Modificări

Evanghelistul [[apostolul MateiApostolul Luca|MateiLuca]] relatează cum începe relatarea cu naşterea lui [[Ioan Botezătorul]]. Un [[Fecioara Mariaînger]], logodită fiind cu îi apare preotului drept [[Dreptul IosifZaharia|IosifZaharia]] şi îi spune că [[Elisabeta]], înainte de a locui împreunăsoţia sa, va avea în sfârşit un copil, a rămas însărcinată miraculos căruia trebuie să-i pună numele de la [[Duhul SfântIoan Botezătorul|Ioan]]. La început Iosif, şi că astfel [[dreptatearugăciune|dreptrugăciunile]] fiindsale au fost ascultate. Şi fiindcă Zaharia se îndoieşte spunând că ei sunt prea bătrâni şi că Elisabeta e stearpă, a vrut sîngerul îl pedepseşte lăsându-o lase pe ascuns, nevrând s-o dea în vileagl mut. <ref>Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-În a luat o nevastă se împreunează cu ea și o urăște și şasea lună de sarcină, [[Gavriil (Arhanghelul)|îngerul Gavriil]] îi apare Fecioarei Maria căreia îi scoate nume rău reclamând faptul spune că nu e fecioară și faptul se dovedește adevăratva naşte un fiu, fata urma să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate pentru căruia îi va pune numele Iisus şi că a săvârșit acesta va fi Fiul lui Dumnezeu şi o mișelie în Israelanunţă şi de naşterea lui [[Ioan Botezătorul]] de către ruda ei, curvind în casa tatălui eiElisabeta. În acest fel era curățit răul Maria pleacă din mijlocul poporului.Deut 22.13-21. Iosif, fiind drept, s-a gândit nu numai să nu o reclame, dar nici măcar să nu o dea în vileag în fața altora , fiind hotărât să rupă logodna pe ascuns)</ref> Un cetatea [[îngerNazaret]] din Galileea spre rubedenia ei şi, ajunsă acolo, i-a apărut se închină iar atunci pruncul săltă de bucurie în pântecele Elisabetei care se umple de [[visDuhul Sfânt|Duh Sfânt]] și i-şi începe să proorocească. La tăierea împrejur(în ziua a opta), Elisabeta a spus insistat să nu-i fie [[teama|teamă]] spună numele de Ioan deşi toţi vroiau să-o ia pe Maria de soție, căci ea a rămas grea de la Duhul Sfânt și i-pună numele Zaharia după tatăl său. Dreptul Zaharia a transmis scris pe tăbliţa că vrea să-i pună pruncului şi el numele [[Iisus]], care înseamnă ,,Domnul este ,,cel ce dă mântuirea” iar Iosif a făcut întocmai. Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, întrebând unde este ,,regele iudeilor” pentru că Ioan şi atunci i-au văzut steaua și vor să I se închine. Regele [[Irod cel Mare]] s-a tulburat și i-dezlegat limba şi a rugat pe magi început să-l anunțe și proorocească. La recensământul populaţiei, pe el când vor găsi pruncul Quirinus guverna în Siria, şi împăratul roman era Cezar August, Maria şi Iosif au plecat spre [[Betleem]]ul Iudeii pentru ca să I se poată închina și el.<ref>Irod cel Mare vorbea cu era din casa şi seminţia lui [[minciuna|viclenieDavid]] pentru că, de fapt, vroia . Şi venindu-i sorocul să-l omoarenască, căci el credea că Acesta îi va submina puterea. Pe de altă parte Iisus va spune că împărăția sa nu este din lumea ea a făcut aceasta- Ioan 18.36</ref>Urmărind steaua pe cer, magii au găsit până la urmă locul unde se găseau pruncul și [[Fecioara Maria]] și s-au închinat Lui aducându-I aur, tămâie și smirnă. Magii au primit înștiințare în [[vis]] să iesle pentru că nu se mai întoarcă era loc la Irod cel Mare și au plecat spre țara lor pe altă calehan. Îngerul Domnului i s-Un înger a arătat apărut în vis lui Iosif și imiez de noapte unor păstori care-şi păzeau turmele şi le-a spus să fugă în Egipt pentru binevestit, anunţându-i că regele căuta pruncul [[uciderea|săS-L omoare]]. Irod cel Mare a dat poruncă născut Mântuitorul iar ei au venit să fie [[uciderea|uciși]] toți pruncii de până în doi ani însă Iosif și familia sa erau deja în Egipt. La moartea lui Irod cel Mare un înger i-a anunțat că se pot întoarce în Israel și Iosif vine în Israel dar se teme să meargă în Iudeea căci acolo domnea [[Arhelau]], fiul lui Irod cel MareL vadă şi au răspândit vestea printre oameni. Sfătuit din nou în vis- se așeză în părțile Galileii și anume în [[Nazaret]], pentru a împlini proorocia că Iisus va fi chemat nazirinean( Matei1Lc1.181-2.2320)

==Copilăria și adolescența== Iisus a fost găsit de părinții părinţii săi învățând învăţând în [[Templul din Ierusalim|Templu]], aceștia aceştia crezându-l pierdut. Găsirea în Templu (Luca 2.41-52) este singurul eveniment dintre copilăria lui Iisus și şi [[Epifania|botezul]] său menționat menţionat în vreuna din cele patru [[evanghelie|evanghelii]] (Luca 3.23).După petrecerea praznicului [[Sfintele PaștiPaşti|PaștelorPaştelor]] la Ierusalim împreună cu familia, Iisus, în vârstă de 12 ani, a rămas la Ierusalim, fără ca părinții părinţii lui să-și şi dea seama de aceasta decât după ce merseseră cale de o zi. Ei s-au întors și şi au început să-l caute pe la rude și cunoscuțişi cunoscuţi. În cele din urmă au ajuns la Templu, unde l-au găsit șezând şezând în mijlocul învățătorilorînvăţătorilor, ascultându-i și şi punându-le întrebări, iar toți toţi care-l auzeau rămâneau uimiți uimiţi de priceperea și şi răspunsurile lui. Când [[Fecioara Maria|Maria]] îl mustră pe Iisus, spunându-I că L-au căutat [[griji|îngrijorațiîngrijoraţi]], El le răspunde că nu trebuiau să-L caute nicăieri, ci să știe ştie că se află în casa Tatălui Lui, răspuns pe care ei nu l-au înțelesînţeles. Apoi a mers cu ei în Nazaret și şi le-a fost supus. Iisus creștea creştea în [[înțelepciuneaînţelepciunea|înțelepciuneînţelepciune]] și şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și şi a oamenilor (Luca2.41-52). Iisus a fost dulgher (teslar)(Mc6.3), ca și şi Iosif <ref>Iosif, soțul soţul Fecioarei Maria era privit de lume ca fiind tatăl lui Iisus (Mat13.55)</ref>

După ce Iisus este recunoscut de [[Dumnezeu Tatăl|Dumnezeu]] drept Fiul Său preaiubit, El a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de [[diavol]] (Mt4.1, Mc1.12, Lc4.1). Iisus a [[post|postit]] acolo patruzeci de zile și şi patruzeci de nopți nopţi iar la urmă a flămânzit (Mt4.2, Mc1.13, Lc4.2). [[Apostolul Marcu|Marcu]] arată că a stat acolo împreună cu fiarele sălbatice și şi era slujit de [[înger]]i.(Mc1.13) Satana îl ispitește ispiteşte de trei ori. Prima oară îi spune: ,,Dacă ești eşti Fiul lui Dumnezeu poruncește porunceşte ca aceste pietre să se facă pâini” la care Iisus îi răspunde că este scris ,, Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt4.4, Deut.8.3, Lc4.4), citând un fragment din [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]]. (Deut.8.3). A doua oară îl duce în sfânta cetate, pe strașina straşina Templului și şi îi spune: Dacă Tu ești eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine și şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești izbeşti de piatră piciorul Tău”(un citat din psalmi-Ps90.11-12 sau în traducerile protestante Ps91.11-12) la care Iisus îi răspunde că ,,de asemenea este scris ,,Să nu ispitești ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”(Mt4.7, Lc4.9-12), invocând tot un fragment din Deuteronom (Deut6.16). A treia oară, diavolul îl duce pe un munte foarte înalt și şi îi arată toate împărățiile împărăţiile lumii și şi strălucirea lor și şi îi zice:Acestea toate Ți Ţi le voi da ȚieŢie, dacă vei cădea înaintea mea și şi Te vei închina mie.”(Mt4.8-9) la care Iisus îi răspunde: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini și şi Lui singur să-I slujești”slujeşti”(Mt4.10), citând din nou un fragment din Deuteronom (Deut6.13,10.20). Luca adaugă ,,căci mie îmi este dată (lumea cu slava ei) și şi eu o dau cui vreau”(Lc4.6). Așadar Aşadar e vorba întâi de ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeiești și dumnezeieşti şi în final ispita [[iubirea de argințiarginţi|bogățieibogăţiei]] și şi a slavei lumeștilumeşti. După biruirea celor trei ispite, au apărut din nou îngerii, care îi slujeau (Mt4.11)

Iisus tămăduieștetămăduieşte:- doi orbi care se țineau ţineau după el și şi strigau:MiluieșteMiluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David! și şi care, întrebațiîntrebaţi, spun că ei cred că pot fi vindecați vindecaţi (Mt9.27-31)

- niște nişte orbi și șchiopi şi şchiopi ce au venit la el la Templu (Mt21.14)

- un orb la Betsaida punându-i salivă pe ochi și şi punându-și şi de două ori mâinile peste el. După prima punere a mâinilor vedea oamenii ca niște nişte copaci iar după a doua punere a mâinilor vedea deslușit desluşit toate lucrurile (Mc8.22-26)- un alt orb pe nume Bartimeu, care ședea şedea lângă drum cerșind și cerşind şi care striga după el:,,Fiul lui [[David]], fie-Ți Ţi milă de mine!”. Iisus îl vindecă iar apoi acesta mergea după Iisus, slăvind pe Dumnezeu. Și Şi tot poporul care văzuse dădea slavă lui Dumnezeu.Mt18.35-43, Lc18.35-43

-orbul din naștere naştere care obișnuia obişnuia să cerșească și cerşească şi care era orb pentru ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu (adică vindecarea de către Iisus, care este Dumnezeu Fiul). Acestuia Iisus îi unge cu tină ochii, îi spune să se ducă să se spele la scăldătoarea Siloamului și şi se vindecă. [[Farisei]]i conduc o adevărată anchetă căci tămăduirea unui orb din naștere naştere era un lucru care nu se auzise niciodată că s-ar fi întâmplat. Cel tămăduit este chestionat și părinții şi părinţii săi confirmă că fiul lor era orb din nașterenaştere. Unii farisei spuneau că Iisus nu era de la Dumnezeu pentru că nu ținea ţinea Sabatul (căci tămăduirea fusese făcută în zi de Sabat), alții alţii spuneau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea [[minunea în Biblie|minuni]]? Orbul devine ucenic al lui Iisus (Ioan, cap 9).

-Un îndrăcit orb și şi mut. (pentru acuzele fariseilor și şi răspunsul lui Iisus vezi întreg fragmentul (Mt12.22-37)

Iisus tămăduiește tămăduieşte un surd care era și şi gângav (vorbea anevoios) în ținutul ţinutul Decapole. Iisus șişi-a pus degetele în urechile lui, a pus scuipat de-al Lui pe limba surdului, a privit la cer și şi a zis:,,Deschide-te!”. Și Şi urechile lui s-au deschis și şi limba i s-a dezlegat(Mc7.31-37) ===MuțiiMuţii===

Iisus tămăduieștetămăduieşte:

-un mut îndrăcit. Noroadele spuneau că nu s-a mai văzut așa aşa ceva în Israel. Fariseii îl acuzau că scoate [[diavol|demonii]] cu domnul demonilor. (Mt9.32-34) (Vezi răspunsul lui Iisus într-un caz similar Mt12.22-37)

-un copil stăpânit din copilărie de un duh mut și şi surd, care vroia să-l [[uciderea|omoare]] pe copil, aruncându-l când în apă, când în foc. Tatăl copilului îi spune lui Iisus că [[apostol]]ii săi nu au putut să-l vindece apoi îi spune lui Iisus că dacă poate să-l vindece să o facă. Iisus îi spune că toate lucrurile sunt cu putință putinţă celui ce [[credințacredinţa|crede]]. Tatăl cu ochii în lacrimi spune: ,,Cred, Doamne, ajută necredinței necredinţei mele!”. Iisus a mustrat duhul spunându-i să iasă din copil și şi să nu se mai întoarcă, acesta a ieșitieşit, scuturând copilul cu putere și şi lăsându-l ca mort. Dar Iisus l-a apucat de mână și şi copilul s-a sculat în picioare. Întrebat de apostoli de ce ei nu au putut să-l vindece, Iisus le spune că din pricina puținei puţinei lor credințecredinţe, adăugând că acel fel de draci ies numai cu [[rugăciune]] și şi [[post]]. (Mc9.17-22). Apostolii nu țineau ţineau încă post câtă vreme mirele era cu ei, după cum spune Iisus (Mc2.19)

===ȘchiopiiŞchiopii===Iisus a vindecat niște șchiopi nişte şchiopi ce au venit la el la [[Templul din Ierusalim|Templu]], împreună cu niște nişte orbi (Mt21.14).

=== LeproșiiLeproşii===

-un lepros care i-a spus: Doamne, dacă voieștivoieşti, poți poţi să mă curățești”curăţeşti”. Iisus șişi-a întins mâna, S-a atins de el și şi a zis:,,Voiesc, curățeștecurăţeşte-te!” și şi acesta s-a curățitcurăţit. Apoi i-a spus să nu spună nimănui, să se arate [[preot]]ului și şi să aducă darul rânduit de [[Moise]] spre mărturie lor (conform prescripțiilor prescripţiilor din Levitic 14.2-7) (Mt8.2, Lc5.12).

- a vindecat 10 leproși leproşi care stăteau departe și şi strigau la Iisus ,,Iisuse, ÎnvățătoruleÎnvăţătorule, ai milă de noi!``. Iisus le spune să se ducă să se arate preoților preoţilor (legea ebraică cerea ca cel care se vindecă să se arate apoi preoțilorpreoţilor) și şi pe drum au fost curățițicurăţiţi. Doar unul, samaritean s-a întors să-I mulțumeascămulţumească(Lc17-19)

- un slăbănog care era robul unui sutaș sutaş care avea o [[credințacredinţa|credințăcredinţă]] nemaiîntânită de Iisus în Israel, după cum spune însuși însuşi Mântuitorul. Vindecarea se produce de la distanță distanţă printr-un simplu cuvânt așa aşa cum cere sutașulsutaşul, care se considera nevrednic pentru a-l primi pe Iisus în casă (Mt 8.5-10, Lc7.1-10)

-un slăbănog care a fost adus pe un pat în fața faţa lui prin acoperișul acoperişul casei (Lc5.17-26). Fariseii și şi unii cărturari (Mt9.3) au început să cârtească zicând că Iisus [[hula|huleștehuleşte]] (ei credeau că Iisus era doar om și şi un om nu putea să ierte păcate, ci numai Dumnezeu, dar Iisus era și şi om dar și şi Dumnezeu în același acelaşi timp) Iisus le spune că a zis: ,,iertate să-ți ţi fie păcatele” pentru ca ei să știe ştie că Fiul Omului (adică El) are putere pe pământ să ierte păcatele. MulțimileMulţimile, văzând acesta, s-au înspăimântat și şi au slăvit pe Dumnezeu, cel care dă oamenilor o astfel de putere (Mt.9.1-8). Slăbănogul s-a dus la casa sa slăvind pe Dumnezeu. (Lc5.25)

===Alți Alţi bolnavi===

-soacra lui [[apostolul Petru|Petru]] care era cuprinsă de friguri. Iisus s-a atins de mâna ei și şi frigurile au lăsat-o și şi ea îi slujea (Mt8.14-15, Lc4.38). [[Apostolul Luca|Luca]] spune că Iisus a certat frigurile.(Lc4.39)

- un om cu mâna uscată. Fariseii l-au întrebat dacă este îngăduit a vindeca sâmbăta. Iisus le spune că sâmbăta omul își îşi scoate oaia dintr-o groapă dacă ea cade, iar omul prețuiește preţuieşte mult mai mult decât o oaie. Așadar Aşadar se cade a face bine și şi sâmbăta, încheie Iisus. Este motivul pentru care fariseii au început să se sfătuiască cum să-l piardă (adică să-l omoare-n.r) (Mt12.9-14). (Lc6.6-11) Luca spune că Mântuitorul a mai zis: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?(Lc6.9)

- a vindecat o femeie care avea de 12 ani o scurgere de sânge și şi care își îşi cheltuise toți toţi banii la doctori, rezultatul fiind că-i mergea și şi mai rău. Ea se atinge de haina lui Iisus, o putere iese din Acesta și şi femeia se vindecă. Iisus simte că o putere ieșise ieşise din el și şi ea mărturisește mărturiseşte ce a făcut iar Iisus îi spune să meargă în pace(Mc5.25-34, Lc8.40-48)

-a vindecat o femeie care, fiind stăpânită de un duh de neputință neputinţă de 18 ani, era gârbovă. Ea s-a îndreptat și şi slăvea pe Dumnezeu. Mai-marele sinagogii spune că este interzis a vindeca în ziua sâmbetei. Iisus îi spune că așa aşa cum omul își îşi dezleagă boul sau asinul de la iesle șişi-l duce să se adape, așa și aşa şi El a dezlegat-o pe această fiică a lui [[Avraam]], pe care o ținea ţinea legată [[diavol|Satana]]. Iar cei care erau împotriva lui (mai-marele sinagogii și ceilalți fățarnici şi ceilalţi făţarnici care gândeau ca el) s-au rușinat ruşinat iar mulțimea mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârșite săvârşite de El (Lc13.10-17)

- l-a vindecat pe un bolnav care suferea de 38 de ani și şi care, neavând om, nu apuca să intre în scăldătoare numită Vitezda (Casa milostivirii), lângă Poarta Oilor, în Ierusalim. Aici, din când în când, un [[înger]] tulbura apa și şi primul care intra în apă se vindeca de orice boală ar fi avut. Iisus îl vindecă spunându-i apoi să nu mai greșească greşească ca să nu-i fie și şi mai rău. Iar unii iudei îi spuneau chiar acestuia că nu este îngăduit să-ți ţi iei patul sâmbăta. Iar cel vindecat nu știa ştia cine exact îl vindecase căci Iisus plecase din mulțimea mulţimea aceea. Ioan 5.1-15)

Iisus a făcut numeroase operații operaţii de [[exorcism|exorcizare]]. A scos o legiune de [[diavol|duhuri necurate]] dintr-un om care ieșea ieşea din morminte și şi care rupea toate lanțurile și lanţurile şi nu putea fi domolit și şi stătea, zi și şi noapte, în morminte și şi pe munți și țipa și munţi şi ţipa şi se tăia cu pietre și şi le-a trimis pe duhuri într-o turmă de porci de aproape 2000 de capete care s-a aruncat în mare (Mc5.1-20, Lc8.26-39). Iisus a vindecat și mulți alți îndrăciți şi mulţi alţi îndrăciţi (Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18).

===Învierile din morțimorţi===

Mântuitorul a înviat pe singurul fiu al văduvei din Nain care era dus la groapă căci i s-a făcut [[mila|milă]] de ea când a văzut-o că plânge (Lc7.11-17). Auzind de la ucenicii săi de această înviere, [[Ioan Botezătorul]] i-a trimis pe doi dintre ei la Iisus să -L întrebe: ,,Tu ești eşti Cel ce va să vină sau să așteptăm aşteptăm pe altul?/Și Şi în acel ceas El a vindecat pe mulți mulţi de boli și şi de răni și şi de duhuri rele și şi multor orbi le-a dăruit vederea./ Și Şi răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce ați aţi văzut și şi cele ce ați aţi auzit: Orbii văd, șchiopii şchiopii umblă, leproșii leproşii se curățesccurăţesc, surzii aud, morții morţii înviază și şi săracilor li se binevesteștebinevesteşte.(Lc7.20-22)

Iisus a [[Înviere|înviat]] din morți morţi (Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4) iar în momentul acela ,,Mormintele s-au deschis și şi multe trupuri ale sfinților adormiți sfinţilor adormiţi s-au sculat./Și ieșind Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și şi s-au arătat multora. (Mt27.52-53)===Înmulțirea peștilor și Înmulţirea peştilor şi pâinilor===Și Şi poruncind să se așeze mulțimile aşeze mulţimile pe iarbă și şi luând cele cinci pâini și şi cei doi pești și peşti şi privind la cer, (Iisus-n.r) a binecuvântat șişi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilormulţimilor. Și Şi au mâncat toți și toţi şi s-au săturat și şi au strâns rămășițele rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coșuri coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbațibărbaţi, afară de femei și şi de copii. (Mt14.19-21)

Iisus a mers pe apă și şi l-a făcut și şi pe [[apostolul Petru|Petru]] să meargă un timp, până când acesta, fiindu-I [[teama|teamă]] de tăria vântului s-a îndoit, a început să se afunde și şi a strigat după ajutor la Iisus. Iar Iisus l-a prins de mână și şi i-a spus:Puțin Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Mat14.25-31)===Potolirea vânturilor și şi a mării===Iisus a certat vânturile și şi marea, care s-au potolit:

24 ȘiŞi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.

25.Și Şi venind ucenicii la El, L-au deșteptat deşteptat zicând: Doamne, mântuieștemântuieşte-ne, că pierim.

26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilorpuţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile și şi marea și şi s-a făcut liniște linişte deplină.

27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că și şi vânturile și şi marea ascultă de El? (Mt8.26)

==Împlinirea profețiilor profeţiilor Vechiului Testament==

Iisus împlinește împlineşte toate profețiile profeţiile [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. Dintre acestea menționăm menţionăm doar câteva:

1.Nașterea Naşterea din seminția seminţia lui Iuda (Fac 49:10)

2.Nașterea Naşterea din Fecioară a Mântuitorului: Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și şi va naște naşte fiu și şi vor chema numele lui Emanuel.(Isaia 7.14- Lc 1.31)

5.Nașterea Naşterea în Betleem a Povățuitorului Povăţuitorului păstor: Și Şi tu, Betleeme Efrata, deși ești deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieși ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârșia obârşia Lui este dintru început, din zilele veșnicieiveşniciei. (Mic. 5.2 , Ioan 7.42, Fac.49.10)

6.Șederea Şederea în Egipt a lui Iosif, a Fecioarei și şi a Pruncului: ,,Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, și şi din Egipt am chemat pe fiul Meu. ”(Osea 11.1- Mt 2.15) până la moartea lui Irod cel Mare

7.Uciderea de către Irod a pruncilor de până în doi ani aflați aflaţi în Betleem : Așa Aşa zice Domnul: "Glas se aude în Rama, bocet și şi plângere amară. Rahila își îşi plânge copiii și şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt". (Ieremia31.15- Mt2.17-18)

8. Vindecările orbilor, surzilor, șchiopilorşchiopilor, gângavilor:Atunci se vor deschide ochii celor orbi și şi urechile celor surzi vor auzi.Atunci va sări șchiopul şchiopul ca cerbul și şi limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu și şi pâraie în pământ însetat.(Isaia 35.5-6- Mt11.5)

9. Luarea asupra sa a neputințelor și neputinţelor şi bolilor:Dar El a luat asupră-Și Şi durerile noastre și şi cu suferințele suferinţele noastre S-a împovărat. Și Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut și şi chinuit de Dumnezeu (Isaia 53.4) citat liber: Acesta neputințele neputinţele noastre a luat și şi bolile noastre le-a purtat". (Mt8.17)

10. Împărțirea Împărţirea hainelor și şi tragerea la sorți sorţi pentru cămașăcămaşă:ÎmpărțitÎmpărţit-au hainele mele loruși și loruşi şi pentru cămașa cămaşa mea au aruncat sorțisorţi. (Ps21.20- Mt27.35 iar în traducerile protestante Ps22.18)

Și Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,<br>Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toți toţi vecii.<br>

Născut, nu făcut, Cel de o ființă fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.<br>Care pentru noi oamenii și şi pentru a noastră mântuire<br>

Și Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt și şi din Maria Fecioara<br>Și Şi S-a făcut om.<br>Și Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,<br>Și Şi a pătimit și şi S-a îngropat.<br>Și Şi a înviat a treia zi după Scripturi.<br>Și Şi S-a suit la ceruri și șade şi şade de-a dreapta Tatălui.<br>Și iarași Şi iaraşi va să vină cu slavă, să judece viii și morțiişi morţii,<br>A cărui Împărăție Împărăţie nu va avea sfârșitsfârşit.<ref>Explicat pe larg în ,,Învățătură Învăţătură de credință credinţă ortodoxă", pag 80-125, vezi bibliografia</ref>

Reprezentările iconografice ale lui Iisus Hristos pot fi găsite în cele trei părți părţi ale bisericii:în [[altar]], unde e pictat ca Marele Preot (sau Arhiereu), în scena dumnezeieștii dumnezeieştii [[Liturghie|Liturghii]], unde [[euharistie|împărtășeșteîmpărtăşeşte]] pe [[apostol]]i; în [[naos]], pe bolta cupolei centrale ca Pantocrator- AtotțiitorulAtotţiitorul, Împăratul și şi Stăpânul lumii, în această ipostază apărând și şi pe [[icoană|icoana]] împărătească din dreapta [[Ușile ÎmpărăteștiUşile Împărăteşti|ușilor împărăteștiuşilor împărăteşti]], unde Îl vedem și şi în ipostaza sa de Mântuitor, Dumnezeu al iubirii și şi Dumnezeu întrupat. Ca Om pătimitor apare pe Crucea Răstignirii din vârful [[catapeteasmă|catapetesmei]] iar ca Biruitor al morții morţii apare în icoana [[Înviere|Învierii]]. În [[pronaos]] și şi exonartex apare Iisus-Emanuel, înconjurat de [[înger]]i și profeți şi profeţi (mai adesea în chip de copil, stând pe tron). În calitatea de Mare Judecător apare în scena [[Judecată|JudecățiiJudecăţii]] din urmă.<ref>Ene Braniște și Branişte şi Ecaterina BranișteBranişte-Dicționar Dicţionar enciclopedic de cunoștințe cunoştinţe religioase, pag 198, Editura Diecezană CaransebeșCaransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>

12. Și Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine șişi, întorcându-mă, am văzut șapte sfeșnice şapte sfeşnice de aur.

13.Și Şi în mijlocul sfeșnicelor sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veșmânt veşmânt lung până la picioare și şi încins pe sub sân cu un brâu de aur.

14.Capul Lui și şi părul Lui erau albe ca lâna albă și şi ca zăpada, și şi ochii Lui, ca para focului.

16.În mâna Lui cea dreaptă avea șapte şapte stele; și şi din gura Lui ieșea ieşea o sabie ascuțită ascuţită cu două tăișurităişuri, iar fața faţa Lui era ca soarele, când strălucește străluceşte în puterea lui.

17. Și Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Și Şi El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și şi Cel de pe urmă,

18. Și Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, șişi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, și şi am cheile morții și morţii şi ale iadului.(Apoc1.13-16)

-[[Crăciun|Nașterea Naşterea Domnului]] (Crăciunul): 25 decembrie- Nașterea Naşterea lui Iisus din Fecioara Maria și şi Duhul Sfânt într-o iesle, la Betleem

-Tăierea împrejur a Domnului-1 ianuarie, la 8 zile după Nașterea Naşterea Domnului, când S-a supus ritualului de circumcizie prevăzut în Legea Vechiului Testament.

-Întâmpinarea Domnului: 2 februarie când a fost adus la Templu la 40 de zile de la Nașterea Naşterea Sa, de către Maica Domnului, atunci bătrânul preot Simeon, L-a primit în brațebraţe, mărturisind că acesta este Fiul lui Dumnezeu.

-[[Intrarea Domnului în Ierusalim]] (Duminica Floriilor) cu o săptămână înainte de Paști și Paşti şi de săptămâna patimilor, răstignirii, morții și morţii şi învierii, dată variabilă.

-[[Înviere]]a Domnului (Sfintele PaștiPaşti): Învierea din morți morţi a Domnului Iisus Hristos, dată variabilă

-[[Înălțarea Înălţarea Domnului|Înălțarea Înălţarea la cer a Domnului]] (Ispas): la 40 de zile după PaștiPaşti, dată variabilă

-[[Schimbarea la FațăFaţă]] a Domnului (Preobrajenia): 6 august

-[[Înălțarea Înălţarea Sfintei Cruci]] (Ziua Crucii) (14 septembrie)<ref>Ene Braniște și Branişte şi Ecaterina BranișteBranişte-Dicționar Dicţionar enciclopedic de cunoștințe cunoştinţe religioase, Praznice împărăteștiîmpărăteşti, pag 381-382, Editura Diecezană CaransebeșCaransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>

Iisus înseamnă în greacă ,,Mântuitor"(Matei 1.21) iar Hristos înseamnă ,,Unsul". <ref>Iisus a fost menționat menţionat în textul grec al evangheliilor ca '''Ιησούς Χριστός''', în transcriere latină '''Iesus Christus'''.

Prenumele vechi evreiesc e '''IehoșuaIehoşua''', având ca diminutiv forma "ישוע", ''IeșuaIeşua'', însemnând "YHWH mântuieștemântuieşte". Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους ''Iēsoûs'', în greacă, de către traducătorii [[Septuaginta|Septuagintei]], cu referire la alte persoane purtând [[Iisus|același acelaşi prenume]]. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, ''Khristós'' este o traducere a evreiescului "משיח" ''mașiachmaşiach''.

Prenumele în limba româna provine din limba slavonă ''Їисоуса'', care a fost preluat din limba greacă, unde la inițială iniţială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost ''Jssus'' (Catehismul lui [[George Buitul]], tipărit în anul 1701 la Cluj).

Grafia '''Iisus''' este corectă deoarece reproduce și şi '''η''' din ''Ιησούς'', care în latină a fost redat '''e'''. Tendința Tendinţa de a se citi ca '''i''' în greacă a început din Evul Mediu și şi de aceea grafia ''Iisus'' în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe și şi în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este corectă, ea imitând citirea greacă modernă. De altfel, însăși însăşi lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant inițial iniţial [j], cum sugerează dublarea lui "i", precum și şi grafia cu doi de "i": '''Iisus''', care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât și şi etimologice. La temeiurile etimologice se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus", atât în ebraică (IehoșuaIehoşua, IeșuaIeşua), cât și şi în limbile europene începând cu latina (Jesus, în care "j" nu este cel din franceză, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunțat pronunţat cu două sunete înainte de primul "s", anume [i-e/i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul inițial iniţial poate fi [ž] (fr. Jésus) sau [ğ] (eng. Jesus). Aceste paralele etimologice motivează pe deplin utilizarea a două litere înainte de "s" și şi în limba română. (Cf. Alexandru Ciorănescu, ''Dicționarul Dicţionarul etimologic român'', Universidad de la Laguna, Tenerife 1958-1966; ''Dicționarul Dicţionarul explicativ al limbii române'', Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998; A. Bailly, ''Le Grand Bailly, Dictionnaire Grec-Français'', Hachette, Paris, 2000; Irina Panovf, ''Romanian-English - English-Romanian Dictionnary'', Ed. Științifică și Ştiinţifică şi Enciclopedică, BucureștiBucureşti, 1982, Ed. Lucman, 2002, 2004; ''Biblia sau Sfânta Scriptură'', cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, 1988)</ref>

[[Imagine:Double Centenionalis Magnentius-XR-s4017.jpg|thumb|400px|right||Monedă de bronz din timpul împăratului Magnențiu Magnenţiu (350-353). Pe verso apare monograma lui Hristos. Ea este un simbol creștin creştin timpuriu și şi constă din primele două litere ale numelui Χριστός, care se tălmăcește tălmăceşte ,,Hristos". Pe monedă mai apar și şi semnele alfa și şi omega care îl desemnează tot pe Iisus.]]

Suetoniu (70-130 d.Hr), istoric roman, scrie la începutul sec al II-lea:,,(Tiberius Claudius Drusus-n.r) expulză din Roma pe evrei <ref>Cei dintâi creștini creştini din Roma au fost dintre evrei. De aceea romanii confundau pe creștini creştini cu evreii</ref> care se agitau mereu, instigați instigaţi de Chrestus." <ref>nota cărțiicărţii:Chrestus-Christos, pag 353</ref><ref>C. Suetonius Tranquillus- Viețile Vieţile celor doisprezece cezari, Tiberius Claudius Drusus, XXV, 4, traducerea de David Popescu și şi C.V.Georoc, pag 201, studiu introductiv de David Popescu, Editura 100+1 Gramar, BucureștiBucureşti, 2005, ISBN 973-591-472-7</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0132%3Alife%3Dcl.%3Achapter%3D25</ref>

Tacit (56-117 d.Hr), istoric și şi om politic roman din sec I d.Hr, menționează menţionează numele lui Hristos, precizând că fusese condamnat la moarte de [[Ponțiu Ponţiu Pilat]] în vremea împăratului Tiberius:,,lumea îi numea creștinicreştini. Numele li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus”<ref>Cornelius Tacitus- Anale, 15.44, traducere din limba latină, introducere și şi note de Gheorghe GuțuGuţu, pag 430-431, confruntarea textului realizată de Gabriela CrețiaCreţia, ISBN 973-28-0541-2 Editura Humanitas, 1995, BucureștiBucureşti</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0078%3Abook%3D15%3Achapter%3D44</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>

[[Iosif Flavius]] (30-100 d.Hr), istoric evreu din sec I d.Hr, se referă la Iisus în două rânduri:,,În vremea aceea a trăit Iisus, un om înțeleptînţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni și învățătorul şi învăţătorul oamenilor care erau bucuroși bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulțime mulţime de iudei, dar și şi o mulțime mulţime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzațiilor acuzaţiilor aduse de fruntașii fruntaşii poporului nostru, l-a țintuit ţintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăși iarăşi viu, așa aşa cum au prezis profeții trimiși profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind și şi o mie de alte miracole. De atunci și şi până azi dăinuie poporul creștinilorcreştinilor, care își îşi trage numele de la dânsul."<ref>Flavius Josephus- Antichități Antichităţi iudaice, Cartea a XVIII, capitolul III, paragraful 3;; traducere, note și şi indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag 445, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=18:section=63&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>

În al doilea pasaj Iosif Flaviu notează: ,, (Marele preot Ananus-n.r) A convocat sinedriul la judecată și şi i-a adus în fața faţa lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos (el se chema [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacob]]), împreună cu alți câțivaalţi câţiva, acuzându-i că încălcaseră legile, și şi i-a condamnat să fie uciși ucişi cu pietre."<ref>notă: pasajul poate fi tradus mai explicit: ,,pe Iacob, fratele lui Iisus, care se numea Hristos”, vezi textul de la nota în engleză</ref><ref>Flavius Josephus- Antichități Antichităţi iudaice, Cartea a XX-a, capitolul 9, paragraful I; traducere, note și şi indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag 566, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref>

În scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr (62-113) (oficial roman și şi nepotul lui Pliniu cel Bătrân în sec I d.Hr) către împăratul Traian numele lui Cristos apare de trei ori. În două dintre mențiuni menţiuni sunt pomeniți pomeniţi aceia care îl ,,blestemaseră pe Cristos” de frică, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, aplicată de Plinu acelora dintre creștini creştini care au refuzat să se lepede public de credința credinţa lor. În cealaltă mențiune menţiune se vorbește vorbeşte de obiceiul creștinilor creştinilor ,,de a se întâlni într-o zi fixă înainte de revărsatul zorilor și şi de a cânta un imn sensibil dedicat lui Cristos ca Dumnezeu”(Scrisori, X, 97,98).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.mesacc.edu/~tomshoemaker/handouts/pliny.html</ref>

Lucian (125-200), scriitor grec satiric din sec II d.Hr, are câteva referințe referinţe batjocoritoare la adresa lui Hristos și şi ale creștinilorcreştinilor.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>Merril C. Tenney-,,Studiu al Noului Testament’’, pag 180, tradus în românește româneşte în 1986 după ,,New Testament Survey", 1961</ref>

Numenius din Apamea, filosof grec al sec 2,<ref>http://www.britannica.com/bps/search?query=Numenius</ref> este menționat menţionat de [[Origen]] ca referindu-se la Iisus. Iată textul:,,În a treia carte a dizertației dizertaţiei sale despre ,,Binele”, el (Numenius-n.r) citează o narațiune naraţiune privitoare la Iisus-oricum fără a-I menționa menţiona numele- dându-i o semnificație semnificaţie alegorică, reușită reuşită sau nu, voi spune cu altă ocazie”. (Origen- Împotriva lui Celsus, IV, 51).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm </ref>

Phlegon, istoric, sec al II-lea, are o referire la cutremurul de la crucificarea lui Iisus.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> Iată textul lui Origen în care este menționată menţionată referirea lui Phlegon: Și Şi cu privire la eclipsa petrecută în vremea lui Tiberius Cezar, sub domnia căruia Iisus apare ca fiind crucificat și şi la marele cutremur care a avut loc atunci, și şi Phlegon, cred, a scris în cea de-a tereisprezecea sau a paisprezecea carte a ,,Cronicilor" sale." (Origen- Împotriva lui Celsus, Cartea a II-a, capitolul 33)<ref>http://www.newadvent.org/fathers/04162.htm

A existat în secolul al II-lea o scriere intitulată ,,Faptele lui Pilat", despre care vorbesc [[Iustin Martirul|Justin Martirul]]<ref>Justin, "Apol"., I, 35</ref> și şi [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu din Cezareea]] <ref>Eusebius Istoria bisericească, IX.5</ref>, care a fost folosită în școlile şcolile păgâne pentru a preveni băieții băieţii împotriva credinței creștinilorcredinţei creştinilor.<ref>Eusebius- Istoria bisericească, IX.5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref> Eusebiu din Cezareea ne informează că această lucrare, plină de scorneli și şi blasfemii la adresa lui Iisus, a fost trimisă cu ordine scrise de a fi afișată afişată în toate locurile publice, la oraș și oraş şi la țarăţară, și şi de a fi studiată și învățată şi învăţată pe de rost, în locul lecțiilor obișnuitelecţiilor obişnuite.<ref>Eusebius- Istoria bisericească, IX.5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref>

==A se vedea șişi==

*[[VirtuțiVirtuţi]]

*[http://www.greek-icons.org/jesus_christ/jesus_christ_icons.html Icoane legate de viața viaţa lui Hristos]

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, BucureștiBucureşti, 1997,

Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului și şi Clujului- Învățătură Învăţătură de credință credinţă ortodoxă, pag 80-125, (foarte utilă în explicarea Crezului), Editura RenaștereaRenaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4

Ene Braniște și Branişte şi Ecaterina BranișteBranişte-Dicționar Dicţionar enciclopedic de cunoștințe cunoştinţe religioase, pag 198, 381-382 la articolul ,,praznic", Editura Diecezană CaransebeșCaransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2