Iad: Diferență între versiuni
(mici adăugiri) |
|||
Linia 1: | Linia 1: | ||
[[Image:Iadul 1.jpg|thumb|200px|right|Iadul]] | [[Image:Iadul 1.jpg|thumb|200px|right|Iadul]] | ||
{{Spiritualitate didactică}} | {{Spiritualitate didactică}} | ||
− | '''Iadul''' (din grecescul Ἅδης - ''Hades'' -, prin slavonescul ''jadŭ'') este locul chinurilor<ref>Mt13.42,50. Mat8.12,22.13</ref> veşnice | + | '''Iadul''' (din grecescul Ἅδης - ''Hades'' -, prin slavonescul ''jadŭ'') este locul chinurilor<ref>Mt13.42,50. Mat8.12,22.13</ref> veşnice<ref>Mt25.41, Mt3.12</ref>Este locul unde vor merge unii oameni în urma [[Judecată|Judecăţii]] lui [[Iisus Hristos|Hristos]] de la sfârşitul veacurilor în care fiecare va da socoteală pentru toate faptele şi vorbele sale.<ref>Mt12.36</ref> |
− | Iadul se mai numeşte locul unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor (Mt13.42,50. Mat8.12,22.13), foc nestins(Mt3.12), cuptor de foc (Mt13.42,50), iezerul de foc unde arde pucioasă (Apoc19.20), gheenă (Mt5.22,29-30)<ref>Gheena (ebr. ''gehenna'', ''gej-hinnom'' = valea Hinnom, valea blestemată, valea iadului): în această vale, la sud de cetatea Ierusalim, se aduceau jertfe de copii in timpul secolele II şi I î.Hr. Mai târziu, valea a fost folosita pentru depozitarea gunoaielor. Din cauza murdăriei şi a prostului renume, a fost numită gej-hinnom (Marcu 9,43, Matei 25,41). Aici focul ardea neîncetat pentru a distruge gunoaiele, mirosul fiind insuportabil.</ref> întunericul cel mai din afară (Mat8.12,22.13), depărtare de Hristos (Mt7.23), adânc (Lc8.31) | + | Iadul se mai numeşte locul unde este ,,plângerea şi scrâşnirea dinţilor" (Mt13.42,50. Mat8.12,22.13), foc nestins (Mt3.12), ,,focul cel veşnic" (Mt25.41), cuptor de foc (Mt13.42,50), iezerul de foc unde arde pucioasă (Apoc19.20), gheenă (Mt5.22,29-30)<ref>Gheena (ebr. ''gehenna'', ''gej-hinnom'' = valea Hinnom, valea blestemată, valea iadului): în această vale, la sud de cetatea Ierusalim, se aduceau jertfe de copii in timpul secolele II şi I î.Hr. Mai târziu, valea a fost folosita pentru depozitarea gunoaielor. Din cauza murdăriei şi a prostului renume, a fost numită gej-hinnom (Marcu 9,43, Matei 25,41). Aici focul ardea neîncetat pentru a distruge gunoaiele, mirosul fiind insuportabil.</ref> întunericul cel mai din afară (Mat8.12,22.13), depărtare de Hristos (Mt7.23), adânc (Lc8.31) |
− | Iisus spune că omul va da seamă pentru orice cuvânt deşert pe care l-a rostit în | + | Iisus spune că omul va da seamă pentru orice cuvânt deşert pe care l-a rostit în timpul vieţii.<ref>Mt12.36</ref> |
[[Image:Pascha.jpg|left|frame|Coborârea lui Hristos la Iad]] | [[Image:Pascha.jpg|left|frame|Coborârea lui Hristos la Iad]] |
Versiunea de la data 24 ianuarie 2012 13:09
Iadul (din grecescul Ἅδης - Hades -, prin slavonescul jadŭ) este locul chinurilor[1] veşnice[2]Este locul unde vor merge unii oameni în urma Judecăţii lui Hristos de la sfârşitul veacurilor în care fiecare va da socoteală pentru toate faptele şi vorbele sale.[3]
Iadul se mai numeşte locul unde este ,,plângerea şi scrâşnirea dinţilor" (Mt13.42,50. Mat8.12,22.13), foc nestins (Mt3.12), ,,focul cel veşnic" (Mt25.41), cuptor de foc (Mt13.42,50), iezerul de foc unde arde pucioasă (Apoc19.20), gheenă (Mt5.22,29-30)[4] întunericul cel mai din afară (Mat8.12,22.13), depărtare de Hristos (Mt7.23), adânc (Lc8.31)
Iisus spune că omul va da seamă pentru orice cuvânt deşert pe care l-a rostit în timpul vieţii.[5]
După învăţătura creştină, Iisus Hristos, om adevărat şi Dumnezeu adevărat, s-a pogorât la Iad prin moarte şi a înviat pe cei "ţinuţi în legăturile iadului", şi "a zdrobit porţile iadului".
Acestea sunt spuse în puţine cuvinte în troparul Învierii - "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le." -, şi dezvoltate în multe ale compoziţii imnografice ale Bisericii legate de Învierea Domnului:
De asemenea, imnografia slujbei numită Prohodul Domnului, care se cântă în Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, conţine gânduri de acest fel.
Note
- ↑ Mt13.42,50. Mat8.12,22.13
- ↑ Mt25.41, Mt3.12
- ↑ Mt12.36
- ↑ Gheena (ebr. gehenna, gej-hinnom = valea Hinnom, valea blestemată, valea iadului): în această vale, la sud de cetatea Ierusalim, se aduceau jertfe de copii in timpul secolele II şi I î.Hr. Mai târziu, valea a fost folosita pentru depozitarea gunoaielor. Din cauza murdăriei şi a prostului renume, a fost numită gej-hinnom (Marcu 9,43, Matei 25,41). Aici focul ardea neîncetat pentru a distruge gunoaiele, mirosul fiind insuportabil.
- ↑ Mt12.36
Bibliografie
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului , Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 179, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4