Ignatie Teoforul

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sf. Ignatie Teoforul,
Episcop de Antiohia

Sfântul sfinţitul mucenic Ignatie Teoforul a fost al treilea episcop al Antiohiei, după Apostolul Petru şi Evod (prăznuit la 7 septembrie), căruia i-a urmat în scaun pe la anul 68. A murit în anul 107 în timpul unei persecuţii împotriva creştinilor din vremea împăratului Traian. Prăznuirea lui principală este la 20 decembrie, iar la 29 ianuarie se face pomenire, în calendarul ortodox, de aducerea moaştelor sale de la Roma la Antiohia.

Teofor

Există două ipoteze prinvind numirea de "Teoforul", care poate însemna atât "purtătorul de Dumnezeu" cât şi "cel purtat de Dumnezeu":

  1. Unii spun că sfântul Ignatie a fost numit de creştinii din vremea sa deja ca "purtător de Dumnezeu" din cauza harului cu care Dumnezeu l-a înzestrat, cum se poate vedea şi din scrierile sale.
  2. Alţii spun că Sfântul Ignatie a fost copilul pe care l-a apucat de mână Stăpânul Hristos şi l-a luat în braţe şi a zis: "De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor"; şi: "Cel ce va primi pe un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte". De aceea a fost numit purtător de Dumnezeu.

Viaţa şi mucenicia

Sfântul mucenic Ignatie a fost urmaş direct al apostolilor, a fost al doilea episcop / patriarh al Antiohiei, după Evod (+68, unul din cei 70 de apostoli). A fost ucenic al sfântului apostol Petru şi, împreună cu sfântul Policarp, episcop de Smirna, al sfântului apostol şi evanghelist Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu.

Când împăratul Traian a trecut prin Antiohia împotriva parţilor, Sfântul Ignatie a fost adus înaintea lui. Împăratul l-a cercetat îndelung şi a văzut că nu poate fi întors de la credinţa în Iisus Hristos. De aceea a fost chinuit şi în felurite chipuri; dar arătându-se mai tare decât chinurile, a fost trimis legat la Roma, păzit de zece ostaşi, ca să fie dat mâncare fiarelor sălbatice. În drum spre Roma, a întărit Bisericile din cetăţile prin care trecea şi se ruga să fie mâncat de fiare, "ca să ajung, spunea el, pâine curată lui Dumnezeu". În Roma a fost aruncat în stadion şi a fost sfâşiat de leii sloboziţi asupra lui, de i-au rămas numai oasele cele mari. Pe acestea le-au adunat creştinii şi le-au dus în Antiohia, dându-le fraţilor, ca un dar dorit. Aceştia le-au aşezat cu toată cinstea aceste sfinte moaşte în pământ. Biserica prăznuieşte cu bucurie sărbătoarea Aducerii moaştelor sfântului Ignatie Teoforul la 29 ianuarie.

Posteritatea

Cele şapte scrisori care au rămas de la sfântul Ignatie l-au făcut să fie considerat ca cel mai important dintre Părinţii apostolici.

Pe Sfântul Ignatie l-a cinstit cu un cuvânt de laudă şi cel între sfinţi părintele nostru Ioan Gură de Aur.

Scrierile

De la sfântul Ignatie au rămas 7 scrisori, de o deosebită importanţă. Acestea au fost traduse şi publicate în limba română de către preotul profesor universitar Dumitru Fecioru, în volumul: Scrierile Părinţilor apostolici, traducere, note şi indice de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979, colecţia "Părinţi şi scriitori bisericeşti (PSB) 1" (reeditat de EIBMBOR de mai multe ori):

  • Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Efeseni
  • Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Magnezieni
  • Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Tralieni
  • Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Romani
  • Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Filadelfieni
  • Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Smirneni
  • Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Sfântul Policarp al Smirnei

These letters proved to be influential in the development of Christian theology, since the number of extant writings from this period of Church history is very small. They bear signs of being written in great haste and without a proper plan, such as run-on sentences and an unsystematic succesion of thought. Ignatius is the first known Christian writer to put great stress on loyality to a single bishop in each city, who is assisted by both presbyters (priests) and deacons. Earlier writings only mention either bishops or presbyters, and give the impression that there was usually more than one bishop per congregation. Ignatius also stresses the value of the Eucharist, calling it "a medicine to immortality." The very strong desire for bloody martyrdom in the arena, which Ignatius expresses rather graphically in places, may seem quite odd to the modern reader, but an examination of his theology of soteriology shows that he regarded salvation as being from the power and fear of death. So, for him, to try to escape his martyrdom would be to fear death and place himself back under its power.

Nowadays only shorter variants of those seven letters are thought to be authentic writings of Ignatius. Their longer variants are thought to be emendations from the fifth century, created to postumously enlist Ignatius as an unwitting witness into certain theological fights of that age, while the other letters bearing his name and the purported eye-witness account of his martyrdom, are thought to be pure forgeries from around the same time.

Citate extrase

"As a pilot calls on winds and a storm-tossed mariner looks homeward, so the times call on you to win your way to God. As God's athlete, be sober; the stake is immortality and eternal life."

Imnografie

Tropar (Glasul 4)

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac (Glasul 4)

De la Răsărit astăzi te-ai înălţat şi toată făptura ai luminat-o cu învăţăturile Mirelui, Celui împodobit de Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu Ignatie-

Legături externe