Iacov Persul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Troparul Mucenicului, glasul al II-lea)
(Troparul Mucenicului, glasul al II-lea)
Linia 103: Linia 103:
 
:Şi te-ai suit către scaunul Împăratului Ceresc, al lui Hristos Dumnezeu, Iacove.
 
:Şi te-ai suit către scaunul Împăratului Ceresc, al lui Hristos Dumnezeu, Iacove.
 
:Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre!
 
:Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre!
 
  
 
* [http://www.manastirea-sireti.md/uploads/mp3/vecernea/Track18.mp3 Troparul (audio)]
 
* [http://www.manastirea-sireti.md/uploads/mp3/vecernea/Track18.mp3 Troparul (audio)]

Versiunea de la data 21 mai 2009 22:26

Sf. Mare Mucenic Iacov Persul cel iubitor de Hristos

Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul (+395), este unul dintre martirii Bisericii lui Hristos care au impresionat o lume întreagă de-a lungul secolelor prin cutremurătoarea lor pătimire pentru dragostea de Hristos. Apostat la început, iar apoi mărturisitor fierbinte, Sfântul Iacov a luat cununa grelei sale mucenicii în jurul anului 395, fiind prăznuit de Biserica Ortodoxă la 27 noiembrie.

Viaţa şi pătimirea Sfântului Iacov

Sfîntul Mucenic Iacob era din ţara perşilor din cetatea ce se chema Elani, născut din părinţi creştini şi crescut cu bună credinţă. Acesta şi-a luat de soţie o femeie creştină şi vieţuia în multă bogăţie şi cinste pentru că era iubit de împăratul perşilor, anume Isdegherd. Şi a fost rînduit de dînsul mai mare în palatele împărăteşti. Dar i s-a întîmplat să se înşele cu facerile de bine cele multe şi cu cinstirile împărăteşti şi a cădea din credinţă, încît a adus jertfă idolilor şi s-a închinat lor împreună cu împăratul.

Auzind despre aceasta maica sa şi femeia lui, au făcut o scrisoare către dînsul şi i-au trimis-o degrabă, în care scria aşa: "O, ticălosule! Pentru ce ai lăsat pe Dumnezeu, Împăratul cerului, pentru cinstea omenească? Căci făcînd după plăcerea împăratului acestuia vremelnic, ai pierdut viaţa cea fără de moarte. Şi slujind împăratului acestuia stricăcios, te-ai lepădat de Cel nestricăcios. Ai schimbat adevărul pe minciună, lăsînd credinţa în Hristos şi ai primit înşelăciunea diavolească.

Supunîndu-te împăratului celui muritor, ai trecut cu vederea pe Judecătorul viilor şi al morţilor. Pentru dragostea omenească, te-ai făcut nevrednic dragostei lui Dumnezeu şi ai căzut din nădejdea cea bună. Plîngem şi ne tînguim pentru tine, căci fiind fiu al luminii, acum te-ai făcut fiul întunericului şi al gheenei. Şi să ştii că dacă nu te vei întoarce către Dumnezeu, apoi nu ai parte cu noi; pentru că nu voim a te mai vedea, fiind închinător de idoli. Iar cînd îi va ajunge mînia lui Dumnezeu pe împărat şi pe ai lui, împreună cu dînşii te va ajunge şi pe tine. Atunci vei plînge cu amar, văzîndu-te chinuit în focul gheenei. Drept aceea, te rugăm cu lacrimi, întoarce-te către Hristos şi te sîrguieşte a scăpa de urgia lui Dumnezeu care o să vină asupra voastră".

Acest fel de scrisoare a fost dată lui Iacob de la maica şi de la soţia sa, fiind el atunci cu împăratul afară din cetate. Iar el luîndu-o şi citind-o, s-a umilit grăindu-şi în sine: "De vreme ce maica şi soţia mea se înstrăinează de mine, deci ce-mi va fi veacul ce va să fie, cînd va veni Dumnezeu să judece viii şi morţii şi să răsplătească fiecăruia după faptele lui?"

Citind iarăşi scrisoarea cu sîrguinţă, a plîns foarte şi se tînguia pentru păcatul său. Apoi şi-a zis în sine: "Ştiu ce voi face, ca să nu piară pînă în sfîrşit sufletul meu. Voi petrece bătînd neîncetat în uşa milostivirii lui Dumnezeu, pînă cînd îmi va deschide; căci ştiu că-mi va deschide, pentru că este Îndurat şi Milostiv şi nu voieşte moartea păcătosului, ci primeşte cu bucurie pe cei ce se pocăiesc".

Astfel plîngînd el şi acestea către sine zicînd, l-au văzut nişte păgîni şi l-au cunoscut că este creştin. Apoi mergînd, au spus împăratului. Iar împăratul, chemîndu-l îndată la sine, i-a zis: "Spune-ne nouă adevărul, nazarinean eşti?" Iar Iacob răspunse: "Este adevărat, sînt nazarinean!" Apoi împăratul a zis: "Dar eşti fermecător?" Iacob a răspuns: "Nu sînt fermecător, ci creştin". Împăratul a zis: "Ticălosule şi nemulţumitorule, oare n-ai primit daruri şi cinste de la mine şi de la tatăl meu?" Iacob a răspuns: "Unde este acum tatăl tău? Iată că trupul lui cel muritor se strică în pămînt, iar sufletul lui este aruncat în iad".

Auzind acestea împăratul, s-a mîniat foarte tare şi a zis către dînsul: "Astfel de mulţumire dai dragostei mele cu care te-ai îndulcit pînă acum şi mie te împotriveşti, iar pe tatăl meu îl grăieşti de rău? Să ştii dar că eşti vinovat de moarte. Dar nu te voi pierde cu sabia, ca să nu mori îndată. Ci, muncindu-te cu felurite chinuri multă vreme, la crudă moarte te voi da".

Sfîntul Iacob a răspuns: "Ceea ce te lauzi să faci, o! împărate, aceea fă-o mai degrabă, căci să ştii că nu mă sperie cuvintele tale, care sînt asemenea vîntului ce bate în piatră. Nici îngrozirea ta nu mă înspăimîntă, pentru că nu mă tem de moarte, ştiind că această moarte vremelnică nu este moarte, ci somn. Căci ca din somn se vor scula din morminte toţi oamenii la înfricoşata venire a Hristosului meu". Iar împăratul a zis: "Să nu te înşele nazarinenii care numesc moartea somn şi învaţă a nu se teme de dînsa, de care însă se tem şi împăraţii. Sfîntul a răspuns: "Moartea drepţilor întru odihnă va fi, iar vouă necredincioşilor şi păcătoşilor începere a chinului celui veşnic".

Atunci, chemînd împăratul pe sfetnicii şi pe prietenii săi, s-a sfătuit cu dînşii cu ce chinuri să-l piardă pe Iacob. După aceasta a dat astfel de hotărîre asupra sfîntului ca să fie spre înfricoşarea şi a altor perşi necredincioşi, dintre care s-a despărţit Iacob cu credinţa, ca fiecare mădular al său să primească deosebită chinuire, prin tăiere. Şi luînd chinuitorii pe Sfîntul după porunca împăratului, îl duceau la locul cel de chin pentru ca să taie toate mădularele lui, unul cîte unul. În urma lui mergeau mulţi din cei cunoscuţi, din boieri şi din ostaşi şi din cetate popor fără de număr, ca să vadă pătimirea şi sfîrşitul lui. Iar el, ajungînd la locul orînduit a rugat pe chinuitori să-i dea puţină vreme să se roage. Şi, ridicînd ochii spre cer, s-a rugat, zicînd:
Moaştele Sfântului Mare Mucenic Iacov

"Doamne Dumnezeul meu ascultă-mă pe mine robul Tău şi căutînd din înălţimea cea sfîntă a Ta, dă-mi tărie şi putere în ceasul acesta pentru ca să rabd durerile acestea şi să-mi răsplătesc cu sîngele meu greşeala, căci mă lepădasem de Tine făcătorul şi Stăpînul meu. Acum îmi pare rău de aceasta şi mă întorc la Tine, Dumnezeul meu. Mărturisesc Preasfînt numele Tău şi-mi pun sufletul meu pentru Tine. Iar Tu, Doamne, trimite-mi ajutorul Tău spre răbdare, ca să vadă vrăjmaşii Tăi şi să se ruşineze, căci Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mîngîiat".

Astfel rugîndu-se Sfîntul, s-au apropiat chinuitorii şi, dezbrăcîndu-l, i-au întins mîinile şi picioarele şi i-au zis: "Ce vei face acum Iacobe, căci acum nu poţi avea nici o scăpare pentru că aşa este porunca ca trupul tău să se taie în bucăţi şi chiar degetele mîinilor şi picioarelor şi tot trupul tău de la grumaz pînă la glezne; iar mai pe urmă şi capul îl vom tăia. Deci socoteşte ce-ţi este mai de folos: a te pleca voii împărăteşti şi a fi viu, întreg şi sănătos? Sau a muri în aceste chinuri grele?"

Asemenea, şi unii din prietenii lui plîngeau pentru el, zicînd: "Pentru ce îţi pierzi sufletul tău în deşert, cruţă-te şi nu-ţi pierde frumoasele tinereţi; fă voia împăratului şi închină-te zeilor lui, ca să fii viu, iar Dumnezeului tău îi vei sluji în taină, precum vei vrea". Iar Sfîntul, deschizînd gura, a zis: "Nu plîngeţi pentru mine, ci plîngeţi pentru voi şi pentru fiii voştri. Pentru că eu merg întru odihna cea veşnică, iar voi vă veţi duce să pieriţi în veşnicele chinuri. Căci zdrobindu-mi voi mădularele, îmi veţi mijloci veşnica răsplătire negrăită în ceruri, iar vouă mai multă muncă în iad, ca să vă ardeţi în veac, împreună cu dracii cărora vă închinaţi".

Atunci, unii din ispravnicii împărăteşti au început a bate pe chinuitori, zicînd: "Ce staţi, uitîndu-vă la dînsul? Începeţi a face ceea ce vi s-a poruncit". Şi îndată unul, luînd mîna cea dreaptă a Sfîntului, i-a tăiat degetul cel mare, iar fericitul privind la cer a zis: "Ajutorul meu şi nădejdea mea, Doamne Dumnezeul cel mare întru tărie, Care cu degetul Tău cel dumnezeiesc izgoneşti dracii, primeşte acest deget care s-a tăiat pentru Tine din îndemnarea drăcească, ca o ramură din copaci şi fii mie milostiv pentru că şi din vie se taie mlădiţele ca să înverzească viţa, ca mai mare să crească şi mai mult rod să aducă".

Ispravnicului împărătesc, fiindu-i milă de dînsul, a zis: "Cruţă-te, Iacobe, ascultă porunca împăratului, căci iată tuturor ne pare rău de tine; închină-te zeilor ca să fii viu. Iar pentru degetul ce ţi s-a tăiat, nu te întrista; căci sînt doctori, care te vor tămădui, dar nu voiesc mai mult a-ţi pierde sănătatea şi frumuseţea tinereţilor tale!"

Iar fericitul a zis către dînsul: "Au nu vezi viţa de vie, cînd i se taie mlădiţele la vremea sa? Căci cînd începe a se încălzi pămîntul de soare, lîngă fiecare tăietură odrăsleşte. Deci, dacă viţa se taie pentru ca la vremea viitoare să crească odrasla şi să aducă rod, cu atît mai mult omul cel credincios, fiind răsădit în via Dumnezeului Celui Preaînalt şi unit cu viaţa cea adevărată, cu Fiul lui Dumnezeu, Care a zis: Eu sînt viţa iar voi mlădiţele. Fiind tăiat acum cu moartea cea vremelnică, va învia întreg în veacul viitor, înverzind cu odrasla slavei nestricăcioase şi aducînd rodul răsplătirii celei veşnice".

Grăind acestea Sfîntul, s-a apropiat şi i-a tăiat şi al doilea deget. Iar Sfîntul Iacob, răbdînd, a zis: "Primeşte, Doamne, şi a doua ramură din livada Ta, pe care a zidit-o dreapta Ta". Iar faţa Sfîntului era luminată şi plină de bucurie, ca şi cum s-ar fi îndulcit de veselie. Şi tăindu-i şi al treilea deget, el a zis: "De trei ispite care sînt în lume izbăvindu-mă, binecuvintez pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfîntul Duh şi cu cei trei tineri mîntuiţi din foc, mă voi mărturisi Ţie, Doamne şi cu cetele mucenicilor voi lăuda numele Tău, Hristoase".

Apoi i-au tăiat şi al patrulea deget. Iar el a zis: "Cel ce primeşti laudă de la patru vieţuitori, primeşte pătimirea degetului al patrulea, tăiat pentru mărturisirea Preasfîntului Tău nume". Tăindu-i şi al cincilea deget, a zis: "S-a săvîrşit veselia mea, ca la nunta celor cinci fecioare înţelepte". Chinuitorii vrînd să-i taie şi degetele de la mîna stîngă, au început a zice către dînsul: "Cruţă-ţi măcar acum sufletul tău, Iacobe, şi nu te pierde, ci fă voia împăratului ca să fii întreg. Oare nu-ţi este mai bine a fi viu şi întreg, decît a pătimi aceste chinuri şi a muri? Iar pentru pierderea unei mîini nu te mîhni, căci mulţi oameni sînt în lume numai cu o mînă şi se îndestulează cu multe bogăţii şi cu cinste şi se îndulcesc de tot binele pe pămînt".

Iar Sfîntul a zis: "Păstorii, cînd tund oile, tunzînd partea din dreapta, oare lasă pe cea din stînga netunsă? Eu sînt oaie a turmei lui Hristos, care m-am dat în mîinile voastre pentru Domnul meu, ca să-mi tundeţi mădularele mele ca pe o lînă; acum avînd mîna cea dreaptă tunsă, o voi cruţa pe cea stîngă? Nu voi cruţa nici unul din mădularele mele; ci mă voi dezbrăca de trupul meu stricăcios, pentru ca să mă îmbrac într-unul nestricăcios".

Şi privind către cer, a zis: "Mic şi prost sînt în faţa Ta, Doamne, Care, fiind Dumnezeu mare, Te-ai micşorat pe Tine, îmbrăcîndu-Te în chipul nostru şi ai răbdat pentru noi răstignire şi junghiere. Nu pot, Stăpîne, a urma patimilor Tale. Însă mă dau pentru Tine spre zdrobire şi spre moarte, pentru ca în vremea Învierii să mă ridici viu şi întreg".

Sfântul Mucenic al lui Hristos, Iacov

Zicînd acestea, s-a apropiat gealatul (chinuitorul) şi i-a tăiat degetul cel mare al mîinii stîngi. Iar el a zis: "Mulţumesc Ţie, prea lăudate Doamne, că m-ai învrednicit pe mine a-ţi aduce al şaselea deget, Cel ce în ziua şi în ceasul al şaselea Ţi-ai întins pe cruce Preacuratele Tale mîini". Şi i-au tăiat şi al şaptelea deget. Iar el a zis: "Precum cu buzele împreună cu David de şapte ori în zi Te-am lăudat, Doamne, pentru judecăţile dreptăţii Tale, aşa astăzi cu şapte degete care sînt tăiate pentru Tine, preamăresc mila Ta, arătată asupra mea".

Atunci i-au tăiat şi al optulea deget, iar Sfîntul a zis: "Tu Însuţi, Doamne, ai primit în a opta zi tăiere împrejur după lege, iar eu rabd tăiere a opt degete, pentru ca, despărţindu-mă de oamenii cei fărădelege şi necuraţi, să mă unesc cu Tine, Mîntuitorul Meu; ieşind din trup să văd Preasfînta Ta faţă, pe care aşa doreşte sufletul meu să o vadă precum doreşte cerbul izvoarele apelor".

Tăindu-i-se şi al nouălea deget, Sfîntul a zis: "Într-al nouălea ceas pe cruce Ţi-ai dat Duhul Tău, în mîinile Părintelui, Hristoase al meu; iar eu întru durerea acestui al nouălea deget tăiat, îţi aduc mulţumire, că m-ai învrednicit a fi întins spre tăierea mădularelor mele, pentru preasfînt numele Tău".

Atunci i-au tăiat şi al zecelea deget, iar el lăudînd pe Domnul, a zis: "În psaltire cu zece strune voi cînta Ţie, Dumnezeule şi îţi mulţumesc Ţie, Care m-ai învrednicit a răbda tăierea degetelor de la amîndouă mîinile, pentru cele zece porunci ale Tale, care au fost scrise pe două table".

Atunci unii din boierii împărăteşti, care stăteau de faţă, fiind prieteni Sfîntului, plîngînd cu amar, au început a zice către dînsul: "O! preaiubitul nostru prieten, te rugăm ascultă-ne pe noi, fă voia împăratului, ca să nu mori în grele chinuri. Şi să nu ai mîhnire pentru degetele tale, căci sînt doctori iscusiţi, care pot să te vindece, numai cruţă-te, ca să nu te lipseşti de această lume dulce; pentru că ai multă avere şi poţi să fii întru mare odihnă. Că de-ai fi fost sărac, ai fi putut zice: ce nădejde îmi este mie şi ce folos am de viaţa mea, nemaiputînd de acum a lucra cu mîinile şi a mă hrăni? Dar tu eşti bogat şi ai aur destul şi numai singur de vei voi, poţi să trăieşti cît se poate de bine în dulceţile acestei lumi şi să te înveseleşti împreună cu soţia şi cu maica ta şi cu iubiţii tăi prieteni. Pentru ce voieşti să-ţi pierzi sufletul în deşert, spune nouă măcar un cuvînt, prin care să te pleci voii împăratului şi îndată vei fi slobod de munci".

Iar fericitul, privind spre dînşii, a zis: "Nimeni nu poate sluji la doi domni, şi nimeni, punînd mîna pe plug, căutînd înapoi, este îndreptat întru împărăţia lui Dumnezeu. Căci Domnul meu a zis: Cine iubeşte pe tată sau pe mamă, pe femeie, sau pe copii, mai mult decît pe Mine, nu-Mi este Mie vrednic; cel ce nu-şi ia crucea sa şi să vină după Mine, nu este vrednic de Mine. Deci nu voi asculta sfatul vostru, pentru că nefolositoare îmi sînt cuvintele voastre; ci mai mult vă rog, să nu mă cruţaţi pe mine. Ci precum vă este vouă poruncit pentru mine, aşa faceţi".

Atunci mîniindu-se gealatul, s-a apropiat şi i-a tăiat degetul cel mare al piciorului drept. Iar Sfîntul Iacov a zis: "Slavă Ţie, Hristoase, Căruia nu numai mîinile, ci şi picioarele au fost străpunse, şi sîngele Ţi-a curs. Învredniceşte-mă, ca piciorul drept care a pătimit tăierea degetului dintîi să stea cu cei mai de pe urmă de-a dreapta Ta".

Şi i-au tăiat al doilea deget al aceluiaşi picior. Iar el a zis: "Îndoitu-s-a spre mine stăpînirea şi mila Ta Doamne, în această zi, în care pătimind tăierea şi acestui deget al doilea, voi veni către Tine, Dumnezeul meu Cel tare şi viu, care mă izbăveşti pe mine de moartea veşnică". Şi i-a tăiat şi al treilea deget şi l-a aruncat dinaintea lui, iar fericitul căutînd spre dînsul a zîmbit şi a zis: "Mergi în numele Treimii şi tu al treilea deget către soţii tăi, ca şi grăuntele de grîu care cade în pămînt, şi murind pentru Hristos, Cel ce a înviat a treia zi, mult rod de cinste vei avea împreună cu prietenii tăi în ziua învierii celei de obşte".

I-a tăiat şi al patrulea deget şi a zis fericitul: "Pentru ce eşti mîhnit sufletul meu şi pentru ce te tulburi? Nădăjduieşte către Dumnezeu, Care te mîntuieşte cu puterea crucii celei în patru cornuri, că mă voi mărturisi Celui ce m-a zidit pe mine din patru stihii".

Şi i-a tăiat lui şi al cincilea deget, iar Sfîntul a zis: "Acum voi începe a grăi către Tine, Doamne, Cel ce ai răbdat pe cruce cinci răni mai mari, preamărind ajutorul Tău, pentru că mă faci vrednic părţii credincioşilor robilor Tăi, celor ce au pătimit pentru Tine, cei care au înmulţit cei cinci talanţi".

Apropiindu-se gealatul de piciorul lui cel stîng, i-a tăiat degetul cel mic şi a zis Sfîntul Iacob: "Îmbărbătează-te, micule deget al şaselea, prin Dumnezeul cel mare, Cel ce mă întăreşte pe mine cu milă, care în a şasea zi te-a făcut pe tine cel mic cu cele mari şi, deopotrivă, cel mic ca şi cel mare va învia. Şi de vreme ce nici un fir de păr din cap nu piere, cu atît mai mult tu, deget mic, nu te vei despărţi de soţii tăi cei mai mari, ci deopotrivă cu dînşii te vei preamări, precum şi deopotrivă pătimeşti".
Sfântul Iacov din Persia

Şi i-a tăiat şi al şaptelea deget. Iar Sfîntul a zis: "Risipiţi casa aceasta veche sub care se ascundea şarpele cel cu şapte capete, pentru că mie mi se găteşte de Ziditorul - Cel ce în a şaptea zi S-a odihnit de lucrurile Sale -, altă casă nerisipită, nefăcută de mînă, veşnică în cer".

Apoi i-a tăiat şi al optulea deget, iar Sfîntul a zis: "Cel ce a mîntuit opt suflete din apă în corabia lui Noe, mă va mîntui şi pe mine, cel căruia îmi vărsaţi sîngele cu apa. Căci tăindu-mi-se şi acest deget al optulea, precum nicovala, fiind bătută cu ciocanul nu simte lovitura, ci mai mult se întăreşte, aşa nici eu nu bag seamă de durerea mădularelor ce mi se taie; pentru că Însuşi Făcătorul doctorul cel mai bun, mă întăreşte pe mine şi-mi uşurează durerile şi mă va pune cu totul întreg în a opta zi, după zilele săptămînii vieţii acesteia, în viaţa cea viitoare preafericită şi veşnică".

Şi i-a tăiat şi al nouălea deget. Iar Sfîntul a zis: "Întăreşte-mă în răbdare, Dumnezeule adevărat, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu, Cel ce ai întărit cu darul Tău cele nouă cete îngereşti, cu care mă învredniceşti a sta înaintea Ta, pe mine care pătimesc tăierea acestor nouă degete ale picioarelor".

Atunci i-au taiat şi al zecelea deget, iar el, lăudînd pe Domnul, a zis: "Iată că-Ţi aduc Ţie jertfă, Iisuse Hristoase, Cel ce eşti desăvîrşit Dumnezeu şi om desăvîrşit, douăzeci de degete ale mele". Şi iarăşi a zis: "Judecă mie, Dumnezeule, şi alege judecata mea de la neamul necuvios; că iată, necredincioşii n-au cruţat făptura Ta, ci ca nişte lupi nemilostivi au tăiat mădularele mele".

Şi stătea acolo mulţime multă de popor, bărbaţi şi femei, bătrîni şi tineri, privind la acea privelişte şi mirîndu-se de răbdarea Sfîntului. Apoi pătimitorul lui Hristos, căutînd asupra prigonitorilor, a zis: "Ce staţi fără de lucru? Tăiaţi copacul ale cărui ramuri le-aţi tăiat!" Şi apropiindu-se chinuitorul, i-a tăiat piciorul cel drept, iar Sfîntul a zis: "Acum aduc în dar Împăratului ceresc starea mea înaintea Lui, pe care iubindu-L, pătimesc acestea, ca piciorul meu acesta tăiat să stea drept întru Împărăţia Lui, alcătuit la încheietura sa întru dreptate". I-a tăiat apoi şi piciorul stîng, iar Sfîntul, căutînd la cer, a zis: "Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta. Tu eşti Dumnezeul Care faci minuni! Fă cu mine semn spre bine şi mă izbăveşte de starea cea de-a stînga".

După aceasta i-a tăiat mîna cea dreaptă, iar el a strigat, zicînd: "Mila Ta, Doamne, în veci o voi lăuda; în neam şi în neam voi vesti adevărul Tău, că împlineşti asupra mea cuvîntul Tău, care zice: De te sminteşte pe tine mîna ta cea dreaptă, tai-o pe ea şi o aruncă de la tine".

Şi i-a tăiat lui şi mîna cea stîngă, iar el a zis: "Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici cei ce se pogoară în iad, care se ţin de lucrurile cele nedrepte ale stîngii; ci noi cei vii, care, lepădînd stînga, bine Te cuvîntăm, Doamne, de acum şi pînă-n veac".

Apoi i-a tăiat umărul cel drept, iar el a zis: "Laudă suflete al meu pe Domnul, lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cînta-voi Domnului pînă ce voi fi! Căci Cel ce şi-a pus pe umărul Său oaia cea pierdută, şi-a pus-o pe ea de-a dreapta Sa şi îşi va aduce aminte şi de acest umăr al meu drept şi ca pe cel pierdut îl va afla şi, asemenea, de-a dreapta Sa îl va pune".

Şi i-a tăiat lui şi umărul stîng. Iar Sfîntul a zis: "Vrăjmaşii m-au înconjurat, ci ajutorul meu şi lauda mea este mie Domnul spre mîntuire, a Cărui stăpînire s-a făcut peste umărul Lui. Acela nu mă va lăsa pe mine, care pătimesc tăierea acestui umăr stîng, ca să mă abat spre stînga către stăpîniile întunericului".

Deci, a început a-i tăia pulpele pînă la genunchi, iar Sfîntul, pătimind durere, a strigat: "Doamne, Dumnezeul meu, Care nu în puterea bărbatului binevoieşti; ci binevoieşti întru cei ce se tem de Tine şi întru cei ce nădăjduiesc spre mila Ta, ajută-mi mie robului Tău, căci m-au cuprins pe mine durerile morţii". Iar chinuitorii au zis către dînsul: "Dar nu ţi-am spus ţie că grele chinuri şi cumplite dureri te vor cuprinde? Dar tu nu ne-ai crezut pe noi".

Iar viteazul pătimitor a răspuns: "Au nu ştiţi pentru ce mă doare? Pentru ca să se arate că sînt trup, căci pînă acum, Dumnezeu întărindu-mă, nu am ţinut seama de chinuri, ca şi cum aş fi fost fără trup; iar acum, durîndu-mă după fire, mă arăt că sînt cu trup, dar mă voi îmbrăca pe mine în trup nou, pe care nu vor putea să-l taie sau să-l zdrobească niciodată uneltele voastre cele de chinuri".

Aşa s-au ostenit chinuitorii, tăind mădularele lui de dimineaţă pînă în al nouălea ceas, şi în toată vremea aceea ieşea bună mireasmă ca dintr-un chiparos din trupul lui cel tăiat. Apoi încetînd chinuitorii a-l mai tăia, ostaşul lui Hristos, biruind cu durerile sale pe diavolul, striga către Dumnezeu, zicînd:

"Sfînt, Sfînt, Sfînt eşti Dumnezeule, Atotţiitorule, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, Cel ce eşti lăudat de heruvimi şi slăvit de serafimi şi preamărit de toate cetele cereşti, precum şi de toată suflarea, caută spre mine, Dumnezeule al viilor şi al morţilor, şi mă auzi pe mine care sînt abia viu. Căci iată că îmi sînt tăiate toate mădularele şi zace trupul meu o parte mort şi altă parte încă puţin viu. Şi nu am picioare cu care să stau înaintea Ta, Doamne; nu am mîini pe care să le ridic spre rugăciune către Tine, Stăpîne. Nu am genunchi pe care, căzînd, să mă închin Ţie, Ziditorului meu; mîinile, picioarele, umerii şi pulpele mele îmi sînt tăiate, iar eu sînt aruncat înaintea ta, Atotvăzătorule ca o casă căzută şi ca un copac fără de ramuri. Rogu-Te dar pe Tine, iubitorule de oameni, nu mă lăsa pînă în sfîrşit, ci scoate din temniţă sufletul meu".

Aşa rugîndu-se el, unul din cei ce stăteau înainte, luînd cuţitul, i-a tăiat sfinţitul cap. Şi astfel săvîrşindu-şi nevoinţa pătimirii, şi-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu. Iar cinstitul lui trup, cel zdrobit şi aruncat, a zăcut pe pămînt pînă în noapte. Apoi după ce s-a înnoptat au adunat credincioşii mădularele lui şi le-au îngropat cu cinste, toate împreună, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh în veci. Amin.

Din slujba Sfântului Iacov

Troparul Mucenicului, glasul al II-lea

Marele Mucenic Iacov Persul
Cu mucenicia cea neobişnuită şi înfricoşătoare,
Şi cu vitejiile răbdării, pre toţi i-ai minunat, mult-pătimitorule.
Cu tăierea fiecărei părţi din trup, rugăciuni de mulţumită ai dat către Dumnezeu.
Pentru aceasta, întru pătimirea ta, cunună ai luat
Şi te-ai suit către scaunul Împăratului Ceresc, al lui Hristos Dumnezeu, Iacove.
Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre!

Slava de la Stihoavna Sfântului Iacov


Acatistul Sfântului Mare Mucenic Iacov Persul

Condacul 1

Înştiinţîndu-se soţia şi maica ta că tu ai jertfit împreună cu împăratul idolilor, scrisoare de întărire în credinţa creştină ţi-a trimis, după care cu lacrimi de umilinţă ţi-ai cerut iertare de la Dumnezeu şi ai părăsit cu desăvîrşire pe împărat şi domni, şi închinîndu-te lui Dumnezeu şi mărturisindu-L, Îi dădeai slavă cîntîndu-I: Aliluia!

Icosul l

Auzind împăratul că tu te-ai întors la adevărata credinţă, s-a mîniat foarte rău şi întrebîndu-te, Sfinte Iacove; nu ai vrut să schimbi adevărul pe minciună şi credinţa pe necredinţă ci defăimînd înşelăciunea idolească mărturiseai că unul singur este Dumnezeu, care a făcut cerul şi pămîntul pentru care îţi strigăm:
Bucură-te, că de împărat nu te-ai temut;
Bucură-te, căci credinţa creştină cu tărie ai mărturisit;
Bucură-te, că cinstea lumească pe care ţi-a dat-o împăratul o ai nesocotit;
Bucură-te, că cu amăgirile împărăteşti nu te-ai amăgit;
Bucură-te, că împăratul la grele chinuri te-a trimis;
Bucură-te, că de frica muncilor nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că pentru împăratul cerului ai vrut a pătimi;
Bucură-te, că chinuindu-ţi trupul, ai cîştigat împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaş al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 2-lea

Ca pre o oaie ce o tund păstorii de lînă, aşa Sfinte Mucenice lacove te-ai dat muncitorilor spre tăiere, necruţînd nici unul din mădularele trupului tău, ci pe toate le-au tăiat unul cîte unul, chinuindu-te peste puterea firii omeneşti, iar tu răbdînd cu tărie , dădeai slavă lui Dumnezeu cîntînd: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Întărindu-te cu rugăciuni, Sfinte Mare Mucenice Iacove, cu îndrăzneală ai pornit la locul cel pregătit pentru schingiuirea trupului tău pentru care auzi unele ca acestea:
Bucură-te, că văzînd armele chinuitorilor, nu te-ai tulburat;
Bucură-te, că în faţa lor cu multă îndrăzneală ai şezut;
Bucură-te, că pe toţi prietenii tăi i-ai ruşinat;
Bucură-te, că credinţa maicii tale o ai moştenit;
Bucură-te, că pe soţia ta cea drept credincioasă o ai ascultat;
Bucură-te, că la luptă cu durerea trupului ai pornit;
Bucură-te, că pe toţi duşmanii i-ai spăimîntat;
Bucură-te, că pentru Dumnezeu la grele chinuri necredincioşii te-au pus;
Bucură-te, Sinte Mare Mucenice Iacove, părtaş al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 3-lea

Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul
Sfinte lacove, văzînd pătimirea ta cu durere plîngeau pentru tine prietenii tăi şi te rugau să-ţi cruţi trupul de tăiere, dar tu spunîndu-le să nu te plîngă pe tine, că mergi la locul de odihnă veşnică, ci să se plîngă pe ei, că vor merge la locul de osîndă veşnică, ai poruncit muncitorilor să-ţi taie mădularele tale după porunca împăratului şi căutînd la cer cîntai: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Muncitorii cei tirani fără de milă s-au năpustit asupra frumosului tău trup şi au început a-ţi reteza ramurile tale cele tinere, iar noi, pentru răbdarea ta cea mare îţi strigăm:
Bucură-te, că durerea nu te-a înspăimîntat;
Bucură-te, că rugîndu-te lui Dumnezeu, te întărea;
Bucură-te, că de mărturisirea lui Dumnezeu nu te-ai lepădat;
Bucură-te, că începînd schingiuirea, sîngele tău curgea ca apa;
Bucură-te, că pe toţi păgînii i-ai înfricoşat;
Bucură-te, că pentru Dumnezeu dureroasele pătimiri, desfătări le-ai socotit;
Bucură-te, că prin patimi, patimile trupului ai biruit;
Bucură-te, că cu trup şi suflet lui Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaş al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 4-lea

Răbdînd întru patimi mucenice lacove, ai dat cu dragoste trupul tău spre pătimire pentru Hristos Dumnezeul nostru şi în mijlocul chinurilor cîntai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca şi viţa de vie cînd i se taie mlădiţele spre a da rod mai mult, aşa şi tu, Sfinte Mare Mucenice lacove, ai dat trucul spre tăiere pentru rodul cel nemuritor, iar acum auzi unele ca acestea:
Bucură-te, că tăindu-ţi-se primul deget de la mîna dreaptă ai zis: Doamne, Dumnezeule cel mare întru tărie, care cu degetul tău cel dumnezeiesc goneşti dracii, primeşte şi acest deget, care s-a tăiat pentru Tine;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al doilea deget, ai răbdat zicînd: Primeşte Doamne şi a doua ramură pe care a sădit-o dreapta Ta; :Bucură-te, că tăindu-ţi-se al treilea deget, ai zis: De trei ispite care sunt în lume izbăvindu-mă, binecuvîntez pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfîntul Duh;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al patrulea deget, ai zis: Cel ce primeşte laudă de la patru vieţuitori, primeşte şi pătimire degetului al patrulea tăiat pentru mărturisirea Sfintei Treimi;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al cincilea deget, ai zis: S-a săvîrşit veselia mea ca şi a celor cinci fecioare înţelepte;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al şaselea deget, ai zis: Mulţumesc Ţie Prealăudate Doamne că m-ai învrednicit pe mine a-Ţi aduce Ţie al şaselea deget, cela ce în ziua şi în ceasul al şaselea Ţi-ai întins pe cruce preacuratele Tale mîini;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al şaptelea deget, ai zis: Precum cu buzele lui David, care de şapte ori în zi Te laudă pentru judecăţile dreptăţii Tale, aşa şi astăzi cu şapte degete preamăresc mila Ta;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al optulea deget, ai zis: Tu Însuţi Doamne ai primit în a opta zi tăierea împrejur după lege şi eu rabd astăzi tăierea a opt degete;
Bucură-te că tăindu-ţi-se al nouălea deget, ai zis: Întru al noulea ceas Ţi-ai dat Duhul pe cruce în mîinile Părintelui, iar eu întru durerea acestui al nouălea deget tăiat Îţi aduc mulţumire că m-am învrednicit a fi întins spre tăierea mădularelor mele pentru Preasfîntul numele Tău;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al zecelea deget, ai zis: Mulţumesc Ţie că m-ai învrednicit a răbda tăierea degetelor de la amîndouă mîinile pentru cele zece porunci ale tale care au fost scrise pe cele două table;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaş al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 5-lea

Şi venind prietenii tăi Sfinte Mucenice cu amăgirile acestei vieţi şi lumi trecătoare căutau să te supună zeilor, iar tu le-ai zis: Nimeni nu poate sluji la doi domni şi nimeni punîndu-şi mîna pe plug, căutînd înapoi, este îndreptat întru împărăţia lui Dumnezeu, căci Domnul a zis: Cine iubeşte pe tatăl său, pre maica sa, pre femeia sa sau pre copiii săi mai mult decît pre mine, nu este vrednic de mine şi zicînd acestea cîntai: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ale slujitorilor de idoli sfaturi nu le-ai primit şi chemînd călăul l-ai silit spre muncirea ta şi piciorul cel drept, dîndu-l la tăiere, ai zis: Slavă Ţie Hristoase, căruia nu numai mîinile, ci şi picioarele au fost pătrunse şi sîngele ţi-a curs, iar noi pentru acestea îţi strigăm:
Bucură-te, că tăindu-ţi-se primul deget de la piciorul drept, care ai pătimit tăierea degetului dintîi să stea cu cei mai de pe urmă de-a dreapta Ta;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al doilea deget, ai zis: Îndoindu-se spre mine stăpînirea şi mila Ta Doamne; Bucură-te, că tăindu-ţi-se al treilea deget, zîmbind către dînsul ai zis: Mergi în numele Treimii şi al treilea deget către soţii tăi ca şi grînele de grîu care căzînd în pămînt şi murind pentru Hristos cel ce a înviat a treia zi, multbrod de cinste vei avea cu soţii tăi în ziua învierii celei de obşte;
Bucură-te, că al patrulea deget zdrobit, Crucea cea din patru cununi ai preamărit;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al cincilea deget, ai zis: Doamne Cel ce ai răbdat cele cinci răni mai mari, proslăvind ajutorul Tău pentru că mă faci vrednic părţii credincioşilor celor ce au pătimit pentru Tine şi au înmulţit cei cinci talanţi;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al şaselea deget, cel mic de la piciorul stîng ai zis Sfinte lacove: îmbărbătează-te micule deget al şaselea prin Dumnezeu Cel Mare care în ziua a şasea te-a făcut pre tine cel mic cu cele mari deopotrivă, cel mic ca şi cel mare vor învia.
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al şaptelea deget, ai zis: Slavă Ţie Doamne Cel ce în ziua a şaptea Te-ai odihnit de toate lucrurile Tale;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al optulea deget, ai zis: Cel ce opt suflete de apă în corabia lui Noe ai izbăvit, izbăveşte-mă şi pe mine care îmi vărs sîngele ca apa.
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al nouălea deget, ai zis: Întăreşte-mă în răbdare Dumnezeule Cel ce ai întărit cu darul Tău pe cele nouă cete îngereşti cu care mă învredniceşte a sta înaintea Ta;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al zecelea deget, strigînd Sfinte lacove, ai zis: Iată Îţi aduc jertfă lisuse Hristoase Cel ce eşti desăvîrşit Dumnezeu şi om desăvîrşit douăzeci de degete ale mele;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaş al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 6-lea

Începutul durerilor şi a suferinţelor tale au fost tăierea degetelor mîinilor şi a picioarelor tale, care făcînd numai binele şi urmînd pe calea dreptei credinţe a adevărului lui Dumnezeu ai vrut ca şi ele să-L preamărească şi dîndu-le la tăiere, strigai Lui bucurîndu-te: Aliluia!

Icosul al 6-lea

După ce ţi-au tăiat ramurile trupului tău s-au năpustit cu înverşunare aprinsă spre tăierea cinstitului tău trup pentru care strigăm:
Bucură-te, că tăindu-ţi-se piciorul cel drept, ai dat slavă lui Dumnezeu şi de partea cea dreaptă te-ai învrednicit;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se piciorul cel stîng, de partea cea stînga ai fost scutit; Bucură-te, că tainduţi-se mîna cea dreaptă ai zis: De te sminteşte mîna ta, tai-o şi o aruncă;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se mîna cea stîngă, de cele ale stîngii ai fugit;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se şi umărul cel drept, rugîndu-te ai zis: Ca de oaia cea pierdută să-ţi aduci aminte şi de acest umăr al meu;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se şi umărul cel stîng, mulţumeai lui Dumnezeu;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se pulpele pînă la genunchi, ai răbdat nesuferită durere.
Bucură-te, că toate chinurile cu bărbăţie le-ai răbdat;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaş al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 7-lea

Dureri înfricoşate răbdînd, Sfinte Mare Mucenice lacove, cu nimic nu te-au putut despărţi de Dumnezeu şi biruind puterea vrăjmaşului strigai: Sfînt, Sfînt, Sfînt eşti Dumnezeule Atotţiitorule, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte pentru acesta îţi strigăm: Slavă Ţie Mare Mucenice şi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Rămînînd trunchiul tău la pămînt despărţit de ramurile lui sau îngrozit tiranii vrăjmaşi, iar noi pentru acestea îţi strigăm: :Bucură-te, cel mare între mucenici;
Bucură-te, al dumnezeirii mărturisitorule;
Bucură-te, că pe Treimea cea de o fiinţă cu sîngele tău ai mărturisit;
Bucură-te, că pe idolii cei fără suflet i-ai zdrobit;
Bucură-te, că prin tine credinţa s-a întărit;
Bucură-te, că te-ai luptat cu tărie împotriva trupului şi a sîngelui;
Bucură-te, că prin acestea de Dumnezeu a te apropia te-ai învrednicit;
Bucură-te, că din trupul tău cel mult chinuit miresme cu bun miros au ieşit;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaş al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 8-lea

Credincios slujirii lui Dumnezeu ai rămas Sfinte Mare Mucenice lacove şi pînă la suflarea ta cea de pe urmă, mulţumind lui Dumnezeu că te-a întărit în răbdarea de a suferi chinurile cele mai cumplite cîntai neîncetat Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Tot trupul fără cruţare l-ai dat tăierii ca pe un miel spre junghiere, iar pentru pătimirea ta cea înfricoşată auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că cinstitul tău cap prin tăierea sabiei de trup l-au despărţit;
Bucură-te, că sufletul tău curat în mîinile Lui Dumnezeu l-ai dăruit;
Bucură-te, că acum cu îngerii dai slavă Lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin muncile tale, te-ai învrednicit de lumina cerească;
Bucură-te, că loc de cinste între mucenici ţi-ai agonisit;
Bucură-te, că prin tine cetele mucenicilor s-au întărit;
Bucură-te, că pe vrăjmaşul diavol l-ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaş al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 9-lea

Patimile care tu le-ai suferit să ne fie tămăduitoare patimilor noastre şi rănile tale să ne fie acoperămîntul durerilor ce ne împresoară; Dă-ne nouă Sfinte Mare Mucenice răbdarea cu care tu ai pătimit ca şi noi să ne mîntuim sufletele noastre, aducîndu-ţi mulţumiri şi lui Dumnezeu să-I cîntăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu sîngele tău cel curs pentru dragostea lui Dumnezeu şi cu pătimirea ta cea cu multă răbdare, ai dărîmat închinarea cea idolească, pentru aceasta îţi strigăm:
Bucură-te, că stai înaintea scaunului ceresc;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a lua cunună de la Dumnezeu pentru întreită mucenicia ta;
Bucură-te, că ai luminat Biserica lui Hristos cu lumina patimilor tale;
Bucură-te, că pînă la moarte te-ai arătat împotriva slujitorilor de idoli;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de slava cea veşnică;
Bucură-te, că te-ai făcut ca o viţă aleasă a lui Hristos;
Bucură-te, că curăţit fiind cu secera patimilor ai adus multă roadă;
Bucură-te, că pentru aceasta Dumnezeu te-a proslăvit;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaş al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 10-lea

Înţelepţeşte ai trecut cu vederea cele ce se strică şi lesne se risipesc ale celor trecătoare, purtătorule de cunună, şi ca un înţelept ai ales mai de cinste nemişcarea celor ce pururea sunt stătătoare strigînd lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Tăindu-ţi-se trupul de cruzii tirani, ţi s-a dăruit ţie cunună luminată Sfinte Mare Mucenice lacove şi desfătarea raiului, pentru care îţi strigăm:
Bucură-te, căci ca un pămînt te-ai arătat;
Bucură-te, căci cu plugul muncitor te-ai arat;
Bucură-te, că ai adus Ziditorului lucrare de pămînt bună roadă;
Bucură-te, că ai stins săgeţile cele înfierbîntate ale vrăjmaşului;
Bucură-te, căci cu totul fiind rănit te-ai adus jertfă lui Dumnezeu;
Bucură-te, că dădea-I slavă lui Dumnezeu cînd ţi se tăiau mădularele;
Bucură-te, că ai luat de la Dumnezeu răscumpărare pentru durerile şi pîraiele sîngiuirilor tale;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaş al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 11-lea

Fericit eşti de trei ori Sfinte Mare Mucenice, căci pătimind ca în trup străin te-ai îmbrăcat în haina mîntuirii şi cu veşmînt de veselie, vopsit cu sîngele tău şi ca un purtător de chinuri te-ai arătat sfinte cîntînd: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Săvîrşind călătoria muceniciei ai luat sfinţita cunună de biruinţă de la Dumnezeu şi acum după vrednicie cînţi cu cetele mucenicilor, iar noi îţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, că au căzut prin tăiere mădularele tale ca lîna unei oi;
Bucură-te, căci cu urgie s-au năpustit asupra ta cei răi credincioşi;
Bucură-te, căci ca un zid neclintit ai stat în faţa lor;
Bucură-te, căci de Dumnezeu prin rugăciuni ai fost întărit;
Bucură-te, că acum ai îndrăzneală către Dumnezeu;
Bucură-te, căci ca o făclie luminoasă stai în faţa Mîntuitorului;
Bucură-te, căci în locaş nematerialnic locuieşti;
Bucură-te, cel ce între mucenici ca soarele străluceşti;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaş al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 12-lea

Cu multă iuţime pornindu-se asupra ta vrăjmaşul diavol şi îndemnînd pe tirani prin pătimire să-ţi surpe sufletul n-au putut, căci fiind întărit cu puterea lui Hristos i-ai biruit, iar acum trecînd norul muncilor, purtătorule de chinuri, te-ai sălăşluit în lumina cea veşnică a lui Hristos, pentru care adu-ţi aminte Sfinte Mare Mucenice lacove de cei ce au credinţă şi săvîrşesc pomenirea ta lăudîndu-te pre tine şi cîntînd: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Secerîndu-ţi-se mădularele trupului ai răbdat dureri şi răni nesuferite, Mare Mucenice al lui Hristos, cela ce vrednic de laudă eşti, căruia îţi strigăm:
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi părtaş al Patimilor lui Hristos;
Bucură-te, pentru că ai înfruntat cu bărbăţie cruzimea tiranilor;
Bucură-te că ai luat, cununa biruinţei cea de mult preţ.
Bucură-te, căci acum împodobindu-te fericite stai înaintea dumnezeiescului scaun al Stăpînului împreună cu cei ce au pătimit pentru El;
Bucură-te, căci avînd către Hristos îndrăzneală, mucenice pururea pomenite, stai întru ajutor cu fierbinţeală pentru cei ce săvîrşesc cinstită pomenirea ta;
Bucură-te, că scăpîndu-ne din nevoi, păzindu-ne de patimi, izbăvindu-ne de toate întîmplările cele rele, ne dai şi bărbăţie sufletească;
Bucură-te strigăm, vino degrabă în ajutorul nostru la vreme de necaz, ca să mărim şi noi nevoinţele tale cele prea luminate
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaş al Patimilor Domnului Hristos.

Condacul al 13-lea

O de trei ori fericite Mare Mucenice lacove, părăsind cele veselitoare ale lumii: strălucirea, bogăţia şi frumuseţea, şi lepădîndu-te de toată sminteala şi tăindu-ţi-se trupul în bucăţele cele mai mici ai urmat Patimilor Domnului Hristos, Mare Mucenice lacove, bucurîndu-te şi ca un părtaş Patimilor Lui ai ajuns a fi părtaş cu adevărat şi împărăţiei Lui, pentru care te rugăm fii mijlocitor şi nouă celor căzuţi în necazuri şi nevoi pentru care strigăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)
Pătimirea Marelui Mucenic Iacov


Rugăciune către Sfîntul Mare Mucenic Iacov Persul:
O prea sfinte şi întru tot lăudate Mare Mucenice lacove şi de cele mai înfricoşate chinuri purtătorule primeşte această puţină rugăciune de la noi nevrednicii, cei împovăraţi cu multe şi grele păcate, care îndrăznim a veni şi cu lacrimi a te ruga pe tine cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu pentru înfricoşatele schingiuiri pe care le-ai pătimit pentru mărturisirea credinţei creştine şi întru pătimirea ta ai doborît închinăciunea idolească, preamărindu-L pe Dumnezeu Cel Adevărat care a făcut cerul şi pămîntul şi pe toate cele văzute şi nevăzute le cuprinde, pentru aceasta pe noi cei orbiţi de plăcerile lumeşti şi veşnic stăpîniţi de mreaja păcatului nu ne lăsa Sfinte în uitare şi nu ne da părăsirii, ci ca atunci cînd cereai ajutor de la Dumnezeu întru întărirea pătimirii celei muceniceşti după a ta credinţă primeai întărirea dumnezeiască şi ca în trup străin pătimeai. Aşa şi acum roagă-te şi milostiv fă pe Dumnezeu asupra noastră, mult păcătoşilor, care cu ale noastre păcate am aprins mînia lui Dumnezeu, ceea ce cu bună dreptate s-a pornit asupra noastră. Întăreşte, Sfinte, în inimile noastre, frica de Dumnezeu credinţa şi dragostea cu care tu ai primit moartea cea veşnică a Cerescului Părinte. Rănile tale, Sfinte, să tămăduiască adîncurile rănilor sufletelor noastre cele supte de mulţimea păcatelor. Sîngele tău cel ce ca dintr-un izvor a curs, să pună stavilă izvorului patimilor noastre şi întreg trupul tău cel despărţit de ale lui mădulare prin tăierea sa, să aducă înnoirea mîntuitoare sufletelor noastre cele despărţite de iubirea lui Dumnezeu, prin moaştele tale pe care le cinstim: Şi precum atunci ai dobîndit răbdare, alinarea durerilor şi întru nădejdea bucuriei cele veşnice ţi-ai dat sufletul Părintelui Ceresc, mărturisindu-L pînă la cea mai de pe urmă suflare, pentru aceasta te-ai învrednicit a lua cununa biruinţei şi locul cel mai de cinste între mucenici, ajută-ne şi nouă ca de acum şi pînă la sfîrşitul vieţii noastre în credinţa cea de tine mărturisită să trăim bine plăcînd lui Dumnezeu şi biruind puterea diavolului, ajutaţi şi întăriţi fiind cu puterea rugăciunilor tale, cel ce eşti pururea fierbinte rugător pentru cei ce cu credinţă se roagă ţie. Ajută-ne să săvîrşim călătoria acestei vieţi trecătoare şi cu bucurie, fără de frică să ne mutăm din această viaţă. Mijlocitor să ne fii nouă păcătoşilor Sfinte lacove în acel ceas înfricoşat, în care sufletul se desparte de trup şi venind în ajutorul nostru, căci nu avem fapte bune, ci suntem împovăraţi de sarcina păcatelor, iar vrăjmaşul diavol, cel ce ne îndeamnă la săvîrşirea celor rele, atunci va veni şi va căuta să ne răpească sufletul, ci noi nădăjduim la grabnicul tău ajutor şi te rugăm cu lacrimi fierbinţi nu te scîrbi de noi, ci ne ajută, căci poţi îmblînzi mînia lui Dumnezeu întru bunătate şi milostivindu-L să ne mîntuim cu rugăciunile tale cele mult folositoare sufletelor noastre din mîiniie vrăjmaşului. Amin.

Vecernia Sfântului Iacov

Surse

A se vedea şi