Modificări

{{Sfinti|nume= Sf. Ierarh Iachint de Vicina|Imagine= [[Imagine:Iachint_de_Vicina.jpg|thumb|270 px|<center>''Sf. Iachint de Vicina,<br>primul mitropolit al Țării Românești''</center>]]|nastere= sfârșitul secolului XIII|adormire= 1372<br>[[Mănăstirea Curtea de Argeș|Curtea de Argeș]]|localizare= {{flag|Romania}} Țara Românească|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]|etnie= |tip= [[ierarh]]|canonizare= [[8 iulie]] 2008 |calendar= [[28 octombrie]]|biserici= |site=|}}[[Sfânt]]ul [[Ierarh]] '''Iachint de Vicina''' a vieţuit viețuit în secolul al XIV-lea (născându-se probabil spre sfârşitul sfârșitul secolului al XIII-lea), fiind ultimul conducător al Mitropoliei de Vicina şi și primul [[mitropolitListă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Mitropolit al Ungro-Vlahiei]] al ''UngroVlahiei'' (Ţara Țara Românească).<br/>[[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a lui se face la data de [[28 octombrie]].

==ViaţaViața==

Iachint nu a păstorit însă pentru mult timp [[Mitropolia de Vicina]], anul 1359 găsindu-l la Curtea de ArgeşArgeș. [[Sinod]]ul din [[Constantinopol]], [[patriarh]]ul [[Calist I al Constantinopolului|Calist I]] şi și împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul au aprobat cererea voievodului Ţării RomâneştiȚării Românești, [[Nicolae Alexandru|Nicolae Alexandru Basarab]], ca Sf. Ierarh Iachint să devină ''păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea şi Ţara și Țara Românească''.

Astfel, Eparhia de Vicina dispare şi și ia fiinţă ființă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de [[Mitropolia Ungrovlahiei]], Sfântul Ierarh Iachint devenind astfel primul mitropolit al Ţării RomâneştiȚării Românești.

Ca păstor şi și părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre şi Carpaţiși Carpați, mitropolitul Iachint a avut grijă să [[hirotonie|hirotonească]] [[preot|preoţipreoți]] pentru toate satele, să zidească biserici în oraşe şi orașe și sate, să întemeieze noi aşezări mănăstireşti şi așezări mănăstirești și să ţină țină în strânsă legătură duhovnicească Biserica Ţării Româneşti Țării Românești cu [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Constantinopolului]], purtând totodată de grijă şi și pentru credincioşii ortodocşi credincioșii ortodocși din părţile părțile vecine, îndeosebi din Transilvania, cărora le trimitea preoţi şi preoți și călugări misionari.

Acest ierarh, ajutat de domnul ţăriițării, Vladislav I (''VlaicuVodă'', urmașul lui Nicolae Alexandru), a încurajat şi susţinut și susținut mult monahismul românesc. El l-a adus în ţară țară pe Sfântul [[Nicodim de la Tismana]], care venea din [[Muntele Athos]], pentru a organiza câteva mânăstiri-lavre după modelul atonitathonit. El a trimis numeroşi călugări numeroși [[călugăr]]i „vlahi” la [[Mănăstirea Cutlumuş Cutlumuș (Muntele Athos)]], unde au ajuns [[călugărmonah]]i vestiţivestiți. Iar în ţară țară a organizat mai multe mănăstiri la Tismana, Curtea de ArgeşArgeș, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, TârgovişteTârgoviște, Bolintinul din Deal şi și din Vale, Tânganu, Cotmeana şi și altele.

Ultimii ani din viaţă viață i-au fost grei din cauza bolilor şi și a supărărilor provocate de unii răuvoitori, neputând participa la [[Sinod]]ul Patriarhal din 1370 al cărui membru era de drept. Într-o scrisoare adresată patriarhului Constantinopolului, Sf. Ierarh Iachint se justifica spunând: „''O slăbiciune grozavă m-a cuprins şi și sufăr cele multe''”... „''sufăr şi și sunt jignit tocmai la bătrâneţile bătrânețile mele''”, la acuzele aduse cum că ar fi „''profanator şi dispreţuitor și disprețuitor al Bisericii lui Dumnezeu''”. Ultimele cuvinte adresate patriarhului de către sfântul ierarh sunt: „să nu treci cu vederea bătrâneţea bătrânețea mea înaintată şi și asprimea bolii mele, iar rugăciunile preasfinţiei preasfinției tale să-mi fie pavăză pentru totdeauna”.

Sfântul Ierarh Iachint a murit la [[Mănăstirea Curtea de ArgeşArgeș|Curtea de ArgeşArgeș]] în anul 1372, după ce a păstorit cu râvnă, a sfătuit cu înţelepciune şi înțelepciune și a pătimit cu răbdare şi și smerenie. Pentru credinţa credința sa ortodoxă, viaţa viața sa sfântă şi și dragostea sa faţă față de Biserică şi și neam, mitropolitul Iachint se numără acum printre Sfinţii Sfinții Ierarhi ai lui [[Dumnezeu]], fiind totodată o podoabă de mare preţ preț a neamului românesc.

La [[8 iulie]] 2008 [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât [[Proslăvire|proslăvirea]] [[Sfânt]]ului [[Ierarh]] Iachint, cu data de [[prăznuire]] la [[28 octombrie]]. Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc pe [[26 octombrie]] 2008, la [[Catedrala patriarhală din BucureştiBucurești]], odată cu proclamarea oficială a canonizării altor doi [[Sinaxar al Sfinţilor Sfinților Români|sfinţi sfinți români]]: Sfântul Voievod [[Neagoe Basarab]] şi și Sfântul [[Dionisie cel Smerit|Dionisie Exiguul]].

:Vrednic următor al ierarhilor dobrogeni şi și întâiule între mitropoliţii mitropoliții Țării RomâneştiRomânești, Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai arătat mărturisitor al dreptei credinţecredințe, lucrător al virtuţilor şi virtuților și rugător pentru sufletele noastre.

:Pe apărătorul dreptei credinţecredințe, pe Sfântul Ierarh Iachint, cel ce s-a arătat ca un luceafăr strălucitor al Mitropoliei Țării Româneşti şi Românești și a împlinit cele duhovniceşti duhovnicești ale păstoriţilor păstoriților săi, să-l lăudam cu inimi curate la prăznuirea sa cea de peste an, zicând: Bucură-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pământ românesc.

*{{start box}}{{succesiune|înainte=–|titlu=[http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/130/octombrie_iachint_de_vicina.html Sf. Iachint de Vicina] - viaţa, nevoinţele, slujba, icoane.*Acad.Prof. Dr. Emilian Popescu, [http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantulListă a mitropoliților Ungro-ierarhVlahiei|Mitropolit al Ungro-iachint-vicina-73099.html Sf. Ier. Iachint de VicinaVlahiei]] |ani=1359- argumentele pentru canonizare.1372|după=Hariton}}{{end box}}