Iacob Stamati: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(→‎Viața)
Linia 5: Linia 5:
 
Născut în anul 1749 în micul sat transilvănean Gledin (care aparține în prezent comunei Monor, județul Bistrița-Năsăud), a fost botezat cu numele '''Ioan'''. Tatăl său era cioban, ca mai toți sătenii din acea zonă montană, și un bun creștin. ciobani de neam, aveau o mare dragoste de cele sfinte. Unchiul lui Ioan era Sf. [[Pahomie de la Gledin]], cel care a fost [[stareț]] al [[Mănăstirea Neamț|Mănăstirii Neamț]], apoi [[episcop]] al Romanului (1704-1714) și care a fost [[Proslăvire|proslăvit]] de [[Biserica Ortodoxă Română]] în anul 2007, [[Praznic|prăznuirea]] sa făcându-se pe [[14 aprilie]].<ref name=lumina/>
 
Născut în anul 1749 în micul sat transilvănean Gledin (care aparține în prezent comunei Monor, județul Bistrița-Năsăud), a fost botezat cu numele '''Ioan'''. Tatăl său era cioban, ca mai toți sătenii din acea zonă montană, și un bun creștin. ciobani de neam, aveau o mare dragoste de cele sfinte. Unchiul lui Ioan era Sf. [[Pahomie de la Gledin]], cel care a fost [[stareț]] al [[Mănăstirea Neamț|Mănăstirii Neamț]], apoi [[episcop]] al Romanului (1704-1714) și care a fost [[Proslăvire|proslăvit]] de [[Biserica Ortodoxă Română]] în anul 2007, [[Praznic|prăznuirea]] sa făcându-se pe [[14 aprilie]].<ref name=lumina/>
  
−
În 1760, perioadă în care Ortodoxia era prigonită de către autoritățile imperiale austriece, familia tânărului Ioan trece munții, stabilindu-se în Moldova. Asemeni unchiului său, Ioan se îndreaptă către [[Mănăstirea Neamț|Lavra Neam­țului]], unde, după trei ani de ucenicie, în care a dovedit o hotărâre de nezdruncinat în a îmbrăca haina slujirii lui Dumnezeu, este [[Tundere|tuns în monahism]] la nici 15 ani, primind numele '''Iacob'''.<ref name=lumina/>
+
În 1760, perioadă în care Ortodoxia era prigonită de către autoritățile imperiale austriece, familia tânărului Ioan trece munții, stabilindu-se în Moldova. Asemeni unchiului său, Ioan se îndreaptă către [[Mănăstirea Neamț|Lavra Neam­țului]], unde, după trei ani de ucenicie, în care a dovedit o hotărâre de nezdruncinat în a îmbrăca haina slujirii lui Dumnezeu, este [[Tundere|tuns în monahism]] la nici 15 ani, primind numele '''Iacob'''. Pe lângă îndatoririle vieții monahale, și-a făcut timp și pentru dezvoltarea sa culturală, învățând limbile greacă, slavonă și latină. A fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[ierodiacon]], apoi, calitățile de care dădea dovadă l-au impus în fața marii obști monahale de la Mănăstirea Neamț, fiind ales econom al mănăstirii.<ref name=lumina/>
 +
 
 +
După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), Iacob Stamati a plecat la Iași, unde a fost numit dichiu al [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei al Moldovei]].
  
 
...
 
...

Versiunea de la data 11 martie 2020 15:09

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Iacob Stamati (cunoscut și ca Iacob al II-lea „Nemțeanul”, n. 24 iunie 1749, Gledin, județul Bistrița-Năsăud - d. 9 martie 1803, Iași) a fost Mitropolit al Moldovei între anii 1792-1803.[1]

Viața

Născut în anul 1749 în micul sat transilvănean Gledin (care aparține în prezent comunei Monor, județul Bistrița-Năsăud), a fost botezat cu numele Ioan. Tatăl său era cioban, ca mai toți sătenii din acea zonă montană, și un bun creștin. ciobani de neam, aveau o mare dragoste de cele sfinte. Unchiul lui Ioan era Sf. Pahomie de la Gledin, cel care a fost stareț al Mănăstirii Neamț, apoi episcop al Romanului (1704-1714) și care a fost proslăvit de Biserica Ortodoxă Română în anul 2007, prăznuirea sa făcându-se pe 14 aprilie.[1]

În 1760, perioadă în care Ortodoxia era prigonită de către autoritățile imperiale austriece, familia tânărului Ioan trece munții, stabilindu-se în Moldova. Asemeni unchiului său, Ioan se îndreaptă către Lavra Neam­țului, unde, după trei ani de ucenicie, în care a dovedit o hotărâre de nezdruncinat în a îmbrăca haina slujirii lui Dumnezeu, este tuns în monahism la nici 15 ani, primind numele Iacob. Pe lângă îndatoririle vieții monahale, și-a făcut timp și pentru dezvoltarea sa culturală, învățând limbile greacă, slavonă și latină. A fost hirotonit ierodiacon, apoi, calitățile de care dădea dovadă l-au impus în fața marii obști monahale de la Mănăstirea Neamț, fiind ales econom al mănăstirii.[1]

După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), Iacob Stamati a plecat la Iași, unde a fost numit dichiu al Mitropoliei al Moldovei.

...

Mitropolitul Iacob Stamati a trecut la Domnul pe data de 9 martie 1803, așa după cum reiese din inscripția de pe piatra sa tombală aflată în pridvorul Bisericii „Sfântul Gheorghe” (vechea Catedrală Mitropolitană din Iași, înainte de ridicarea celei actuale.[1]

Scrieri

Note

  1. ↑ 1,0 1,1 1,2 1,3 Sorin-Anton Minea, Mitropolitul Iacob Stamati, ilustru cărturar și desăvârșit filantrop, 7 martie 2020, Ziarul Lumina, accesat la 9 martie 2020

Bibliografie


Casetă de succesiune:
Iacob Stamati
Precedat de:
Ambrozie Serebrenicov 		Mitropolit al Moldovei
1792–1803 		Urmat de:
Veniamin Costachi


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iacob_Stamati&oldid=50313”