Iad

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 11 noiembrie 2011 09:49, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (Galerie imagini)
Salt la: navigare, căutare
Iadul
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate didactică
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl - Dumnezeu Fiul - Duhul Sfânt
Duhuri (spirite)
Îngeri - Diavoli
Viața viitoare
Judecată - Rai - Iad
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Mărturisirea
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Condiția omului
Omul - Îmbrăcămintea - Munca - Alimentația - Grijile - Visele
Teama - Gelozia - Cercetarea - Plictiseala
Libertatea - Ispita - Virtutea - Păcatul - Patima
Vârstele omului
Sărăcia - Bogăția- Luxul
Plăcerea - Boala - Bucuria- Tristețea- Suferința - Fericirea
Diverse
Cerșetoria - Extratereștri - Superstiții
Patimi ce afectează libertatea omului
Dependența de televizor
Dependența de internet - Dependența de jocurile pe calculator
Jocurile pe bani
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului
Fumatul - Drogurile
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului și sufletului
Prostituția
Decalogul
Decalogul
Rugăciunea, veghea și postul
Rugăciunea
Rugăciunea Tatăl Nostru - Rugăciunea inimii
Veghea - Postul
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Credința la români
Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia - Mulțumirea - Adevăr
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Blândețea - Iertarea - Pacea
Mila - Dreptatea - Hărnicia

Păcate
Păcate strigătoare la cer
Uciderea - Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiților
Întârzierea sau oprirea plății lucrătorilor
Păcate capitale
Mândria - Desfrânarea
Iubirea de arginți - Invidia - Lăcomia
Mânia - Lenea
Alte păcate
Necredința - Închinarea la dumnezei străini
Pretexte și justificări pentru necredință - Atitudinea față de cei necredincioși

Vrăjitoria - Credința în astrologie - Credința în reîncarnare
Egoism - Furt - Nedreptatea - Lovirea - Gândurile rele
Nesocotirea părinților - Nesăbuința - Nepăsarea

Păcatele limbii
Minciuna - Mărturia mincinoasă - Hula - Cârtirea
Cearta - Bârfa - Limbuția
Editați această casetă

Iadul (din grecescul Ἅδης - Hades -, prin slavonescul jadŭ) este locul chinurilor[1] veşnice.[2]Este locul unde vor merge unii oameni în urma Judecăţii lui Hristos de la sfârşitul veacurilor în care fiecare va da socoteală pentru toate faptele şi vorbele sale.[3]

Iadul se mai numeşte locul unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor (Mt13.42,50. Mat8.12,22.13), foc nestins(Mt3.12), cuptor de foc (Mt13.42,50), iezerul de foc unde arde pucioasă (Apoc19.20), gheenă (Mt5.22,29-30)[4] întunericul cel mai din afară (Mat8.12,22.13), depărtare de Hristos (Mt7.23), adânc (Lc8.31)

Iisus spune că omul va da seamă pentru orice cuvânt deşert pe care l-a rostit în timpl vieţii[5]

Coborârea lui Hristos la Iad

După învăţătura creştină, Iisus Hristos, om adevărat şi Dumnezeu adevărat, s-a pogorât la Iad prin moarte şi a înviat pe cei "ţinuţi în legăturile iadului", şi "a zdrobit porţile iadului".

Acestea sunt spuse în puţine cuvinte în troparul Învierii - "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le." -, şi dezvoltate în multe ale compoziţii imnografice ale Bisericii legate de Învierea Domnului:

„De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor Mironosiţe: Bucuraţi-vă! şi Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuţi sculare.”
(Condacul Învierii)
„Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase; si a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.”
(Penticostarul, Utrenia Paştilor, cântarea a 6-a, irmosul)

De asemenea, imnografia slujbei numită Prohodul Domnului, care se cântă în Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, conţine gânduri de acest fel.

Note

  1. Mt13.42,50. Mat8.12,22.13
  2. Mt3.12
  3. Mt12.36
  4. Gheena (ebr. gehenna, gej-hinnom = valea Hinnom, valea blestemată, valea iadului): în această vale, la sud de cetatea Ierusalim, se aduceau jertfe de copii in timpul secolele II şi I î.Hr. Mai târziu, valea a fost folosita pentru depozitarea gunoaielor. Din cauza murdăriei şi a prostului renume, a fost numită gej-hinnom (Marcu 9,43, Matei 25,41). Aici focul ardea neîncetat pentru a distruge gunoaiele, mirosul fiind insuportabil.
  5. Mt12.36

Bibliografie

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2

Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului , Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 179, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4

Galerie imagini

<gallery> Image:Iadul 2.jpg|Très Riches Heures du duc de Berry,Limbourg Brothers, sec. al XV-lea Image:Iadul-Coppo di Marcovaldo.JPG|Iadul-Coppo di Marcovaldo, sec. al XIII-lea Image:Iadul 4.jpg|Judecata finală, detaliu cu iadul-Fra Angelico, sec. al XV-lea