Icoana Adormirii Maicii Domnului

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 16 august 2008 23:49, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (completare; format: imbunatatire)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Adormirea Maicii Domnului

Icoana Adormirii Maicii Domnului face parte din programul iconografic al sărbătorilor închinate Maicii Domnului, corespunzând praznicului Adormirii Ei (15 august. Sursa reprezentării se găseşte în Tradiţia Bisericii.

Compoziţia icoanei[1]

Într-o casă, în centrul icoanei, Maica Domnului este întinsă pe un pat, cu mâinile încrucişate pe piept, fară suflare. De o parte şi de alta a patului sunt două sfeşnice cu lumânări aprinse.

La picioarele Născătoarei de Dumnezeu este reprezentat Sfântul Apostol Petru, tămâind cu cădelniţa, iar la capul ei sunt reprezentaţi Apostolul Pavel şi Sfântul Ioan Teologul, îmbrăţişând-o. Mai sunt reprezentaţi, de jur împrejur, toţi apostolii, despre care se ştie că au fost prezenţi la adormirea Maicii Domnului, precum şi unii sfinţi ierarhi precum Dionisie Areopagitul, Ierotei şi Timotei, care ţin în mâini Evanghelii şi femei plângând.

Tot în centrul imaginii, cumva deasupra Maicii Domnului este reprezentat Domnul Iisus Hristos, îmbrăcat în haine albe, într-o mandorlă (cearcăn) de lumină, simbol al slavei Lui dumnezeieşti. El ţine în braţe sufletul Maicii Domnului, reprezentat ca un prunc înfăşat (uneori este redat printr-o reprezentare mai mică a Maicii Domnului). Hristos este înconjurat de o mulţime de îngeri.

Undeva mai "în spate", sunt reprezentaţi iarăşi Sfinţii Apostoli, care sunt aduşi, purtaţi prin văzduh, pentru a fi de faţă la Adormirea Maicii Domnului, "de la marginile lumii", după cum spune tradiţia.

În dreapta casei este reprezentat Sfântul Ioan Damaschin, purtând în mâini o hârtie în care este scris: "După vrednicie, ca pe un suflet, te-a primit pe tine cerul". Iar în stânga casei apare Sfântul Cosma Melodul care poartă şi el în mână o hârtie pe care este scris: "Femeie muritoare, pe tine, cea mai presus de fire a lui Dumnezeu Maică ştiindu-te..."

Frecvent, în această icoană mai este ilustrată o întâmplare reţinută de tradiţie, conform căreia un iudeu a încercat să răstoarne patul în care zăcea Maica Domnului. În acel moment un înger a venit şi i-a tăiat mâinile cu sabia, pentru a împiedica această profanare. În icoană, acesta (pe nume Iefonias sau Atonie) este adesea reprezentat, uneori în genunchi, în faţa patului în care zace Maica Domnului, cu mâinile tăiate care încă atârnă de pat, iar în faţa lui este reprezentat îngerul cu sabia ridicată.

În funcţie de preferinţele şi alegerile făcute de fiecare iconar, de spaţiul de care dispune etc., pot fi reprezentate mai multe sau mai puţine personaje. Nu pot lipsi, desigur, Maica Domnului, Hristos şi un număr de Apostoli.

Continuarea programului iconografic

Icoana prezentată mai sus redă imaginea consacrată a praznicului Adormirii Maicii Domnului. În cazul reprezentării mai multor scene din viaţa Maicii Domnului în aceeaşi icoană sau într-un ciclu de fresce, imaginile consecutive reprezentării sunt cea a îngropării sale şi cea a "mutării" sale la Ceruri. Această din urmă reprezentare, în forma propusă de Dionisie[2], este cea mai aproape de (dar nu identică cu) imaginea catolică a Înălţării Fecioarei.

Semnificaţia teologică a icoanei

Remarcăm că, în viziunea iconografică ortodoxă, icoana praznicului Adormirii Maicii Domnului este orientată în jurul caracterului muritor al Născătoarei de Dumnezeu, al umanităţii Ei depline. Prezenţa lui Hristos aici atestă atât faptul că Maica Domnului avea şi ea nevoie de mântuire, ca şi ceilalţi oameni, cât şi faptul că preaslăvirea Născătoarei de Dumnezeu se face numai prin raportarea la Fiul Ei.

Prezenţa tuturor Apostolilor la adormirea Maicii Domnului arată cinstirea Ei deosebită atât de către Domnul, cât şi de către întreaga Biserică, reprezentată şi prin grupul de femei care apar în icoană. Cerul şi pământul se întâlnesc, o dată în plus, mărturisind preaslăvirea Celei care Îşi încredinţa sufletul în mâinile Fiului Ei.

Faptul că icoana şi întreg praznicul sunt orientate în jurul Adormirii, iar nu în jurul "mutării" Maicii Domnului cu trupul la Cer arată faptul că, dacă întreaga Biserică a fost de faţă la moartea Ei, momentul mutării Ei şi cu trupul la Cer rămâne o taină.

Articole înrudite

Note

  1. Cf. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. rom. a editurii Sophia, Bucureşti, 2000, p. 137.
  2. Loc.cit. Maica Domnului este reprezentată în văzduh, pe norii cerului, împreună cu Sfântul Apostol Toma, care primeşte de la ea, ca amintire, brâul pe care îl purta.

Surse

  • Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. rom. a editurii Sophia, Bucureşti, 2000.

Legături externe