Iacob Stamati: Diferență între versiuni
(→Viața: completări și referințe) |
|||
Linia 7: | Linia 7: | ||
În 1760, perioadă în care Ortodoxia era prigonită de către autoritățile imperiale austriece, familia tânărului Ioan trece munții, stabilindu-se în Moldova. Asemeni unchiului său, Ioan se îndreaptă către [[Mănăstirea Neamț|Lavra Neamțului]], unde, după trei ani de ucenicie, în care a dovedit o hotărâre de nezdruncinat în a îmbrăca haina slujirii lui Dumnezeu, este [[Tundere|tuns în monahism]] la nici 15 ani, primind numele '''Iacob'''. Pe lângă îndatoririle vieții monahale, și-a făcut timp și pentru dezvoltarea sa culturală, învățând limbile greacă, slavonă și latină. A fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[ierodiacon]], apoi, calitățile de care dădea dovadă l-au impus în fața marii obști monahale de la Mănăstirea Neamț, fiind ales econom al mănăstirii.<ref name=lumina/> | În 1760, perioadă în care Ortodoxia era prigonită de către autoritățile imperiale austriece, familia tânărului Ioan trece munții, stabilindu-se în Moldova. Asemeni unchiului său, Ioan se îndreaptă către [[Mănăstirea Neamț|Lavra Neamțului]], unde, după trei ani de ucenicie, în care a dovedit o hotărâre de nezdruncinat în a îmbrăca haina slujirii lui Dumnezeu, este [[Tundere|tuns în monahism]] la nici 15 ani, primind numele '''Iacob'''. Pe lângă îndatoririle vieții monahale, și-a făcut timp și pentru dezvoltarea sa culturală, învățând limbile greacă, slavonă și latină. A fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[ierodiacon]], apoi, calitățile de care dădea dovadă l-au impus în fața marii obști monahale de la Mănăstirea Neamț, fiind ales econom al mănăstirii.<ref name=lumina/> | ||
− | După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), Iacob Stamati a plecat la Iași, unde a fost numit dichiu al [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei al Moldovei]]. Ulterior, la 9 decembrie 1782, a fost ales [[episcop]] al Hușilor, fiind [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] în ziua următoare și înscăunat 18 decembrie 1782.<ref name=pacurariu>Păcurariu (2002), ''Dicționarul Teologilor Români'', p. | + | După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), Iacob Stamati a plecat la Iași, unde a fost numit dichiu al [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei al Moldovei]]. Ulterior, la 9 decembrie 1782, a fost ales [[episcop]] al Hușilor, fiind [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] în ziua următoare și înscăunat 18 decembrie 1782.<ref name=pacurariu>Păcurariu (2002), ''Dicționarul Teologilor Români'', p. 447</ref> |
... | ... | ||
+ | Ca mitropolit, IPS Iacob Stamati a fost un fervent sprijinitor al școlilor din Moldova, concepția lui pedagogică fiind expusă într-un lung raport înaintat domnitorului Alexandru Callimachi cu felurite recomandări referitoare la organizarea învățământului și la procesul instructiv-educativ. De asemenea, a desfășurat și o impresionantă lucrare filantropică.<ref name=pacurariu/> | ||
+ | |||
+ | A fost un sprijinitor și îndrumător al activității tipografice din Moldova. Cu ajutorul lui s-au editat: | ||
+ | * ''[[Liturghier]]ul'' (1794) | ||
+ | * ''[[Psaltire]]a'' (1794) | ||
+ | * [[Ceaslov]]ul (1797) | ||
+ | * ''Molitvelnicul în scurt'' (1802) | ||
+ | * ''Chiril și Andronius'', un roman moralizator al spaniolului Balthasar Gracian, tradus din limba greacă (1794) | ||
+ | * Cărțile lui Amfilohie Hotiniul: ''Gramatica theologhicească'', ''De obște geografie'', ''Elemente aritmetice'' (1795) | ||
+ | |||
Mitropolitul Iacob Stamati a trecut la Domnul pe data de [[9 martie]] 1803, așa după cum reiese din inscripția de pe piatra sa tombală aflată în [[pridvor]]ul Bisericii „Sfântul Gheorghe” (vechea Catedrală Mitropolitană din Iași, înainte de ridicarea [[Catedrala mitropolitană din Iași|celei actuale]].<ref name=lumina/> | Mitropolitul Iacob Stamati a trecut la Domnul pe data de [[9 martie]] 1803, așa după cum reiese din inscripția de pe piatra sa tombală aflată în [[pridvor]]ul Bisericii „Sfântul Gheorghe” (vechea Catedrală Mitropolitană din Iași, înainte de ridicarea [[Catedrala mitropolitană din Iași|celei actuale]].<ref name=lumina/> | ||
Versiunea de la data 11 martie 2020 19:21
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Iacob Stamati (cunoscut și ca Iacob al II-lea „Nemțeanul”, n. 24 iunie 1749, Gledin, județul Bistrița-Năsăud - d. 9 martie 1803, Iași) a fost Mitropolit al Moldovei între anii 1792-1803.[1]
Cuprins
Viața
Născut în anul 1749 în micul sat transilvănean Gledin (care aparține în prezent comunei Monor, județul Bistrița-Năsăud), a fost botezat cu numele Ioan. Tatăl său era cioban, ca mai toți sătenii din acea zonă montană, și un bun creștin. ciobani de neam, aveau o mare dragoste de cele sfinte. Unchiul lui Ioan era Sf. Pahomie de la Gledin, cel care a fost stareț al Mănăstirii Neamț, apoi episcop al Romanului (1704-1714) și care a fost proslăvit de Biserica Ortodoxă Română în anul 2007, prăznuirea sa făcându-se pe 14 aprilie.[1]
În 1760, perioadă în care Ortodoxia era prigonită de către autoritățile imperiale austriece, familia tânărului Ioan trece munții, stabilindu-se în Moldova. Asemeni unchiului său, Ioan se îndreaptă către Lavra Neamțului, unde, după trei ani de ucenicie, în care a dovedit o hotărâre de nezdruncinat în a îmbrăca haina slujirii lui Dumnezeu, este tuns în monahism la nici 15 ani, primind numele Iacob. Pe lângă îndatoririle vieții monahale, și-a făcut timp și pentru dezvoltarea sa culturală, învățând limbile greacă, slavonă și latină. A fost hirotonit ierodiacon, apoi, calitățile de care dădea dovadă l-au impus în fața marii obști monahale de la Mănăstirea Neamț, fiind ales econom al mănăstirii.[1]
După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), Iacob Stamati a plecat la Iași, unde a fost numit dichiu al Mitropoliei al Moldovei. Ulterior, la 9 decembrie 1782, a fost ales episcop al Hușilor, fiind hirotonit în ziua următoare și înscăunat 18 decembrie 1782.[2]
...
Ca mitropolit, IPS Iacob Stamati a fost un fervent sprijinitor al școlilor din Moldova, concepția lui pedagogică fiind expusă într-un lung raport înaintat domnitorului Alexandru Callimachi cu felurite recomandări referitoare la organizarea învățământului și la procesul instructiv-educativ. De asemenea, a desfășurat și o impresionantă lucrare filantropică.[2]
A fost un sprijinitor și îndrumător al activității tipografice din Moldova. Cu ajutorul lui s-au editat:
- Liturghierul (1794)
- Psaltirea (1794)
- Ceaslovul (1797)
- Molitvelnicul în scurt (1802)
- Chiril și Andronius, un roman moralizator al spaniolului Balthasar Gracian, tradus din limba greacă (1794)
- Cărțile lui Amfilohie Hotiniul: Gramatica theologhicească, De obște geografie, Elemente aritmetice (1795)
Mitropolitul Iacob Stamati a trecut la Domnul pe data de 9 martie 1803, așa după cum reiese din inscripția de pe piatra sa tombală aflată în pridvorul Bisericii „Sfântul Gheorghe” (vechea Catedrală Mitropolitană din Iași, înainte de ridicarea celei actuale.[1]
Scrieri
Note
Bibliografie
- Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români: Iacob Stamati, mitropolit al Moldovei
- Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 2002. ISBN 973-45-0409-6
Iacob Stamati | ||
---|---|---|
Precedat de: Ambrozie Serebrenicov |
Mitropolit al Moldovei 1792–1803 |
Urmat de: Veniamin Costachi |
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi > Mitropoliți > Mitropoliți români
Categorii > Teologie > Eclesiologie > Jurisdicții
Categorii > Teologie > Eclesiologie > Jurisdicții > Mitropolia Moldovei
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Biserica Ortodoxă Română
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Ierarhi români
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Ierarhi români