Modificări

Salt la: navigare, căutare

Icoană

31 de octeți adăugați, 5 mai 2008 22:30
fără descrierea modificării
[[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|150px180px|right|[[Sfânt]]a împărăteasă Teodora, cea care a restabilit cultul icoanelor în anul 843]]
'''Icoana''' (gr. εικον = chip, reprezentare) este, în înţelegerea creştinismului ortodox, o imagine sacră, în două dimensiuni, care reprezintă pe [[Iisus Hristos]], pe [[Maica Domnului]] sau un sfânt.
Ca reprezentare picturală, icoana poate avea aspectul ei istoric, estetic, arheologic etc. specific, dar pentru creştini ea nu aparţine propriu-zis artelor, ci cultului Bisericii: pe de-o parte, împreună cu sfintele [[moaşte]], cu cărţile sfinte şi celelalte [[obiecte de cult]], iar pe de altă parte, cu toată moştenirea teologică, de credinţă şi învăţătură ortodoxă - [[Sfânta Scriptură]], [[Sfânta Tradiţie]], [[Sfintele Taine]] etc.
Icoana nu este deci un ornament, un tablou sau o simplă reprezentare figurativă, ci o comunicare vizuală a realităţii invizibile divine, manifestată în timp şi spaţiu. Icoana nu este portretul unei persoane care a fost, ci este portretul sau reprezentarea unei persoane în [[Împăraţia Împărăţia lui Dumnezeu]].
==Caracteristicile reprezentării iconice==
Pentru că este reprezentarea unei persoane sfinte în Împărăţia lui Dumnezeu şi împărtăşitoare a harului Duhului Sfânt, icoana ortodoxă posedă nişte caracteristici picturale specifice acestei condiţii:
* în portretul iconic al persoanei sfinte reprezentate aceasta persoană poate fi recunoscută, dar trăsăturile ei nu sunt de un realism carnal, ci mai degrabă ascetice, asemănătoare sfintelor moaşte lipsite de "mustul cărnii" (Sf. [[Marcu Ascetul]], Sf. [[Diadoh al Foticeii]]);
* fondul icoanei este cel mai adesea aurul (sau albastrul, în fresce), culoare în acelaşi timp caldă, împărătească şi preţioasă, care trimite la harul Duhului Sfânt şi la Împăraţia Împărăţia lui Dumnezeu;* reprezentări realiste ale naturii lipsesc, iar natura care este prezentă în icoană transmite şi ea un mesaj spiritual (ex.: munţii înclinaţi ca nişte valuri asupra personajului sfânt fac legătura cu imnografia: "Marea vieţii văzând-o înalţânduînălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine...")
==Cultul icoanelor==
* închinarea ca ''venerare'' sau ''cinstire'', ce revine Maicii Domnului şi sfinţilor
Închinarea pe care creştinii o aduc icoanelor, nu se referă la obiectul material (la lemnul pe care este reprezentată persoană, sau la pictură etc.) - altminteri aceasta ar fi [[idolatrie ]] -, ci orice cinstire dată icoanei trece la / revine persoanei zugrăvite, adică "originalului".
==A se vedea şi==
==Surse==
* Preot Prof. Dr. [[Ion Bria]], ''Dicţionar de teologie ortodoxă'', Bucureşti, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, 1994, art. "Icoană", p. 201-204.
* Léon Clugnet, ''Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque'', Paris, 1895, p. 41-42.
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Teologie]]
 
[[en:Iconography]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.161 de modificări

Meniu de navigare