Modificări

'''Heruvimii''' cei cu ochi mulţi mulți sunt a doua ceată din ierarhia îngerească, după [[serafim]]i, stând înaintea Dumnezeului atotştiutor atotștiutor în lumina inefabilă. Ei strălucesc întotdeauna de lumina cunoaşterii cunoașterii lui Dumnezeu, a Înţelepciunii Înțelepciunii Sale şi și a cunoaşterii cunoașterii tainelor lui Dumnezeu. Numele de 'heruvim' înseamnă 'înţelegere înțelegere deplină' sau 'împărtășirea înţelepciuniiînțelepciunii' în ebraică, ei sunt luminaţi şi luminați și astfel, prin heruvimi, înţelepciunea înțelepciunea este transmisă şi și altora şi și luminarea ochilor spirituali este dată pentru vederea lui Dumnezeu şi și pentru a primi înţelepciunea înțelepciunea Lui. Cu alte cuvinte, Dumnezeu "şade șade între heruvimi" ([[Cartea II a Regilor|II Regi]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=67&cap=6#2 6,2]).

[[Imagine:Garden_of_eden_mosaic.jpg|thumb|240px|left|Heruvim "cu ochi mulți" (mozaic din Capela Palatină, Palermo, Sicilia)]]Reprezentând tainele cereşticerești, în [[Vechiul Testament]], figurile heruvimilor împodobeau [[altar|sanctuar]]ul. Doi heruvimi din aur erau aşezaţi așezați pe scaunul milei - chivotul Legii - şi și Domnul vorbea poporului său dintre ei ([[Cartea IeşiriiIeșirii|IeşireaIeșirea]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=25#17-22 25, 17-22]). Figuri de heruvimi erau ţesute țesute pe perdelele tabernacolului.

În timpul [[Sfânta Liturghie|Liturghiei]] credincioşilorcredincioșilor, se cântă [[Heruvic|cântarea heruvimilor]], credincioşii credincioșii închipuindu-i atunci pe heruvimii între care stă Domnul. ==Etimologie==Grecescul ''kheroubin'' vine din ebraicul ''kerubim'', plural al unui rădăcini de origine acadiană, ''karabu'', „a binecuvânta”, și care la participiu este ''karibu'', numele unei divinități mesopotamiene de rangul al doilea, ființe cerești misterioase, reprezentate sub forma unor lei cu aripi și cu fețe umane.

*[http://www.sfaturiortodoxe.ro/orthodox/orthodox_advices_angels.htm Sfinţii Sfinții Îngeri]*Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 163