Ierihon: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Locuri creștine și de pelerinaj)
Linia 32: Linia 32:
 
* [[Cartea lui Iosua Navi]]
 
* [[Cartea lui Iosua Navi]]
  
 +
==Legături externe==
 +
- http://www.jerusalem.ro/ierihon.htm
  
 +
==Note==
 +
<references />
  
 
[[Categorie:Locuri]]
 
[[Categorie:Locuri]]

Versiunea de la data 21 octombrie 2011 09:38

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Ierihonul văzut de la mănăstirea de pe Muntele Ispitirii

Ierihon (în arabă أريحا Er Riha sau Arīhā, în ebraică יריחו, Yerikho, în greacă Iεριχώ) este o localitate biblică din Cisiordania de azi, situată pe malul vestic al râului Iordan, la cca 15 km de Marea Moartă. Numele său înseamnă „lună” și indică faptul că a fost unul din vechile centre ale cultului divinităților lunare. Ierihonul este menționat pentru prima dată în cartea Numeri din Vechiul Testament. Orașul este considerat ca unul din cele mai vechi orașe cunoscute în lume, fiind locuit fără încetare din mileniul al nouălea î.Hr. Orașul are astăzi cca 25.000 locuitori, între care și 2-3.000 de creștini.

Deschis în Vechiul Testament ca „orașul palmierilor”, Ierihonul are din vechime mai multe izvoare cu apă călduță sau rece (dintre care cel mai important este „izvorul lui Elisei”, care hrănește cu apă tot orașul), care permit obținerea a două culturi de fructe pe an. Situat la cca -250 m (sub nivelul mării), Ierihonul este și orașul cu cea mai joasă altitudine din lume.

Istorie biblică

Vechiul Testament

Menționat în Biblie în cartea Numerilor, Ierihonul este primul oraș al „țării primise” (Țara Cannanului) cucerit de Iosua și de evrei în sec. XV sau XIV î.Hr. Cartea lui Iosua relatează cucerirea Ierihonului și cum, după șapte zile în care evreii au înconjurat Ierihonul în procesiune cu Chivotul Legământului, a șaptea zi, la sunetul trâmbițelor de către preoți, zidurile Ierihonului au căzut în fața poporului ales.

Noul Testament

În Noul Testament, Iisus vindecă doi orbi din naștere la intrarea în Ierihon (Matei 20).

În oraș, Iisus este întâmpinat de mulțime multă și evanghelistul Luca povestește istoria vameșului Zaheu, care se urcă într-un sicomor ca să-l vadă, și apoi Îl primește pe Iisus în casa sa și se convertește (Luca 19).

Locuri creștine și de pelerinaj

Muntele ispitirii și peștera lui Elisei

După tradiție, muntele înalt și abrupt care străjuiește Ierihonul la vest este Muntele Ispitirii lui Iisus (Matei 4, 1-11; Marcu 1, 12-13; Luca 4, 1-13).

Pe acest munte a fost construită în secolul XX o mănăstire grecească (care mai are un singur viețuitor astăzi). În această mănăstire mai se găsește și o grotă în care după tradiție s-a ascuns proorocul Elisei și un izvor cu apă binecuvântată, chiar în biserica mănăstirii.

Sicomorul lui Zaheu, în Ierihon

Zaheu

Pe locul întâlnirii lui Zaheu cu Mântuitorul Iisus Hristos, și unde după tradiție se păstrează un sicomor[1] din rădăcina celui din acel timp, s-a construit o biserică greacă închinată acestui eveniment (Duminica lui Zaheu este premergătoare perioadei Triodului). Sicomorul se află în curtea bisericii și este un loc de pelerinaj pentru creștinii care trec prin Ierihon.

Pe locul unde după tradiție a fost casa lui Zaheu, în care a cinat Mântuitorul și unde s-a produs convertirea lui Zaheu, s-a construit o biserică coptă ortodoxă.

Așezământul românesc de la Ierihon

Biserica Ortodoxă Română, prin reprezentanța ei în Țara Sfântă, a construit la Ierihon un mare „așezământ” pentru primirea pelerinilor, care este gata să primească astăzi sute de pelerini în condiții bune de cazare și masă, și într-o atmosferă de mănăstire: așezământul este în formă de mănăstire-cetate cu biserica în mijloc, cu două alte paraclise, cu mai multe maici care slujesc ajutate de creștini laici.

Articole conexe

Legături externe

- http://www.jerusalem.ro/ierihon.htm

Note

  1. Sicomorul este un pom fructifer care poate crește mare (ca un dud) și face niște fructe de mărimea dudelor, dar a căror consistență este mai apropiată de a smochinelor. Asemănarea fizică a pomului și micimea fructelor a făcut ca el să fie prezentat prin analogie ca un dud de către unii traducători ai Noului Testament în limba română.