Ignatie al Constantinopolului

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 31 august 2011 12:56, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (Viaţa: legături interne)
Salt la: navigare, căutare

Cel întru sfinți părintele nostru Ignatie de Constantinopol (gr: Ιγνάτιος) a fost patriarh al Constantinopolului în sec. al IX-lea într-o perioadă de intrigi prelungite în sânul casei imperiale, de confruntări cu iconoclasmul și dispute cu papalitatea romană asupra raporturilor de precedență între Roma și Constantinopol. Pomenirea lui se face pe 23 octombrie.

Viaţa

Ignatie s-a născut în jurul anului 797 ca fiu al Împăratului Roman de Răsărit Mihail I Rangabe și al împărătesei Procopia, primind numele de Nichita. Era nepotul împăratuluo Nichifor I. Încă de când era copil, a primit titlul nominal de comandant al unui nou corp de gărzi imperiale, numit al Hykanatoi-lor.

În anul 813, după ce l-a înlăturat pe Mihail de pe tron, Leon V Armeanul îl face pe Nichita eunuc pentru a-l împiedica să devină împărat și îl închide într-o mănăstire. Acolo el îmbrățișează viața monahală, primind numele de Ignatie și devine stareţ al mănăstirii. Fondează trei mănăstiri în Insulele prinților din Marea Marmara, lângă Constantinopol, loc unde erau exilați membrii familiilor imperiale înlăturați de pe tron sau căzuți în dizgrație. Ignatie a fost hirotonit de episcopul Vasile al Parosului.

În anul 847, după moartea soțului ei, împăratul Teofil Iconoclastul, împărăteasa Teodora a II-a, o fermă iconodulă, regentă a fiului ei Mihail al III-lea, îl numește pe Ignatie Patriarh al Constantinopolului spre a-i succede răposatului patriarh Metodie I. Ca patriarh, Ignatie s-a implicat curând în disputa între monahii studiţi și apărătorii foștilor iconoclaști, fiind de partea celor dintâi. În această calitate, el îl depune pe conducătorul celorlalți, Grigorie Asbestas, arhiepiscop de Siracuza, care face apel la Roma, la papa Leon al IV-lea. Această acțiune declanșează o perioadă de conflict între Constantinopol și Roma.

Când, în timpul regenţei exercitate de mama sa, împărăteasa Teodora, împăratul Mihail a mai crescut, a început să fie influenţat de unchiul său după mamă, Cezar Bardas, cunoscut pentru viaţa sa păcătoasă. Pentru a-şi consolida poziţia, Bardas a căutat să submineze autoritatea Teodorei, astfel încât în anul 855 reuşeşte să îl convingă pe Mihail să o înlăture de pe tron pe mama sa şi să o exileze la o mănăstire împreună cu fiicele ei. Ignatie a refuzat să binecuvinteze tunderea lor în monahism. Fiind un critic vehement al lui Bardas, el a pierdut curând susţinerea împăratului Mihail. În 857, dorind să evite un conflict între Biserică şi împărat, episcopii l-au sfătuit pe Ignatie să demisioneze. În locul acestuia, sinodul episcopilor din ambele tabere i-au recomandat împăratului Mihail drept candidat la tronul patriarhal constantinopolitan un laic, eruditul Fotie, căutând să evite alegerea unui candidat dintr-o tabără sau alta. În ciuda protestelor sale, Fotie a fost hirotonit rapid şi sfinţit ca patriarh pe 24 decembrie 858 de către Grigorie Asbestas, care fusese reabilitat de Sinodul episcopilor şi de alţi doi episcopi partizani ai lui Ignatie. Fotie era un învăţat, un erudit al vremii sale şi un opozant ferm al iconoclaştilor. La câteva luni după exilarea sa, unii susţinători ai lui Ignatie s-au întâlnit şi au făcut apel la papa Nicolae I, în încercarea de a discredita numirea lui Fotie ca patriarh. Acest gest a contribuit la agravarea tensiunilor în relaţiile dintre Constantinopol şi Roma, întrucât papa Nicolae s-a folosit de această dispută în încercarea de a-şi extinde jurisdicţia asupra bulgarilor de curând convertiţi la creştinism. Mai multe sinoade, între care unul în 859, întrunit de Fotie şi un al doilea din 861, convocat de împăratul Mihail cu concursul acestuia au reafirmat faptul că Fotie era patriarhul legitim şi canonic.

În anul 867, competiţia pentru tronul imperial a adus o bruscă schimbare a situaţiei, când Vasile Macedoneanul îi omoară pe Mihail şi pe Bardas şi uzurpă tronul imperial. Fotie nu a acceptat asasinarea lui Mihail şi a refuzat să-i dea lui Vasile Sfânta Împărtăşanie. Atrăgându-şi furia noului împărat, Fotie a fost înlăturat din scaun pe 25 septembrie 867. Ignatie a fost reinstalat pe 23 noiembrie al aceluiaşi an.

La întoarcerea sa, Ignatie a luat decizii care mergeau în aceeaşi direcţie cu cele luate de Fotie. A refuzat să cedeze în faţa papalităţii şi i-a adus pe bulgari în sfera de influenţă a Constantinopolului până în anul 870. Când tensiunile politice din Constantinopol s-au potolit, Fotie s-a întors la Constantinopol în 876, împăratul Vasile încredinţându-i educaţia fiilor săi. După adormirea lui Ignatie pe 23 octombrie 877, Fotie cel Mare a fost reaşezat pe tronul patriarhal, având şi recomandarea lui Ignatie în acest sens.

Casetă de succesiune:
Ignatie al Constantinopolului
Precedat de:
Metodie I
Patriarh al Constantinopolului
847–858
Urmat de:
Fotie I
Precedat de:
Fotie I
Patriarh al Constantinopolului
867–877
Urmat de:
Fotie I



A se vedea şi

Surse