Ignatie al Constantinopolului

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Cel întru sfinți părintele nostru Ignatie de Constantinopol (gr: Ιγνάτιος) a fost patriarh al Constantinopolului în sec. al IX-lea într-o perioadă de intrigi prelungite în sânul casei imperiale, de confruntări cu iconoclasmul și dispute cu papalitatea romană asupra raporturilor de precedență între Roma și Constantinopol. Pomenirea lui se face pe 23 octombrie.

Viaţa

S-a născut în jurul anului 797 ca fiu al Împăratului Roman de Răsărit Mihail I Rangabe și al împărătesei Procopia, primind numele de Nichita. Era nepotul împăratuluo Nichifor I. Încă de când era copil, a primit titlul nominal de comandant al unui nou corp de gărzi imperiale, numit al Hykanatoi-lor.

În anul 813, după ce l-a înlăturat pe Mihail de pe tron, Leon V Armeanul îl face pe Nichita eunuc pentru a-l împiedica să devină împărat și îl închide într-o mănăstire. Acolo el îmbrățișează viața monahală, primind numele de Ignatie și devine stareţ al mănăstirii. Fondează trei mănăstiri în Insulele prinților din Marea Marmara, lângă Constantinopol, loc unde erau exilați membrii familiilor imperiale înlăturați de pe tron sau căzuți în dizgrație. Ignatie a fost hirotonit de episcopul Vasile al Parosului.

În anul 847, după moartea soțului ei, împăratul Teofil Iconoclastul, împărăteasa Teodora, o fermă iconodulă, regentă a fiului ei Mihail al III-lea îl numește pe Ignatie Patriarh al Constantinopolului spre a-i succede răposatului patriarh Metodie I. Ca patriarh, Ignatie s-a implicat curând în disputa între monahii studiţi și apărătorii foștilor iconoclaști, fiind de partea celor dintâi. În această calitate, el îl depune pe conducătorul celorlalți, Grigorie Asbestas, arhiepiscop de Siracuza, care face apel la Roma, la papa Leon al IV-lea. Această acțiune declanșează o perioadă de conflict între Constantinopol și Roma.

As Michael grew up under the regency of his mother, the empress Theodora, he came under the influence of his maternal uncle, Caesar Bardas, who was noted for his sinful life. To improve his position, Bardas undermined the authority of Theodora until, in 855, he convinced Michael to depose his mother and send her to a monastery with her daughters. Ignatius refused to bless their monastic clothing. Ignatius, who had been a strong critic of Bardas, soon lost the support of Michael. In 857,wanting to avoid a conflict between the Church and the government, his bishops advised him to resign. To replace Ignatius, The bishop’s council of both sides recommended to Michael as the new patriarch the layman Photius to avoid the election of bishops from rival parties. Over his protests, Photius ordained through the Holy Orders and consecrated as patriarch on December 24. 858 by Gregory Asbesta, who had been rehabilitated by the bishop’s council, and two Ignatian bishops. Photius was a scholar and strong opponent of the iconoclasts.

Several months after his exile, some supporters of Ignatius met and appealed to Pope Nicholas I in an attempt to discredit Photius’ appointment. This action further strained relations between Constantinople and Rome as Nicholas used the dispute in an attempt to increase his power over the Eastern church and assert jurisdiction over the newly converted Bulgaria. Councils, one in 859 convened by Photius and a second in 861, convened by Michael with Photius’ concurrence, affirmed that Photius was the lawful and canonical patriarch.

In 867, the rivalries for the emperor’s throne quickly changed the situation as Basil the Macedonian murdered Michael and Bardas and usurped the throne. Photius did not accept the murder of Michael and refused Basil communion. Having raised Basil’s ire Photius was removed from office on September 25, 867. Ignatius was reinstated on November 23.

Upon his return, Ignatius followed policies that did not differ much from those that Photius used. Ignatius refused to yield to the papacy and by 870 brought Bulgaria back into the sphere of influence of the Church of Constantinople. As the politics of Constantinople calmed, Photius was returned to Constantinople in 876 by Basil I and entrusted with the education of emperor Basil’s sons. With the repose of Ignatius on October 23, 877, Photius was restored to the patriarchal throne, having been so recommended by Ignatius.

Casetă de succesiune: Ignatie al Constantinopolului
Precedat de: Metodie I	Patriarh al Constantinopolului 847–858	Urmat de: Fotie I
Precedat de: Fotie I	Patriarh al Constantinopolului 867–877	Urmat de: Fotie I

Vezi şi

• Fotie cel Mare

Sources

• OCA:St Ignatius the Patriarch of Constantinople
• Wikipedia: Patriarch_Ignatius_of_Constantinople
• F. Dvornik: Photius, Patriarch of Constantinople
• Catholic Encyclopedia: Ignatius of Constantinople[[Category: Saints|Ignatius