3 modificări
Modificări
fără descrierea modificării
Şcoala din Edesa era recunoscută întreaga Persie, ceea ce crea condiţii favorabile pentru răspândirea învăţăturilor lui Teodor în Răsărit. În timp ce Rabbula se arăta foarte îngrijorat de învăţăturile evident [[erezie|eretice]] ale acestuia şi se străduia să obţină [[anatema|anatemizarea]] şi arderea acestora, biserica din Edesa se arăta favorabilă învăţăturilor lui Teodor şi îl sprijinea pe Ibas împotriva episcopului Rabbula.
Întrucât participase, ca preot, la al [[Sinodul III Ecumenic|Treilea Sinod Ecumenic]] de la Efes, Ibas avusese prilejul să observe pornirile autocratice ale lui [[Chiril al Alexandriei|Chiril]]. Ulterior, într-o scrisoare către Maris, episcop de Beit-Ardaşir Hardaşir în Persia, Ibas povesteşte cele văzute la Sinod. În această scrisoare îl critică pe Nestorie cu asprime pentru faptul că acesta refuzase să îi recunoască [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] titlul de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu). Deşi se pronunţa împotriva învăţăturilor lui Nestorie, Ibas critica însă metodele folosite de Chiril pentru a obţine condamnarea lui Nestorie şi l-a acuzat pe Chiril de [[apolinarism]]. A denunţat totodată cele Douăsprezece Capitole (Anateme) împotriva lui Nestorie [http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/Anatematismele_Sf_Chiril.htm], considerând că autorul cădea în [[erezie]] pentru că ar fi negat unirea celor două Firi – divină şi umană – în Persoana lui Iisus Hristos.<ref>Phillippe Labbe, iv. 661, v. 510</ref>. Ulterior, Ibas s-a împăcat cu Chiril, iar la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] l-a anatemizat pe Nestorie atât verbal cât şi în scris. De aceea, Părinţii sinodali l-au reabilitat şi l-au declarat ortodox.
După moartea episcopului Rabbula în jurul anului 436, Ibas a fost ales ca urmaş al acestuia. Însă cei mai vehemenţi opozanti ai nestorianismului s-au împotrivit cu îndârjire şi alegerii lui Ibas ca episcop şi s-au străduit să obţină [[depunere din treaptă|depunerea]] acestuia sub acuzatia de erezie. Cei patru nemulţumiţi – patru preoţi penume Samuel, Chir, Evloghie şi Maras –, sprijiniţi de Uranius, episcop [[eutihianism|eutihian]] de Himeria au adus aceste acuzaţii împotriva lui Ibas înaintea patriarhului [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohiei]], [[Domnus II al Antiohiei|Domnus al II-lea]]. Domnus l-a convocat pe Ibas la un [[sinod]] în Antiohia în anul 445. Deşi Ibas nu a putut participa, anunţându-l pe patriarh printr-o scrisoare, <ref>ibid. iv. 739</ref> Domnus l-a sprijinit pe Ibas, nedorind să sprijine acuzaţiile împotriva lui.
