Modificări

'''Iisus Hristos''' (gr. Ἰησοῦς - ''Iēsoûs''; aramaică ישוע - ''Ieşua'' sau ''Ieşu'') este Fiul lui Dumnezeu<ref>Mt7.21, 10.32, 12.50, 15.13, 16.17, etc</ref> şi Dumnezeu adevărat<ref>Ioan 10.30, 17.22</ref> (a doua Persoană din [[Sfânta Treime]], alături de [[Dumnezeu Tatăl]] şi de [[Duhul Sfânt]]), [[Cuvânt]]ul (Logosul)<ref>Ioan 1.1</ref>întrupat pentru [[mântuire]]a omului din [[Duhul Sfânt]] şi [[Fecioara Maria]]<ref>Mt1.18, Lc1.35</ref>, Doctorul tuturor [[boala|bolilor]] şi neputinţelor<ref>Mt11.5</ref>, Învăţătorul absolut<ref>Mt23.8, Lc10.25</ref>, Mare [[Preot]] în veac după rânduiala lui Melchisedec<ref>Evrei 6.20, Ps110.4, Evrei 5.6, 6.20, 7.3,17,21</ref> şi Judecător suprem<ref>Ioan 5.22</ref>, Unsul lui Dumnezeu<ref>FA4.26</ref> (Hristos<ref>Matei1.1,16-18, 2.4, 11.2, 16.16, 16.20, 22.42,23.8, etc</ref> sau Mesia), Mielul lui Dumnezeu ce ridică [[păcat]]ul lumii<ref>Ioan 1.29, 1.36, Fa 8.32, 1 Pet1.19</ref>, Fiul Omului<ref>Mt9.6, 10.23,11.19, 12.8, 13.41, etc</ref>, Lumina Lumii<ref>Ioan 8.12,</ref>, Calea, [[adevăr]]ul şi viaţa, <ref>Ioan 14.6</ref>, Păstorul<ref>Mt25.32,26.31, Mc14.27, Ioan 10.2</ref> cel bun<ref>Ioan 10.11,14</ref> ce îşi pune sufletul pentru oile sale<ref>Ioan 10.11</ref> Pârga celor adormiţi<ref>1Cor15.20</ref>, Viţa adevărată<ref>Ioan 15.1,5</ref>, Pâinea vieţii<ref>Ioan 6.35, 6.48</ref>, vie, care s-a pogorât din cer<ref>Ioan 6.51</ref>, Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul<ref>Apoc 22.13, 1.8,1.11</ref>. Iisus s-a născut în [[Betleem]]ul din Iudeea<ref>Miheia 5.2, Mt 2.1, Luca 2.4, Ioan 7.42</ref> într-o iesle<ref>Lc2.7,12,16</ref> fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (casa de poposire)<ref>Lc 2.7</ref>. Familia sa a fugit împreună cu Iisus în Egipt<ref>Osea 11.1, Mat2.15</ref> pentru a scăpa de furia [[uciderea|criminală]] a lui [[Irod cel Mare]]<ref>Mt2.13-18</ref>, care-şi vedea ameninţată domnia de naşterea împăratului iudeilor.<ref>Mt2.2</ref><ref>Iisus va lămuri această problemă arătând lui [[Pilat din Pont]] că împărăţia sa nu este din lumea aceasta, căci altfel slujitorii săi s-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilor. Acum împărăţia mea nu este aici, adaugă Iisus- Ioan 18.33-36</ref> Cei trei s-au întors după moartea lui Irod cel Mare, alegând să locuiască la [[Nazaret]] de frica lui [[Arhelau]], fiul fostului rege.<ref>Mt2.21-23</ref> Acolo Iisus a practicat dulgheria (tâmplăria)<ref>Mc6.3</ref>, meserie care a avut-o şi [[Dreptul Iosif|Iosif]].<ref>Mt13.55</ref> Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] şi fiind recunoscut de [[Dumnezeu]] drept Fiul al Său<ref>Mt3.13-17</ref> şi apoi a învins cele trei [[ispita|ispite]] ale [[diavol|Celui rău]]<ref>Mt4.1-10</ref>. A propovăduit [[evanghelie|evanghelia]] [[împărăţia cerurilor|împărăţiei cerurilor]] cu putere<ref>Mt7.29</ref> în [[Israel]], inclusiv în predica de pe Munte şi în numeroase pilde. Iisus a ales 12 [[apostol]]i şi, însoţit de ei, a tămăduit toţi [[boala|bolnavii]] (orbii, surzii, muţii, şchiopii, leproşii, slăbănogii, etc)<ref>Mt15.31, Lc7.22</ref>, a scos [[diavol|demonii]] din cei posedaţi<ref>Mc5.1-20, Lc8.26-39, Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18</ref>, a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] (potolirea mării şi a vânturilor<ref>Mt8.24-28</ref>, pescuirea minunată<ref>Lc 5.1-10</ref>, mersul pe apă<ref>Mat14.25-31</ref>, învierile din morţi<ref>Ioan, cap 11, Lc7.20-22,Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4, Mt27.52-53</ref> precum învierea lui [[Lazăr]]<ref>Ioan, cap 11</ref>, a fiului văduvei din Nain<ref>Lc7.11-22</ref>, a [[Înviere|Sa proprie]]<ref>Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6</ref> şi a unor [[sfinţi]] la învierea Sa<ref>Mt27.52-53</ref><ref>La învierea Sa au înviat şi unii sfinţi care apoi s-au arătat multora în cetate- Mt27.52-53, de aceea se cântă la Înviere:,,Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le"</ref>, înmulţirea peştilor şi pâinilor<ref>Mt14.19-21</ref>, prefacerea apei în vin<ref>Ioan 2.1-10, 4.46</ref>, ridicarea Sa la cer<ref>FA1.9-11</ref>, etc), i-a criticat pe unii [[farisei]]<ref>Mt, cap 23, Mt 15.1-20, Lc 11.44</ref>, [[saduchei]]<ref>Mt16.6</ref>, cărturari.<ref>Mt, cap 23, Mt9.1-13, Mt15.1-20, Mc12.38, Lc11.44</ref> A fost trădat de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi<ref>Mt10.4, 26.14, Mc 3.19, 14.10, Lc 6.16, 22.3</ref>, care l-a [[iubirea de arginţi|vândut pentru treizeci de arginţi]]<ref>Mt26.15, 27.3,9</ref> preoţilor cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]]<ref>Mt27.18, Mc15.10</ref>, pentru că-şi simţeau ameninţate privilegiile. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de [[Caiafa]] îl găseşte vinovat de blasfemie<ref>Mt26.63-66, Lc22.66-71, Ioan19.7</ref><ref>Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu şi va veni pe norii cerului la sfârşitul veacurilor-Mat26.63-66, Lc22.66-71, că se făcuse Fiul lui Dumnezeu-Ioan 19.7, 5.18 sau deopotrivă cu Dumnezeu Ioan 5.18, Ioan 10.30. El spunea doar adevărul căci era şi Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârşitul veacurilor şi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat</ref>infracţiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.<ref>Leviticus 24:15-16</ref>Este răstignit<ref>Mt27.35,38</ref>la cererea mulţimilor care fuseseră aţâţate de arhierei şi bătrâni să ceară eliberarea [[uciderea|ucigaşului]] Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemniţat de Sărbătoarea Paştilor-Mt27.15. Barabas era un ucigaş care omorâse un om într-o răscoală- Mc15.7</ref><ref>Mt27.20</ref> şi cu acordul lui [[Pilat din Pont]], procuratorul Iudeii<ref>Lc3.1</ref> care, ameninţat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus<ref>Ioan 19.12</ref>, a vrut să facă pe plac mulţimii<ref>Mc15.15</ref> A treia zi a [[Învierea|înviat]]<ref>Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6</ref>, s-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]]<ref>Ioan 20.11-18</ref> şi [[apostol]]ilor de mai multe ori.<ref>Mt28.16-20, Mc16.10-20, Lc24.36-47, Ioan 20.20-21.25</ref> Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botez]]e în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] şi să tămăduiască pe cei [[boala|bolnavi]].<ref>Mt28.18-20</ref> După 40 de zile S-a ridicat la cer<ref>FA1.9-11</ref> şi şade de-a dreapta Tatălui<ref>Ps109.1, Mc14.62</ref><ref>şade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22.69</ref>, de unde va veni a doua oară<ref>FA1.11</ref> pe norii cerului<ref>Mt26.64</ref> împreună cu [[înger]]ii Săi<ref>Mt13.41, 16.27, 24.31, Mc13.27</ref>, pentru a [[Judecată|judeca]] vii şi morţii la sfârşitul veacurilor.<ref>2Tim4.1</ref>.

Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt ]] şi fiind recunoscut de Dumnezeu drept Fiul al Său (Mt3.13-17) şi apoi a învins cele trei ispite ale [[diavol|Celui rău]]: ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeieşti, şi în final ispita bogăţiei şi a slavei (Mt4.1-10). Iisus a ales 12 [[apostoli ]] şi, însoţit de ei, a tămăduit toţi bolnavii (orbii, surzii, muţii, şchiopii, leproşii, slăbănogii, etc) (Mt15.31, Lc7.22) , a scos [[diavol|demonii ]] din cei posedaţi (Mc5.1-20, Lc8.26-39, Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18), a făcut [[minunea în Biblie|minuni ]] precum potolirea mării şi a vânturilor (Mt8.24-28), pescuirea minunată (Lc 5.1-10), mersul pe apă (Mat14.25-31), învierile din morţi (Ioan, cap 11, Lc7.20-22,Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4, Mt27.52-53) precum învierea lui Lazăr (Ioan, cap 11), a fiului văduvei din Nain (Lc7.11-22), a Sa proprie (Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6) şi a unor sfinţi la învierea Sa (Mt27.52-53) , înmulţirea peştilor şi pâinilor (Mt14.19-21), prefacerea apei în vin (Ioan 2.1-10, 4.46), trecerea prin ușile încuiate după înviere, ridicarea Sa la cer (FA1.9-11), etc. Și apostolilor le-au fost date în timpul vieții Mântuitorului unele puteri să tămăduiască, să scoată [[diavol|demonii]], dar nu depline. Iisus învață că Legea Vechiului Testament şi proorocii se pot rezuma la respectarea poruncii [[iubirea|iubirii ]] lui Dumnezeu (,,Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău”- Deut 6.5, 10.12, 30.6, Lc10.27) și a a poruncii [[iubirea|iubirii ]] aproapelui (,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”- Lev19.18, Mat19.19, Mc12.31, Lc10.27, Rom 13.9, Gal 5.14, Iac2.8), asemănătoare primeia.(Mt22.35-40). A iubi pe Dumnezeu înseamnă a respecta poruncile Sale (Ioan 14.15, 21). A iubi pe aproapele înseamnă a-l ajuta, a-l [[mila|milui]], așa cum o face samariteanul milostiv.(Lc10.29-37)

Iisus desăvârşeşte (întregeşte) Legea Vechiului Testament, precum El Însuși ne încredințează: ,,Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.”(Mat5.17-19. 5.21-48). Astfel Iisus întregește înțelegerea unor porunci și reguli din [[Vechiul Testament ]] referitoare la [[ucidere]], împăcarea cu pârâșul, jurământ, atitudinea față de cel rău, [[desfrânare|preacurvie]], [[iubirea ]] vrăjmașilor, etc.Mântuitorul instituie Legea nouă (Mat26.28, Mc14.24) care cuprinde toate învățăturile, dispozițiile și regulile Legii Vechi, completate, desăvârșite de Iisus (Mt5.21-48), dar fără sacrificiile rituale animale ale Vechiului Testament, care au fost înlocuite de Jertfa Sa de pe cruce.(Mat26.28, Mc14.24). Una dintre poruncile noi este aceea ca oamenii să se [[iubirea|iubească ]] unii pe alții așa cum i-a iubit Iisus pe oameni, acesta fiind semnul după care sunt recunoscuți de oameni ucenicii Mântuitorului, învață Iisus.(Ioan 13.34-35). ,,Și nu există iubire mai mare decât aceea ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”, așa cum a făcut-o Iisus, arată tot Mântuitorul (Ioan15.13-15)

Iisus învăţa pe popor ,,cu putere”, nu cum îi învățau cărturarii pe iudei –Mt7.29, folosind atât adresarea directă (ca de exemplu în Predica de pe munte), cât și parabolele. (Ioan 16.25-29) Până și slujitorii fariseilor [[farisei]]lor au spus că nu au auzit niciodată vreun om vorbind ca Iisus (Ioan 7.46)

[[Împărăția lui Dumnezeu ]] nu vine în chip văzut, ci este înlăuntrul omului (Lc17.20) Împărăția lui Dumnezeu se dobândește prin asalt, prin luptă spirituală. Oamenii trebuie să dea năvală pentru a pune mâna pe ea (Lc16.16)

Iisus i-a criticat pe unii [[farisei ]] (Mt, cap 23, Mt 15.1-20, Lc 11.44), [[saduchei ]] (Mt16.6), [[cărturari]].(Mt, cap 23, Mt9.1-13, Mt15.1-20, Mc12.38, Lc11.44). Pe alții însă i-a lăudat precum se întâmplă în cazul fariseului [[Natanael ]] despre care spune că este un israelit în care nu este vicleșug (Ioan 1.47) sau în cazul unui anumit [[cărturar ]] despre care spune că nu este departe de [[împărăția lui Dumnezeu ]] (Mc.12-28-34). Cel mai lăudat este [[Ioan Botezătorul ]] căruia îi spune că este ,,cel mai mare dintre cei născuți dintre femei”(Mat11.11)

Iisus a intrat în [[Ierusalim ]] călare pe un măgăruș. Cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele înaintea lui iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale. Iar mulțimile strigau ,,Osana fiul lui David; binecuvântat este cel ce vine întru Numele Domnului (Mat21.1-11)

A fost trădat noaptea (Ioan 13.30) de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi (Mt10.4, 26.14, Mc 3.19, 14.10, Lc 6.16, 22.3), care [[iubirea de arginți|l-a vândut pentru treizeci de arginţi ]] (Mt26.15, 27.3,9) preoţilor cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie ]] (Mt27.18, Mc15.10) , pentru că-şi simţeau ameninţate privilegiile. [[Apostolul Petru|Petru ]] se leapădă de Iisus de trei ori, așa după cum i se prezisese de Iisus. Dar și ceilalți ucenici se vor poticni întru el și-l vor părăsi potrivit prorociei ,,Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei (Matei, cap 26.31-35, 69-75).

Întâi Iisus este dus la Ana, socrul lui [[Caiafa]]. Apoi este trimis la Caiafa, unde apar la început tot felul de [[mărturia mincinoasă|martori mincinoși]]. În chip profund nedrept Sinedriul [[Sinedriu]]l condus de Caiafa îl găseşte vinovat de blasfemie pe baza unor declarații făcute acolo (Mt26.63-66, Lc22.66-71, Ioan19.7) Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu şi va veni pe norii cerului la sfârşitul veacurilor (Mat26.63-66, Lc22.66-71), că se făcuse Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19.7, 5.18) și ,,deopotrivă cu Dumnezeu Dumnezeu” (Ioan 5.18, Ioan 10.30). El spunea doar adevărul[[adevăr]]ul, căci era şi Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârşitul veacurilor şi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat. Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteţi dumnezei / Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată /Celui pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi Îi ziceţi: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu(Ioan 10.34-36)Infracţiunea de blasfemie era pedepsită cu moartea în legea ebraică.(Leviticus 24:15-16) Fariseii îl acuză pe Iisus în fața lui [[Pilat din Pont|Pilat ]] de ațâțarea neamului la răscoală (Lc23.2,5) , oprirea plății birului Cezarului(Lc23.2), de declarația că el este Hristosul, împăratul (Lc23.2). Este găsit nevinovat atât de [[Pilat ]] cât și de [[Irod Antipas]] (Lc23.14)

Este răstignit (Mt27.35,38) la cererea mulţimilor care fuseseră aţâţate de arhierei şi bătrâni să ceară eliberarea ucigaşului Baraba şi cu acordul lui [[Pilat din Pont]]. Procuratorul Iudeii (Lc3.1) este ameninţat, șantajat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus (Ioan 19.12), adăugând că oricine se va face pe sine împărat este împotriva Cezarului. (Ioan 19.12) Pilat a vrut să facă pe plac mulţimii de acolo (Mc15.15) și a cedat amenințării deși îl declarase nevinovat de acuzațiile ce i se aduceau.

Unul dintre tâlhari se [[pocăința|pocăiește ]] pe cruce, recunoscându-și păcatele[[păcat]]ele, ia apărarea lui Iisus împotriva celuilalt tâlhar și-L roagă să-și amintească de el când va veni întru [[împărăția lui Dumnezeu|împărăția]] sa. Iisus îi spune ,,Astăzi vei fi cu mine în rai”(Lc23.39-43) A încredințat-o pe mama sa lui [[Apostolul Ioan|Ioan ]] și pe Ioan Mariei ca mamă (Ioan 19.26-27).

Trupul Mântuitorului a fost cerut de [[Iosif din Arimateea ]] de la Pilat, care l-a uns cu diverse miresme împreună cu [[dreptul Nicodim|Nicodim]], după obiceiul evreilor. Iar trupul a fost pus într-un mormânt nou, săpat în stâncă, care era aproape, iar ușa a fost blocată cu o piatră mare. De față erau [[Maria Magdalena ]] și Maria, mama lui Iosif (Mat27.57-61, Mc15.47). Arhiereii și fariseii [[farisei]]i au cerut strajă lui [[Pilat din Pont|Pilat ]] și piatra a fost pecetluită și a fost întărită cu strajă paza mormântului(Matei 27.66)

A treia zi a înviat (Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6), în prima zi a săptămânii (duminica). S-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena ]] și celorlalte femei (Mat 28.9, Ioan 20.11-18) şi apostolilor [[apostol]]ilor de mai multe ori.(Mt28.16-20, Mc16.10-20, Lc24.36-47, Ioan 20.20-21.25): lui [[Apostolul Cleopa |Cleopa]] și altui ucenic pe drumul spre Emaus (Lc24.13-35), apoi trece prin ușile încuiate și li se arată celor 11 apostoli (fără Toma) (Ioan 20.18-24), apoi tuturor celor 12 apostoli după 8 zile, când mănâncă pește și miere cu ei (Ioan 18.25-29); unora dintre ucenici la marea Tiberiadei când mănâncă cu ei pește și pâine (Ioan 21.14), prilej cu care [[Apostolul Petru|Petru ]] este reabilitat (Ioan 21.15-24) Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botezul|boteze ]] în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia ]] şi să tămăduiască pe cei bolnavi.(Mt28.18-20), să izgonească [[diavol|demoni ]] (Mc16.17). Ei vor vorbi în limbi noi (Mc16.17) și vor avea puterea să [[iertarea|ierte ]] sau să să țină păcate (Ioan 20.23) După 40 de zile Iisus S-a ridicat la cer (FA1.9-11) şi şade de-a dreapta Tatălui(Ps109.1, Mc14.62) .

,,Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului”.(Ioan 5.22) Iisus va veni (FA1.11) a doua oară pe norii cerului (Matei 26.64) împreună cu îngerii [[înger]]ii Săi (Mt13.41, 16.27, 24.31, Mc13.27), pentru a [[Judecată|judeca ]] vii şi morţii la sfârşitul veacurilor.(2Tim 4.1). Toți oamenii se vor înfățișa la scaunul de judecată al lui Hristos (Romani 14.10) pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.(2Cor 5.10) Judecata Sa este dreaptă (Ioan 5.30) adevărată (Ioan 8.16) și veșnică (Evrei 6.2).