Icoana Pogorârii Duhului Sfânt

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 20 iunie 2021 05:10, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (wikizare)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Icoana Pogorârii Duhului Sfânt prezintă coborârea Duhului Sfânt peste Biserică. De obicei, este așezată în centrul bisericilor pentru cinstire, în Duminica Rusaliilor.

Compoziția

Această icoană îi arată pe Apostoli șezând pe scaune, ca pe Muntele Sion, simbolizând astfel prima comunitate a Bisericii, începutul Bisericii Creștine. Ei formează un semicerc care exprimă unitatea Bisericii, Trupul Mistic al Mântuitorului Iisus Hristos. Icoana nu este imaginea unui eveniment istoric, ea simbolizând importanța acestui eveniment pentru toate timpurile.

La fel ca în multe alte icoane, Apostolii sunt prezentați în perspectivă inversă, figurile fiind din ce în ce mai mari cu cât sunt mai în spate. De asemenea, în fundal este desenată clădirea în care ei se află, "încăperea de sus" (foișorul sau tricliniul în care Apostolii se adunaseră).

Teologie

Acest articol face parte din seria
Iconografie
Noțiuni de iconografie
Icoană | Iconografie | Iconostas
Iconodul | Iconoclasm
Diptic | Erminie | Icoane pe sticlă |
Rânduiala de sfințire a icoanei
Istorie și tradiție
Andrei Rubliov | Apostolul Luca | Dionisie din Furna
Ioan Damaschin | Irina Împărăteasa | Sava cel Nou
Sinodul VII Ecumenic | Teodor Studitul | Teodora a II-a
Teologia icoanei
Paul Evdokimov | Pavel Florenski
Nikolai Ozolin | Leonid Uspensky
Icoane cunoscute: istorie și simbolistică
Adormirea Maicii Domnului | Înălțarea Domnului
Pogorârea Duhului Sfânt | Scara Raiului
Icoanele Maicii Domnului | Prodromița
Bucuria celor necăjiți
Editați această casetă

Duhul Sfânt

În partea superioară a icoanei este desenat un alt semicerc din care ies raze. Razele indică spre Apostoli iar "limbi de foc" coboară deasupra fiecăruia, acestea simbolizând Pogorârea Duhului Sfânt.

Iisus Hristos

În mijlocul grupului de Apostoli, este un loc neocupat. Acest loc este al Mântuitorului, capul invizibil al Bisericii. Unele icoane străvechi au în centru un altar, tronul slavei eterne a Mântuitorului, care simbolizează prezența Sa invizibilă. În mod categoric, nimeni altcineva nu poate fi pictat aici.

Apostolii

Apostolii stau așezați, spre deosebire de Icoana Înălțării unde ei sunt arătați în confuzie. Acesta reprezintă darul Duhului Sfânt, viața interioară, a Duhului, darul Lui către Biserică.

Grupul celor Doisprezece Apostoli simbolizează Biserica, nu numai pe cei menționați în cartea Faptele Apostolilor ca fiind împreună cu Apostolii în ziua Pogorârii Duhului Sfânt. De asemenea, în icoană este reprezentat și Apostolul Pavel, care ulterior va deveni Apostol al Bisericii și un mare propovăduitor. La momentul Pogorârii Duhului Sfânt, Apostolul Pavel încă era Saul prigonitorul. Cei patru Evangheliști, Matei, Marcu, Luca și Ioan sunt pictați cu cărți în mână, cu toate că încă nu își scriseseră lucrările. Alți Apostoli sunt desenați cu suluri de pergamente în mână, semnificând autoritatea învățăturilor date lor de Mântuitorul Iisus Hristos.

Prezența Sfântului Pavel și a celor patru Evangheliști amintește de mulțimea ucenicilor care au fost de față la Pogorârea Duhului Sfânt.

Cosmosul (lumea)

În alt semicerc, din partea de jos a icoanei, este reprezentată figura simbolică a unui rege. El este într-un loc întunecat, care reprezintă lumea aceasta învăluită în păcat. Această persoană singură simbolizează lumea întreagă, care înainte de Pogorârea Duhului a fost fără lumina credinței. El este înclinat în față pentru a simboliza bătrânețea care este consecința păcatului lui Adam. Prin puterea Duhului Sfânt, Biserica aduce lumină lumii întregi prin învățăturile sale. Uneori, această figură este arătată ieșind în lumină, purtând cu amândouă mâinile o legătură (năframă) cu mai multe pergamente (suluri) care sunt învățăturile Apostolilor, prin care lumea avea să fie luminată (Dionisie din Furna stabilește, p. 119, că numărul pergamentelor din năframă este de doisprezece, după numărul Apostolilor, iar în capătul fiecărui sul de pergament se pictează o coroană).

Maica Domnului

Unele reprezentări ale Cincizecimii o includ și pe Maica Domnului. Interpreții icoanei Cincizecimii nu sunt de acord asupra validității prezenței Ei în această icoană, întrucât, pe de o parte, Biserica este reprezentată aici de Sfinții Apostoli, iar pe de altă parte există indicii că Ea ar fi fost totuși prezentă acolo. Totuși, ea a fost o vreme inclusă în canonul iconografic al icoanei Cincizecimii, mai ales în Rusia și Albania[1].

Monahia Iuliania Socolova[2] consideră că această reprezentare a Maicii Domnului apare în apus, în preajma secolului al X-lea, fiind apoi preluată, târziu (aproximativ sec. XVII) și în iconografia greacă și rusă. Dionisie din Furna, în Erminia sa de secol XVIII, nu o menționa[3]

Note

  1. Daniel ROUSSEAU, Icoana Cincizecimii
  2. Monahia Iuliania, Truda iconarului, ed. Sophia, București, 2001, pp. 170-171.
  3. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000, p. 119.

A se vedea și

Surse

Legături externe