluită și a fost întărită cu strajă paza mormântului(Matei 27.66). ==Învierea și înălțarea la cer==A treia zi a înviat (Matei 28.6; Luca 24.6; Marcu 16.6), în prima zi a săptămânii (duminica). S-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]] și celorlalte femei (Matei 28.9; Ioan 20.11–18) şi [[apostol]]ilor de mai multe ori. (Matei 28.16–20, Marcu 16.10–20; Luca 24.36–47; Ioan 20.20–21.25): lui [[Apostolul Cleopa|Cleopa]] și altui ucenic pe drumul spre Emaus (Luca 24.13–35), apoi trece prin ușile încuiate și li se arată celor 11 apostoli (fără Toma) (Ioan 20.18–24), apoi tuturor celor 12 apostoli după 8 zile, când mănâncă pește și miere cu ei (Ioan 18.25–29); unora dintre ucenici la marea Tiberiadei când mănâncă cu ei pește și pâine (Ioan 21.14), prilej cu care [[Apostolul Petru|Petru]] este reabilitat (Ioan 21.15–24). Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botezul|boteze]] în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] și să tămăduiască pe cei bolnavi (Matei 28.18–20), să izgonească [[diavol|demoni]] (Marcu 16.17). Ei vor vorbi în limbi noi (Marcu 16.17) și vor avea puterea să [[iertarea|ierte]] sau să să țină păcate (Ioan 20.23). După 40 de zile Iisus S-a ridicat la cer (Faptele Apostolilor 1.9–11) și șade de-a dreapta Tatălui (Psalmi 109.1; Marcu 14.62).<ref>șade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu (Matei 26.64; Luca 22.69)</ref> ==Judecata==„Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului” (Ioan 5.22). Iisus va veni (Faptele Apostolilor 1.11) a doua oară pe norii cerului (Matei 26.64) împreună cu [[înger]]ii Săi (Matei 13.41, 16.27, 24.31; Marcu 13.27), pentru a [[Judecată|judeca]] viii și morții la sfârșitul veacurilor (2 Timotei 4.1). Toți oamenii se vor înfățișa la scaunul de judecată al lui Hristos (Romani 14.10) pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup (2 Corinteni 5.10). Judecata Sa este dreaptă (Ioan 5.30) adevărată (Ioan 8.16) și veșnică (Evrei 6.2).

[[ImageImagine:Pantokrator of Sinai.jpg|right|frame|[[Icoană]] a Domnului Iisus Hristos, de la [[Mănăstire]]a Sfânta Ecaterina de la [[Muntele Sinai]] (sec. VI)]]Iisus împlinește a împlinit toate profețiile [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]referitoare la prima sa venire pe pământ. Dintre acestea menționăm doar câteva:

1.— Nașterea din seminția lui Iuda (Fac Facere 49:.10)

2.— Nașterea din Fecioară a Mântuitorului: Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel.(Isaia 7.14- Lc ; Luca 1.31)

5.— Nașterea în Betleem a Povățuitorului păstor: Și tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei. (Mic. 5.2 , : Ioan 7.42, Fac.: Facere 49.10)

6.— Șederea în Egipt a lui Iosif, a Fecioarei și a Pruncului: ,,Când „Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, și din Egipt am chemat pe fiul Meu. ”(Osea 11.1- Mt ; Matei 2.15) până la moartea lui Irod cel Mare.

7.— Uciderea de către Irod a pruncilor de până în doi ani aflați în Betleem : Așa zice Domnul: "Glas „Glas se aude în Rama, bocet și plângere amară. Rahila își plânge copiii și nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt". ” (Ieremia31Ieremia 31.15- Mt2; Matei 2.17-1817–18)

8. — Vindecările orbilor, surzilor, șchiopilor, gângavilor:Atunci se vor deschide ochii celor orbi și urechile celor surzi vor auzi.Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu și pâraie în pământ însetat.(Isaia 35.5-6- Mt115–6; Matei 11.5)

9. — Luarea asupra sa a neputințelor și bolilor:Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu (Isaia 53.4) citat liber: Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat". ” (Mt8Matei 8.17)

10. — Împărțirea hainelor și tragerea la sorți pentru cămașă:Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți. (Ps21Psalmi 21.20- Mt27; Matei 27.35 iar în traducerile protestante Ps22— Psalmi 22.18)

11. — Învierea lui Iisus (Ps16Psalmi 16.10)

Unul-Născut, Care din Tătal Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii.<br>

Și iarași iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții,<br>A cărui Împărăție nu va avea sfârșit.<ref>Explicat pe larg în ,,Învățătură „Învățătură de credință ortodoxă"ortodoxă”, pag 80-125.80–125, vezi bibliografia</ref>

Reprezentările iconografice ale lui Iisus Hristos pot fi găsite în cele trei părți ale bisericii:în [[altar]], unde e pictat ca Marele Preot (sau Arhiereu), în scena dumnezeieștii [[Liturghie|Liturghii]], unde [[euharistie|împărtășește]] pe [[apostol]]i; în [[naos]], pe bolta cupolei centrale ca Pantocrator- – Atotțiitorul, Împăratul și Stăpânul lumii, în această ipostază apărând și pe [[icoană|icoana]] împărătească din dreapta [[Ușile Împărătești|ușilor împărătești]], unde Îl vedem și în ipostaza sa de Mântuitor, Dumnezeu al iubirii și Dumnezeu întrupat. Ca Om pătimitor apare pe Crucea Răstignirii din vârful [[catapeteasmă|catapetesmei]] iar ca Biruitor al morții apare în icoana [[Înviere|Învierii]]. În [[pronaos]] și exonartex apare Iisus-EmanuelIisus–Emanuel, înconjurat de [[înger]]i și profeți (mai adesea în chip de copil, stând pe tron). În calitatea de Mare Judecător apare în scena [[Judecată|Judecății]] din urmă.<ref>Ene Braniște și Ecaterina Braniște-, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe cunoștinţe religioase'', pag .198, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>

13.Și în mijlocul sfeșnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veșmânt lung până la picioare și încins pe sub sân cu un brâu de aur.

14.Capul Lui și părul Lui erau albe ca lâna albă și ca zăpada, și ochii Lui, ca para focului.

15.Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;

16.În mâna Lui cea dreaptă avea șapte stele; și din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri, iar fața Lui era ca soarele, când strălucește în puterea lui.

18. Și Cel ce sunt viu. Am fost mort, și, iată, sunt viu, în vecii vecilor, și am cheile morții și ale iadului.(Apoc1Apocalipsa 1.13-1613–16)

==SărbătoriPraznice==

-— [[Crăciun|Nașterea Domnului]] (Crăciunul): [[25 decembrie- ]] – Nașterea lui Iisus din Fecioara Maria și Duhul Sfânt într-o iesle, la Betleem.

-— Tăierea împrejur a Domnului-– [[1 ianuarie]], la 8 zile după Nașterea Domnului, când S-a supus ritualului de circumcizie prevăzut în Legea Vechiului Testament.

-— [[Epifania|Botezul Domnului]] (Epifania, în limbaj popular Boboteaza) -– [[6 ianuarie- ]] – Botezul , de către [[Ioan Botezătorul ]] în Iordan , când a fost descoperit oamenilor că El este Fiul lui Dumnezeu.

-— [[Întâmpinarea Domnului]]: [[2 februarie ]], când a fost adus la Templu la 40 de zile de la Nașterea Sa, de către Maica Domnului, atunci bătrânul preot [[Simeon, primitorul de Dumnezeu|Simeon]], L-a primit în brațe, mărturisind că acesta este Fiul lui Dumnezeu.

-— [[Intrarea Domnului în Ierusalim]] (Duminica Floriilor) , cu o săptămână înainte de Paști și de săptămâna patimilor, răstignirii, morții și învierii, (dată variabilă).

-— [[Înviere]]a Domnului (Sfintele Paști): Învierea din morți a Domnului Iisus Hristos, (dată variabilă).

-— [[Înălțarea Domnului|Înălțarea la cer a Domnului]] (Ispas): la 40 de zile după Paști, (dată variabilă).

-— [[Schimbarea la Față]] a Domnului (Preobrajenia): [[6 august]].

-— [[Înălțarea Sfintei Cruci]] (Ziua Crucii) ([[14 septembrie]])<ref>Ene Braniște și Ecaterina Braniște-, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Praznice împărătești, pag 381-382.381–382, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>

== Nume Etimologia numelui==Numele Lui Iisus înseamnă provine din Yeshua (ישוע, cu accentul căzând pe יֵשׁוּעַ – yēšūă‘ din limba ebraică) însemnând Mântuitor/ Salvator. A derivat în limba greacă forma ''Iesous'',iar apoi pe filieră latină ''Iesus''.Hristos provine din grecescul Χριστός,Mântuitor"Christós și înseamnă „Unsul”. Este o traducere a ebraicului מָשִׁיחַ (Matei 1.21Māšîaḥ) iar Hristos înseamnă ,sau pe filieră siriană (M'shiha),Unsul"însemnând Mesia. Iisus Hristos înseamnă deci Mântuitorul/ Salvatorul Uns/ Ales de Dumnezeu (Tatăl)<ref>Iisus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca '''Ιησούς Χριστός''', în transcriere latină '''Iesus Christus'''.

Prenumele vechi evreiesc e '''Iehoșua''', având ca diminutiv forma "ישוע"„ישוע”, ''Ieșua'', însemnând "YHWH mântuiește"„YHWH mântuiește”. Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους ''Iēsoûs'', în greacă, de către traducătorii [[Septuaginta|Septuagintei]], cu referire la alte persoane purtând [[Iisus|același prenume]]. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, ''Khristós'' este o traducere a evreiescului "משיח" „שיח” ''mașiach''.

Grafia '''Iisus''' este corectă deoarece reproduce și '''η''' din ''Ιησούς'', care în latină a fost redat '''e'''. Tendința de a se citi ca '''i''' în greacă a început din Evul Mediu și de aceea grafia ''Iisus'' în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este corectă, ea imitând citirea greacă modernă. De altfel, însăși lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus–sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant inițial [j], cum sugerează dublarea lui "i"„i”, precum și grafia cu doi de "i"„i”: '''Iisus''', care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât și etimologice. La temeiurile etimologice se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus"„Iisus”, atât în ebraică (Iehoșua, Ieșua), cât și în limbile europene începând cu latina (Jesus, în care "j" „j” nu este cel din franceză, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunțat cu două sunete înainte de primul "s"„s”, anume [i-ei–e/i] sau [j-ej–e], iar în limbile moderne sunetul inițial poate fi [ž] (fr. Jésus) sau [ğ] (eng. Jesus). Aceste paralele etimologice motivează pe deplin utilizarea a două litere înainte de "s" „s” și în limba română. (Cf. Alexandru Ciorănescu, ''Dicționarul etimologic român'', Universidad de la Laguna, Tenerife 1958-19661958–1966; ''Dicționarul explicativ al limbii române'', Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan"„Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998; A. Bailly, ''Le Grand Bailly, Dictionnaire Grec-Français'', Hachette, Paris, 2000; Irina Panovf, ''Romanian-English - English-Romanian Romanian–English — English–Romanian Dictionnary'', Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982, Ed. Lucman, 2002, 2004; ''Biblia sau Sfânta Scriptură'', cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, 1988)</ref>

[[Imagine:Double Centenionalis Magnentius-XR-s4017.jpg|thumb|400px|right||Monedă de bronz din timpul împăratului Magnențiu (350-353350–353). Pe verso apare monograma lui Hristos. Ea este un simbol creștin timpuriu și constă din primele două litere ale numelui Χριστός, care se tălmăcește ,,Hristos"„Hristos”. Pe monedă mai apar și semnele alfa și omega care îl desemnează tot pe Iisus.]] 

Suetoniu (70-130 70–130 d.Hr.), istoric roman, scrie la începutul sec al II-lea:,,„(Tiberius Claudius Drusus-– n.r.) expulză din Roma pe evrei <ref>Cei dintâi creștini din Roma au fost dintre evrei. De aceea romanii confundau pe creștini cu evreii</ref> care se agitau mereu, instigați de Chrestus." ”<ref>nota cărții:Chrestus-ChristosChrestus—Christos, pag .353</ref><ref>C. Suetonius Tranquillus- , ''Viețile celor doisprezece cezari, Tiberius Claudius Drusus, XXV, 4, '' traducerea de David Popescu și C.V.Georoc, pag .201, studiu introductiv de David Popescu, Editura 100+1 Gramar, București, 2005, ISBN 973-591-472-7</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0132%3Alife%3Dcl.%3Achapter%3D25</ref>

Tacit (56-117 56–117 d.Hr.), istoric și om politic roman din sec I d.Hr., menționează numele lui Hristos, precizând că fusese condamnat la moarte de [[Ponțiu Pilat]] în vremea împăratului Tiberius:,,lumea „lumea îi numea creștini. Numele li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus”Pilatus.”<ref>Cornelius Tacitus- , Anale, 15.44, traducere din limba latină, introducere și note de Gheorghe Guțu, pag 430-431.430–431, confruntarea textului realizată de Gabriela Creția, ISBN 973-28-0541-2 Editura Humanitas, 1995, BucureștiBucureşti</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0078%3Abook%3D15%3Achapter%3D44</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> 

[[Iosif Flavius]] (30-100 30–100 d.Hr.), istoric evreu din sec I d.Hr., se referă la Iisus în două rânduri:,,În „În vremea aceea a trăit Iisus, un om înțelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni și învățătorul oamenilor care erau bucuroși să afle adevărul. A atras de partea lui o mulțime de iudei, dar și o mulțime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzațiilor aduse de fruntașii poporului nostru, l-a țintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăși viu, așa cum au prezis profeții trimiși de Dumnezeu, înfăptuind și o mie de alte miracole. De atunci și până azi dăinuie poporul creștinilor, care își trage numele de la dânsul."”<ref>Flavius Josephus- , ''Antichități iudaice, Cartea a XVIII, '' capitolul III, paragraful 3;; traducere, note și indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag .445, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=18:section=63&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> În al doilea pasaj Iosif Flaviu notează: „(Marele preot Ananus – n.r.) A convocat sinedriul la judecată și i-a adus în fața lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos (el se chema [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacob]]), împreună cu alți câțiva, acuzându-i că încălcaseră legile, și i-a condamnat să fie uciși cu pietre.”<ref>notă: pasajul poate fi tradus mai explicit: „pe Iacob, fratele lui Iisus, care se numea Hristos”, vezi textul de la nota în engleză</ref><ref>Flavius Josephus, ''Antichități iudaice, Cartea a XX-a'', capitolul 9, paragraful I; traducere, note și indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag.566, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=20:section=197&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>

În scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr (62-11362–113) (oficial roman și nepotul lui Pliniu cel Bătrân în sec I d.Hr.) către împăratul Traian numele lui Cristos apare de trei ori. În două dintre mențiuni sunt pomeniți aceia care îl ,,blestemaseră „blestemaseră pe Cristos” de frică, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, aplicată de Plinu acelora dintre creștini care au refuzat să se lepede public de credința lor. În cealaltă mențiune se vorbește de obiceiul creștinilor ,,de „de a se întâlni într-o zi fixă înainte de revărsatul zorilor și de a cânta un imn sensibil dedicat lui Cristos ca Dumnezeu”(Scrisori, X, 97,98).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.mesacc.edu/~tomshoemaker/handouts/pliny.html</ref> 

Lucian (125-200125–200), scriitor grec satiric din sec II d.Hr., are câteva referințe batjocoritoare la adresa lui Hristos și ale creștinilorla adresa creştinilor.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>Merril C. Tenney-,,''Studiu al Noului Testament’’Testament'', pag .180, tradus în românește în 1986 după ,,New „New Testament Survey"Survey”, 1961</ref>

Numenius din Apamea, filosof grec , sec. al sec 2II-lea,<ref>http://www.britannica.com/bps/search?query=Numenius</ref> este menționat de [[Origen]] ca referindu-se la Iisus. Iată textul:,,În „În a treia carte a dizertației sale despre ,,Binele”„Binele”, el (Numenius-– n.r.) citează o narațiune privitoare la Iisus-– oricum fără a-I menționa numele- – dându-i o semnificație alegorică, reușită sau nu, voi spune cu altă ocazie”. (Origen- , ''Împotriva lui Celsus'', IV, 51).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm </ref> 

Phlegon, istoric, sec . al II-lea, are o referire la cutremurul de la crucificarea lui Iisus.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> Iată textul lui Origen în care este menționată referirea lui Phlegon: Și cu privire la eclipsa petrecută în vremea lui Tiberius Cezar, sub domnia căruia Iisus apare ca fiind crucificat și la marele cutremur care a avut loc atunci, și Phlegon, cred, a scris în cea de-a tereisprezecea treisprezecea sau a paisprezecea carte a ,,Cronicilor" „Cronicilor” sale." ” (Origen- , ''Împotriva lui Celsus'', Cartea a II-a, capitolul 33)<ref>http://www.newadvent.org/fathers/04162.htm</ref> 

A existat în secolul al II-lea o scriere intitulată ,,Faptele „Faptele lui Pilat"Pilat”, despre care vorbesc [[Iustin Martirul|Justin Martirul]]<ref>Justin, "''Apol".'', I, 35</ref> și [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu din Cezareea]] <ref>Eusebius , ''Istoria bisericească'', IX., 5</ref>, care a fost folosită în școlile păgâne pentru a preveni băieții împotriva credinței creștinilor.<ref>Eusebius- , ''Istoria bisericească'', IX., 5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref> Eusebiu din Cezareea ne informează că această lucrare, plină de scorneli și blasfemii la adresa lui Iisus, a fost trimisă cu ordine scrise de a fi afișată în toate locurile publice, la oraș și la țară, și de a fi studiată și învățată pe de rost, în locul lecțiilor obișnuite.<ref>Eusebius- , ''Istoria bisericească'', IX., 5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref>

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, București, 1997,  Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, pag 80-125, (foarte utilă în explicarea Crezului), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4.

Ene Braniște Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului și Ecaterina Braniște-Dicționar enciclopedic Clujului ''Învățătură de cunoștințe religioasecredință ortodoxă'', pag 198.80–125, 381-382 la articolul (foarte utilă în explicarea Crezului),Editura Renașterea,praznic", Editura Diecezană CaransebeșCluj-Napoca, 20012003, ISBN 973-975698248-743-24 sau varianta online ''Învățătura de credință creștină ortodoxă'', Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, și cu binecuvântarea și purtarea de grijă Înalt Prea Sfințitului Iustinian, Patriarhul României la anul 1952 de Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, retipărită în anul 1992 la București, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iași, Ediție electronică, Apologeticum, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creștină ortodoxă și de istoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată și distribuită LIBER cu menționarea sursei. Culegere și editare: Anonim, Digitalizare pdf: Apologeticum. La prezenta ediție electronică au fost confruntate textele publicate în ediția primă din 1952 și cea din 1996, ©http://teologie.md/index.files/doc/Catehism.pdf

[[Categorie:Istoria Bisericii]][[Categorie:Sfânta Scriptură]][[Categorie:Teologie]] [[el:Ιησούς Χριστός]][[en:Jesus Christ]][[es:Jesucristo]][[fr:Jésus Christ]][[mk:Господ Исус Христос]][[ru:Иисус христос]] ==Linkuri Legături externe==

==Galerie de imagini==[[Categorie:Istoria Bisericii]][[Categorie:Sfânta Scriptură]][[Categorie:Teologie]] [[el:Ιησούς Χριστός]][[en:Jesus Christ]][[es:Jesucristo]][[fr:Jésus Christ]]<gallery>[[mk:Господ Исус Христос]]Image[[pt:Iisus,bunul păstor, se al 5-lea.jpgJesus Cristo]]</gallery>[[ru:Иисус Христос]]