Modificări

Salt la: navigare, căutare

Iconodul

55 de octeți adăugați, 12 aprilie 2014 09:56
m
Contextul istoric
Termenul de '''iconodul''' (din gr. ''eikonodoulos'', „cinstitorul” sau „slujitorul” de imagini) sau '''iconofil''' este folosit pentru a-i desemna pe creştinii creștinii care practică sau suţin susțin folosirea în cult sau la rugăciunea privată a imaginilor religioase, mai precis a [[icoană|icoanelor]]. Cei care se opun folosirii icoanelor sunt numiţi numiți [[iconoclasm|iconoclaştiiconoclaști]] („distrugătorii” sau, literal, „spărgătorii de icoane”).
==Contextul istoric==
[[Imagine:Theodore_the_Studite.jpg|left|thumb|180px|Sf. [[Teodor Studitul]], autorul unui tratat în apărarea cultului icoanelor]][[Imagine:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|180px|right|Sf. împărăteasă [[Teodora a II-a|Teodora]], sprijinitoarea Ortodoxiei]]Apelativul de iconoduli le-a fost dat creştinilor ortodocşi creștinilor ortodocși care au apărat cultul icoanelor în disputele din secolele al VIII-lea şi și al IX-lea cu iconoclaştiiiconoclaștii. Disputa a apărut în contextul ascensiunii Islamului în Orient, credincioşii credincioșii mahomedani respingând orice formă de reprezentare materială a DivinităţiiDivinității, şi și datorită unei interpretări foarte literale a uneia din cele [[Decalog|Zece Porunci]], care interzice crearea şi și venerarea „chipurilor cioplite”.
[[Image:Theodore_the_Studite.jpg|right|thumb|100px|Sf. Teodor Studitul, autorul unui tratat în apărarea cultului icoanelor]]În timpul „controversei iconoclaste” din secolele VIII-IX, [[mănăstire|mănăstirile]] au fost printre principalele susţinătoare susținătoare ale cultului icoanelor. Monahii s-au organizat şi și s-au mobilizat pentru apărarea icoanelor. Între cei mai cunoscuţi susţinători cunoscuți susținători ai cinstirii icoanelor au fost, în Orient, Sf. [[Ioan Damaschin]], iar la Constantinopol, Sf. [[Teodor Studitul]], care au scris şi și mai multe tratate în apărarea icoanelor, iar dintre episcopi, Patriarhul [[Gherman I al Constantinopolului]] şi și Papa [[Grigorie al III-lea al Romei]] . Mare parte a poporului, mai ales din provincii, ţinea ținea la cultul icoanelor. Cea mai ilustră reprezentantă a partidei iconodule din rândul nobilimii bizantine a fost [[Irina Împărăteasa|Împărăteasa Irina]], mama şi și regenta împăratului [[Constantin al VI-lea]], care a pus capăt primei perioade iconoclaste şi și a convocat [[Sinodul VII Ecumenic|al şaptelea șaptelea Sinod Ecumenic]], care a consfinţit consfințit cinstirea icoanelor.
[[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|100px|left|St. Theodora the Iconodule]]În anul 843, o altă împărăteasă, [[Teodora a II-a]], regentă în numele fiului ei, Mihail al III-lea, a pus capăt celei de-a doua persecuţii persecuții iconoclaste lansate de împăratul Leon al V-lea Armeanul în anul 813. Ca urmare a măsurilor luate de Teodora, iconodulii, sub conducerea patriarhului [[Ignatie al Constantinopolului]] (847-858, 867-877) au avut definitiv câştig câștig de cauză. De la proclamarea restabilirii cultului icoanelor în anul 843, Biserica Ortodoxă prăznuieşte prăznuiește în fiecare an, în prima duminică din [[Postul Mare]], [[Duminica Ortodoxiei|Biruinţa Biruința Ortodoxiei]].
==A se vedea şiși==
*[[Icoană]]
*[[Iconoclasm]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare