Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Iisus Hristos

6.740 de octeți adăugați, 15 decembrie 2016 12:03
Iisus în izvoare extrabiblice: mică clarificare
[[ImageFile:Iisus. Rubliov 2-Hristos.jpg|thumb|right|thumb|300px|right|[[Mântuitorul]]Iisus Hristos Pantocrator, [[icoană]] de aflată la Mânăstirea sârbească Hilandar, din [[Andrei RubliovMuntele_Athos|Muntele Athos]], secolul al XVGrecia. Datare: cca.1260-lea1277]]{{Israel-Iisus}}''''Iisus Hristos''' (gr. Ἰησοῦς - ''Iēsoûs''; aramaică ישוע - ''Ieşua'' sau ''Ieşu'') este Fiul lui Dumnezeu<ref>Mt7(Matei 7.21, 10.32, 12.50, 15.13, 16.17, etc</ref> .) şi Dumnezeu adevărat<ref>(Ioan 10.30, 17.22</ref> ) (a doua Persoană din [[Sfânta Treime]], alături de [[Dumnezeu Tatăl]] şi de [[Duhul Sfânt]]), [[Cuvânt]]ul sau Logosul (Logosul)<ref>Ioan 1.1</ref>) întrupat pentru [[mântuire]]a omului din [[Duhul Sfânt]] şi [[Fecioara Maria]]<ref>Mt1(Mt 1.18, Lc1Lc 1.35</ref>), Doctorul tuturor [[boala|bolilor]] şi neputinţelor<ref>Mt11(Matei 11.5</ref>, 8.17), Învăţătorul absolut<ref>Mt23(Mt 23.8, Lc10Lc 10.25</ref>), Mare [[Preot]] în veac după rânduiala lui Melchisedec<ref>Evrei 6.20, Ps110Ps 110.4, Evrei 5.6, 6.20, 7.3,17,21</ref> şi Judecător suprem<ref>(Ioan 5.22</ref>), Unsul lui Dumnezeu<ref>FA4(FA 4.26</ref> ) (Hristos<ref>Matei1Matei 1.1,16-18, 2.4, 11.2, 16.16, 16.20, 22.42,23.8, etc.</ref> sau Mesia), Domnul împăraților pământului (Apoc 1.5), Mielul lui Dumnezeu ce ridică [[păcat]]ul lumii<ref>Ioan 1.29, 1.36, Fa Fapte 8.32, 1 Pet1Petru 1.19</ref>, Fiul Omului<ref>Mt9Mt 9.6, 10.23,11.19, 12.8, 13.41, etc.</ref>, Lumina Lumii<ref>(Ioan 8.12,</ref>), Calea, [[adevărAdevăr]]ul şi viaţa, <ref>Viaţa (Ioan 14.6</ref>), Păstorul<ref>Mt25Matei 25.32,26.31, Mc14Marcu 14.27, Ioan 10.2</ref> cel bun<ref>(Ioan 10.11,14</ref> ce îşi pune ) care și-a pus sufletul pentru oile sale<ref>Sale (Ioan 10.11</ref> Pârga celor ), Întâiul-născut din morți (Apoc 1.5) sau Pârga celor adormiţi<ref>1Cor15(1 Cor. 15.20</ref>), Viţa adevărată<ref>(Ioan 15.1,5</ref>), Pâinea vieţii<ref>Ioan (Ioan 6.35, 6.48</ref>), vie, care sS-a pogorât din cer<ref>(Ioan 6.51</ref>), Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul<ref>(Apoc 22.13, 1.8,1.11</ref>).  [[Nașterea lui Iisus s-a născut în ]] din [[BetleemDuhul Sfânt]]ul și din Iudeea<ref>Miheia 5.2, Mt 2.[[Fecioara Maria|Maria Fecioara]] a fost vestită Mariei de îngerul [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] (Luca 1, Luca 2.4, Ioan 7.42</ref> într26-o iesle<ref>Lc238) și lui [[Dreptul Iosif|Iosif]] în [[vis]] de către un [[înger]] (Mt 1.7,12,1618-25). Iisus s-a născut în [[Betleem]]ul din Iudeea</ref> fiindcă nu mai era loc de găzduire la han<ref>Lc Miheia 5.2, Matei 2.1, Luca 2.4, Ioan 7.42</ref>într-o iesle (Lc 2. Familia sa a fugit împreună cu Iisus în Egipt<ref>Osea 117,12,16) fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (Lc 2.1, Mat27).15</ref> pentru a scăpa Trei [[magi]] de furia [[uciderea|criminală]] a la răsărit au venit să se închine lui [[Irod cel Mare]]<ref>Mt2Iisus, Regele iudeilor, și i-au adus daruri (aur, tămâie, smirnă).13Niște păstori de pe câmp au fost vestiți de îngeri de nașterea lui Iisus și au mers să-18L vadă, răspândind apoi vestea bună a nașterii Mântuitorului. Familia Mântuitorului a fugit împreună cu Iisus în Egipt</ref>, care-şi vedea ameninţată domnia de naşterea împăratului iudeilorOsea 11.<ref>Mt21, Mat2.215</ref><ref>Iisus va lămuri această problemă arătând pentru a scăpa de furia [[uciderea|criminală]] a lui [[Pilat din PontIrod cel Mare]] că împărăţia sa nu este din lumea aceasta(Mt 2.13-18), căci altfel slujitorii săi scare-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile şi vedea ameninţată domnia de naşterea împăratului iudeilor(Mt 2. Acum împărăţia mea nu 2)<ref>Iisus va lămuri această problemă arătând lui [[Pilat din Pont]] că împărăţia sa nu este aicidin lumea aceasta, adaugă Iisuscăci altfel slujitorii săi s- Ioan 18ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilor. Acum împărăţia mea nu este aici, adaugă Iisus - Ioan 18.33-36</ref> . Cei trei s-au întors în Israel după moartea lui Irod cel Mare, alegând dar au evitat locuiască la [[Nazaret]] de frica lui meargă în Betleem de frica lui [[Arhelau]], fiul fostului rege, și, la porunca îngerului, au mers să locuiască la [[Nazaret]].<ref>Mt2.21-23</ref> Acolo Iisus a practicat tâmplăria<ref>Mc6(Mc 6.3</ref>), meserie care a avut-o şi [[Dreptul Iosif|Iosif]](Mt 13.<ref>Mt1355).55</ref> Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] şi fiind recunoscut de [[Dumnezeu]] drept Fiul Fiu al Său<ref>Mt3(Mt 3.13-17</ref> ) şi apoi a învins cele trei [[ispita|ispite]] ale [[diavol|Celui rău]]<ref>Mt4.1-10</ref>. A propovăduit [[evanghelie|evanghelia]] [[împărăţia cerurilor|împărăţiei cerurilor]] cu putere<ref>Mt7.29</ref> în [[Israel]], inclusiv în predica de pe Munte şi în numeroase pilde. Iisus a ales 12 [[apostol]]i şi, însoţit de ei, a tămăduit toţi [[boala|bolnavii]] (orbii, surzii, muţii, şchiopii, leproşii, slăbănogii, etc)<ref>Mt15.31, Lc7.22</ref>, a scos [[diavol|demonii]] din cei posedaţi<ref>Mc5.1-20, Lc8.26-39, Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18</ref>, a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] (potolirea mării şi a vânturilor<ref>Mt8.24-28</ref>, pescuirea minunată<ref>Lc 5.1-10</ref>, mersul pe apă<ref>Mat14.25-31</ref>, învierile din morţi<ref>Ioan, cap 11, Lc7.20-22,Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4, Mt27.52-53</ref> precum învierea lui [[Lazăr]]<ref>Ioan, cap 11</ref>, a fiului văduvei din Nain<ref>Lc7.11-22</ref>, a [[Înviere|Sa proprie]]<ref>Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6</ref> şi a unor [[sfinţi]] la învierea Sa<ref>Mt27.52-53</ref><ref>La învierea Sa au înviat şi unii sfinţi care apoi s-au arătat multora în cetate- Mt27.52-53, de aceea se cântă la Înviere:,,Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le"</ref>, înmulţirea peştilor şi pâinilor<ref>Mt14.19-21</ref>, prefacerea apei în vin<ref>Ioan 2.1-10, 4.46</ref>, ridicarea Sa la cer<ref>FA1.9-11</ref>, etc), i-a criticat pe unii [[farisei]]<ref>Mt, cap 23, Mt 15.1-20, Lc 11.44</ref>, [[saduchei]]<ref>Mt16.6</ref>, cărturari.<ref>Mt, cap 23, Mt9.1-13, Mt15.1-20, Mc12.38, Lc11.44</ref> A fost trădat de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi<ref>Mt10.4, 26.14, Mc 3.19, 14.10, Lc 6.16, 22.3</ref>, care l-a [[iubirea de arginţi|vândut pentru treizeci de arginţi]]<ref>Mt26.15, 27.3,9</ref> preoţilor cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]]<ref>Mt27.18, Mc15.10</ref>, pentru că-şi simţeau ameninţate privilegiile. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de [[Caiafa]] îl găseşte vinovat de blasfemie<ref>Mt26.63-66, Lc22.66-71, Ioan19.7</ref><ref>Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu şi va veni pe norii cerului la sfârşitul veacurilor-Mat26.63-66, Lc22.66-71, că se făcuse Fiul lui Dumnezeu-Ioan 19.7, 5.18 sau deopotrivă cu Dumnezeu Ioan 5.18, Ioan 10.30. El spunea doar adevărul căci era şi Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârşitul veacurilor şi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat</ref>infracţiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.<ref>Leviticus 24:15-16</ref>Este răstignit<ref>Mt27.35,38</ref>la cererea mulţimilor care fuseseră aţâţate de arhierei şi bătrâni să ceară eliberarea [[uciderea|ucigaşului]] Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemniţat de Sărbătoarea Paştilor-Mt27.15. Barabas era un ucigaş care omorâse un om într-o răscoală- Mc15.7</ref><ref>Mt27.20</ref> şi cu acordul lui [[Pilat din Pont]], procuratorul Iudeii<ref>Lc3.1</ref> care, ameninţat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus<ref>Ioan 19.12</ref>, a vrut să facă pe plac mulţimii<ref>Mc15.15</ref> A treia zi a [[Învierea|înviat]]<ref>Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6</ref>, s-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]]<ref>Ioan 20.11-18</ref> şi [[apostol]]ilor de mai multe ori.<ref>Mt28.16-20, Mc16.10-20, Lc24.36-47, Ioan 20.20-21.25</ref> Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botez]]e în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] şi să tămăduiască pe cei [[boala|bolnavi]].<ref>Mt28.18-20</ref> După 40 de zile S-a ridicat la cer<ref>FA1.9-11<-11</ref> şi şade de-a dreapta Tatălui<ref>Ps109.1, Mc14.62</ref><ref>şade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22.69</ref>, de unde va veni a doua oară<ref>FA1.11</ref> pe norii cerului<ref>Mt26.64</ref> împreună cu [[înger]]ii Săi<ref>Mt13.41, 16.27, 24.31, Mc13.27</ref>, pentru a [[Judecată|judeca]] viii şi morţii la sfârşitul veacurilor.<ref>2Tim4.1</ref>. Sărbătorile în cinstea Mântuitorului din timpul anului sunt: [[Crăciun|Nașterea Domnului]] (sau Crăciunul) la 25 decembrie, [[Epifania|Botezul Domnului]] (Boboteaza) la 6 ianuarie, Tăierea împrejur a Domnului la 1 ianuarie (8 zile după Naștere), [[Întâmpinarea Domnului]] (Stretenia) la 2 februarie (40 zile după Naștere), [[Intrarea Domnului în Ierusalim|Floriile]] (Intrarea Domnului în Ierusalim- cu o săptămână înainte de Paști), Schimbarea la față la 6 august [[Sfintele Paşti|Învierea Domnului]] (Paștele), [[Înălţarea Domnului|Înălțarea la cer a Domnului]] (la 40 de zile de la Înviere) și [[Înălțarea Sfintei Cruci]] (14 septembrie). La acestea se adaugă Duminica (Ziua Domnului), care este zi de odihnă și sărbătoarea săptămânală a creștinilor, fiind ziua în care a înviat Mântuitorul.<ref>Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Şi cu binecuvântarea şi purtarea de grijă Înalt Prea Sfinţitului IUSTINIANPatriarhul României la anul 1952 de Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, retipărită în anul 1992 la Bucureşti, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iaşi, . Ediţie electronică, Apologeticum, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creştină ortodoxă şi de istorianeamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată şi distribuită LIBER cu menţionarea sursei. Culegere şi editare : Anonim,Digitalizare pdf : Apologeticum. La prezenta ediţie electronică au fost confruntate textele publicate în ediţia primă din 1952 şi cea din 1996., ©http:/ref> şi şade de-a dreapta Tatălui<ref>Ps109.1, Mc14.62</ref><ref>şade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22teologie.69<md/ref>, de unde va veni a doua oară<ref>FA1index.11<files/ref> pe norii cerului<ref>Mt26.64<doc/ref> împreună cu [[înger]]ii Săi<ref>Mt13.41, 16.27, 24Catehism.31pdf, Mc13.27pag 196</ref>, pentru a [[Judecată|judeca]] vii şi morţii la sfârşitul veacurilor.<ref>2Tim4.1</ref>.
==Iisus înainte de întrupare==
==Propovăduirea==
Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] şi fiind recunoscut de Dumnezeu drept Fiul al Său (Mt3.13-17) şi apoi a învins cele trei ispite ale [[diavol|Celui rău]]: ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeieşti, şi în final ispita bogăţiei şi a slavei (Mt4.1-10).
Iisus a ales 12 [[apostoli]] şi, însoţit de ei, a tămăduit toţi bolnavii (orbii, surzii, muţii, şchiopii, leproşii, slăbănogii, etc) (Mt15.31, Lc7.22) , a scos [[diavol|demonii]] din cei posedaţi (Mc5.1-20, Lc8.26-39, Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18), a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] precum potolirea mării şi a vânturilor (Mt8.24-28), pescuirea minunată (Lc 5.1-10), mersul pe apă (Mat14.25-31), învierile din morţi (Ioan, cap 11, Lc7.20-22,Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4, Mt27.52-53) precum învierea lui Lazăr (Ioan, cap 11), a fiului văduvei din Nain (Lc7.11-22), a Sa proprie (Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6) şi a unor sfinţi la învierea Sa (Mt27.52-53) , înmulţirea peştilor şi pâinilor (Mt14.19-21), prefacerea apei în vin (Ioan 2.1-10, 4.46), trecerea prin ușile încuiate după înviere, ridicarea Sa la cer (FA1.9-11), etc. Și apostolilor le-au fost date în timpul vieții Mântuitorului unele puteri să tămăduiască, să scoată [[diavol|demonii]], dar nu depline. <ref>Ucenicii nu pot scoate demonii dintr-un copil și îl întreabă pe Iisus de ce. Iisus le spune că acel fel de draci ies numai cu post și rugăciune. Mat17.14-21 Ucenicii lui Iisus nu țineau post căci, așa cum spunea Iisus, ei nu se pot jeli câtă vreme mirele este cu ei Mt9.14-15</ref>
Iisus învață că Legea Vechiului Testament şi proorocii se pot rezuma la respectarea poruncii [[iubirea|iubirii]] lui Dumnezeu (,,Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău”- Deut 6.5, 10.12, 30.6, Lc10.27) și a a poruncii [[iubirea|iubirii]] aproapelui (,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”- Lev19.18, Mat19.19, Mc12.31, Lc10.27, Rom 13.9, Gal 5.14, Iac2.8), asemănătoare primeia.(Mt22.35-40). A iubi pe Dumnezeu înseamnă a respecta poruncile Sale (Ioan 14.15, 21). A iubi pe aproapele înseamnă a-l ajuta, a-l [[mila|milui]], așa cum o face samariteanul milostiv.(Lc10.29-37)
[[Împărăția lui Dumnezeu]] nu vine în chip văzut, ci este înlăuntrul omului (Lc17.20) Împărăția lui Dumnezeu se dobândește prin asalt, prin luptă spirituală. Oamenii trebuie să dea năvală pentru a pune mâna pe ea (Lc16.16)
Iisus i-a criticat pe unii [[farisei]] (Mt, cap 23, Mt 15.1-20, Lc 11.44), [[saduchei]] (Mt16.6), [[cărturari]].(Mt, cap 23, Mt9.1-13, Mt15.1-20, Mc12.38, Lc11.44). Pe alții însă i-a lăudat precum se întâmplă în cazul fariseului [[Apostolul Natanael|Natanael]] despre care spune că este un israelit în care nu este vicleșug (Ioan 1.47) sau în cazul unui anumit [[cărturar]] despre care spune că nu este departe de [[împărăția lui Dumnezeu]] (Mc.12-28-34). Cel mai lăudat este [[Ioan Botezătorul]] căruia îi , despre care Iisus spune că este ,,cel mai mare dintre cei născuți dintre femei”(Mat11.11)
==Tămăduirile==
Iisus a intrat în [[Ierusalim]] călare pe un măgăruș. Cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele înaintea lui iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale. Iar mulțimile strigau ,,Osana fiul lui David; binecuvântat este cel ce vine întru Numele Domnului (Mat21.1-11)
Mântuitorul i-a dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu (oi, boi, porumbei- Ioan 2.14), a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei spunând: Scris este: ,,Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari”(Mat21.13-14). Celor ce vindeau porumbei le-a zis să nu facă din Casa Domnului casă de negustorie (Ioan 2.16)
==Schimbarea la față==
Iisus a luat cu el pe [[Apostolul Petru|Petru]], [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov]] și [[Apostolul Ioan|Ioan]] și i-a dus pe un munte înalt. La început Petru și cei împreună cu el erau îngreuiați de somn; și când s-au deșteptat, I-au văzut Slava și pe [[Moise]] și [[Ilie Tesviteanul|Ilie]].(Lc9.32) Și Iisus S-a schimbat la Față înaintea lor: Fața Lui a strălucit ca soarele, veșmintele s-au făcut albe ca lumina. Moise și Ilie s-au arătat vorbind cu El. Moise și Ilie, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Mântuitorului care urma să se petreacă în [[Ierusalim]](Lc9.31) Petru i-a spus că dacă vrea, va face trei colibe, una pentru Iisus, alta pentru Moise și alta pentru Ilie. În timp ce El vorbea, un nor luminos i-a umbrit pe ei și s-a auzit un glas din nor spunând ,,Acesta este Fiul Meu Cel Iubit întru Care am binevoit; de Acesta să ascultați!”. Ucenicii au căzut cu fața la pământ înspăimântați. Iisus a venit la ei și atingându-i, le-a zis să se ridice și să nu se [[teama|teamă]]. Și ridicându-și ochii, l-au văzut doar pe Iisus. Pe când se coborau de pe munte Iisus le-a zis să nu spună vedenia aceasta până când Fiul Omului va [[Învierea|învia]] din morți (Mat17.1-9) Și ei așa au făcut (Lc9.36)
 
==Trădarea==
A fost trădat noaptea (Ioan 13.30) de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi (Mt10.4, 26.14, Mc 3.19, 14.10, Lc 6.16, 22.3), care [[Iubirea de arginţi|l-a vândut pentru treizeci de arginţi]] (Mt26.15, 27.3,9) preoţilor cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]] (Mt27.18, Mc15.10) , pentru că-şi simţeau ameninţate privilegiile. [[Apostolul Petru|Petru]] se leapădă de Iisus de trei ori, așa după cum i se prezisese de Iisus. Dar și ceilalți ucenici se vor poticni întru el și-l vor părăsi potrivit prorociei ,,Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei (Matei, cap 26.31-35, 69-75).
==Procesul, patimile, răstignirea și moartea==
Întâi Iisus este dus la Ana, socrul lui [[Caiafa]]. Apoi este trimis la Caiafa, unde apar la început tot felul de [[mărturia mincinoasă|martori mincinoși]]. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de Caiafa îl găseşte vinovat de blasfemie pe baza unor declarații făcute acolo (Mt26.63-66, Lc22.66-71, Ioan19.7) Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu şi va veni pe norii cerului la sfârşitul veacurilor (Mat26.63-66, Lc22.66-71), că se făcuse Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19.7, 5.18) și ,,deopotrivă cu Dumnezeu” (Ioan 5.18, Ioan 10.30). El spunea doar [[adevăr]]ul, căci era şi Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârşitul veacurilor şi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat. Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteţi dumnezei <ref>Sintagmă din Ps81.6, referitoare la judecătorii rânduiți de Moise să povățuiască și să îndrepte poporul în numele lui Dumnezeu Dt 1.15-17, 19.17 (Valeriu Anania)</ref> / Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată /Celui pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi Îi ziceţi: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu(Ioan 10.34-36)
Infracţiunea de blasfemie era pedepsită cu moartea în legea ebraică.(Leviticus 24:15-16) Fariseii îl acuză pe Iisus în fața lui [[Pilat din Pont|Pilat]] de ațâțarea neamului la răscoală (Lc23.2,5) , oprirea plății birului Cezarului(Lc23.2), de declarația că el este Hristosul, împăratul (Lc23.2). Este găsit nevinovat atât de [[Pilat]] cât și de [[Irod Antipas]] (Lc23.14)
Este răstignit (Mt27.35,38) la cererea mulţimilor care fuseseră aţâţate de arhierei şi bătrâni să ceară eliberarea ucigaşului Baraba <ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemniţat de Sărbătoarea Paştilor-Mt27.15. Barabas era un ucigaş care omorâse un om într-o răscoală- Mc15.7, Mt27.20</ref> şi cu acordul lui [[Pilat din Pont]]. Procuratorul Iudeii (Lc3.1) este ameninţat, șantajat <ref>Dacă Pilat din Pont nu ar fi dat curs dorințelor arhiereilor și cărturarilor, atunci aceștia s-ar fi plâns împăratului Tiberius cum că Pilat tolerează prezența unui alt împărat iar Pilat își putea pierde domnia</ref> de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus (Ioan 19.12), adăugând că oricine se va face pe sine împărat este împotriva Cezarului.(Ioan 19.12) Pilat a vrut să facă pe plac mulţimii de acolo (Mc15.15) și a cedat amenințării deși îl declarase nevinovat de acuzațiile ce i se aduceau.
Unul dintre tâlhari se [[pocăințapocăință|pocăiește]] pe cruce, recunoscându-și [[păcat]]ele, ia apărarea lui Iisus împotriva celuilalt tâlhar și-L roagă să-și amintească de el când va veni întru [[împărăția lui Dumnezeu|împărăția]] sa. Iisus îi spune ,,Astăzi vei fi cu mine în rai”(Lc23.39-43) A încredințat-o pe mama sa lui [[Apostolul Ioan|Ioan]] și pe Ioan Mariei ca mamă (Ioan 19.26-27). <ref>Dispoziție testamentară consemnată de însuși Ioan, cel implicat direct în ea, de unde reiese limpede că Iisus era unicul Fiu al Mariei și că aceasta, după moartea Lui, nu mai avea pe nimeni care s-o ocrotească. Dimensiunii filiale i se adaugă cea duhovnicească, prin care Maria, ,,Eva cea nouă”, devine Maica tuturor credincioșilor (Valeriu Anania)</ref>
A murit pe cruce, lucru certificat de faptul că ostașul L-a împuns cu sulița în coastă și au ieșit sânge și apă de acolo. <ref>Procesul de separare a serului de plasma sangvină era o probă asupra decesului (Valeriu Anania)</ref> S-a făcut întuneric timp de trei ore căci se întunecase soarele și catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc(Lc23.45) Pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat/ mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat/ şi ieşind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate şi s-au arătat multora (Mat27.51-53)
Trupul Mântuitorului a fost cerut de [[Iosif din Arimateea]] de la Pilat, care l-a uns cu diverse miresme împreună cu [[dreptul Nicodim|Nicodim]], după obiceiul evreilor. Iar trupul a fost pus într-un mormânt nou, săpat în stâncă, care era aproape, iar ușa a fost blocată cu o piatră mare. De față erau [[Maria Magdalena]] și Maria, mama lui Iosif (Mat27.57-61, Mc15.47). Arhiereii și [[farisei]]i au cerut strajă lui [[Pilat din Pont|Pilat]] și piatra a fost pecetluită și a fost întărită cu strajă paza mormântului(Matei 27.66)
==Învierea și înălțarea la cer==
A treia zi a înviat (Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6), în prima zi a săptămânii (duminica). S-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]] și celorlalte femei (Mat 28.9, Ioan 20.11-18) şi [[apostol]]ilor de mai multe ori.(Mt28.16-20, Mc16.10-20, Lc24.36-47, Ioan 20.20-21.25): lui [[Apostolul Cleopa|Cleopa]] și altui ucenic pe drumul spre Emaus (Lc24.13-35), apoi trece prin ușile încuiate și li se arată celor 11 apostoli (fără Toma) (Ioan 20.18-24), apoi tuturor celor 12 apostoli după 8 zile, când mănâncă pește și miere cu ei (Ioan 18.25-29); unora dintre ucenici la marea Tiberiadei când mănâncă cu ei pește și pâine (Ioan 21.14), prilej cu care [[Apostolul Petru|Petru]] este reabilitat (Ioan 21.15-24) Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botezul|boteze]] în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] şi să tămăduiască pe cei bolnavi.(Mt28.18-20), să izgonească [[diavol|demoni]] (Mc16.17). Ei vor vorbi în limbi noi (Mc16.17) și vor avea puterea să [[iertarea|ierte]] sau să să țină păcate (Ioan 20.23) După 40 de zile Iisus S-a ridicat la cer (FA1.9-11) şi şade de-a dreapta Tatălui(Ps109.1, Mc14.62) .<ref>şade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22.69</ref> 
==Judecata==
,,Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului”.(Ioan 5.22) Iisus va veni (FA1.11) a doua oară pe norii cerului (Matei 26.64) împreună cu [[înger]]ii Săi (Mt13.41, 16.27, 24.31, Mc13.27), pentru a [[Judecată|judeca]] vii viii şi morţii la sfârşitul veacurilor.(2Tim 4.1). Toți oamenii se vor înfățișa la scaunul de judecată al lui Hristos (Romani 14.10) pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.(2Cor 5.10) Judecata Sa este dreaptă (Ioan 5.30) adevărată (Ioan 8.16) și veșnică (Evrei 6.2).
==Împlinirea profeţiilor Vechiului Testament==
18. Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului.(Apoc1.13-16)
==SărbătoriPraznice==
-[[Crăciun|Naşterea Domnului]] (Crăciunul): [[25 decembrie]] - Naşterea lui Iisus din Fecioara Maria şi Duhul Sfânt într-o iesle, la Betleem
-Tăierea împrejur a Domnului-[[1 ianuarie]], la 8 zile după Naşterea Domnului, când S-a supus ritualului de circumcizie prevăzut în Legea Vechiului Testament.
-[[Epifania|Botezul Domnului]] (Epifania, în limbaj popular Boboteaza) -[[6 ianuarie]] - Botezul , de către [[Ioan Botezătorul ]] în Iordan , când a fost descoperit oamenilor că El este Fiul lui Dumnezeu
-[[Întâmpinarea Domnului]]: [[2 februarie ]], când a fost adus la Templu la 40 de zile de la Naşterea Sa, de către Maica Domnului, atunci bătrânul preot [[Simeon, primitorul de Dumnezeu|Simeon]], L-a primit în braţe, mărturisind că acesta este Fiul lui Dumnezeu.
-[[Intrarea Domnului în Ierusalim]] (Duminica Floriilor) , cu o săptămână înainte de Paşti Paști şi de săptămâna patimilor, răstignirii, morţii şi învierii, dată variabilă.
-[[Înviere]]a Domnului (Sfintele Paşti): Învierea din morţi a Domnului Iisus Hristos, dată variabilă
-[[Înălţarea Domnului|Înălţarea la cer a Domnului]] (Ispas): la 40 de zile după Paşti, dată variabilă
-[[Schimbarea la Faţă]] a Domnului (Preobrajenia): [[6 august]]
-[[Înălţarea Sfintei Cruci]] (Ziua Crucii) ([[14 septembrie]])<ref>Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Praznice împărăteşti, pag 381-382, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
== Nume Etimologia numelui ==Numele Lui Iisus înseamnă provine din Yeshua (ישוע, cu accentul căzând pe יֵשׁוּעַ – yēšūă‘ din limba ebraică) însemnând Mântuitor / Salvator. A derivat în limba greacă forma ''Iesous'',,Mântuitor"(Matei 1iar apoi pe filieră latină ''Iesus''.21) iar Hristos provine din grecescul Χριστός, Christós și înseamnă ,,Unsul". Este o traducere a ebraicului מָשִׁיחַ (Māšîaḥ), sau pe filieră siriană (M'shiha), însemnând Mesia. Iisus Hristos înseamnă deci Mântuitorul/Salvatorul Uns/Ales de Dumnezeu (Tatăl) <ref>Iisus a fost menţionat în textul grec al evangheliilor ca '''Ιησούς Χριστός''', în transcriere latină '''Iesus Christus'''.
Prenumele vechi evreiesc e '''Iehoşua''', având ca diminutiv forma "ישוע", ''Ieşua'', însemnând "YHWH mântuieşte". Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους ''Iēsoûs'', în greacă, de către traducătorii [[Septuaginta|Septuagintei]], cu referire la alte persoane purtând [[Iisus|acelaşi prenume]]. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, ''Khristós'' este o traducere a evreiescului "משיח" ''maşiach''.
În scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr (62-113) (oficial roman şi nepotul lui Pliniu cel Bătrân în sec I d.Hr) către împăratul Traian numele lui Cristos apare de trei ori. În două dintre menţiuni sunt pomeniţi aceia care îl ,,blestemaseră pe Cristos” de frică, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, aplicată de Plinu acelora dintre creştini care au refuzat să se lepede public de credinţa lor. În cealaltă menţiune se vorbeşte de obiceiul creştinilor ,,de a se întâlni într-o zi fixă înainte de revărsatul zorilor şi de a cânta un imn sensibil dedicat lui Cristos ca Dumnezeu”(Scrisori, X, 97,98).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.mesacc.edu/~tomshoemaker/handouts/pliny.html</ref>
===Lucian===
Lucian (125-200), scriitor grec satiric din sec II d.Hr, are câteva referinţe batjocoritoare la adresa lui Hristos şi ale la adresa creştinilor.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>Merril C. Tenney-,,Studiu al Noului Testament’’, pag 180, tradus în româneşte în 1986 după ,,New Testament Survey", 1961</ref>
===Numenius===
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, Bucureşti, 1997,
Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 80-125, (foarte utilă în explicarea Crezului), Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4sau varianta online ,,Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă”, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Şi cu binecuvântarea şi purtarea de grijă Înalt Prea Sfinţitului IUSTINIANPatriarhul României la anul 1952 de Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, retipărită în anul 1992 la Bucureşti, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iaşi, . Ediţie electronică, Apologeticum, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal.Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creştină ortodoxă şi de istorianeamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată şi distribuită LIBER cu menţionarea sursei.Culegere şi editare : Anonim,Digitalizare pdf : Apologeticum. La prezenta ediţie electronică au fost confruntate textele publicate în ediţia primă din 1952 şi cea din 1996., ©http://teologie.md/index.files/doc/Catehism.pdf 
Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 198, 381-382 la articolul ,,praznic", Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
5.288 de modificări