Icos

Icosul (gr. οικος - casă) este o formă de tropar făcând parte dintr-un canon. El se situează după cea de-a şasea odă, imediat după condac, şi dezvoltă conţinutul acestuia într-o formă uneori mai poetică, chiar dacă e asemănătoare ca ritm.

De asemenea, acatistele au în general 12 icoase, iar Acatistul Maicii Domnului are, în forma lui grecească originală, 24 de icoase împărţite în patru grupe.

Deşi cercetătorii din domeniul imnografiei nu s-au pus de acord asupra motivelor pentru care această formă poetică a imnografiei creştin-orientale se numeşte icos (adică: casă), cei mai mulţi cred astăzi că sensul cuvântului trebuie pus în legătură cu cuvântul ebraic "casă", deoarece acesta are în acelaşi timp şi înţelesul de cântare.

Bibliografie

• Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque, Paris, 1895.
• Martine Roty, Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise russe (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Slaves, Paris, 1992.
• Preot Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală (ediţia a II-a revăzută şi completată), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1993.