Modificări

[[Imagine:Solidus-Heraclius-sb0764.jpg|thumb|320px|'''Heraclius I''' cu fiii săi Constantin III și Heraklonas]]'''Heraclie''' (latină: ''Flavius Heraclius Augustus''; greacă: Ἡράκλειος ''Hērakleios'') a fost împărat al [[Imperiul Roman de RăsăritBizantin|Imperiului Roman de Răsărit]] (Bizantin) între [[5 octombrie]] 610 şi și [[11 februarie]] 641, cunoscut în istorie şi și ca '''Heraclius I'''. Heraclie a reorganizat conducerea imperiului, după decăderea suferită sub predecesorii săi la tron şi și a reuşit reușit să redobândească de la perşi perși teritoriile pierdute anterior. A fost întemeietorul dinastiei Heracliene.

A încercat să încurajeze reunificarea dintre creştinii ortodocşi şi monofiziţicreștinii ortodocși și [[Monofizitism|monofiziți]], prin promovarea unei dogme de compromis, numită monotelitism sau [[monotelism]]. DeasemeneaDe asemenea, a schimbat limba oficială a imperiului din latină în greacă. Numeroşi Numeroși istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclie ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanţului şi obişnuiesc Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca "Bizantin"„Bizantin”, în loc de "Roman „Roman de Răsărit"Răsărit”, după această dată.

==ViaţaViața==Heraclie s-a născut în jurul anului 575, fiind fiul lui Heraclius cel Bătrân, exarhul Africii, un distins general din timpul împăratului [[Mauricius]]. Locul naşterii nașterii lui Heraclie nu este cunoscut.

În anul 602, Heraclius cel Bătrân, după ce împăratul Mauricius a fost detronat de către armată, şiși-a declarat supunerea către noul împărat, [[Focas]]. După şase șase ani, în 608, Heraclius cel Bătrân a renunţat renunțat la această supunere şiși, împreună cu fiul său Heraclie, a început o campanie militară pentru a obţine obține conducerea imperiului. În anul 609, tânărul Heraclie a condus o expediţie expediție navală la Constantinopol, cucerind cetatea cu sprijinul gărzii imperiale a lui Focas şi și a unora dintre aristocraţiaristocrați. După ce Focas a fost prins, a fost executat personal de către Heraclie.

Pe 5 octombrie 610, Heraclie a fost încoronat, odată cu soţia soția sa Fabia, care şiși-a luat numele de Eudoxia. După moartea Eudoxiei (în 612), Heraclie s-a căsătorit cu nepoata sa Martina (în 613). Considerată a fi incestuasăincestuoasă, această căsătorie a fost foarte nepopulară, fiind criticată de către mireni şi și dezaprobată de către cler.

Revolta condusă de Focas împotriva lui Mauricius dusese la slăbirea graniţelor granițelor imperiului, atât în Balcani, cât şi și în răsărit, la frontiera cu perşiiperșii. Ca rezultat, perşii conduşi perșii conduși de regele (ŞahulȘahul) Chosroes al II-lea au înaintat în Siria. Ei au cucerit [[Damasc]]ul Damascul în 613, [[Ierusalim]]ul în 614, şi și au avansat în Anatolia până la [[Chalcedon]].Heraclie plănuise să mute capitala imperiului la Cartagina (în Africa), dar patriarhul [[Serghie I de Constantinopolal Constantinopolului]] l-a făcut să se răzgândească. Heraclie a început o vastă acţiune acțiune de reorganizare a armatei imperiale.

În 626, avarii şi și slavii au asediat [[Constantinopol]]ul, profitând şi și de faptul că împăratul era departe, în Anatolia. Cu toate acestea, din cauza superiorităţii superiorității armelor bizantinilor şi și a curajului cu care şiși-au apărat cetatea, avarii şi și slavii au fost nevoiţi nevoiți să se retragă, acest fapt fiind considerat de către bizantini o minune Dumnezeească.

Heraclie a comandat personal armata, fiind primul împărat, de la Teodosiu I, care a făcut acest lucru. Cu noua armată reorganizată, la sfârşitul sfârșitul anului 627 a pornit o campanie împotriva Persiei, obţinând obținând o victorie zdrobitoare la Ninive (decembrie 627). Şahul Șahul Kavadh al II-lea a cerut pace, restituind toate teritorile teritoriile cucerite în război de la Imperiul Bizantin. Curând (651), Persia va fi cucerită de Califatul Arab, aflat în plină ascensiune.

Una dintre urmările aceastei acestei importante victorii a lui Heraclie este redobândirea de către creştini creștini a relicvei [[Crucea cea Adevărată|Sfintei Cruci]]. Cu paisprezece ani mai înainte, regele persan Chosroes al II-lea, cucerind [[Ierusalim]]ul, luase ca pradă de război şi și racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie a recuperat Crucea în urma războiului cu perşii şi perșii și a depus-o în [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]] din [[Ierusalim]], după ce Sfântul patriarh [[Zaharia de Ierusalimal Ierusalimului|Zaharia]] al Ierusalimului a înălţatînălțat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630. Toată creştinătatea creștinătatea (atât ortodocşiiortodocșii, cât şi și catolicii) sărbătoreşte sărbătorește de atunci, pe 14 septembrie, [[Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci]].Câţiva Câțiva ani mai târziu, în anii 634-635, lemnul Sfintei Cruci a fost adus de la [[Ierusalim]] la [[Constantinopol]] (şi și înapoi) într-o procesiune solemnă, care s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie.

Populaţia Populația din teritoriile recucerite de la perşi perși credea în erezia [[monofizitism|monofizită]]. Pentru a-şi și întări guvernarea în noile provincii, Heraclie a încercat să realizeze reunificarea dintre creştinii ortodocşi şi monofiziţicreștinii ortodocși și monofiziți, prin promovarea unei dogme de compromis, numită [[monotelism]]. Acest compromis a fost formulat în termeni teologici de către patriarhul [[Serghie I de Constantinopolal Constantinopolului]].

IniţialInițial, [[Serghie I de Constantinopolal Constantinopolului|Serghie]] a afirmat că Hristos a făcut toate faptele sale printr-o acţiune acțiune a unei singure entităţi entități divin-umane, într-un singur mod de activitate (''energeia''), dar [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie]] (mai târziu patriarh al Ierusalimului) a obiectat. Atunci, Serghie a adoptat termenul "o „o singură voinţă"voință”, sau "voinţă unică" „voință unică” (''Mia thelesis''), utilizat de către Papa Honoriu într-o scrisoare pe care i-o adresase. Această formulă a fost folosit în ''[[Ecthesis]]'' întocmită de Serghie şi și promulgată de Împăratul Heraclie în anul 638. Iniţial Inițial acceptată de către episcopi, această formulă a căzut în dizgraţiedizgrație, fiind respinsă ulterior. Acest compromis ([[monotelism]]ul) a rămas o problemă pentru succesorii lui Heraclie, iar în final a fost respins de către al şaselea șaselea [[Sinoade Ecumenice|Sinod Ecumenic]] (al treilea Sinod de la Constantinopol) în anul 680. Sfinţii Părinţi adunaţi Sfinții Părinți adunați în acest Sinod (pomeniţi pomeniți în Biserică pe [[23 ianuarie]]) au respins monotelismul, declarând că în persoana lui Hristos, după întrupare, coexistau ''două voinţevoințe'', cea dumnezeiască și cea omenească.

În anul 629, Heraclie s-a autoîntitulat ''Basileus'' (basileu), titlu care a înlocuit pe cel vechi de ''Augustus''. Acest titlu, de basileu, a fost purtat de toţi împăraţiitoți împărații, până la căderea BizanţuluiBizanțului. În timpul lui Heraclie s-a terminat procesul de elenizare a imperiului, prin adoptarea limbii greceşti grecești ca limbă oficială (limba latină mai fiind însă folosită o vreme în ceremonialuri, ca o tradiţietradiție). Mulţi Mulți istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclie ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanţului şi obişnuiesc Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca "Bizantin"„Bizantin”, în loc de "Roman „Roman de Răsărit"Răsărit”, după această dată.

Pentru a îmbunătăţi îmbunătăți organizarea apărării în Anatolia, Heraclie a introdus conceptul de ''theme'' (''themata''), un serviciu militar bazat pe subvenţii subvenții ereditare de terenuri pentru diviziile de soldaţisoldați. Acestea erau guvernate sub administraţie administrație militară în fiecare themă, comandată de un guvernator militar (''strategos'').

Nori negri se adunau însă la graniţele granițele sudice ale imperiului. [[Mahomed]] tocmai unificase triburile nomade din [[Arabia]] creind creând o nouă religie, mahomedanismul ([[Islamul]]).După anul 630, arabii, care deveniseră o forţă forță formidabilă, au atacat [[Siria]] şi și [[Palestina]]. Heraclie depindea acum de generalii săi pentru apărarea împotriva acestor atacuri, deoarece el se îmbolnăvise după triumful asupra perşilor şi perșilor și nu a putut conduce personal armata. Dar generalii săi au fost învinşi învinși în bătălia de la Yarmuk (anul 636) şi și până la sfârşitul sfârșitul anului 639 [[Siria]] şi [[și Palestina]] erau pierdute. Mai mult, arabii au cucerit şi și cea mai mare parte a [[Egipt]]ului.

Heraclie a murit la [[Constantinopol]] pe 11 februarie 641, fiind urmat pe tron de către fiii săi [[Constantin al III-lea]] şi [[și Heraklonas]]. El a fost întemeietorul [[Dinastia Heracliană|dinastiei Heracliene]].

Heraclie şi și Fabia Eudoxia au avut doi copii:

Copiii avuţi avuți cu a doua soţiesoție, Martina: :Fabius, paralizat.:Theodosios, surdo-mut, căsătorit cu Nike, fiica generalului persan Shahrbaraz.:Constantin.:Constantin Heraclius (Heraklonas), viitorul împărat.:David (Tiberius), proclamat Caesar în 638.:Martinos, sau Marinos.:Augustina.:Anastasia.:Fevronia. 

înainte= [[Focas]]„Tiranul”|titlu=[[List of Byzantine EmperorsListă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|

după=[[Constantin al III-lea]] şi [[și Heraklonas]]}}

==Legături externeSurse ==*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Heraclius_cel_T%C3%A2n%C4%83rHeraclius_I ro.Wikipedia: Heraclius I]

*[http://www.roman-emperors.org/heraclis.htm Heraclius]*[http://www.roman-emperors.org/heraclis.htm De Imperatoribus Romanis: Heraclius] Heraclius

[[Categorieen:Împăraţi şi regi]][[Categorie:Împăraţi romaniHeraclius]]