Ignatie al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere (parțial))
m (leg. interne)
(Nu s-au afișat 15 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''Ignatie al Constantinopolului''' (gr: Ιγνάτιος) a fost [[patriarh]] al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] în secolul al IX-lea, într-o perioadă de intrigi prelungite în sânul casei imperiale, de confruntări cu [[iconoclasm]]ul și dispute cu papalitatea romană asupra raporturilor de întâietate între [[Roma]] și [[Constantinopol]]. [[Praznic|Pomenirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[23 octombrie]].
  
−
Cel întru sfinți părintele nostru '''Ignatie de Constantinopol''' (gr: Ιγνάτιος) a fost patriarh al Constantinopolului în sec. al IX-lea într-o perioadă de intrigi prelungite în sânul casei imperiale, de confruntări cu [[iconoclasm]]ul și dispute cu papalitatea romană asupra raporturilor de precedență între Roma și Constantinopol. Pomenirea lui se face pe [[23 octombrie]].
+
==Viața==
 +
Ignatie s-a născut în jurul anului 797 ca fiu al Împăratului Roman de Răsărit Mihail I ''Rangabe'' și al împărătesei Procopia, primind numele de Nichita. Era nepotul împăratului Nichifor I. Încă de când era copil, a primit titlul nominal de comandant al unui nou corp de gărzi imperiale, numit al ''Hykanatoi''-lor.
  
−
==Viaţa==
+
În anul 813, după ce l-a înlăturat pe Mihail I de pe tron, Leon al V-lea ''Armeanul'' l-a făcut pe Nichita eunuc, pentru a-l împiedica să devină împărat și l-a închis în [[Mănăstire|Mănăstirea]] Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon (iar mai apoi s-a numit Mănăstirea Satir). Acolo el îmbrățișează [[Monahism|viața monahală]], primind numele de Ignatie și devine [[stareț]] al mănăstirii. Fondează trei mănăstiri în ''Insulele Prinților'' din Marea Marmara, lângă Constantinopol, loc unde erau exilați membrii familiilor imperiale înlăturați de pe tron sau căzuți în dizgrație. Ignatie a fost [[hirotonie|hirotonit]] de [[episcop]]ul Vasile al Parosului.
  
−
S-a născut în jurul anului 797 ca fiu al Împăratului Roman de Răsărit Mihail I Rangabe și al împărătesei Procopia, primind numele de Nichita. Era nepotul împăratuluo Nichifor I. Încă de când era copil, a primit titlul nominal de comandant al unui nou corp de gărzi imperiale, numit al ''Hykanatoi''-lor.
+
În anul 847, după moartea soțului ei, împăratul [[Teofil Iconoclastul]], împărăteasa [[Teodora a II-a]], o fermă [[iconodul|iconodulă]], regentă a fiului ei Mihail al III-lea, îl numește pe Ignatie Patriarh al Constantinopolului spre a-i succede răposatului patriarh [[Metodie I al Constantinopolului|Metodie I]]. Ca patriarh, Ignatie s-a implicat curând în disputa între monahii [[Mănăstirea Studion|studiți]] și apărătorii foștilor iconoclaști, fiind de partea celor dintâi. În această calitate, el îl depune pe conducătorul celorlalți, Grigorie Asbestas, [[arhiepiscop]] de Siracuza, care face apel la Roma, la papa [[Leon al IV-lea al Romei|Leon al IV-lea]]. Această acțiune declanșează o perioadă de conflict între Constantinopol și Roma.
  
−
În anul 813, după ce l-a înlăturat pe Mihail de pe tron, Leon V Armeanul îl face pe Nichita eunuc pentru a-l împiedica să devină împărat și îl închide într-o mănăstire. Acolo el îmbrățișează viața monahală, primind numele de Ignatie și devine [[stareţ]] al mănăstirii. Fondează trei mănăstiri în Insulele prinților din Marea Marmara, lângă Constantinopol, loc unde erau exilați membrii familiilor imperiale înlăturați de pe tron sau căzuți în dizgrație. Ignatie a fost [[hirotonie|hirotonit]] de episcopul Vasile al Parosului.  
+
Când, în timpul regenței exercitate de mama sa, împărăteasa Teodora, împăratul Mihail a mai crescut, a început să fie influențat de unchiul său după mamă, Cezar Bardas, cunoscut pentru viața sa păcătoasă. Pentru a-și consolida poziția, Bardas a căutat să submineze autoritatea Teodorei, astfel încât în anul 855 reușește să îl convingă pe Mihail să o înlăture de pe tron pe mama sa și să o exileze la o mănăstire împreună cu fiicele ei. Ignatie a refuzat să binecuvinteze tunderea lor în monahism. Fiind un critic vehement al lui Bardas, el a pierdut curând susținerea împăratului Mihail. În 857, dorind să evite un conflict între Biserică și împărat, [[Episcop|episcopii]] l-au sfătuit pe Ignatie să demisioneze. În locul acestuia, [[Sinod|sinodul]] episcopilor din ambele tabere i-au recomandat împăratului Mihail drept candidat la tronul patriarhal constantinopolitan un laic, eruditul [[Fotie cel Mare|Fotie]], căutând să evite alegerea unui candidat dintr-o tabără sau alta. În ciuda protestelor sale, Fotie a fost hirotonit rapid și sfințit ca [[patriarh]] pe [[24 decembrie]] 858 de către Grigorie Asbestas, care fusese reabilitat de Sinodul episcopilor și de alți doi episcopi partizani ai lui Ignatie. Fotie era un învățat, un erudit al vremii sale și un opozant ferm al iconoclaștilor.
  
−
În anul 847, după moartea soțului ei, împăratul [[Teofil Iconoclastul]], împărăteasa [[Teodora (împărăteasă din secolul IX)|Teodora]], o fermă [[iconodulie|iconodulă]], regentă a fiului ei Mihail al III-lea îl numește pe Ignatie Patriarh al Constantinopolului spre a-i succede răposatului patriarh Metodie I. Ca patriarh, Ignatie s-a implicat curând în disputa între monahii [[Mănăstirea Studion (Constantinopol)|studiţi]] și apărătorii foștilor iconoclaști, fiind de partea celor dintâi. În această calitate, el îl depune pe conducătorul celorlalți, Grigorie Asbestas, [[arhiepiscop]] de Siracuza, care face apel la Roma, la papa Leon al IV-lea. Această acțiune declanșează o perioadă de conflict între Constantinopol și Roma.
+
La câteva luni după exilarea sa, unii susținători ai lui Ignatie s-au întâlnit și au făcut apel la papa [[Nicolae I al Romei|Nicolae I]], în încercarea de a discredita numirea lui Fotie ca patriarh. Acest gest a contribuit la agravarea tensiunilor în relațiile dintre Constantinopol și Roma, întrucât papa Nicolae s-a folosit de această dispută în încercarea de a-și extinde jurisdicția asupra bulgarilor de curând convertiți la [[creștinism]]. Mai multe sinoade, între care unul în 859, întrunit de Fotie și un al doilea din 861, convocat de împăratul Mihail cu concursul acestuia, au reafirmat faptul că Fotie era patriarhul legitim și canonic.  
  
−
As Michael grew up under the regency of his mother, the empress Theodora, he came under the influence of his maternal uncle, Caesar Bardas, who was noted for his sinful life. To improve his position, Bardas undermined the authority of Theodora until, in 855, he convinced Michael to depose his mother and send her to a monastery with her daughters. Ignatius refused to bless their monastic clothing. Ignatius, who had been a strong critic of Bardas, soon lost the support of Michael. In 857,wanting to avoid a conflict between the Church and the government, his bishops advised him to resign. To replace Ignatius, The bishop’s council of both sides recommended to Michael as the new patriarch the layman [[Photius the Great|Photius]] to avoid the election of bishops from rival parties. Over his protests, Photius ordained through the Holy Orders and consecrated as [[patriarch]] on [[December 24]]. 858 by Gregory Asbesta, who had been rehabilitated by the bishop’s council, and two Ignatian bishops. Photius was a scholar and strong opponent of the iconoclasts.
+
În anul 867, competiția pentru tronul imperial a adus o bruscă schimbare a situației, când Vasile Macedoneanul îi omoară pe împăratul Mihail și pe Bardas și uzurpă tronul imperial. Fotie nu a acceptat asasinarea lui Mihail și a refuzat să-i dea lui Vasile [[Sfânta Împărtășanie]]. Atrăgându-și furia noului împărat, Fotie a fost înlăturat din scaun pe [[25 septembrie]] 867. Ignatie a fost reinstalat pe [[23 noiembrie]] al aceluiași an.  
  
−
Several months after his exile, some supporters of Ignatius met and appealed to Pope Nicholas I in an attempt to discredit Photius’ appointment. This action further strained relations between Constantinople and Rome as Nicholas used the dispute in an attempt to increase his power over the Eastern church and assert jurisdiction over the newly converted Bulgaria. Councils, one in 859 convened by Photius and a second in 861, convened by Michael with Photius’ concurrence, affirmed that Photius was the lawful and canonical patriarch.
+
La întoarcerea sa, Ignatie a luat decizii care mergeau în aceeași direcție cu cele luate de Fotie. A refuzat să cedeze în fața papalității și i-a adus pe bulgari în sfera de influență a [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] până în anul 870. Când tensiunile politice din Constantinopol s-au potolit, Fotie s-a întors la Constantinopol în 876, împăratul Vasile încredințându-i educația fiilor săi. După adormirea lui Ignatie pe [[23 octombrie]] 877, Fotie cel Mare a fost reașezat pe tronul patriarhal, având și recomandarea lui Ignatie în acest sens.
−
 
 
−
In 867, the rivalries for the emperor’s throne quickly changed the situation as Basil the Macedonian murdered Michael and Bardas and usurped the throne. Photius did not accept the murder of Michael and refused Basil communion. Having raised Basil’s ire Photius was removed from office on [[September 25]], 867. Ignatius was reinstated on [[November 23]].
 
−
 
 
−
Upon his return, Ignatius followed policies that did not differ much from those that Photius used. Ignatius refused to yield to the papacy and by 870 brought Bulgaria back into the sphere of influence of the [[Church of Constantinople]]. As the politics of Constantinople calmed, Photius was returned to Constantinople in 876 by Basil I and entrusted with the education of emperor Basil’s sons. With the repose of Ignatius on [[October 23]], 877, Photius was restored to the patriarchal throne, having been so recommended by Ignatius.
 
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
−
înainte=Metodie I|
+
înainte=[[Metodie I al Constantinopolului|Metodie I]]|
−
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]]|
+
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
 
ani=847–858 |
 
ani=847–858 |
 
după=[[Fotie cel Mare|Fotie I]]}}
 
după=[[Fotie cel Mare|Fotie I]]}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
 
înainte=Fotie I|
 
înainte=Fotie I|
−
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]]|
+
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
 
ani=867–877 |
 
ani=867–877 |
 
după=Fotie I}}
 
după=Fotie I}}
 
{{end box}}
 
{{end box}}
  
−
==Vezi şi==
+
==A se vedea și==
 
*[[Fotie cel Mare]]   
 
*[[Fotie cel Mare]]   
  
−
==Sources==
+
==Surse==
 +
*[[:en:Ignatius of Constantinople]]
 
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=103041  OCA:St Ignatius the Patriarch of Constantinople]
 
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=103041  OCA:St Ignatius the Patriarch of Constantinople]
 
*[[Wikipedia: Patriarch_Ignatius_of_Constantinople]]  
 
*[[Wikipedia: Patriarch_Ignatius_of_Constantinople]]  
Linia 41: Linia 39:
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/07647a.htm Catholic Encyclopedia: Ignatius of Constantinople]
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/07647a.htm Catholic Encyclopedia: Ignatius of Constantinople]
  
−
[[Category: Bishops|Ignatius]]
+
==Legături externe==
−
[[Category: Patriarchs of Constantinople|Ignatius]]
+
 
−
[[Category: Saints|Ignatius
+
* (ro) [http://www.doxologia.ro/sfantul-ierarh-ignatie-patriarhul-constantinopolului Sfântul Ierarh Ignatie, Patriarhul Constantinopolului]
 +
 
 +
[[Categorie:Sfinți]]
 +
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
 +
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
 +
 
 +
[[en:Ignatius of Constantinople]]

Versiunea de la data 23 octombrie 2019 05:55

Cel întru sfinți părintele nostru Ignatie al Constantinopolului (gr: Ιγνάτιος) a fost patriarh al Constantinopolului în secolul al IX-lea, într-o perioadă de intrigi prelungite în sânul casei imperiale, de confruntări cu iconoclasmul și dispute cu papalitatea romană asupra raporturilor de întâietate între Roma și Constantinopol. Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 23 octombrie.

Viața

Ignatie s-a născut în jurul anului 797 ca fiu al Împăratului Roman de Răsărit Mihail I Rangabe și al împărătesei Procopia, primind numele de Nichita. Era nepotul împăratului Nichifor I. Încă de când era copil, a primit titlul nominal de comandant al unui nou corp de gărzi imperiale, numit al Hykanatoi-lor.

În anul 813, după ce l-a înlăturat pe Mihail I de pe tron, Leon al V-lea Armeanul l-a făcut pe Nichita eunuc, pentru a-l împiedica să devină împărat și l-a închis în Mănăstirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon (iar mai apoi s-a numit Mănăstirea Satir). Acolo el îmbrățișează viața monahală, primind numele de Ignatie și devine stareț al mănăstirii. Fondează trei mănăstiri în Insulele Prinților din Marea Marmara, lângă Constantinopol, loc unde erau exilați membrii familiilor imperiale înlăturați de pe tron sau căzuți în dizgrație. Ignatie a fost hirotonit de episcopul Vasile al Parosului.

În anul 847, după moartea soțului ei, împăratul Teofil Iconoclastul, împărăteasa Teodora a II-a, o fermă iconodulă, regentă a fiului ei Mihail al III-lea, îl numește pe Ignatie Patriarh al Constantinopolului spre a-i succede răposatului patriarh Metodie I. Ca patriarh, Ignatie s-a implicat curând în disputa între monahii studiți și apărătorii foștilor iconoclaști, fiind de partea celor dintâi. În această calitate, el îl depune pe conducătorul celorlalți, Grigorie Asbestas, arhiepiscop de Siracuza, care face apel la Roma, la papa Leon al IV-lea. Această acțiune declanșează o perioadă de conflict între Constantinopol și Roma.

Când, în timpul regenței exercitate de mama sa, împărăteasa Teodora, împăratul Mihail a mai crescut, a început să fie influențat de unchiul său după mamă, Cezar Bardas, cunoscut pentru viața sa păcătoasă. Pentru a-și consolida poziția, Bardas a căutat să submineze autoritatea Teodorei, astfel încât în anul 855 reușește să îl convingă pe Mihail să o înlăture de pe tron pe mama sa și să o exileze la o mănăstire împreună cu fiicele ei. Ignatie a refuzat să binecuvinteze tunderea lor în monahism. Fiind un critic vehement al lui Bardas, el a pierdut curând susținerea împăratului Mihail. În 857, dorind să evite un conflict între Biserică și împărat, episcopii l-au sfătuit pe Ignatie să demisioneze. În locul acestuia, sinodul episcopilor din ambele tabere i-au recomandat împăratului Mihail drept candidat la tronul patriarhal constantinopolitan un laic, eruditul Fotie, căutând să evite alegerea unui candidat dintr-o tabără sau alta. În ciuda protestelor sale, Fotie a fost hirotonit rapid și sfințit ca patriarh pe 24 decembrie 858 de către Grigorie Asbestas, care fusese reabilitat de Sinodul episcopilor și de alți doi episcopi partizani ai lui Ignatie. Fotie era un învățat, un erudit al vremii sale și un opozant ferm al iconoclaștilor.

La câteva luni după exilarea sa, unii susținători ai lui Ignatie s-au întâlnit și au făcut apel la papa Nicolae I, în încercarea de a discredita numirea lui Fotie ca patriarh. Acest gest a contribuit la agravarea tensiunilor în relațiile dintre Constantinopol și Roma, întrucât papa Nicolae s-a folosit de această dispută în încercarea de a-și extinde jurisdicția asupra bulgarilor de curând convertiți la creștinism. Mai multe sinoade, între care unul în 859, întrunit de Fotie și un al doilea din 861, convocat de împăratul Mihail cu concursul acestuia, au reafirmat faptul că Fotie era patriarhul legitim și canonic.

În anul 867, competiția pentru tronul imperial a adus o bruscă schimbare a situației, când Vasile Macedoneanul îi omoară pe împăratul Mihail și pe Bardas și uzurpă tronul imperial. Fotie nu a acceptat asasinarea lui Mihail și a refuzat să-i dea lui Vasile Sfânta Împărtășanie. Atrăgându-și furia noului împărat, Fotie a fost înlăturat din scaun pe 25 septembrie 867. Ignatie a fost reinstalat pe 23 noiembrie al aceluiași an.

La întoarcerea sa, Ignatie a luat decizii care mergeau în aceeași direcție cu cele luate de Fotie. A refuzat să cedeze în fața papalității și i-a adus pe bulgari în sfera de influență a Constantinopolului până în anul 870. Când tensiunile politice din Constantinopol s-au potolit, Fotie s-a întors la Constantinopol în 876, împăratul Vasile încredințându-i educația fiilor săi. După adormirea lui Ignatie pe 23 octombrie 877, Fotie cel Mare a fost reașezat pe tronul patriarhal, având și recomandarea lui Ignatie în acest sens.

Casetă de succesiune:
Ignatie al Constantinopolului
Precedat de:
Metodie I 		Patriarh al Constantinopolului
847–858 		Urmat de:
Fotie I
Precedat de:
Fotie I 		Patriarh al Constantinopolului
867–877 		Urmat de:
Fotie I



A se vedea și

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ignatie_al_Constantinopolului&oldid=49839”