Iacob Stamati

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 12 martie 2020 20:54, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (+imagine)
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

IPS Iacob al II-lea al Moldovei

Iacob Stamati (cunoscut și ca Iacob al II-lea „Nemțeanul”, n. 24 iunie 1749, Gledin, județul Bistrița-Năsăud - d. 9 martie 1803, Iași) a fost Mitropolit al Moldovei între anii 1792-1803.[1]

Viața

Născut în anul 1749 în micul sat transilvănean Gledin (care aparține în prezent comunei Monor, județul Bistrița-Năsăud), a fost botezat cu numele Ioan. Tatăl său era cioban, ca mai toți sătenii din acea zonă montană, și un bun creștin. ciobani de neam, aveau o mare dragoste de cele sfinte. Unchiul lui Ioan era Sf. Pahomie de la Gledin, cel care a fost stareț al Mănăstirii Neamț, apoi episcop al Romanului (1704-1714) și care a fost proslăvit de Biserica Ortodoxă Română în anul 2007, prăznuirea sa făcându-se pe 14 aprilie.[1]

În 1760, perioadă în care Ortodoxia era prigonită de către autoritățile imperiale austriece, familia tânărului Ioan trece munții, stabilindu-se în Moldova. Asemeni unchiului său, Ioan se îndreaptă către Lavra Neam­țului, unde, după trei ani de ucenicie, în care a dovedit o hotărâre de nezdruncinat în a îmbrăca haina slujirii lui Dumnezeu, este tuns în monahism la nici 15 ani, primind numele Iacob. Pe lângă îndatoririle vieții monahale, și-a făcut timp și pentru dezvoltarea sa culturală, învățând limbile greacă, slavonă și latină. A fost hirotonit ierodiacon, apoi, calitățile de care dădea dovadă l-au impus în fața marii obști monahale de la Mănăstirea Neamț, fiind ales econom al mănăstirii.[1]

După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), Iacob Stamati a plecat la Iași, unde a fost numit dichiu al Mitropoliei al Moldovei. Ulterior, la 9 decembrie 1782, a fost ales episcop al Hușilor, fiind hirotonit în ziua următoare și înscăunat 18 decembrie 1782.[2]

...

Ca mitropolit, IPS Iacob Stamati a fost un fervent sprijinitor al școlilor din Moldova, concepția lui pedagogică fiind expusă într-un lung raport înaintat domnitorului Alexandru Callimachi cu felurite recomandări referitoare la organizarea învățământului și la procesul instructiv-educativ. De asemenea, a desfășurat și o impresionantă lucrare filantropică.[2]

A fost un sprijinitor și îndrumător al activității tipografice din Moldova. Cu ajutorul lui s-au editat:

  • Liturghierul (1794)
  • Psaltirea (1794)
  • Ceaslovul (1797)
  • Molitvelnicul în scurt (1802)
  • Chiril și Andronius, un roman moralizator al spaniolului Balthasar Gracian, tradus din limba greacă (1794)
  • Cărțile lui Amfilohie Hotiniul: Gramatica theologhicească, De obște geografie, Elemente aritmetice (1795)

Mitropolitul Iacob Stamati a trecut la Domnul pe data de 9 martie 1803, așa după cum reiese din inscripția de pe piatra sa tombală aflată în pridvorul Bisericii „Sfântul Gheorghe” (vechea Catedrală Mitropolitană din Iași, înainte de ridicarea celei actuale.[1]

Scrieri

Note

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 Sorin-Anton Minea, Mitropolitul Iacob Stamati, ilustru cărturar și desăvârșit filantrop, 7 martie 2020, Ziarul Lumina, accesat la 9 martie 2020
  2. 2,0 2,1 Păcurariu (2002), Dicționarul Teologilor Români, p. 447

Bibliografie


Casetă de succesiune:
Iacob Stamati
Precedat de:
Ambrozie Serebrenicov
Mitropolit al Moldovei
1792–1803
Urmat de:
Veniamin Costachi