Iacov Persul

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 17 aprilie 2019 05:45, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (infocasetă)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.


Sf. Mare Mucenic
Iacov Persul
Sf. Iacov Persul
Date personale
Naștere Secolul IV d.Hr.
Mutare la Domnul (†) 395 d.Hr.
Localizare Persia
(Imperiul Sasanid)
Naționalitate persană
Date cult
Tip Mare Mucenic
Data canonizării
Prăznuire la data de 27 noiembrie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul (+395), este unul dintre martirii Bisericii lui Hristos care au impresionat o lume întreagă de-a lungul secolelor prin cutremurătoarea lor pătimire pentru dragostea de Hristos. Apostat la început, iar apoi mărturisitor fierbinte, Sfântul Iacov a luat cununa grelei sale mucenicii în jurul anului 395, fiind prăznuit de Biserica Ortodoxă la 27 noiembrie.

Viața și pătimirea Sfântului Iacov

Sfântul Mucenic Iacob era din țara perșilor din cetatea ce se chema Elani, născut din părinți creștini și crescut cu bună credință. Acesta și-a luat de soție o femeie creștină și viețuia în multă bogăție și cinste pentru că era iubit de împăratul perșilor, anume Isdegherd. Şi a fost rînduit de dînsul mai mare în palatele împărătești. Dar i s-a întîmplat să se înșele cu facerile de bine cele multe și cu cinstirile împărătești și a cădea din credință, încît a adus jertfă idolilor și s-a închinat lor împreună cu împăratul.

Auzind despre aceasta maica sa și femeia lui, au făcut o scrisoare către dînsul și i-au trimis-o degrabă, în care scria așa: "O, ticălosule! Pentru ce ai lăsat pe Dumnezeu, Împăratul cerului, pentru cinstea omenească? Căci făcînd după plăcerea împăratului acestuia vremelnic, ai pierdut viața cea fără de moarte. Şi slujind împăratului acestuia stricăcios, te-ai lepădat de Cel nestricăcios. Ai schimbat adevărul pe minciună, lăsînd credința în Hristos și ai primit înșelăciunea diavolească.

Supunîndu-te împăratului celui muritor, ai trecut cu vederea pe Judecătorul viilor și al morților. Pentru dragostea omenească, te-ai făcut nevrednic dragostei lui Dumnezeu și ai căzut din nădejdea cea bună. Plîngem și ne tînguim pentru tine, căci fiind fiu al luminii, acum te-ai făcut fiul întunericului și al gheenei. Şi să știi că dacă nu te vei întoarce către Dumnezeu, apoi nu ai parte cu noi; pentru că nu voim a te mai vedea, fiind închinător de idoli. Iar cînd îi va ajunge mînia lui Dumnezeu pe împărat și pe ai lui, împreună cu dînșii te va ajunge și pe tine. Atunci vei plînge cu amar, văzîndu-te chinuit în focul gheenei. Drept aceea, te rugăm cu lacrimi, întoarce-te către Hristos și te sîrguiește a scăpa de urgia lui Dumnezeu care o să vină asupra voastră".

Acest fel de scrisoare a fost dată lui Iacob de la maica și de la soția sa, fiind el atunci cu împăratul afară din cetate. Iar el luîndu-o și citind-o, s-a umilit grăindu-și în sine: "De vreme ce maica și soția mea se înstrăinează de mine, deci ce-mi va fi veacul ce va să fie, cînd va veni Dumnezeu să judece viii și morții și să răsplătească fiecăruia după faptele lui?"

Citind iarăși scrisoarea cu sîrguință, a plîns foarte și se tînguia pentru păcatul său. Apoi și-a zis în sine: "Ştiu ce voi face, ca să nu piară pînă în sfîrșit sufletul meu. Voi petrece bătînd neîncetat în ușa milostivirii lui Dumnezeu, pînă cînd îmi va deschide; căci știu că-mi va deschide, pentru că este Îndurat și Milostiv și nu voiește moartea păcătosului, ci primește cu bucurie pe cei ce se pocăiesc".

Astfel plîngînd el și acestea către sine zicînd, l-au văzut niște păgîni și l-au cunoscut că este creștin. Apoi mergînd, au spus împăratului. Iar împăratul, chemîndu-l îndată la sine, i-a zis: "Spune-ne nouă adevărul, nazarinean ești?" Iar Iacob răspunse: "Este adevărat, sînt nazarinean!" Apoi împăratul a zis: "Dar ești fermecător?" Iacob a răspuns: "Nu sînt fermecător, ci creștin". Împăratul a zis: "Ticălosule și nemulțumitorule, oare n-ai primit daruri și cinste de la mine și de la tatăl meu?" Iacob a răspuns: "Unde este acum tatăl tău? Iată că trupul lui cel muritor se strică în pămînt, iar sufletul lui este aruncat în iad".

Auzind acestea împăratul, s-a mîniat foarte tare și a zis către dînsul: "Astfel de mulțumire dai dragostei mele cu care te-ai îndulcit pînă acum și mie te împotrivești, iar pe tatăl meu îl grăiești de rău? Să știi dar că ești vinovat de moarte. Dar nu te voi pierde cu sabia, ca să nu mori îndată. Ci, muncindu-te cu felurite chinuri multă vreme, la crudă moarte te voi da".

Sfîntul Iacob a răspuns: "Ceea ce te lauzi să faci, o! împărate, aceea fă-o mai degrabă, căci să știi că nu mă sperie cuvintele tale, care sînt asemenea vîntului ce bate în piatră. Nici îngrozirea ta nu mă înspăimîntă, pentru că nu mă tem de moarte, știind că această moarte vremelnică nu este moarte, ci somn. Căci ca din somn se vor scula din morminte toți oamenii la înfricoșata venire a Hristosului meu". Iar împăratul a zis: "Să nu te înșele nazarinenii care numesc moartea somn și învață a nu se teme de dînsa, de care însă se tem și împărații. Sfîntul a răspuns: "Moartea drepților întru odihnă va fi, iar vouă necredincioșilor și păcătoșilor începere a chinului celui veșnic".

Atunci, chemînd împăratul pe sfetnicii și pe prietenii săi, s-a sfătuit cu dînșii cu ce chinuri să-l piardă pe Iacob. După aceasta a dat astfel de hotărîre asupra sfîntului ca să fie spre înfricoșarea și a altor perși necredincioși, dintre care s-a despărțit Iacob cu credința, ca fiecare mădular al său să primească deosebită chinuire, prin tăiere. Şi luînd chinuitorii pe Sfîntul după porunca împăratului, îl duceau la locul cel de chin pentru ca să taie toate mădularele lui, unul cîte unul. În urma lui mergeau mulți din cei cunoscuți, din boieri și din ostași și din cetate popor fără de număr, ca să vadă pătimirea și sfîrșitul lui. Iar el, ajungînd la locul orînduit a rugat pe chinuitori să-i dea puțină vreme să se roage. Şi, ridicînd ochii spre cer, s-a rugat, zicînd: "Doamne Dumnezeul meu ascultă-mă pe mine robul Tău și căutînd din înălțimea cea sfîntă a Ta, dă-mi tărie și putere în ceasul acesta pentru ca să rabd durerile acestea și să-mi răsplătesc cu sîngele meu greșeala, căci mă lepădasem de Tine făcătorul și Stăpînul meu. Acum îmi pare rău de aceasta și mă întorc la Tine, Dumnezeul meu. Mărturisesc Preasfînt numele Tău și-mi pun sufletul meu pentru Tine. Iar Tu, Doamne, trimite-mi ajutorul Tău spre răbdare, ca să vadă vrăjmașii Tăi și să se rușineze, căci Tu, Doamne, m-ai ajutat și m-ai mîngîiat".

Moaștele Sfântului Mare Mucenic Iacov

Astfel rugîndu-se Sfîntul, s-au apropiat chinuitorii și, dezbrăcîndu-l, i-au întins mîinile și picioarele și i-au zis: "Ce vei face acum Iacobe, căci acum nu poți avea nici o scăpare pentru că așa este porunca ca trupul tău să se taie în bucăți și chiar degetele mîinilor și picioarelor și tot trupul tău de la grumaz pînă la glezne; iar mai pe urmă și capul îl vom tăia. Deci socotește ce-ți este mai de folos: a te pleca voii împărătești și a fi viu, întreg și sănătos? Sau a muri în aceste chinuri grele?"

Asemenea, și unii din prietenii lui plîngeau pentru el, zicînd: "Pentru ce îți pierzi sufletul tău în deșert, cruță-te și nu-ți pierde frumoasele tinereți; fă voia împăratului și închină-te zeilor lui, ca să fii viu, iar Dumnezeului tău îi vei sluji în taină, precum vei vrea". Iar Sfîntul, deschizînd gura, a zis: "Nu plîngeți pentru mine, ci plîngeți pentru voi și pentru fiii voștri. Pentru că eu merg întru odihna cea veșnică, iar voi vă veți duce să pieriți în veșnicele chinuri. Căci zdrobindu-mi voi mădularele, îmi veți mijloci veșnica răsplătire negrăită în ceruri, iar vouă mai multă muncă în iad, ca să vă ardeți în veac, împreună cu dracii cărora vă închinați".

Atunci, unii din ispravnicii împărătești au început a bate pe chinuitori, zicînd: "Ce stați, uitîndu-vă la dînsul? Începeți a face ceea ce vi s-a poruncit". Şi îndată unul, luînd mîna cea dreaptă a Sfîntului, i-a tăiat degetul cel mare, iar fericitul privind la cer a zis: "Ajutorul meu și nădejdea mea, Doamne Dumnezeul cel mare întru tărie, Care cu degetul Tău cel dumnezeiesc izgonești dracii, primește acest deget care s-a tăiat pentru Tine din îndemnarea drăcească, ca o ramură din copaci și fii mie milostiv pentru că și din vie se taie mlădițele ca să înverzească vița, ca mai mare să crească și mai mult rod să aducă".

Ispravnicului împărătesc, fiindu-i milă de dînsul, a zis: "Cruță-te, Iacobe, ascultă porunca împăratului, căci iată tuturor ne pare rău de tine; închină-te zeilor ca să fii viu. Iar pentru degetul ce ți s-a tăiat, nu te întrista; căci sînt doctori, care te vor tămădui, dar nu voiesc mai mult a-ți pierde sănătatea și frumusețea tinereților tale!"

Iar fericitul a zis către dînsul: "Au nu vezi vița de vie, cînd i se taie mlădițele la vremea sa? Căci cînd începe a se încălzi pămîntul de soare, lîngă fiecare tăietură odrăslește. Deci, dacă vița se taie pentru ca la vremea viitoare să crească odrasla și să aducă rod, cu atît mai mult omul cel credincios, fiind răsădit în via Dumnezeului Celui Preaînalt și unit cu viața cea adevărată, cu Fiul lui Dumnezeu, Care a zis: Eu sînt vița iar voi mlădițele. Fiind tăiat acum cu moartea cea vremelnică, va învia întreg în veacul viitor, înverzind cu odrasla slavei nestricăcioase și aducînd rodul răsplătirii celei veșnice".

Grăind acestea Sfîntul, s-a apropiat și i-a tăiat și al doilea deget. Iar Sfîntul Iacob, răbdînd, a zis: "Primește, Doamne, și a doua ramură din livada Ta, pe care a zidit-o dreapta Ta". Iar fața Sfîntului era luminată și plină de bucurie, ca și cum s-ar fi îndulcit de veselie. Şi tăindu-i și al treilea deget, el a zis: "De trei ispite care sînt în lume izbăvindu-mă, binecuvintez pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfîntul Duh și cu cei trei tineri mîntuiți din foc, mă voi mărturisi Ţie, Doamne și cu cetele mucenicilor voi lăuda numele Tău, Hristoase".

Apoi i-au tăiat și al patrulea deget. Iar el a zis: "Cel ce primești laudă de la patru viețuitori, primește pătimirea degetului al patrulea, tăiat pentru mărturisirea Preasfîntului Tău nume". Tăindu-i și al cincilea deget, a zis: "S-a săvîrșit veselia mea, ca la nunta celor cinci fecioare înțelepte". Chinuitorii vrînd să-i taie și degetele de la mîna stîngă, au început a zice către dînsul: "Cruță-ți măcar acum sufletul tău, Iacobe, și nu te pierde, ci fă voia împăratului ca să fii întreg. Oare nu-ți este mai bine a fi viu și întreg, decît a pătimi aceste chinuri și a muri? Iar pentru pierderea unei mîini nu te mîhni, căci mulți oameni sînt în lume numai cu o mînă și se îndestulează cu multe bogății și cu cinste și se îndulcesc de tot binele pe pămînt".

Iar Sfîntul a zis: "Păstorii, cînd tund oile, tunzînd partea din dreapta, oare lasă pe cea din stînga netunsă? Eu sînt oaie a turmei lui Hristos, care m-am dat în mîinile voastre pentru Domnul meu, ca să-mi tundeți mădularele mele ca pe o lînă; acum avînd mîna cea dreaptă tunsă, o voi cruța pe cea stîngă? Nu voi cruța nici unul din mădularele mele; ci mă voi dezbrăca de trupul meu stricăcios, pentru ca să mă îmbrac într-unul nestricăcios".

Şi privind către cer, a zis: "Mic și prost sînt în fața Ta, Doamne, Care, fiind Dumnezeu mare, Te-ai micșorat pe Tine, îmbrăcîndu-Te în chipul nostru și ai răbdat pentru noi răstignire și junghiere. Nu pot, Stăpîne, a urma patimilor Tale. Însă mă dau pentru Tine spre zdrobire și spre moarte, pentru ca în vremea Învierii să mă ridici viu și întreg".

Sfântul Mucenic al lui Hristos, Iacov

Zicînd acestea, s-a apropiat gealatul (chinuitorul) și i-a tăiat degetul cel mare al mîinii stîngi. Iar el a zis: "Mulțumesc Ţie, prea lăudate Doamne, că m-ai învrednicit pe mine a-ți aduce al șaselea deget, Cel ce în ziua și în ceasul al șaselea Ţi-ai întins pe cruce Preacuratele Tale mîini". Şi i-au tăiat și al șaptelea deget. Iar el a zis: "Precum cu buzele împreună cu David de șapte ori în zi Te-am lăudat, Doamne, pentru judecățile dreptății Tale, așa astăzi cu șapte degete care sînt tăiate pentru Tine, preamăresc mila Ta, arătată asupra mea".

Atunci i-au tăiat și al optulea deget, iar Sfîntul a zis: "Tu Însuți, Doamne, ai primit în a opta zi tăiere împrejur după lege, iar eu rabd tăiere a opt degete, pentru ca, despărțindu-mă de oamenii cei fărădelege și necurați, să mă unesc cu Tine, Mîntuitorul Meu; ieșind din trup să văd Preasfînta Ta față, pe care așa dorește sufletul meu să o vadă precum dorește cerbul izvoarele apelor".

Tăindu-i-se și al nouălea deget, Sfîntul a zis: "Într-al nouălea ceas pe cruce Ţi-ai dat Duhul Tău, în mîinile Părintelui, Hristoase al meu; iar eu întru durerea acestui al nouălea deget tăiat, îți aduc mulțumire, că m-ai învrednicit a fi întins spre tăierea mădularelor mele, pentru preasfînt numele Tău".

Atunci i-au tăiat și al zecelea deget, iar el lăudînd pe Domnul, a zis: "În psaltire cu zece strune voi cînta Ţie, Dumnezeule și îți mulțumesc Ţie, Care m-ai învrednicit a răbda tăierea degetelor de la amîndouă mîinile, pentru cele zece porunci ale Tale, care au fost scrise pe două table".

Atunci unii din boierii împărătești, care stăteau de față, fiind prieteni Sfîntului, plîngînd cu amar, au început a zice către dînsul: "O! preaiubitul nostru prieten, te rugăm ascultă-ne pe noi, fă voia împăratului, ca să nu mori în grele chinuri. Şi să nu ai mîhnire pentru degetele tale, căci sînt doctori iscusiți, care pot să te vindece, numai cruță-te, ca să nu te lipsești de această lume dulce; pentru că ai multă avere și poți să fii întru mare odihnă. Că de-ai fi fost sărac, ai fi putut zice: ce nădejde îmi este mie și ce folos am de viața mea, nemaiputînd de acum a lucra cu mîinile și a mă hrăni? Dar tu ești bogat și ai aur destul și numai singur de vei voi, poți să trăiești cît se poate de bine în dulcețile acestei lumi și să te înveselești împreună cu soția și cu maica ta și cu iubiții tăi prieteni. Pentru ce voiești să-ți pierzi sufletul în deșert, spune nouă măcar un cuvînt, prin care să te pleci voii împăratului și îndată vei fi slobod de munci".

Iar fericitul, privind spre dînșii, a zis: "Nimeni nu poate sluji la doi domni, și nimeni, punînd mîna pe plug, căutînd înapoi, este îndreptat întru împărăția lui Dumnezeu. Căci Domnul meu a zis: Cine iubește pe tată sau pe mamă, pe femeie, sau pe copii, mai mult decît pe Mine, nu-Mi este Mie vrednic; cel ce nu-și ia crucea sa și să vină după Mine, nu este vrednic de Mine. Deci nu voi asculta sfatul vostru, pentru că nefolositoare îmi sînt cuvintele voastre; ci mai mult vă rog, să nu mă cruțați pe mine. Ci precum vă este vouă poruncit pentru mine, așa faceți".

Atunci mîniindu-se gealatul, s-a apropiat și i-a tăiat degetul cel mare al piciorului drept. Iar Sfîntul Iacov a zis: "Slavă Ţie, Hristoase, Căruia nu numai mîinile, ci și picioarele au fost străpunse, și sîngele Ţi-a curs. Învrednicește-mă, ca piciorul drept care a pătimit tăierea degetului dintîi să stea cu cei mai de pe urmă de-a dreapta Ta".

Şi i-au tăiat al doilea deget al aceluiași picior. Iar el a zis: "Îndoitu-s-a spre mine stăpînirea și mila Ta Doamne, în această zi, în care pătimind tăierea și acestui deget al doilea, voi veni către Tine, Dumnezeul meu Cel tare și viu, care mă izbăvești pe mine de moartea veșnică". Şi i-a tăiat și al treilea deget și l-a aruncat dinaintea lui, iar fericitul căutînd spre dînsul a zîmbit și a zis: "Mergi în numele Treimii și tu al treilea deget către soții tăi, ca și grăuntele de grîu care cade în pămînt, și murind pentru Hristos, Cel ce a înviat a treia zi, mult rod de cinste vei avea împreună cu prietenii tăi în ziua învierii celei de obște".

I-a tăiat și al patrulea deget și a zis fericitul: "Pentru ce ești mîhnit sufletul meu și pentru ce te tulburi? Nădăjduiește către Dumnezeu, Care te mîntuiește cu puterea crucii celei în patru cornuri, că mă voi mărturisi Celui ce m-a zidit pe mine din patru stihii".

Şi i-a tăiat lui și al cincilea deget, iar Sfîntul a zis: "Acum voi începe a grăi către Tine, Doamne, Cel ce ai răbdat pe cruce cinci răni mai mari, preamărind ajutorul Tău, pentru că mă faci vrednic părții credincioșilor robilor Tăi, celor ce au pătimit pentru Tine, cei care au înmulțit cei cinci talanți".

Sfântul Iacov din Persia

Apropiindu-se gealatul de piciorul lui cel stîng, i-a tăiat degetul cel mic și a zis Sfîntul Iacob: "Îmbărbătează-te, micule deget al șaselea, prin Dumnezeul cel mare, Cel ce mă întărește pe mine cu milă, care în a șasea zi te-a făcut pe tine cel mic cu cele mari și, deopotrivă, cel mic ca și cel mare va învia. Şi de vreme ce nici un fir de păr din cap nu piere, cu atît mai mult tu, deget mic, nu te vei despărți de soții tăi cei mai mari, ci deopotrivă cu dînșii te vei preamări, precum și deopotrivă pătimești". Şi i-a tăiat și al șaptelea deget. Iar Sfîntul a zis: "Risipiți casa aceasta veche sub care se ascundea șarpele cel cu șapte capete, pentru că mie mi se gătește de Ziditorul - Cel ce în a șaptea zi S-a odihnit de lucrurile Sale -, altă casă nerisipită, nefăcută de mînă, veșnică în cer".

Apoi i-a tăiat și al optulea deget, iar Sfîntul a zis: "Cel ce a mîntuit opt suflete din apă în corabia lui Noe, mă va mîntui și pe mine, cel căruia îmi vărsați sîngele cu apa. Căci tăindu-mi-se și acest deget al optulea, precum nicovala, fiind bătută cu ciocanul nu simte lovitura, ci mai mult se întărește, așa nici eu nu bag seamă de durerea mădularelor ce mi se taie; pentru că Însuși Făcătorul doctorul cel mai bun, mă întărește pe mine și-mi ușurează durerile și mă va pune cu totul întreg în a opta zi, după zilele săptămînii vieții acesteia, în viața cea viitoare preafericită și veșnică".

Şi i-a tăiat și al nouălea deget. Iar Sfîntul a zis: "Întărește-mă în răbdare, Dumnezeule adevărat, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu, Cel ce ai întărit cu darul Tău cele nouă cete îngerești, cu care mă învrednicești a sta înaintea Ta, pe mine care pătimesc tăierea acestor nouă degete ale picioarelor".

Atunci i-au taiat și al zecelea deget, iar el, lăudînd pe Domnul, a zis: "Iată că-Ţi aduc Ţie jertfă, Iisuse Hristoase, Cel ce ești desăvîrșit Dumnezeu și om desăvîrșit, douăzeci de degete ale mele". Şi iarăși a zis: "Judecă mie, Dumnezeule, și alege judecata mea de la neamul necuvios; că iată, necredincioșii n-au cruțat făptura Ta, ci ca niște lupi nemilostivi au tăiat mădularele mele".

Şi stătea acolo mulțime multă de popor, bărbați și femei, bătrîni și tineri, privind la acea priveliște și mirîndu-se de răbdarea Sfîntului. Apoi pătimitorul lui Hristos, căutînd asupra prigonitorilor, a zis: "Ce stați fără de lucru? Tăiați copacul ale cărui ramuri le-ați tăiat!" Şi apropiindu-se chinuitorul, i-a tăiat piciorul cel drept, iar Sfîntul a zis: "Acum aduc în dar Împăratului ceresc starea mea înaintea Lui, pe care iubindu-L, pătimesc acestea, ca piciorul meu acesta tăiat să stea drept întru Împărăția Lui, alcătuit la încheietura sa întru dreptate". I-a tăiat apoi și piciorul stîng, iar Sfîntul, căutînd la cer, a zis: "Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta. Tu ești Dumnezeul Care faci minuni! Fă cu mine semn spre bine și mă izbăvește de starea cea de-a stînga".

După aceasta i-a tăiat mîna cea dreaptă, iar el a strigat, zicînd: "Mila Ta, Doamne, în veci o voi lăuda; în neam și în neam voi vesti adevărul Tău, că împlinești asupra mea cuvîntul Tău, care zice: De te smintește pe tine mîna ta cea dreaptă, tai-o pe ea și o aruncă de la tine".

Şi i-a tăiat lui și mîna cea stîngă, iar el a zis: "Nu morții Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici cei ce se pogoară în iad, care se țin de lucrurile cele nedrepte ale stîngii; ci noi cei vii, care, lepădînd stînga, bine Te cuvîntăm, Doamne, de acum și pînă-n veac".

Apoi i-a tăiat umărul cel drept, iar el a zis: "Laudă suflete al meu pe Domnul, lăuda-voi pe Domnul în viața mea, cînta-voi Domnului pînă ce voi fi! Căci Cel ce și-a pus pe umărul Său oaia cea pierdută, și-a pus-o pe ea de-a dreapta Sa și își va aduce aminte și de acest umăr al meu drept și ca pe cel pierdut îl va afla și, asemenea, de-a dreapta Sa îl va pune".

Şi i-a tăiat lui și umărul stîng. Iar Sfîntul a zis: "Vrăjmașii m-au înconjurat, ci ajutorul meu și lauda mea este mie Domnul spre mîntuire, a Cărui stăpînire s-a făcut peste umărul Lui. Acela nu mă va lăsa pe mine, care pătimesc tăierea acestui umăr stîng, ca să mă abat spre stînga către stăpîniile întunericului".

Deci, a început a-i tăia pulpele pînă la genunchi, iar Sfîntul, pătimind durere, a strigat: "Doamne, Dumnezeul meu, Care nu în puterea bărbatului binevoiești; ci binevoiești întru cei ce se tem de Tine și întru cei ce nădăjduiesc spre mila Ta, ajută-mi mie robului Tău, căci m-au cuprins pe mine durerile morții". Iar chinuitorii au zis către dînsul: "Dar nu ți-am spus ție că grele chinuri și cumplite dureri te vor cuprinde? Dar tu nu ne-ai crezut pe noi".

Iar viteazul pătimitor a răspuns: "Au nu știți pentru ce mă doare? Pentru ca să se arate că sînt trup, căci pînă acum, Dumnezeu întărindu-mă, nu am ținut seama de chinuri, ca și cum aș fi fost fără trup; iar acum, durîndu-mă după fire, mă arăt că sînt cu trup, dar mă voi îmbrăca pe mine în trup nou, pe care nu vor putea să-l taie sau să-l zdrobească niciodată uneltele voastre cele de chinuri".

Așa s-au ostenit chinuitorii, tăind mădularele lui de dimineață pînă în al nouălea ceas, și în toată vremea aceea ieșea bună mireasmă ca dintr-un chiparos din trupul lui cel tăiat. Apoi încetînd chinuitorii a-l mai tăia, ostașul lui Hristos, biruind cu durerile sale pe diavolul, striga către Dumnezeu, zicînd:

"Sfînt, Sfînt, Sfînt ești Dumnezeule, Atotțiitorule, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, Cel ce ești lăudat de heruvimi și slăvit de serafimi și preamărit de toate cetele cerești, precum și de toată suflarea, caută spre mine, Dumnezeule al viilor și al morților, și mă auzi pe mine care sînt abia viu. Căci iată că îmi sînt tăiate toate mădularele și zace trupul meu o parte mort și altă parte încă puțin viu. Şi nu am picioare cu care să stau înaintea Ta, Doamne; nu am mîini pe care să le ridic spre rugăciune către Tine, Stăpîne. Nu am genunchi pe care, căzînd, să mă închin Ţie, Ziditorului meu; mîinile, picioarele, umerii și pulpele mele îmi sînt tăiate, iar eu sînt aruncat înaintea ta, Atotvăzătorule ca o casă căzută și ca un copac fără de ramuri. Rogu-Te dar pe Tine, iubitorule de oameni, nu mă lăsa pînă în sfîrșit, ci scoate din temniță sufletul meu".

Așa rugîndu-se el, unul din cei ce stăteau înainte, luînd cuțitul, i-a tăiat sfințitul cap. Şi astfel săvîrșindu-și nevoința pătimirii, și-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu. Iar cinstitul lui trup, cel zdrobit și aruncat, a zăcut pe pămînt pînă în noapte. Apoi după ce s-a înnoptat au adunat credincioșii mădularele lui și le-au îngropat cu cinste, toate împreună, slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfîntul Duh în veci. Amin.

Din slujba Sfântului Iacov

Troparul Mucenicului, glasul al 4-lea

Marele Mucenic Iacov Persul
Cu mucenicia cea neobișnuită și înfricoșătoare,
Şi cu vitejiile răbdării, pre toți i-ai minunat, mult-pătimitorule.
Cu tăierea fiecărei părți din trup, rugăciuni de mulțumită ai dat către Dumnezeu.
Pentru aceasta, întru pătimirea ta, cunună ai luat
Şi te-ai suit către scaunul Împăratului Ceresc, al lui Hristos Dumnezeu, Iacove.
Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre!

Condacul Sfântului Mucenic, glasul al 4-lea

Îndemnat fiind de bună soția ta, ca cel cu suflet răbdător,
Şi de înfricoșata judecată temându-te,
Porunca perșilor și îngrozirea ai surpat, Iacove,
Şi te-ai arătat mucenic minunat, la trup ca o viță fiind tăiat.

Slava de la Stihoavna Sfântului Iacov

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Iacov Persul

Condacul 1

Înștiințîndu-se soția și maica ta că tu ai jertfit împreună cu împăratul idolilor, scrisoare de întărire în credința creștină ți-a trimis, după care cu lacrimi de umilință ți-ai cerut iertare de la Dumnezeu și ai părăsit cu desăvîrșire pe împărat și domni, și închinîndu-te lui Dumnezeu și mărturisindu-L, Îi dădeai slavă cîntîndu-I: Aliluia!

Icosul l

Auzind împăratul că tu te-ai întors la adevărata credință, s-a mîniat foarte rău și întrebîndu-te, Sfinte Iacove; nu ai vrut să schimbi adevărul pe minciună și credința pe necredință ci defăimînd înșelăciunea idolească mărturiseai că unul singur este Dumnezeu, care a făcut cerul și pămîntul pentru care îți strigăm:
Bucură-te, că de împărat nu te-ai temut;
Bucură-te, căci credința creștină cu tărie ai mărturisit;
Bucură-te, că cinstea lumească pe care ți-a dat-o împăratul o ai nesocotit;
Bucură-te, că cu amăgirile împărătești nu te-ai amăgit;
Bucură-te, că împăratul la grele chinuri te-a trimis;
Bucură-te, că de frica muncilor nu te-ai înfricoșat;
Bucură-te, că pentru împăratul cerului ai vrut a pătimi;
Bucură-te, că chinuindu-ți trupul, ai cîștigat împărăția lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 2-lea

Ca pre o oaie ce o tund păstorii de lînă, așa Sfinte Mucenice lacove te-ai dat muncitorilor spre tăiere, necruțînd nici unul din mădularele trupului tău, ci pe toate le-au tăiat unul cîte unul, chinuindu-te peste puterea firii omenești, iar tu răbdînd cu tărie , dădeai slavă lui Dumnezeu cîntînd: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Întărindu-te cu rugăciuni, Sfinte Mare Mucenice Iacove, cu îndrăzneală ai pornit la locul cel pregătit pentru schingiuirea trupului tău pentru care auzi unele ca acestea:
Bucură-te, că văzînd armele chinuitorilor, nu te-ai tulburat;
Bucură-te, că în fața lor cu multă îndrăzneală ai șezut;
Bucură-te, că pe toți prietenii tăi i-ai rușinat;
Bucură-te, că credința maicii tale o ai moștenit;
Bucură-te, că pe soția ta cea drept credincioasă o ai ascultat;
Bucură-te, că la luptă cu durerea trupului ai pornit;
Bucură-te, că pe toți dușmanii i-ai spăimîntat;
Bucură-te, că pentru Dumnezeu la grele chinuri necredincioșii te-au pus;
Bucură-te, Sinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 3-lea

Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul
Sfinte lacove, văzînd pătimirea ta cu durere plîngeau pentru tine prietenii tăi și te rugau să-ți cruți trupul de tăiere, dar tu spunîndu-le să nu te plîngă pe tine, că mergi la locul de odihnă veșnică, ci să se plîngă pe ei, că vor merge la locul de osîndă veșnică, ai poruncit muncitorilor să-ți taie mădularele tale după porunca împăratului și căutînd la cer cîntai: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Muncitorii cei tirani fără de milă s-au năpustit asupra frumosului tău trup și au început a-ți reteza ramurile tale cele tinere, iar noi, pentru răbdarea ta cea mare îți strigăm:
Bucură-te, că durerea nu te-a înspăimîntat;
Bucură-te, că rugîndu-te lui Dumnezeu, te întărea;
Bucură-te, că de mărturisirea lui Dumnezeu nu te-ai lepădat;
Bucură-te, că începînd schingiuirea, sîngele tău curgea ca apa;
Bucură-te, că pe toți păgînii i-ai înfricoșat;
Bucură-te, că pentru Dumnezeu dureroasele pătimiri, desfătări le-ai socotit;
Bucură-te, că prin patimi, patimile trupului ai biruit;
Bucură-te, că cu trup și suflet lui Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 4-lea

Răbdînd întru patimi mucenice lacove, ai dat cu dragoste trupul tău spre pătimire pentru Hristos Dumnezeul nostru și în mijlocul chinurilor cîntai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca și vița de vie cînd i se taie mlădițele spre a da rod mai mult, așa și tu, Sfinte Mare Mucenice lacove, ai dat trucul spre tăiere pentru rodul cel nemuritor, iar acum auzi unele ca acestea:
Bucură-te, că tăindu-ți-se primul deget de la mîna dreaptă ai zis: Doamne, Dumnezeule cel mare întru tărie, care cu degetul tău cel dumnezeiesc gonești dracii, primește și acest deget, care s-a tăiat pentru Tine;
Bucură-te, că tăindu-ți-se al doilea deget, ai răbdat zicînd: Primește Doamne și a doua ramură pe care a sădit-o dreapta Ta; :Bucură-te, că tăindu-ți-se al treilea deget, ai zis: De trei ispite care sunt în lume izbăvindu-mă, binecuvîntez pre Tatăl, pre Fiul și pre Sfîntul Duh;
Bucură-te, că tăindu-ți-se al patrulea deget, ai zis: Cel ce primește laudă de la patru viețuitori, primește și pătimire degetului al patrulea tăiat pentru mărturisirea Sfintei Treimi;
Bucură-te, că tăindu-ți-se al cincilea deget, ai zis: S-a săvîrșit veselia mea ca și a celor cinci fecioare înțelepte;
Bucură-te, că tăindu-ți-se al șaselea deget, ai zis: Mulțumesc Ţie Prealăudate Doamne că m-ai învrednicit pe mine a-Ţi aduce Ţie al șaselea deget, cela ce în ziua și în ceasul al șaselea Ţi-ai întins pe cruce preacuratele Tale mîini;
Bucură-te, că tăindu-ți-se al șaptelea deget, ai zis: Precum cu buzele lui David, care de șapte ori în zi Te laudă pentru judecățile dreptății Tale, așa și astăzi cu șapte degete preamăresc mila Ta;
Bucură-te, că tăindu-ți-se al optulea deget, ai zis: Tu Însuți Doamne ai primit în a opta zi tăierea împrejur după lege și eu rabd astăzi tăierea a opt degete;
Bucură-te că tăindu-ți-se al nouălea deget, ai zis: Întru al noulea ceas Ţi-ai dat Duhul pe cruce în mîinile Părintelui, iar eu întru durerea acestui al nouălea deget tăiat Îți aduc mulțumire că m-am învrednicit a fi întins spre tăierea mădularelor mele pentru Preasfîntul numele Tău;
Bucură-te, că tăindu-ți-se al zecelea deget, ai zis: Mulțumesc Ţie că m-ai învrednicit a răbda tăierea degetelor de la amîndouă mîinile pentru cele zece porunci ale tale care au fost scrise pe cele două table;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 5-lea

Şi venind prietenii tăi Sfinte Mucenice cu amăgirile acestei vieți și lumi trecătoare căutau să te supună zeilor, iar tu le-ai zis: Nimeni nu poate sluji la doi domni și nimeni punîndu-și mîna pe plug, căutînd înapoi, este îndreptat întru împărăția lui Dumnezeu, căci Domnul a zis: Cine iubește pe tatăl său, pre maica sa, pre femeia sa sau pre copiii săi mai mult decît pre mine, nu este vrednic de mine și zicînd acestea cîntai: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ale slujitorilor de idoli sfaturi nu le-ai primit și chemînd călăul l-ai silit spre muncirea ta și piciorul cel drept, dîndu-l la tăiere, ai zis: Slavă Ţie Hristoase, căruia nu numai mîinile, ci și picioarele au fost pătrunse și sîngele ți-a curs, iar noi pentru acestea îți strigăm:
Bucură-te, că tăindu-ți-se primul deget de la piciorul drept, care ai pătimit tăierea degetului dintîi să stea cu cei mai de pe urmă de-a dreapta Ta;
Bucură-te, că tăindu-ți-se al doilea deget, ai zis: Îndoindu-se spre mine stăpînirea și mila Ta Doamne; Bucură-te, că tăindu-ți-se al treilea deget, zîmbind către dînsul ai zis: Mergi în numele Treimii și al treilea deget către soții tăi ca și grînele de grîu care căzînd în pămînt și murind pentru Hristos cel ce a înviat a treia zi, multbrod de cinste vei avea cu soții tăi în ziua învierii celei de obște;
Bucură-te, că al patrulea deget zdrobit, Crucea cea din patru cununi ai preamărit;
Bucură-te, că tăindu-ți-se al cincilea deget, ai zis: Doamne Cel ce ai răbdat cele cinci răni mai mari, proslăvind ajutorul Tău pentru că mă faci vrednic părții credincioșilor celor ce au pătimit pentru Tine și au înmulțit cei cinci talanți;
Bucură-te, că tăindu-ți-se al șaselea deget, cel mic de la piciorul stîng ai zis Sfinte lacove: îmbărbătează-te micule deget al șaselea prin Dumnezeu Cel Mare care în ziua a șasea te-a făcut pre tine cel mic cu cele mari deopotrivă, cel mic ca și cel mare vor învia.
Bucură-te, că tăindu-ți-se al șaptelea deget, ai zis: Slavă Ţie Doamne Cel ce în ziua a șaptea Te-ai odihnit de toate lucrurile Tale;
Bucură-te, că tăindu-ți-se al optulea deget, ai zis: Cel ce opt suflete de apă în corabia lui Noe ai izbăvit, izbăvește-mă și pe mine care îmi vărs sîngele ca apa.
Bucură-te, că tăindu-ți-se al nouălea deget, ai zis: Întărește-mă în răbdare Dumnezeule Cel ce ai întărit cu darul Tău pe cele nouă cete îngerești cu care mă învrednicește a sta înaintea Ta;
Bucură-te, că tăindu-ți-se al zecelea deget, strigînd Sfinte lacove, ai zis: Iată Îți aduc jertfă lisuse Hristoase Cel ce ești desăvîrșit Dumnezeu și om desăvîrșit douăzeci de degete ale mele;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 6-lea

Începutul durerilor și a suferințelor tale au fost tăierea degetelor mîinilor și a picioarelor tale, care făcînd numai binele și urmînd pe calea dreptei credințe a adevărului lui Dumnezeu ai vrut ca și ele să-L preamărească și dîndu-le la tăiere, strigai Lui bucurîndu-te: Aliluia!

Icosul al 6-lea

După ce ți-au tăiat ramurile trupului tău s-au năpustit cu înverșunare aprinsă spre tăierea cinstitului tău trup pentru care strigăm:
Bucură-te, că tăindu-ți-se piciorul cel drept, ai dat slavă lui Dumnezeu și de partea cea dreaptă te-ai învrednicit;
Bucură-te, că tăindu-ți-se piciorul cel stîng, de partea cea stînga ai fost scutit; Bucură-te, că tainduți-se mîna cea dreaptă ai zis: De te smintește mîna ta, tai-o și o aruncă;
Bucură-te, că tăindu-ți-se mîna cea stîngă, de cele ale stîngii ai fugit;
Bucură-te, că tăindu-ți-se și umărul cel drept, rugîndu-te ai zis: Ca de oaia cea pierdută să-ți aduci aminte și de acest umăr al meu;
Bucură-te, că tăindu-ți-se și umărul cel stîng, mulțumeai lui Dumnezeu;
Bucură-te, că tăindu-ți-se pulpele pînă la genunchi, ai răbdat nesuferită durere.
Bucură-te, că toate chinurile cu bărbăție le-ai răbdat;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 7-lea

Dureri înfricoșate răbdînd, Sfinte Mare Mucenice lacove, cu nimic nu te-au putut despărți de Dumnezeu și biruind puterea vrăjmașului strigai: Sfînt, Sfînt, Sfînt ești Dumnezeule Atotțiitorule, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte pentru acesta îți strigăm: Slavă Ţie Mare Mucenice și lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Rămînînd trunchiul tău la pămînt despărțit de ramurile lui sau îngrozit tiranii vrăjmași, iar noi pentru acestea îți strigăm: :Bucură-te, cel mare între mucenici;
Bucură-te, al dumnezeirii mărturisitorule;
Bucură-te, că pe Treimea cea de o ființă cu sîngele tău ai mărturisit;
Bucură-te, că pe idolii cei fără suflet i-ai zdrobit;
Bucură-te, că prin tine credința s-a întărit;
Bucură-te, că te-ai luptat cu tărie împotriva trupului și a sîngelui;
Bucură-te, că prin acestea de Dumnezeu a te apropia te-ai învrednicit;
Bucură-te, că din trupul tău cel mult chinuit miresme cu bun miros au ieșit;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 8-lea

Credincios slujirii lui Dumnezeu ai rămas Sfinte Mare Mucenice lacove și pînă la suflarea ta cea de pe urmă, mulțumind lui Dumnezeu că te-a întărit în răbdarea de a suferi chinurile cele mai cumplite cîntai neîncetat Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Tot trupul fără cruțare l-ai dat tăierii ca pe un miel spre junghiere, iar pentru pătimirea ta cea înfricoșată auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că cinstitul tău cap prin tăierea sabiei de trup l-au despărțit;
Bucură-te, că sufletul tău curat în mîinile Lui Dumnezeu l-ai dăruit;
Bucură-te, că acum cu îngerii dai slavă Lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin muncile tale, te-ai învrednicit de lumina cerească;
Bucură-te, că loc de cinste între mucenici ți-ai agonisit;
Bucură-te, că prin tine cetele mucenicilor s-au întărit;
Bucură-te, că pe vrăjmașul diavol l-ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 9-lea

Patimile care tu le-ai suferit să ne fie tămăduitoare patimilor noastre și rănile tale să ne fie acoperămîntul durerilor ce ne împresoară; Dă-ne nouă Sfinte Mare Mucenice răbdarea cu care tu ai pătimit ca și noi să ne mîntuim sufletele noastre, aducîndu-ți mulțumiri și lui Dumnezeu să-I cîntăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu sîngele tău cel curs pentru dragostea lui Dumnezeu și cu pătimirea ta cea cu multă răbdare, ai dărîmat închinarea cea idolească, pentru aceasta îți strigăm:
Bucură-te, că stai înaintea scaunului ceresc;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a lua cunună de la Dumnezeu pentru întreită mucenicia ta;
Bucură-te, că ai luminat Biserica lui Hristos cu lumina patimilor tale;
Bucură-te, că pînă la moarte te-ai arătat împotriva slujitorilor de idoli;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de slava cea veșnică;
Bucură-te, că te-ai făcut ca o viță aleasă a lui Hristos;
Bucură-te, că curățit fiind cu secera patimilor ai adus multă roadă;
Bucură-te, că pentru aceasta Dumnezeu te-a proslăvit;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 10-lea

Înțelepțește ai trecut cu vederea cele ce se strică și lesne se risipesc ale celor trecătoare, purtătorule de cunună, și ca un înțelept ai ales mai de cinste nemișcarea celor ce pururea sunt stătătoare strigînd lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Tăindu-ți-se trupul de cruzii tirani, ți s-a dăruit ție cunună luminată Sfinte Mare Mucenice lacove și desfătarea raiului, pentru care îți strigăm:
Bucură-te, căci ca un pămînt te-ai arătat;
Bucură-te, căci cu plugul muncitor te-ai arat;
Bucură-te, că ai adus Ziditorului lucrare de pămînt bună roadă;
Bucură-te, că ai stins săgețile cele înfierbîntate ale vrăjmașului;
Bucură-te, căci cu totul fiind rănit te-ai adus jertfă lui Dumnezeu;
Bucură-te, că dădea-I slavă lui Dumnezeu cînd ți se tăiau mădularele;
Bucură-te, că ai luat de la Dumnezeu răscumpărare pentru durerile și pîraiele sîngiuirilor tale;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 11-lea

Fericit ești de trei ori Sfinte Mare Mucenice, căci pătimind ca în trup străin te-ai îmbrăcat în haina mîntuirii și cu veșmînt de veselie, vopsit cu sîngele tău și ca un purtător de chinuri te-ai arătat sfinte cîntînd: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Săvîrșind călătoria muceniciei ai luat sfințita cunună de biruință de la Dumnezeu și acum după vrednicie cînți cu cetele mucenicilor, iar noi îți strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, că au căzut prin tăiere mădularele tale ca lîna unei oi;
Bucură-te, căci cu urgie s-au năpustit asupra ta cei răi credincioși;
Bucură-te, căci ca un zid neclintit ai stat în fața lor;
Bucură-te, căci de Dumnezeu prin rugăciuni ai fost întărit;
Bucură-te, că acum ai îndrăzneală către Dumnezeu;
Bucură-te, căci ca o făclie luminoasă stai în fața Mîntuitorului;
Bucură-te, căci în locaș nematerialnic locuiești;
Bucură-te, cel ce între mucenici ca soarele strălucești;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 12-lea

Cu multă iuțime pornindu-se asupra ta vrăjmașul diavol și îndemnînd pe tirani prin pătimire să-ți surpe sufletul n-au putut, căci fiind întărit cu puterea lui Hristos i-ai biruit, iar acum trecînd norul muncilor, purtătorule de chinuri, te-ai sălășluit în lumina cea veșnică a lui Hristos, pentru care adu-ți aminte Sfinte Mare Mucenice lacove de cei ce au credință și săvîrșesc pomenirea ta lăudîndu-te pre tine și cîntînd: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Secerîndu-ți-se mădularele trupului ai răbdat dureri și răni nesuferite, Mare Mucenice al lui Hristos, cela ce vrednic de laudă ești, căruia îți strigăm:
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi părtaș al Patimilor lui Hristos;
Bucură-te, pentru că ai înfruntat cu bărbăție cruzimea tiranilor;
Bucură-te că ai luat, cununa biruinței cea de mult preț.
Bucură-te, căci acum împodobindu-te fericite stai înaintea dumnezeiescului scaun al Stăpînului împreună cu cei ce au pătimit pentru El;
Bucură-te, căci avînd către Hristos îndrăzneală, mucenice pururea pomenite, stai întru ajutor cu fierbințeală pentru cei ce săvîrșesc cinstită pomenirea ta;
Bucură-te, că scăpîndu-ne din nevoi, păzindu-ne de patimi, izbăvindu-ne de toate întîmplările cele rele, ne dai și bărbăție sufletească;
Bucură-te strigăm, vino degrabă în ajutorul nostru la vreme de necaz, ca să mărim și noi nevoințele tale cele prea luminate
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 13-lea

O de trei ori fericite Mare Mucenice lacove, părăsind cele veselitoare ale lumii: strălucirea, bogăția și frumusețea, și lepădîndu-te de toată sminteala și tăindu-ți-se trupul în bucățele cele mai mici ai urmat Patimilor Domnului Hristos, Mare Mucenice lacove, bucurîndu-te și ca un părtaș Patimilor Lui ai ajuns a fi părtaș cu adevărat și împărăției Lui, pentru care te rugăm fii mijlocitor și nouă celor căzuți în necazuri și nevoi pentru care strigăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Rugăciune către Sfîntul Mare Mucenic Iacov Persul:

Pătimirea Marelui Mucenic Iacov

O prea sfinte și întru tot lăudate Mare Mucenice lacove și de cele mai înfricoșate chinuri purtătorule primește această puțină rugăciune de la noi nevrednicii, cei împovărați cu multe și grele păcate, care îndrăznim a veni și cu lacrimi a te ruga pe tine cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu pentru înfricoșatele schingiuiri pe care le-ai pătimit pentru mărturisirea credinței creștine și întru pătimirea ta ai doborît închinăciunea idolească, preamărindu-L pe Dumnezeu Cel Adevărat care a făcut cerul și pămîntul și pe toate cele văzute și nevăzute le cuprinde, pentru aceasta pe noi cei orbiți de plăcerile lumești și veșnic stăpîniți de mreaja păcatului nu ne lăsa Sfinte în uitare și nu ne da părăsirii, ci ca atunci cînd cereai ajutor de la Dumnezeu întru întărirea pătimirii celei mucenicești după a ta credință primeai întărirea dumnezeiască și ca în trup străin pătimeai. Așa și acum roagă-te și milostiv fă pe Dumnezeu asupra noastră, mult păcătoșilor, care cu ale noastre păcate am aprins mînia lui Dumnezeu, ceea ce cu bună dreptate s-a pornit asupra noastră. Întărește, Sfinte, în inimile noastre, frica de Dumnezeu credința și dragostea cu care tu ai primit moartea cea veșnică a Cerescului Părinte. Rănile tale, Sfinte, să tămăduiască adîncurile rănilor sufletelor noastre cele supte de mulțimea păcatelor. Sîngele tău cel ce ca dintr-un izvor a curs, să pună stavilă izvorului patimilor noastre și întreg trupul tău cel despărțit de ale lui mădulare prin tăierea sa, să aducă înnoirea mîntuitoare sufletelor noastre cele despărțite de iubirea lui Dumnezeu, prin moaștele tale pe care le cinstim: Şi precum atunci ai dobîndit răbdare, alinarea durerilor și întru nădejdea bucuriei cele veșnice ți-ai dat sufletul Părintelui Ceresc, mărturisindu-L pînă la cea mai de pe urmă suflare, pentru aceasta te-ai învrednicit a lua cununa biruinței și locul cel mai de cinste între mucenici, ajută-ne și nouă ca de acum și pînă la sfîrșitul vieții noastre în credința cea de tine mărturisită să trăim bine plăcînd lui Dumnezeu și biruind puterea diavolului, ajutați și întăriți fiind cu puterea rugăciunilor tale, cel ce ești pururea fierbinte rugător pentru cei ce cu credință se roagă ție. Ajută-ne să săvîrșim călătoria acestei vieți trecătoare și cu bucurie, fără de frică să ne mutăm din această viață. Mijlocitor să ne fii nouă păcătoșilor Sfinte lacove în acel ceas înfricoșat, în care sufletul se desparte de trup și venind în ajutorul nostru, căci nu avem fapte bune, ci suntem împovărați de sarcina păcatelor, iar vrăjmașul diavol, cel ce ne îndeamnă la săvîrșirea celor rele, atunci va veni și va căuta să ne răpească sufletul, ci noi nădăjduim la grabnicul tău ajutor și te rugăm cu lacrimi fierbinți nu te scîrbi de noi, ci ne ajută, căci poți îmblînzi mînia lui Dumnezeu întru bunătate și milostivindu-L să ne mîntuim cu rugăciunile tale cele mult folositoare sufletelor noastre din mîiniie vrăjmașului. Amin.

Vecernia Sfântului Iacov

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Mucenic Iacov Persul se zugrăvește ca un tânăr cu barba neagră și creață, despărțită în două șuvițe. Se săvârșește fiindu-i tăiate degetele, brațele, picioarele și coapsele în bucăți mici, iar apoi i se taie capul (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 154, 191).

Surse

A se vedea și