Iacob Stamati: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Viața)
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de același utilizator)
Linia 1: Linia 1:
[[File:Iacob Stamati.jpg|thumb|220px|IPS Iacob al II-lea al Moldovei]]
+
{{Cutie Biografie Episcopi
 +
| Nume = IPS Iacob Stamati
 +
| Imagine = [[File:Iacob Stamati.jpg|thumb|center|220px|IPS Iacob al II-lea al Moldovei]]
 +
| Afiliere =[[Biserica Ortodoxă Română]]
 +
| Reşedinţă = Iași
 +
| Formulă = IPS
 +
| Titlul = [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]]
 +
| Perioada = 1792-1803
 +
| Predecesor = Ambrozie Serebrenicov
 +
| Succesor = [[Veniamin Costachi]]
 +
| Hirotonire preot = 1770
 +
| Hirotonire episcop = 10 decembrie 1782
 +
| Consecratori =
 +
| Titluri precedente = Episcop al Hușilor (1782-1792)
 +
| Funcţii =
 +
| Data naşterii = [[24 iunie]] 1749
 +
| Locul naşterii = Gledin, județul Bistrița-Năsăud
 +
| Data morţii = d. [[9 martie]] 1803
 +
| Locul morţii = Iași
 +
|}}
 
'''Iacob Stamati''' (cunoscut și ca '''Iacob al II-lea „Nemțeanul”''', n. [[24 iunie]] 1749, Gledin, județul Bistrița-Năsăud - d. [[9 martie]] 1803, Iași) a fost [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]] între anii 1792-1803.<ref name=lumina>[https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/mitropolitul-iacob-stamati-ilustru-carturar-si-desavarsit-filantrop-152509.html Sorin-Anton Minea, ''Mitropolitul Iacob Stamati, ilustru cărturar și desăvârșit filantrop''], 7 martie 2020, ''Ziarul Lumina'', accesat la 9 martie 2020</ref>
 
'''Iacob Stamati''' (cunoscut și ca '''Iacob al II-lea „Nemțeanul”''', n. [[24 iunie]] 1749, Gledin, județul Bistrița-Năsăud - d. [[9 martie]] 1803, Iași) a fost [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]] între anii 1792-1803.<ref name=lumina>[https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/mitropolitul-iacob-stamati-ilustru-carturar-si-desavarsit-filantrop-152509.html Sorin-Anton Minea, ''Mitropolitul Iacob Stamati, ilustru cărturar și desăvârșit filantrop''], 7 martie 2020, ''Ziarul Lumina'', accesat la 9 martie 2020</ref>
 
+
__TOC__
 
==Viața==
 
==Viața==
 
Născut în anul 1749 în micul sat transilvănean Gledin (care aparține în prezent comunei Monor, județul Bistrița-Năsăud), a fost botezat cu numele '''Ioan'''. Tatăl său era cioban, ca mai toți sătenii din acea zonă montană, și un bun creștin. ciobani de neam, aveau o mare dragoste de cele sfinte. Unchiul lui Ioan era Sf. [[Pahomie de la Gledin]], cel care a fost [[stareț]] al [[Mănăstirea Neamț|Mănăstirii Neamț]], apoi [[episcop]] al Romanului (1704-1714) și care a fost [[Proslăvire|proslăvit]] de [[Biserica Ortodoxă Română]] în anul 2007, [[Praznic|prăznuirea]] sa făcându-se pe [[14 aprilie]].<ref name=lumina/>
 
Născut în anul 1749 în micul sat transilvănean Gledin (care aparține în prezent comunei Monor, județul Bistrița-Năsăud), a fost botezat cu numele '''Ioan'''. Tatăl său era cioban, ca mai toți sătenii din acea zonă montană, și un bun creștin. ciobani de neam, aveau o mare dragoste de cele sfinte. Unchiul lui Ioan era Sf. [[Pahomie de la Gledin]], cel care a fost [[stareț]] al [[Mănăstirea Neamț|Mănăstirii Neamț]], apoi [[episcop]] al Romanului (1704-1714) și care a fost [[Proslăvire|proslăvit]] de [[Biserica Ortodoxă Română]] în anul 2007, [[Praznic|prăznuirea]] sa făcându-se pe [[14 aprilie]].<ref name=lumina/>
Linia 7: Linia 26:
 
În 1760, perioadă în care Ortodoxia era prigonită de către autoritățile imperiale austriece, familia tânărului Ioan trece munții, stabilindu-se în Moldova. Asemeni unchiului său, Ioan se îndreaptă către [[Mănăstirea Neamț|Lavra Neam­țului]], unde, după trei ani de ucenicie, în care a dovedit o hotărâre de nezdruncinat în a îmbrăca haina slujirii lui Dumnezeu, este [[Tundere|tuns în monahism]] la nici 15 ani, primind numele '''Iacob'''. Pe lângă îndatoririle vieții monahale, și-a făcut timp și pentru dezvoltarea sa culturală, învățând limbile greacă, slavonă și latină. A fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[ierodiacon]], apoi, calitățile de care dădea dovadă l-au impus în fața marii obști monahale de la Mănăstirea Neamț, fiind ales econom al mănăstirii.<ref name=lumina/>
 
În 1760, perioadă în care Ortodoxia era prigonită de către autoritățile imperiale austriece, familia tânărului Ioan trece munții, stabilindu-se în Moldova. Asemeni unchiului său, Ioan se îndreaptă către [[Mănăstirea Neamț|Lavra Neam­țului]], unde, după trei ani de ucenicie, în care a dovedit o hotărâre de nezdruncinat în a îmbrăca haina slujirii lui Dumnezeu, este [[Tundere|tuns în monahism]] la nici 15 ani, primind numele '''Iacob'''. Pe lângă îndatoririle vieții monahale, și-a făcut timp și pentru dezvoltarea sa culturală, învățând limbile greacă, slavonă și latină. A fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[ierodiacon]], apoi, calitățile de care dădea dovadă l-au impus în fața marii obști monahale de la Mănăstirea Neamț, fiind ales econom al mănăstirii.<ref name=lumina/>
  
După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), Iacob Stamati a plecat la Iași, unde a fost numit dichiu al [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei al Moldovei]]. Ulterior, la 9 decembrie 1782, a fost ales [[episcop]] al Hușilor, fiind [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] în ziua următoare și înscăunat 18 decembrie 1782.<ref name=pacurariu>Păcurariu (2002), ''Dicționarul Teologilor Români'', p. 447</ref>
+
După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), Iacob Stamati a plecat la Iași, unde a fost numit dichiu al [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei al Moldovei]]. Ulterior, la 9 decembrie 1782, a fost ales [[episcop]] al Hușilor, fiind [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] în ziua următoare și înscăunat la 18 decembrie 1782.<ref name=pacurariu>Păcurariu (2002), ''Dicționarul Teologilor Români'', p. 447</ref>
  
 
După ce a păstorit timp de zece ani Episcopia Hușilor, la [[21 iunie]] 1792 Iacob Stamati a fost ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]]. S-a remarcat, printre altele, prin [[ctitor]]iri (biserica „Banu” din Iași, reședințe noi la Episcopia Hușilor și la Mitropolia din Iași) și refaceri ale unor sfinte lăcașuri (bisericile „Stretenia” și „Sfântul Gheorghe” din Iași etc.).<ref name=pacurariu/>
 
După ce a păstorit timp de zece ani Episcopia Hușilor, la [[21 iunie]] 1792 Iacob Stamati a fost ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]]. S-a remarcat, printre altele, prin [[ctitor]]iri (biserica „Banu” din Iași, reședințe noi la Episcopia Hușilor și la Mitropolia din Iași) și refaceri ale unor sfinte lăcașuri (bisericile „Stretenia” și „Sfântul Gheorghe” din Iași etc.).<ref name=pacurariu/>

Versiunea de la data 5 mai 2020 18:50

IPS Iacob Stamati
IPS Iacob al II-lea al Moldovei
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Iași
Titlul   Mitropolit al Moldovei
Formulă de adresare   IPS
Perioada   1792-1803
Predecesor   Ambrozie Serebrenicov
Succesor   Veniamin Costachi
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   1770
Hirotonire episcopală   10 decembrie 1782
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Episcop al Hușilor (1782-1792)
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   24 iunie 1749
Locul nașterii   Gledin, județul Bistrița-Năsăud
Data morții   d. 9 martie 1803
Locul morții   Iași

Iacob Stamati (cunoscut și ca Iacob al II-lea „Nemțeanul”, n. 24 iunie 1749, Gledin, județul Bistrița-Năsăud - d. 9 martie 1803, Iași) a fost Mitropolit al Moldovei între anii 1792-1803.[1]

Viața

Născut în anul 1749 în micul sat transilvănean Gledin (care aparține în prezent comunei Monor, județul Bistrița-Năsăud), a fost botezat cu numele Ioan. Tatăl său era cioban, ca mai toți sătenii din acea zonă montană, și un bun creștin. ciobani de neam, aveau o mare dragoste de cele sfinte. Unchiul lui Ioan era Sf. Pahomie de la Gledin, cel care a fost stareț al Mănăstirii Neamț, apoi episcop al Romanului (1704-1714) și care a fost proslăvit de Biserica Ortodoxă Română în anul 2007, prăznuirea sa făcându-se pe 14 aprilie.[1]

În 1760, perioadă în care Ortodoxia era prigonită de către autoritățile imperiale austriece, familia tânărului Ioan trece munții, stabilindu-se în Moldova. Asemeni unchiului său, Ioan se îndreaptă către Lavra Neam­țului, unde, după trei ani de ucenicie, în care a dovedit o hotărâre de nezdruncinat în a îmbrăca haina slujirii lui Dumnezeu, este tuns în monahism la nici 15 ani, primind numele Iacob. Pe lângă îndatoririle vieții monahale, și-a făcut timp și pentru dezvoltarea sa culturală, învățând limbile greacă, slavonă și latină. A fost hirotonit ierodiacon, apoi, calitățile de care dădea dovadă l-au impus în fața marii obști monahale de la Mănăstirea Neamț, fiind ales econom al mănăstirii.[1]

După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), Iacob Stamati a plecat la Iași, unde a fost numit dichiu al Mitropoliei al Moldovei. Ulterior, la 9 decembrie 1782, a fost ales episcop al Hușilor, fiind hirotonit în ziua următoare și înscăunat la 18 decembrie 1782.[2]

După ce a păstorit timp de zece ani Episcopia Hușilor, la 21 iunie 1792 Iacob Stamati a fost ales Mitropolit al Moldovei. S-a remarcat, printre altele, prin ctitoriri (biserica „Banu” din Iași, reședințe noi la Episcopia Hușilor și la Mitropolia din Iași) și refaceri ale unor sfinte lăcașuri (bisericile „Stretenia” și „Sfântul Gheorghe” din Iași etc.).[2]

Ca mitropolit, IPS Iacob Stamati a fost un fervent sprijinitor al școlilor din Moldova, concepția lui pedagogică fiind expusă într-un lung raport înaintat domnitorului Alexandru Callimachi cu felurite recomandări referitoare la organizarea învățământului și la procesul instructiv-educativ. De asemenea, a desfășurat și o impresionantă lucrare filantropică.[2]

A fost un sprijinitor și îndrumător al activității tipografice din Moldova. Cu ajutorul lui s-au editat:

  • Liturghierul (1794)
  • Psaltirea (1794)
  • Ceaslovul (1797)
  • Molitvelnicul în scurt (1802)
  • Chiril și Andronius, un roman moralizator al spaniolului Balthasar Gracian, tradus din limba greacă (1794)
  • Cărțile lui Amfilohie Hotiniul: Gramatica theologhicească, De obște geografie, Elemente aritmetice (1795)

Mitropolitul Iacob Stamati a trecut la Domnul pe data de 9 martie 1803, așa după cum reiese din inscripția de pe piatra sa tombală aflată în pridvorul Bisericii „Sfântul Gheorghe” (vechea Catedrală Mitropolitană din Iași, înainte de ridicarea celei actuale).[1]

Note

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 Sorin-Anton Minea, Mitropolitul Iacob Stamati, ilustru cărturar și desăvârșit filantrop, 7 martie 2020, Ziarul Lumina, accesat la 9 martie 2020
  2. 2,0 2,1 2,2 Păcurariu (2002), Dicționarul Teologilor Români, p. 447

Bibliografie


Casetă de succesiune:
Iacob Stamati
Precedat de:
Ambrozie Serebrenicov
Mitropolit al Moldovei
1792–1803
Urmat de:
Veniamin Costachi