Ieronim

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 11 august 2014 17:28, autor: Nick15 (Discuție | contribuții) (Legături externe)
Salt la: navigare, căutare
Sf. Ieronim

Fericitul Ieronim este menţionat ca şi cărturar de limba latină pe vremea când limba greacă era considerată limba învăţământului. A fost unul dintre cei mai învăţaţi dintre Sfinţii Părinţi ai Bisericii apusene şi este menţionat ca traducătorul în limba latină a Sfintei Scripturi. Această traducere, Vulgata, a devenit textul biblic oficial al Bisericii romano-catolice. În tinereţe a călătorit foarte mult, învăţând limba greacă şi limba ebraică, în timp ce a studiat arta elocinţei şi filozofia. Printre multele sale tratate, comentarii, traduceri şi lucrări exegetice pe care le-a întreprins a fost şi revizuirea Sfintei Biblii în limba latină folosind cele mai recente versiuni ale Vechiului Testament în ebraică. Un ascet şi critic dur al exceselor seculare, acesta a fost un apărător puternic al Ortodoxiei împotriva ereziilor din acea vreme. Prăznuirea lui este comemorată pe data de 15 iunie.

Viaţa

Ieronim s-a născut sub numele de Eusebius Sofronius Hieronimus în jurul anului 340 în orăşelul Stridonius, în apropiere de Acvileea, în Italia de Nord, la graniţa dintre Panonia şi Dalmaţia, Bosnia-Herţegovina de astăzi. Născut într-o familie de creştini, nu a fost botezat până în anul 360 când a călătorit la Roma. Sub îndrumarea tatălui său, Fericitul Ieronim a fost bine educat acasă înainte de a fi trimis la Roma pentru continuarea studiilor. La Roma a studiat cu Aelius Donatus şi a învăţat greaca numită "koine" (dialectul popular vorbit în bazinul mediteranean). De la Roma a călătorit în Galia (Franţa de azi) şi mai încolo spre Trier unde se pare că şi-a început studiile teologice. Apoi, prin anul 373 Cuviosul Ieronim a călătorit spre Răsărit prin Tracia şi Asia Mică. A stat o perioadă în Antiohia unde, în urma unei viziuni avute în timpul unei boli grave, a lăsat deoparte studiile seculare şi s-a dedicat studierii Bibliei. Căutând o viață ascetică, Fericitul Ieronim a plecat în pustia Chalcis, din Siria. În această împrejurare a început să studieze limba ebraică şi şi-a găsit timp pentru a scrie.

Prin 378, la revenirea sa în Antiohia, a primit darul preoţiei de la episcopul Paulinus. La scurt timp a călătorit la Constantinopol şi a continuat studiul Scripturii sub îndrumarea Sfântului Grigorie Teologul. Invitat să participe la sinodul din 382, Ieronim s-a întors la Roma unde era indispensabil Papei Damasus în rezolvarea schismei Antiohiei.

În această perioadă s-a ocupat de revizuirea textului Bibliei în limba latină pe baza Noului Testament în limba greacă şi a Septuagintei, în încercarea de a pune capăt diferenţelor care au pătruns în textele occidentale. Păstrând stilul de viată călugăresc, criticile sale la adresa clerului din lume a dus la creşterea ostilităţii din partea acestuia şi a adepţilor săi. O dată cu moartea papei Damasus din 10 decembrie 384, Fericitul Ieronim şi-a pierdut protecţia şi s-a întors în Antiohia în 385. Acolo el a găsit o lume mondenă împovărătoare. S-a mutat în Palestina, pentru a trăi retras într-o chilie pustnicească.

În acest mediu stabil, şi-a început cele mai importante lucrări. În ultimii 34 de ani de viaţă, el şi-a alcătuit cele mai bune comentarii, dialogul său Împotriva palagienilor, cele mai pasionate polemici, precum şi opera sa de căpătâi: traducerea în limba latină a Vechiului Testament, făcută pe baza textelor ebraice şi cunoscută ulterior sub numele de Vulgata.

A murit la 30 septembrie, în anul 420, lângă Betleem, unde a şi fost îngropat iniţial. Se spune că trupul său ar fi fost reînhumat la Biserica Santa Maria Maggiore din Roma, deşi unii susţin că părţi din moaştele sale se află în alte locuri.

Prăznuirea

Pomenirea Sfântului Ieronim, prăznuit la 30 septembrie în Apus, a fost introdusă pusă în ziua de 15 iunie de Sfântul Nicodim Aghioritul, care a identificat-o cu aceea a unui Ieronim, probabil diferit, prezentă în unele Sinaxare. El i-a asociat prăznuirea Sfântului Augustin, alt mare doctor al Bisericii latine. Biserica păstrează aceste două pomeniri la această dată convenţională, căci ele s-au impus astfel în diferitele Biserici ortodoxe locale.

Surse

Legături externe