Icoana Maicii Domnului Prodromița: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(spacing, cat)
(diacritice)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Diacritice}}
 
−
 
 
'''Icoana Făcătoare de Minuni Prodromiţa''' este zestrea cea mai de preţ a Schitului ([[Ioan Botezătorul|Prodromul]] de la Sfântul [[Muntele Athos|Munte Athos]] din Grecia) şi binecuvântarea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], pentru că icoane nefăcute de mâna omenească sunt puţine în toată lumea [[ortodoxă]].<ref>Citat din [[Cleopa Paraschiv]], ''Icoana nefacută de mâna omenească Prodromiţa''.</ref>
 
'''Icoana Făcătoare de Minuni Prodromiţa''' este zestrea cea mai de preţ a Schitului ([[Ioan Botezătorul|Prodromul]] de la Sfântul [[Muntele Athos|Munte Athos]] din Grecia) şi binecuvântarea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], pentru că icoane nefăcute de mâna omenească sunt puţine în toată lumea [[ortodoxă]].<ref>Citat din [[Cleopa Paraschiv]], ''Icoana nefacută de mâna omenească Prodromiţa''.</ref>
  
 
==Descrierea icoanei==
 
==Descrierea icoanei==
−
Dimensiunile icoanei sunt de 1000/700 mm. Chipul Maicii Domnului si al Pruncului Iisus au culoarea galbena, cu nuanta graului.Exista marturii cum ca Sfintele Fete se schimba miraculos, uneori intunecandu-se, alteori luminandu-se.<ref>''"Sfanta icoana Prodromita se schimba la fata, uneori se intuneca,aratand astfel ca Maica Domnului este suparata, iar alteori se lumineaza..."'', Cleopa Paraschiv, ''Icoana nefacută de mâna omenească Prodromiţa''.</ref>
+
Dimensiunile icoanei sunt de 1000/700 mm. Chipul Maicii Domnului şi al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, cu nuanţa grâului. Există mărturii cum că Sfintele Feţe se schimbă miraculos, uneori intunecându-se, alteori luminându-se.<ref>''"Sfânta icoană Prodromiţa se schimbă la faţă, uneori se întunecă, arătând astfel că Maica Domnului este supărată, iar alteori se luminează..."'', Cleopa Paraschiv, ''Icoana nefăcută de mâna omenească Prodromiţa''.</ref>
  
−
==Istoricul schitului romanesc Prodromul==
+
==Istoricul schitului românesc Prodromul==
−
Partea de rasarit a Muntelui Athos, zona foarte linistita si bogata in pesteri, a fost dintotdeuna un loc preferat de sihastii romani atoniti. Aici au sihastrit calugari romani inca din secolul al IV-lea. In a doua jumatate a secolului al VIII-lea se nevoiau in pesterile de aici vreo zece sihasti din Tarile Romane, care si-au construit cateva colibe si o mica biserica de piatra cu avand hramul Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul. La inceputul secolului al XIX-lea biserica se numea ''Chilia Sfantului Ioan Botezatorul, Chilia Romaneasca de la Vigla Ianicopoli'', mai apoi, ''Chilia Prodromul(Inaintemergatorul)''. Prin anul 1810, se nevoia aici un vestit sihastru roman, mare facator de minuni, ieroschimonahul Iustin. Dupa 35 de ani de nevointa, s-a mutat la cele vesnice, lasand egumen, in locul sau, pe ucenicul lui, ieromonahul Patapie. Dupa 20 de ani, din cauza tulburarilor politice din Balcani, calugarii s-au risipit, Patapie retragandu-se si raposand la manastirea Neamt. In anul 1850, ieromonahii Nifon si Nectarie, ambii cu metanie din manastirea Horaita, judetul Neamţ, au rezidit cu ajutoare aduse din tara, temelia, biserica si trei corpuri de chilii ale schitului Prodromul, care se ruinasera aproape cu desavarsire. In anul 1860, biserica a fost sfintita de arhiereul roman Isaia Vicol, episcop de Roman. Apoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvant ctitoriul schitului, aduna in jurul lui pana la 60 de calugari, care se nevoiau la Muntele Athos, punand bazele celui mai mare schit romanesc de acolo, cunoscut pana astazi ca Schitul Romanesc Prodromul.
+
Partea de răsărit a Muntelui Athos, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost dintotdeuna un loc preferat de sihaştrii români atoniţi. Aici au sihăstrit călugari români înca din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se nevoiau in peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La începutul secolului al XIX-lea biserica se numea ''Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli'', sau, mai apoi, ''Chilia Prodromul (Înaintemergătorul)''. Prin anul 1810, se nevoia aici un vestit sihastru român, mare făcător de minuni, ieroschimonahul Iustin. Dupa 35 de ani de nevoinţă, s-a mutat la cele veşnice, lăsând egumen, în locul său, pe ucenicul lui, ieromonahul Patapie. După 20 de ani, din cauza tulburărilor politice din Balcani, călugarii s-au risipit, Patapie retrăgându-se şi răposând la mănăstirea Neamţ. În anul 1850, ieromonahii Nifon şi Nectarie, ambii cu metanie din mănăstirea Horaiţa, judeţul Neamţ, au rezidit cu ajutoare aduse din ţara, temelia, biserica şi trei corpuri de chilii ale schitului Prodromul, care se ruinaseră aproape cu desăvârşire. În anul 1860, biserica a fost sfinţita de arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Apoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitoriul schitului, adună în jurul lui până la 60 de călugări, care se nevoiau la Muntele Athos, punând bazele celui mai mare schit românesc de acolo, cunoscut până astăzi ca Schitul Românesc Prodromul.
  
 
==Istoricul icoanei==
 
==Istoricul icoanei==
−
In anul 1963, in timpul lucrarilor de ridicare ale schitului Prodromul, ieroschimonahul Nifon cauta un iconar care sa zugraveasca pe lemn de tei o icoana a Maicii Domnului care sa fie pictata potrivit randuielilor bisericesti: citirea zilnica a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singura masa pe zi la sfarsitul lucrului, infranarea de la manie, mandrie si pacate trupesti, precum si celelalte.Cuviosii Nifon si Nectarie l-au gasit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios si cu frica lui Dumnezeu, care s-a incumetat sa picteze icona si s-a apucat imediat de lucru la manastirea Bucium din Iaşi.
+
În anul 1963, în timpul lucrărilor de ridicare ale schitului Prodromul, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească pe lemn de tei o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericeşti: citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singură masă pe zi la sfârşitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie şi păcate trupeşti, precum şi celelalte. Cuvioşii Nifon şi Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios şi cu frica lui Dumnezeu, care s-a încumetat să picteze icona şi s-a apucat imediat de lucru la mănăstirea Bucium din Iaşi.
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea de la data 5 iulie 2008 17:28

Icoana Făcătoare de Minuni Prodromiţa este zestrea cea mai de preţ a Schitului (Prodromul de la Sfântul Munte Athos din Grecia) şi binecuvântarea Maicii Domnului, pentru că icoane nefăcute de mâna omenească sunt puţine în toată lumea ortodoxă.[1]

Descrierea icoanei

Dimensiunile icoanei sunt de 1000/700 mm. Chipul Maicii Domnului şi al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, cu nuanţa grâului. Există mărturii cum că Sfintele Feţe se schimbă miraculos, uneori intunecându-se, alteori luminându-se.[2]

Istoricul schitului românesc Prodromul

Partea de răsărit a Muntelui Athos, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost dintotdeuna un loc preferat de sihaştrii români atoniţi. Aici au sihăstrit călugari români înca din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se nevoiau in peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La începutul secolului al XIX-lea biserica se numea Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli, sau, mai apoi, Chilia Prodromul (Înaintemergătorul). Prin anul 1810, se nevoia aici un vestit sihastru român, mare făcător de minuni, ieroschimonahul Iustin. Dupa 35 de ani de nevoinţă, s-a mutat la cele veşnice, lăsând egumen, în locul său, pe ucenicul lui, ieromonahul Patapie. După 20 de ani, din cauza tulburărilor politice din Balcani, călugarii s-au risipit, Patapie retrăgându-se şi răposând la mănăstirea Neamţ. În anul 1850, ieromonahii Nifon şi Nectarie, ambii cu metanie din mănăstirea Horaiţa, judeţul Neamţ, au rezidit cu ajutoare aduse din ţara, temelia, biserica şi trei corpuri de chilii ale schitului Prodromul, care se ruinaseră aproape cu desăvârşire. În anul 1860, biserica a fost sfinţita de arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Apoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitoriul schitului, adună în jurul lui până la 60 de călugări, care se nevoiau la Muntele Athos, punând bazele celui mai mare schit românesc de acolo, cunoscut până astăzi ca Schitul Românesc Prodromul.

Istoricul icoanei

În anul 1963, în timpul lucrărilor de ridicare ale schitului Prodromul, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească pe lemn de tei o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericeşti: citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singură masă pe zi la sfârşitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie şi păcate trupeşti, precum şi celelalte. Cuvioşii Nifon şi Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios şi cu frica lui Dumnezeu, care s-a încumetat să picteze icona şi s-a apucat imediat de lucru la mănăstirea Bucium din Iaşi.

Note

  1. ↑ Citat din Cleopa Paraschiv, Icoana nefacută de mâna omenească Prodromiţa.
  2. ↑ "Sfânta icoană Prodromiţa se schimbă la faţă, uneori se întunecă, arătând astfel că Maica Domnului este supărată, iar alteori se luminează...", Cleopa Paraschiv, Icoana nefăcută de mâna omenească Prodromiţa.

Bibliografie

  • Cleoapa Paraschiv,Icoana nefăcută de mănă omenească PRODROMIŢA,ed. Panaghia
  • Ieromonah Ioanichie Balan,Vetre de sihăstrie Românească,secolele IV-XX,Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucuresti-1982
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Icoana_Maicii_Domnului_Prodromița&oldid=10286”