Iba de Edesa: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(propunere de traducere din engleza)
 
m (Viața: corect. leg. int.)
 
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
'''Ibas din Edesa''' (sau '''Iba''') a fost episcop de Edesa în secolul al V-lea, pe vremea controverselor [[Nestorianism|nestoriene]]. Faptul că s-a asociat cu adepţii nestorianismului şi că a criticat la un moment dat acţiunile Sf. [[Chiril al Alexandriei]] i-a făcut pe mulţi să aibă îndoieli cu privire la ortodoxia credinţei sale. Scrierile sale au fost [[anatema|anatemizate]], dar nu şi el ca persoană.
  
'''Ibas of Edessa''' was the Bishop of Edessa during the fifth century, during the [[Nestorianism|Nestorian]] controversies. His association with partisans of Nestorianism and, at the time, a critic of the actions of [[Cyril of Alexandria]] placed him under a cloud concerning his orthodoxy. While his writings were anathematized he, personally, wasn't.
+
==Viața==
 +
Nu se ştiu prea multe despre tinereţea  lui Ibas. Sursele îl menţionează pentru prima dată ca [[preot]] al Bisericii din Edesa în vremea păstoriei [[episcop]]ului Rabbula din Edesa. Edesa se găsea în nordul Mesopotamiei antice (acum în sud-estul Turciei). În vreme ce Rabbula se opunea învăţăturilor lui [[Nestorie]] şi ale lui [[Teodor de Mopsuestia|Teodor din Mopsuestia]], Ibas, care era conducătorul şcolii din Edesa, s-a plasat pe o poziţie opusă celei a episcopului său. Era un admirator al scrierilor lui Teodor pe care le-a tradus în limba siriacă, ajutând totodată la răspândirea lor în întregul Răsărit.
  
==Life==
+
Şcoala din Edesa era recunoscută întreaga Persie, ceea ce crea condiţii favorabile pentru răspândirea învăţăturilor lui Teodor în Răsărit. În timp ce Rabbula se arăta foarte îngrijorat de învăţăturile evident [[erezie|eretice]] ale acestuia şi se străduia să obţină [[anatema|anatemizarea]] şi arderea acestora, biserica din Edesa se arăta favorabilă învăţăturilor lui Teodor şi îl sprijinea pe Ibas împotriva episcopului Rabbula.
His early life is largely unknown. Ibas first appeared as a [[presbyter]] in the church of Edessa during the episcopate of Bishop Rabbula of Edessa. Edessa was in the northern part of ancient Mesopotamia - now southeastern Turkey. While Rabbula was opposed to the views of [[Nestorius]] and Theodore of Mopesuestia, Ibas, who was in charge of the school of Edessa, took opposition to his [[bishop]]'s stand. He admired the writings of Theodore and translated them into Syriac and disseminated them throughout the east.
 
  
The school of Edessa was popular throughout Persia and the east and provided opportunities for propagating Theodore's beliefs. While Rabbula was very concerned with these clearly [[heresy|heretical]] doctrines and endeavored to get the doctrines anathematized and burned, the church of Edessa favored Theodore's teachings and supported Ibas against his bishop, Rabbula.
+
Întrucât participase, ca preot, la al [[Sinodul III Ecumenic|Treilea Sinod Ecumenic]] de la Efes, Ibas avusese prilejul să observe pornirile autocratice ale lui [[Chiril al Alexandriei|Chiril]]. Ulterior, într-o scrisoare către Maris, episcop de Beit-Ardaşir în Persia, Ibas povesteşte cele văzute la Sinod. În această scrisoare îl critică pe Nestorie cu asprime pentru faptul că acesta refuzase să îi recunoască [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] titlul de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu). Deşi se pronunţa împotriva învăţăturilor lui Nestorie, Ibas critica însă metodele folosite de Chiril pentru a obţine condamnarea lui Nestorie şi l-a acuzat pe Chiril de [[apolinarism]]. A denunţat totodată cele Douăsprezece Capitole (Anateme) împotriva lui Nestorie [http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/Anatematismele_Sf_Chiril.htm], considerând că autorul cădea în [[erezie]] pentru că ar fi negat unirea celor două Firi – divină şi umană – în Persoana lui Iisus Hristos.<ref>Phillippe Labbe, iv. 661, v. 510</ref>. Ulterior, Ibas s-a împăcat cu Chiril, iar la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] l-a anatemizat pe Nestorie atât verbal cât şi în scris. De aceea, Părinţii sinodali l-au reabilitat şi l-au declarat ortodox.
  
Having attended the [[Third Ecumenical Council]] at Ephesus as a [[priest]], Ibas knew of [[Cyril of Alexandria|Cyril's]] autocratic side. Later, in a letter to Maris, [[bishop]] of Beit-Ardaschir in Persia, Ibas wrote of his experiences at the council. In the letter he severely criticized Nestorius on his stand to not recognized the title [[Theotokos]] for the Virgin Mary. While against Nestorius, Ibas criticized Cyril's methods of procuring the condemnation of Nestorius, and accused Cyril of [[Apollinarianism]]. He also denounced Cyril's twelve chapters as [[heresy]] that denied the doctrine of the union of two Natures in one Person. <ref>Phillippe Labbe, iv. 661, v. 510</ref>. Ibas later reconciled with Cyril and, during the [[Fourth Ecumenical Council|Fourth Council]] at Chalcedon, anathematized Nestorius both orally and in writing. The Fathers of the Council then rehabilitated him, declaring him orthodox.
+
După moartea episcopului Rabbula în jurul anului 436, Ibas a fost ales ca urmaş al acestuia. Însă cei mai vehemenţi opozanti ai nestorianismului s-au împotrivit cu îndârjire şi alegerii lui Ibas ca episcop şi s-au străduit să obţină [[depunere din treaptă|depunerea]] acestuia sub acuzatia de erezie. Cei patru nemulţumiţi – patru preoţi penume Samuel, Chir, Evloghie şi Maras –, sprijiniţi de Uranius, episcop [[eutihianism|eutihian]] de Himeria au adus aceste acuzaţii împotriva lui Ibas înaintea patriarhului [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohiei]], [[Domnus II al Antiohiei|Domnus al II-lea]]. Domnus l-a convocat pe Ibas la un [[sinod]] în Antiohia în anul 445. Deşi Ibas nu a putut participa, anunţându-l pe patriarh printr-o scrisoare, <ref>ibid. iv. 739</ref> Domnus l-a sprijinit pe Ibas, nedorind să sprijine acuzaţiile împotriva lui.
  
After Bp. Rabbula died about 436, Ibas was elected his successor. But, those people who had strong anti-Nestorian views bitterly opposed Ibas' election and planned to secured his [[deposition]] on charges of preaching heretical doctrines. The malcontents, four priests, Samuel, Cyrus, Eulogius, and Maras. inspired by the Eutychian Uranius, [[bishop]] of Himeria, laid before the Patriarch of Antioch, [[Domnus II of Antioch|Domnus II]] a complaint against Ibas. Domnus summoned Ibas at a [[synod]] at Antioch in 445. Although Ibas excused himself by letter,<ref>ibid. iv. 739</ref> Domnus supported Ibas and was not to ready to entertain the charges against him.  
+
În anul 448, în timpul [[Postul Mare|Postului Mare]], cei patru au înaintat o plângere oficială împotriva lui Ibas. Domnus nu a putut s-o ignore. De aceea, după Paşti, Domnus l-a convocat pe Ibas înaintea unui sinod la care se adunaseră doar câţiva episcopi. Ibas a venit înaintea sinodului pentru a se apăra împotriva acuzaţiilor, dintre care cele mai multe erau nesemnificative. Dar existau şi câteva acuzaţii serioase: blasfemia, anatemizarea lui Chiril şi faptul că-l acuzase de erezie, precum şi faptul că el, Ibas, ar fi fost nestorian. Dar, întrucât doar doi dintre acuzatori erau de faţă, patriarhul Domnus şi sinodul au refuzat să continue audierile în absenţa martorilor principali.
  
During Lent in 448, the accusers again made their complaint, this time in a manner too formal to ignore. After Pascha, Domnus called Ibas before a poorly attended council. Ibas personally defended himself against the accusations, most of which were trivial. But, a number of accusations could not be ignored: speaking blasphemous words, anathematizing Cyril and charging him with heresy, and that he, Ibas, was a Nestorian. However, only two of the accusers were present and Patr. Domnus and the council declined to proceed without the principle witnesses.
+
Disputa s-a mutat apoi la Constantinopol, unde împăratul [[Teodosie al II-lea]] şi arhiepiscopul [[Flavian Mărturisitorul|Flavian]] al Constantinopolului au decis retrimiterea cazului către sinodul răsăritean, însă au hotărât să organizeze o audiere înaintea unei comisii imperiale, o procedură [[drept canonic|necanonică]], dar care beneficia de autoritatea unui decret imperial. Episcopii numiţi pentru a face parte din acest tribunal nu se numărau printre prietenii lui Ibas: Uranius era conducătorul mişcării împotriva lui Ibas, iar Fotie de Tir şi Eustatie de Bierut (Beirut) îşi datorau amândoi scaunul episcopal lui Uranius.
  
The dispute then moved to Constantinople where emperor [[Theodosius II]] and Abp. [[Flavian the Confessor|Flavian]] of Constantinople remanded the case back to the East to be heard by an imperial commission, a preceding that was contrary to the [[canon]]s, but that bore the strength of an imperial decree. The bishops named to the tribunal were not friends of Ibas, namely Uranius, the ringleader of the movement against Ibas, and Photius of Tyre and Eustathius of Bierut, who both owed their sees to Uranius.  
+
Iniţial procesul trebuia să fie organizat la Tir, însă a fost mutat la Bierut pentru a evita orice tulburări. În apărarea lui, Ibas a prezentat un memoriu adresat judecătorilor şi semnat de mai mulţi [[cler]]ici din eparhia lui care negau categoric că acesta ar fi rostit vreodată o vreo blasfemie <ref>Labbe, iv.667-671</ref>. Atunci doar trei martori au susţinut acuzaţia şi au prezentat tribunalului o scrisoare scrisă în anul 433 de Ibas episcopului Maris de Ardaşir, în Persia <ref>ibid. iv. 659-662</ref>. Ca urmare, tribunalul a evitat să ia o hotărâre categorică şi a acceptat rezolvarea situaţiei prin înţelegerea între părţi.
  
Initially, the trial was set in Tyre, but was moved to Bierut to avoid disturbances. In his defense, Ibas presented a memorial to the judges signed by many of his [[clergy]] denying that he ever said any of the alleged blasphemies <ref>Labbe, iv.667-671</ref>. Then, only three witnesses supported the accusation and presented a letter written in 433 by Ibas to Bishop Maris of Hardaschir in Persia <ref>ibid. iv. 659-662</ref>. As result the tribunal avoided any judicial decision and agreed to a settlement.
+
Adversarii lui Ibas au acceptat să-şi retragă acuzaţiile, iar acesta a promis că avea să uite tot ce se petrecuse şi să-i trateze pe acuzatorii lui ca pe fiii lui duhovniceşti şi să înainteze orice alte probleme ar fi apărut patriarhului Domnus al Antiohiei.  
  
Ibas' enemies agreed to withdraw their accusations, and he promised that he would forget the past, regard his accusers as his children, and send any new difficulty for settlement to Domnus of Antioch. Additionally, to avoid suspicion of malversation, the church revenues of Edessa would be administered by ''economy''. Ibas gave equal satisfaction on the theological issues. Publicly he anathematize Nestorius, and declared that his doctrine was that agreed upon by [[John of Antioch]] and Cyril of Alexandria. He also accepted the decrees of Ephesus equally with those of [[Nicea]] as due to the inspiration of the Holy Spirit. The agreement was signed on [[February 25]], 449 with Uranius alone dissenting. <ref>ibid. iv. 630-648</ref>
+
Ibas a răspuns satisfăcător şi cu privire la chestiunile teologice. L-a anatemizat public pe Nestorie şi a declarat că învăţătura pe care o mărturisea el era cea asupra căreia se puseseră de acord [[Ioan al Antiohiei]] şi Sf. Chiril al Alexandriei. A declarat că accepta hotărârile Sinodului de la Efes ca fiind egale cu cele de la Niceea şi date sub inspiraţia Duhului Sfânt. Acordul a fost semnat pe [[25 februarie]] 449. Doar Uranius s-a opus. <ref>ibid. iv. 630-648</ref>
  
The peace did not last long. The Eutychian party, aided by the intrigues of Chysaphius and Dioscorus, got emperor Theodosius II to convene a council on [[August 1]], 449 in Ephesus, with Dioscorus presiding. The council was to adjudicate whether at the council of 448 in Constantinople had properly deposed Patr. Flavian of Constantinople and excommunicated Eutyches. But the council was also used against Ibas. During his absence from Edessa reports of his heterodoxy spread such that his welcome there became hostile. He was obliged to leave town and ask the Magister militia for protection. All appeals to the civil government were in vain. When Chaereas, the governor of Osrhoene, came to Edessa on [[April 12]], 449, he was met by a mob that included [[abbot]]s, [[monk]]s, and their partisans who clamored for immediate expulsion and condemnation of Ibas and his followers.
+
Pacea nu a durat multă vreme. Partida eutihiană, încurajată de intrigile lui Hrisafios şi Dioscor l-a făcut pe împăratul Teodosie al II-lea să convoace pe [[1 august]] 449 un [[Sinodul tâlhăresc de la Efes|sinod]] la Efes, prezidat de [[Dioscor al Alexandriei|Dioscor]]. Acest sinod urma să stabilească dacă sinodul convocat în anul 448 la Constantinopol îl depusese în mod legitim pe patriarhul Flavian al Constantinopolului şi îl excomunicase pe [[Eutihie]]. Dar sinodul a fost folosit şi împotriva lui Ibas. În timpul absenţei lui din Edesa, zvonurile despre rătăcirea lui de la credinţă erau atât de răspândite încât la întoarcere acesta a fost primit cu o asemenea măsură încât a fost nevoit să părăsească oraşul şi să se pună sub protecţia  unui Magister militum. Toate apelurile pe care le-a făcut la administraţia civilă au fost zadarnice. Când Haereas, guvernatorul din Osrhoene a venit la Edesa pe [[12 aprilie]] 449, a fost întâmpinat de o mulţime de oameni, între care se găseau mai mulţi [[monah]]i şi chiar [[stareţ]]i, iar sprijinitorii lor au cerut expulzarea şi condamnarea imediată a lui Ibas şi a sprijinitorilor săi.
  
With Ibas absent, Chaereas began a series of inquiries and trials in an atmosphere of mob agitation in which the old charges on Ibas were recounted and found "proven". Based on Chaereas' report, the emperor ordered the assignment of a new bishop who would command confidence in the people to be substituted for Ibas.<ref>Perry, The Second Synod of Ephesus</ref> While only a legally constituted [[synod]] could depose him, his enemies took gratitude in his treatment as he was treated as a common criminal, dragged from place to place, as he was placed in twenty different prisons and forced to change quarters some forty times. <ref>Labbe, iv. 634; Liberat.c. 12; Facund. lib. vi. c.i</ref>  
+
În absenţa lui Ibas şi pe fondul tulburărilor populare, Haereas a început o serie de anchete şi procese care au „dovedit” vechile acuzaţii împotriva acestuia. Pe baza raportului lui Haereas, împăratul a decis numirea unui nou episcop în locul lui Ibas, care să recâştige încrederea poporului. <ref>Perry, The Second Synod of Ephesus</ref> Deşi numai un sinod legal constituit îl putea depune, adversarii lui s-au răzbunat pe el tratându-l ca pe un criminal de rând, târându-l dintr-un loc în altul, de la o închisoare la alta şi silindu-l să se mute de mai bine de patruzeci de ori. <ref>Labbe, iv. 634; Liberat.c. 12; Facund. lib. vi. c.i</ref>  
  
At the second session of the [[Robber Council of Ephesus]] on [[August 22]], 449, Ibas, who was in prison in Antioch and was not called to defend himself<ref>Labbe, iv. 626, 634</ref>, was deposed.
+
Ibas, care se afla în închisoare la Antiohia a fost depus în a doua sesiune a Sinodului de la Efes de pe [[22 august]] 449, la care nu a putut participa şi înaintea căruia nu a fost chemat să se apere. <ref>Labbe, iv. 626, 634</ref>
  
After the Robber Council Pope [[Leo the Great |Leo I]] of Rome approached [[Pulcheria the Empress|Pulcheria]], emperor Theodosius' sister for help in reversing the council's decisions. After the emperor's death in July 450 and Pulcheria's marriage to Marcian, the new emperor, Marcian, summons a general council that convened under Patr. [[Anatolius of Constantinople|Anatolius]] at [[Chalcedon]] in 451. At the council, the status of the bishops deposed by the Robber council was considered. The council, after much discussion restored Ibas unanimously on the condition that he anathematize Nestorius and Eutyches and accept the tome of Leo. Ibas consented without hesitation. He was restored as bishop of Edessa. Nonnus, who had been chosen bishop on Ibas' deposition, having been legitimately ordained, was allowed to retain his episcopal rank, and on Ibas's death, [[October 28]], 457, succeeded him as metropolitan <ref>Labbe, iv. 891, 917</ref>    
+
După Sinodul de la Efes, Papa [[Leon cel Mare |Leon I]] al Romei s-a adresat împărătesei [[Pulcheria Împărăteasa |Pulcheria]], sora împăratului Teodosie, cerându-i ajutorul pentru a răsturna hotărârile sinodului. După moartea împăratului în iulie 450 şi căsătoria Pulcheriei cu Marcian, nou împărat Marcian a convocat un sinod ecumenic prezidat de patriarhul [[Anatolie al Constantinopolului|Anatolie]] la [[Calcedon]] în anul 451. La acest sinod s-a rediscutat şi situaţia episcopilor depuşi de sinodul de la Efes. După îndelungi deliberări, sinodul a decis reaşezarea lui Ibas în scaunul episcopal cu condiţia ca acesta să-i anatemizeze pe Nestorie şi Eutihie şi să primească Tomosul lui Leon. Ibas a acceptat fără ezitare. A fost repus în scaunul episcopal al Edesei. Nonnus, care fusese ales episcop după depunerea lui Ibas şi-a păstrat rangul episcopal, întrucât fusese hirotonit canonic, iar la moartea lui Ibas pe [[28 octombrie]] 457 i-a succedat pe scaunul episcopal al Edesei.<ref>Labbe, iv. 891, 917</ref>
  
==References==
+
==Note==
 
<references/>
 
<references/>
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
{{succession|
+
{{succesiune|
before=Rabbula|
+
înainte=Rabbula|
title=Bishop of Edessa|
+
titlu=Episcop de Edesa|
years= 436-457|
+
ani= 436-457|
after=Nonnus}}
+
după=Nonnus}}
 
{{end box}}  
 
{{end box}}  
  
==Sources==
+
==Surse==
*[[wikipedia:Ibas_(Assyrian_bishop)]]   
+
[[:en:Ibas of Edessa|OrthodoxWiki:Ibas of Edessa]], după:
*[http://www.newadvent.org/cathen/07614a.htm  Ibas bishop]
+
*en:[[wikipedia:Ibas_(Assyrian_bishop)]]   
 +
*en:[http://www.newadvent.org/cathen/07614a.htm  Ibas bishop]
  
==External links==
+
==Legături externe==
*[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xi.xviii.xviii.html  ibas Canon XVIII.]
+
*en:[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xi.xviii.xviii.html  ibas Canon XVIII.]
*[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xii.i.html  CCEL: Fifth Ecumenical Council]  
+
*en:[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xii.i.html  CCEL: Fifth Ecumenical Council]  
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Second_Council_of_Ephesus]
+
*en:[http://en.wikipedia.org/wiki/Second_Council_of_Ephesus Wikipedia:Second Council of Ephesus]
  
 
[[Categorie: Episcopi]]
 
[[Categorie: Episcopi]]
 
[[Categorie: Episcopi de Edesa|Edesa]]
 
[[Categorie: Episcopi de Edesa|Edesa]]
 +
 +
[[en:Ibas of Edessa]]

Versiunea curentă din 5 martie 2014 11:45

Ibas din Edesa (sau Iba) a fost episcop de Edesa în secolul al V-lea, pe vremea controverselor nestoriene. Faptul că s-a asociat cu adepţii nestorianismului şi că a criticat la un moment dat acţiunile Sf. Chiril al Alexandriei i-a făcut pe mulţi să aibă îndoieli cu privire la ortodoxia credinţei sale. Scrierile sale au fost anatemizate, dar nu şi el ca persoană.

Viața

Nu se ştiu prea multe despre tinereţea lui Ibas. Sursele îl menţionează pentru prima dată ca preot al Bisericii din Edesa în vremea păstoriei episcopului Rabbula din Edesa. Edesa se găsea în nordul Mesopotamiei antice (acum în sud-estul Turciei). În vreme ce Rabbula se opunea învăţăturilor lui Nestorie şi ale lui Teodor din Mopsuestia, Ibas, care era conducătorul şcolii din Edesa, s-a plasat pe o poziţie opusă celei a episcopului său. Era un admirator al scrierilor lui Teodor pe care le-a tradus în limba siriacă, ajutând totodată la răspândirea lor în întregul Răsărit.

Şcoala din Edesa era recunoscută întreaga Persie, ceea ce crea condiţii favorabile pentru răspândirea învăţăturilor lui Teodor în Răsărit. În timp ce Rabbula se arăta foarte îngrijorat de învăţăturile evident eretice ale acestuia şi se străduia să obţină anatemizarea şi arderea acestora, biserica din Edesa se arăta favorabilă învăţăturilor lui Teodor şi îl sprijinea pe Ibas împotriva episcopului Rabbula.

Întrucât participase, ca preot, la al Treilea Sinod Ecumenic de la Efes, Ibas avusese prilejul să observe pornirile autocratice ale lui Chiril. Ulterior, într-o scrisoare către Maris, episcop de Beit-Ardaşir în Persia, Ibas povesteşte cele văzute la Sinod. În această scrisoare îl critică pe Nestorie cu asprime pentru faptul că acesta refuzase să îi recunoască Maicii Domnului titlul de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu). Deşi se pronunţa împotriva învăţăturilor lui Nestorie, Ibas critica însă metodele folosite de Chiril pentru a obţine condamnarea lui Nestorie şi l-a acuzat pe Chiril de apolinarism. A denunţat totodată cele Douăsprezece Capitole (Anateme) împotriva lui Nestorie [1], considerând că autorul cădea în erezie pentru că ar fi negat unirea celor două Firi – divină şi umană – în Persoana lui Iisus Hristos.[1]. Ulterior, Ibas s-a împăcat cu Chiril, iar la Sinodul de la Calcedon l-a anatemizat pe Nestorie atât verbal cât şi în scris. De aceea, Părinţii sinodali l-au reabilitat şi l-au declarat ortodox.

După moartea episcopului Rabbula în jurul anului 436, Ibas a fost ales ca urmaş al acestuia. Însă cei mai vehemenţi opozanti ai nestorianismului s-au împotrivit cu îndârjire şi alegerii lui Ibas ca episcop şi s-au străduit să obţină depunerea acestuia sub acuzatia de erezie. Cei patru nemulţumiţi – patru preoţi penume Samuel, Chir, Evloghie şi Maras –, sprijiniţi de Uranius, episcop eutihian de Himeria au adus aceste acuzaţii împotriva lui Ibas înaintea patriarhului Antiohiei, Domnus al II-lea. Domnus l-a convocat pe Ibas la un sinod în Antiohia în anul 445. Deşi Ibas nu a putut participa, anunţându-l pe patriarh printr-o scrisoare, [2] Domnus l-a sprijinit pe Ibas, nedorind să sprijine acuzaţiile împotriva lui.

În anul 448, în timpul Postului Mare, cei patru au înaintat o plângere oficială împotriva lui Ibas. Domnus nu a putut s-o ignore. De aceea, după Paşti, Domnus l-a convocat pe Ibas înaintea unui sinod la care se adunaseră doar câţiva episcopi. Ibas a venit înaintea sinodului pentru a se apăra împotriva acuzaţiilor, dintre care cele mai multe erau nesemnificative. Dar existau şi câteva acuzaţii serioase: blasfemia, anatemizarea lui Chiril şi faptul că-l acuzase de erezie, precum şi faptul că el, Ibas, ar fi fost nestorian. Dar, întrucât doar doi dintre acuzatori erau de faţă, patriarhul Domnus şi sinodul au refuzat să continue audierile în absenţa martorilor principali.

Disputa s-a mutat apoi la Constantinopol, unde împăratul Teodosie al II-lea şi arhiepiscopul Flavian al Constantinopolului au decis retrimiterea cazului către sinodul răsăritean, însă au hotărât să organizeze o audiere înaintea unei comisii imperiale, o procedură necanonică, dar care beneficia de autoritatea unui decret imperial. Episcopii numiţi pentru a face parte din acest tribunal nu se numărau printre prietenii lui Ibas: Uranius era conducătorul mişcării împotriva lui Ibas, iar Fotie de Tir şi Eustatie de Bierut (Beirut) îşi datorau amândoi scaunul episcopal lui Uranius.

Iniţial procesul trebuia să fie organizat la Tir, însă a fost mutat la Bierut pentru a evita orice tulburări. În apărarea lui, Ibas a prezentat un memoriu adresat judecătorilor şi semnat de mai mulţi clerici din eparhia lui care negau categoric că acesta ar fi rostit vreodată o vreo blasfemie [3]. Atunci doar trei martori au susţinut acuzaţia şi au prezentat tribunalului o scrisoare scrisă în anul 433 de Ibas episcopului Maris de Ardaşir, în Persia [4]. Ca urmare, tribunalul a evitat să ia o hotărâre categorică şi a acceptat rezolvarea situaţiei prin înţelegerea între părţi.

Adversarii lui Ibas au acceptat să-şi retragă acuzaţiile, iar acesta a promis că avea să uite tot ce se petrecuse şi să-i trateze pe acuzatorii lui ca pe fiii lui duhovniceşti şi să înainteze orice alte probleme ar fi apărut patriarhului Domnus al Antiohiei.

Ibas a răspuns satisfăcător şi cu privire la chestiunile teologice. L-a anatemizat public pe Nestorie şi a declarat că învăţătura pe care o mărturisea el era cea asupra căreia se puseseră de acord Ioan al Antiohiei şi Sf. Chiril al Alexandriei. A declarat că accepta hotărârile Sinodului de la Efes ca fiind egale cu cele de la Niceea şi date sub inspiraţia Duhului Sfânt. Acordul a fost semnat pe 25 februarie 449. Doar Uranius s-a opus. [5]

Pacea nu a durat multă vreme. Partida eutihiană, încurajată de intrigile lui Hrisafios şi Dioscor l-a făcut pe împăratul Teodosie al II-lea să convoace pe 1 august 449 un sinod la Efes, prezidat de Dioscor. Acest sinod urma să stabilească dacă sinodul convocat în anul 448 la Constantinopol îl depusese în mod legitim pe patriarhul Flavian al Constantinopolului şi îl excomunicase pe Eutihie. Dar sinodul a fost folosit şi împotriva lui Ibas. În timpul absenţei lui din Edesa, zvonurile despre rătăcirea lui de la credinţă erau atât de răspândite încât la întoarcere acesta a fost primit cu o asemenea măsură încât a fost nevoit să părăsească oraşul şi să se pună sub protecţia unui Magister militum. Toate apelurile pe care le-a făcut la administraţia civilă au fost zadarnice. Când Haereas, guvernatorul din Osrhoene a venit la Edesa pe 12 aprilie 449, a fost întâmpinat de o mulţime de oameni, între care se găseau mai mulţi monahi şi chiar stareţi, iar sprijinitorii lor au cerut expulzarea şi condamnarea imediată a lui Ibas şi a sprijinitorilor săi.

În absenţa lui Ibas şi pe fondul tulburărilor populare, Haereas a început o serie de anchete şi procese care au „dovedit” vechile acuzaţii împotriva acestuia. Pe baza raportului lui Haereas, împăratul a decis numirea unui nou episcop în locul lui Ibas, care să recâştige încrederea poporului. [6] Deşi numai un sinod legal constituit îl putea depune, adversarii lui s-au răzbunat pe el tratându-l ca pe un criminal de rând, târându-l dintr-un loc în altul, de la o închisoare la alta şi silindu-l să se mute de mai bine de patruzeci de ori. [7]

Ibas, care se afla în închisoare la Antiohia a fost depus în a doua sesiune a Sinodului de la Efes de pe 22 august 449, la care nu a putut participa şi înaintea căruia nu a fost chemat să se apere. [8]

După Sinodul de la Efes, Papa Leon I al Romei s-a adresat împărătesei Pulcheria, sora împăratului Teodosie, cerându-i ajutorul pentru a răsturna hotărârile sinodului. După moartea împăratului în iulie 450 şi căsătoria Pulcheriei cu Marcian, nou împărat Marcian a convocat un sinod ecumenic prezidat de patriarhul Anatolie la Calcedon în anul 451. La acest sinod s-a rediscutat şi situaţia episcopilor depuşi de sinodul de la Efes. După îndelungi deliberări, sinodul a decis reaşezarea lui Ibas în scaunul episcopal cu condiţia ca acesta să-i anatemizeze pe Nestorie şi Eutihie şi să primească Tomosul lui Leon. Ibas a acceptat fără ezitare. A fost repus în scaunul episcopal al Edesei. Nonnus, care fusese ales episcop după depunerea lui Ibas şi-a păstrat rangul episcopal, întrucât fusese hirotonit canonic, iar la moartea lui Ibas pe 28 octombrie 457 i-a succedat pe scaunul episcopal al Edesei.[9]

Note

  1. Phillippe Labbe, iv. 661, v. 510
  2. ibid. iv. 739
  3. Labbe, iv.667-671
  4. ibid. iv. 659-662
  5. ibid. iv. 630-648
  6. Perry, The Second Synod of Ephesus
  7. Labbe, iv. 634; Liberat.c. 12; Facund. lib. vi. c.i
  8. Labbe, iv. 626, 634
  9. Labbe, iv. 891, 917
Casetă de succesiune:
Iba de Edesa
Precedat de:
Rabbula
Episcop de Edesa
436-457
Urmat de:
Nonnus



Surse

OrthodoxWiki:Ibas of Edessa, după:

Legături externe