Modificări

Salt la: navigare, căutare

Heraclie

342 de octeți adăugați, 4 martie 2018 05:34
m
Viața: leg. int.
{{Traducere EN}}[[Imagine:Solidus-Heraclius-sb0764.jpg|thumb|320px|'''Heraclius I''' cu fiii săi Constantin III și Heraklonas]]'''Heraclie''' (latină: ''Flavius Heraclius Augustus''; greacă: Ἡράκλειος ''Hērakleios'') a fost împărat al [[Imperiul Bizantin|Imperiului Roman de Răsărit]] (Bizantin) între [[5 octombrie]] 610 și [[11 februarie]] 641, cunoscut în istorie și ca '''Heraclius I'''. Heraclie a reorganizat conducerea imperiului, după decăderea suferită sub predecesorii săi la tron și a reușit să redobândească de la perși teritoriile pierdute anterior. A fost întemeietorul dinastiei Heracliene.
'''Heraclie''' (latină: ''Flavius Heraclius Augustus''; greacă: Ἡράκλειος ''Hērakleios'') a fost împărat al A încercat să încurajeze reunificarea dintre creștinii ortodocși și [[Imperiul Roman de RăsăritMonofizitism|Imperiului Roman de Răsăritmonofiziți]] (Bizantin) între , prin promovarea unei dogme de compromis, numită monotelitism sau [[5 octombriemonotelism]] 610 şi [[11 februarie]] 641. De asemenea, cunoscut a schimbat limba oficială a imperiului din latină în istorie şi ca '''Heraclius I'''greacă. Numeroși istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclie a reorganizat conducerea imperiuluica punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca „Bizantin”, în loc de „Roman de Răsărit”, după decăderea suferită sub predecesorii săi la tron şi a reuşit să redobândească de la perşi teritoriile pierdute anterior. A fost întemeietorul dinastiei Heraclieneaceastă dată.
A încercat să încurajeze reunificarea dintre creştinii ortodocşi şi monofiziţi==Viața==Heraclie s-a născut în jurul anului 575, prin promovarea unei dogme de compromisfiind fiul lui Heraclius cel Bătrân, numită monotelitism sau [[monotelism]]. Deasemeneaexarhul Africii, a schimbat limba oficială a imperiului un distins general din latină în greacătimpul împăratului Mauricius. Numeroşi istorici consideră schimbarea din timpul domniei Locul nașterii lui Heraclie ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanţului şi obişnuiesc să numească imperiul ca "Bizantin", în loc de "Roman de Răsărit", după această datănu este cunoscut.
==Viaţa==Heraclie sÎn anul 602, Heraclius cel Bătrân, după ce împăratul Mauricius a fost detronat de către armată, și-a născut declarat supunerea către noul împărat, Focas. După șase ani, în jurul anului 575608, fiind fiul lui Heraclius cel Bătrâna renunțat la această supunere și, exarhul Africiiîmpreună cu fiul său Heraclie, un distins general din timpul împăratului [[Mauricius]]a început o campanie militară pentru a obține conducerea imperiului. Locul naşterii În anul 609, tânărul Heraclie a condus o expediție navală la Constantinopol, cucerind cetatea cu sprijinul gărzii imperiale a lui Focas și a unora dintre aristocrați. După ce Focas a fost prins, a fost executat personal de către Heraclie nu este cunoscut.
În anul 602Pe 5 octombrie 610, Heraclius cel Bătrân, după ce împăratul Mauricius Heraclie a fost detronat de către armatăîncoronat, odată cu soția sa Fabia, şicare și-a declarat supunerea către noul împărat, [[Focas]]luat numele de Eudoxia. După şase ani, moartea Eudoxiei (în 608612), Heraclius cel Bătrân Heraclie s-a renunţat la această supunere şi, împreună căsătorit cu fiul său Heraclie, a început o campanie militară pentru a obţine conducerea imperiuluinepoata sa Martina (în 613). În anul 609, tânărul Heraclie Considerată a condus o expediţie navală la Constantinopolfi incestuoasă, cucerind cetatea cu sprijinul gărzii imperiale a lui Focas şi a unora dintre aristocraţi. După ce Focas această căsătorie a fost prinsfoarte nepopulară, a fost executat personal fiind criticată de către mireni și dezaprobată de către Heracliecler.
Pe 5 octombrie 610Revolta condusă de Focas împotriva lui Mauricius dusese la slăbirea granițelor imperiului, Heraclie a fost încoronatatât în Balcani, cât și în răsărit, odată la frontiera cu soţia sa Fabiaperșii. Ca rezultat, care şiperșii conduși de regele (Șahul) Chosroes al II-a luat numele de Eudoxialea au înaintat în Siria. Ei au cucerit Damascul în 613, [[Ierusalim]]ul în 614, și au avansat în Anatolia până la Chalcedon. După moartea Eudoxiei Heraclie plănuise să mute capitala imperiului la Cartagina (în 612Africa), Heraclie sdar patriarhul [[Serghie I al Constantinopolului]] l-a căsătorit cu nepoata sa Martina (în 613)făcut să se răzgândească. Considerată Heraclie a fi incestuasă, această căsătorie început o vastă acțiune de reorganizare a fost foarte nepopulară, fiind criticată de către mireni şi dezaprobată de către clerarmatei imperiale.
Revolta condusă de Focas împotriva lui Mauricius dusese la slăbirea graniţelor imperiului, atât în Balcani, cât şi în răsărit, la frontiera cu perşii. Ca rezultatÎn 626, perşii conduşi de regele (Şahul) Chosroes al II-lea au înaintat în Siria. Ei avarii și slavii au cucerit asediat [[DamascConstantinopol]]ul în 613, [[Ierusalim]]ul în 614profitând și de faptul că împăratul era departe, şi au avansat în Anatolia până la [[Chalcedon]].Heraclie plănuise să mute capitala imperiului la Cartagina (în Africa)Cu toate acestea, dar patriarhul [[Serghie I de Constantinopol]] ldin cauza superiorității armelor bizantinilor și a curajului cu care și-a făcut au apărat cetatea, avarii și slavii au fost nevoiți să se răzgândească. Heraclie a început retragă, acest fapt fiind considerat de către bizantini o vastă acţiune de reorganizare a armatei imperialeminune Dumnezeească.
În 626Heraclie a comandat personal armata, avarii şi slavii au asediat Constatinopolulfiind primul împărat, profitând şi de faptul că împăratul era departela Teodosiu I, în Anatoliacare a făcut acest lucru. Cu toate acesteanoua armată reorganizată, din cauza superiorităţii armelor bizantinilor şi la sfârșitul anului 627 a curajului cu care şipornit o campanie împotriva Persiei, obținând o victorie zdrobitoare la Ninive (decembrie 627). Șahul Kavadh al II-au apărat cetatealea a cerut pace, avarii şi slavii au fost nevoiţi să se retragărestituind toate teritoriile cucerite în război de la Imperiul Bizantin. Curând (651), acest fapt fiind considerat Persia va fi cucerită de către bizantini o minune DumnezeeascăCalifatul Arab, aflat în plină ascensiune.
Una dintre urmările acestei importante victorii a lui Heraclie este redobândirea de către creștini a comandat personal armatarelicvei [[Crucea cea Adevărată|Sfintei Cruci]]. Cu paisprezece ani mai înainte, regele persan Chosroes al II-lea, fiind primul împăratcucerind [[Ierusalim]]ul, luase ca pradă de la Teodosiu I, care război și racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie a recuperat Crucea în urma războiului cu perșii și a făcut acest lucru. Cu noua armată reorganizatădepus-o în [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]] din [[Ierusalim]], la sfârşitul anului 627 după ce Sfântul patriarh [[Zaharia al Ierusalimului|Zaharia]] al Ierusalimului a pornit înălțat-o campanie împotriva Persieiîn văzul tuturor, obţinând o victorie zdrobitoare la Ninive 14 septembrie 630. Toată creștinătatea (decembrie 627atât ortodocșii, cât și catolicii)sărbătorește de atunci, pe 14 septembrie, [[Înălțarea Sfintei Cruci]]. Şahul Kavadh al IICâțiva ani mai târziu, în anii 634-lea 635, lemnul Sfintei Cruci a cerut pace, restituind toate teritorile cucerite în război fost adus de la Imperiul Bizantin. Curând Ierusalim la [[Constantinopol]] (651și înapoi)într-o procesiune solemnă, Persia va fi cucerită de Califatul Arab, aflat care s-a păstrat până astăzi în plină ascensiunecultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie.
Una dintre urmările aceastei importante victorii a lui Heraclie este redobândirea Populația din teritoriile recucerite de către creştini a relicvei Sfintei Cruci. Cu paisprezece ani mai înainte, regele persan Chosroes al II-lea, cucerind la perși credea în erezia [[Ierusalimmonofizitism|monofizită]]ul, luase ca pradă de război şi racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie a recuperat Crucea în urma războiului cu perşii şi Pentru a depus-o și întări guvernarea în [[Biserica Sfântului Mormânt]] din [[Ierusalim]]noile provincii, după ce Sfântul patriarh [[Zaharia de Ierusalim|Zaharia]] al Ierusalimului Heraclie a înălţat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630. Toată creştinătatea (atât ortodocşiiîncercat să realizeze reunificarea dintre creștinii ortodocși și monofiziți, cât şi catolicii) sărbătoreşte prin promovarea unei dogme de atunci, pe 14 septembriecompromis, numită [[Înălţarea Sfintei Crucimonotelism]].Câţiva ani mai târziu, în anii 634-635, lemnul Sfintei Cruci Acest compromis a fost adus formulat în termeni teologici de la către patriarhul [[Ierusalim]] la [[ConstantinopolSerghie I al Constantinopolului]] (şi înapoi) într-o procesiune solemnă, care s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie.
Populaţia din teritoriile recucerite Inițial, [[Serghie I al Constantinopolului|Serghie]] a afirmat că Hristos a făcut toate faptele sale printr-o acțiune a unei singure entități divin-umane, într-un singur mod de la perşi credea în erezia activitate (''energeia''), dar [[monofizitismSofronie I al Ierusalimului|monofizităSofronie]](mai târziu patriarh al Ierusalimului) a obiectat. Pentru Atunci, Serghie aadoptat termenul „o singură voință”, sau „voință unică” (''Mia thelesis''), utilizat de către Papa Honoriu într-şi întări guvernarea o scrisoare pe care i-o adresase. Această formulă a fost folosit în ''Ecthesis'' întocmită de Serghie și promulgată de Împăratul Heraclie în noile provinciianul 638. Inițial acceptată de către episcopi, Heraclie această formulă a încercat să realizeze reunificarea dintre creştinii ortodocşi şi monofiziţicăzut în dizgrație, prin promovarea unei dogme de fiind respinsă ulterior. Acest compromis, numită ([[monotelism]]. Acest compromis ul) a rămas o problemă pentru succesorii lui Heraclie, iar în final a fost formulat în termeni teologici respins de către patriarhul al șaselea [[Serghie I Sinoade Ecumenice|Sinod Ecumenic]] (al treilea Sinod de la Constantinopol) în anul 680. Sfinții Părinți adunați în acest Sinod (pomeniți în Biserică pe [[23 ianuarie]]) au respins monotelismul, declarând că în persoana lui Hristos, după întrupare, coexistau ''două voințe'', cea dumnezeiască și cea omenească.
IniţialÎn anul 629, [[Serghie I de Constantinopol|Serghie]] a afirmat că Hristos a făcut toate faptele sale printrHeraclie s-o acţiune a unei singure entităţi divin-umane, într-un singur mod de activitate (autoîntitulat ''energeiaBasileus''), dar [[Sofronie]] (mai târziu patriarh al Ierusalimuluibasileu) a obiectat. Atunci, Serghie titlu care a adoptat termenul "o singură voinţă", sau "voinţă unică" (înlocuit pe cel vechi de ''Mia thelesisAugustus''). Acest titlu, utilizat de către Papa Honoriu într-o scrisoare pe care i-o adresase. Această formulă basileu, a fost folosit în ''[[Ecthesis]]'' întocmită purtat de Serghie şi promulgată de Împăratul toți împărații, până la căderea Bizanțului. În timpul lui Heraclie în anul 638. Iniţial acceptată s-a terminat procesul de către episcopielenizare a imperiului, această formulă a căzut prin adoptarea limbii grecești ca limbă oficială (limba latină mai fiind însă folosită o vreme în dizgraţieceremonialuri, fiind respinsă ulteriorca o tradiție). Acest compromis ([[monotelism]]ul) a rămas o problemă pentru succesorii Mulți istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclieca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca „Bizantin”, iar în final a fost respins loc de către al şaselea [[Sinoade Ecumenice|Sinod Ecumenic]] (al treilea Sinod „Roman de la Constantinopol) în anul 680. Sfinţii Părinţi adunaţi în acest Sinod (pomeniţi în Biserică pe [[23 ianuarie]]) au respins monotelismul, declarând că în persoana lui HristosRăsărit”, după întrupare, coexistau ''două voinţe'', cea dumnezeiască și cea omeneascăaceastă dată.
În anul 629Pentru a îmbunătăți organizarea apărării în Anatolia, Heraclie s-a autoîntitulat introdus conceptul de ''Basileustheme'' (basileu), titlu care a înlocuit pe cel vechi de ''Augustusthemata''. Acest titlu), un serviciu militar bazat pe subvenții ereditare de basileu, a fost purtat terenuri pentru diviziile de toţi împăraţiisoldați. Acestea erau guvernate sub administrație militară în fiecare themă, până la căderea Bizanţului. În timpul lui Heraclie s-a terminat procesul comandată de elenizare a imperiului, prin adoptarea limbii greceşti ca limbă oficială un guvernator militar (limba latină mai fiind însă folosită o vreme în ceremonialuri, ca o tradiţie''strategos''). Mulţi istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclius ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanţului şi obişnuiesc să numească imperiul ca "Bizantin", în loc de "Roman de Răsărit", după această dată.
Pentru a îmbunătăţi organizarea apărării în AnatoliaNori negri se adunau însă la granițele sudice ale imperiului. Mahomed tocmai unificase triburile nomade din Arabia creând o nouă religie, Heraclie a introdus conceptul de ''theme'' mahomedanismul (''themata''Islamul).După anul 630, un serviciu militar bazat pe subvenţii ereditare arabii, care deveniseră o forță formidabilă, au atacat Siria și [[Palestina]]. Heraclie depindea acum de terenuri generalii săi pentru diviziile de soldaţiapărarea împotriva acestor atacuri, deoarece el se îmbolnăvise după triumful asupra perșilor și nu a putut conduce personal armata. Acestea erau guvernate sub administraţie militară Dar generalii săi au fost învinși în fiecare themă, comandată bătălia de un guvernator militar la Yarmuk (''strategos''anul 636)și până la sfârșitul anului 639 Siria și Palestina erau pierdute. Mai mult, arabii au cucerit și cea mai mare parte a [[Egipt]]ului.
Nori negri se adunau însă la graniţele sudice ale imperiului. [[Mahomed]] tocmai unificase triburile nomade din [[Arabia]] creind o nouă religie, mahomedanismul ([[Islamul]]).După anul 630, arabii, care deveniseră o forţă formidabilă, au atacat [[Siria]] şi [[Palestina]]. Heraclie depindea acum de generalii săi pentru apărarea împotriva acestor atacuri, deoarece el se îmbolnăvise după triumful asupra perşilor şi nu a putut conduce personal armata. Dar generalii săi au fost învinşi în bătălia de la Yarmuk (anul 636) şi până la sfârşitul anului 639 [[Siria]] şi [[Palestina]] erau pierdute. Mai mult, arabii au cucerit şi cea mai mare parte a [[Egipt]]ului.  Heraclie a murit la [[Constantinopol]] pe 11 februarie 641.A fost , fiind urmat pe tron de către fiii săi [[Constantin al III-lea]] şi [[și Heraklonas]]. El a fost întemeietorul dinastiei Heracliene.
==Familia==
Heraclie şi și Fabia Eudoxia au avut doi copii: :Epiphania Augusta.:Heraclius Constantine (viitorul împărat Constantin III). Copiii avuţi cu a doua soţie, Martina:
:Fabius, paralizat.:Theodosios, surdo-mut, căsătorit cu Nike, fiica generalului persan Shahrbaraz.:Constantin*Epiphania Augusta.:*Heraclius Constantin Heraclius (Heraklonas), viitorul împărat.:David (TiberiusConstantin III), proclamat Caesar în 638.:Martinos, sau Marinos.:Augustina.:Anastasia.:Fevronia.
Copiii avuți cu a doua soție, Martina:
:*Fabius, paralizat.
:*Theodosios, surdo-mut, căsătorit cu Nike, fiica generalului persan Shahrbaraz.
:*Constantin.
:*Constantin Heraclius (Heraklonas), viitorul împărat.
:*David (Tiberius), proclamat Caesar în 638.
:*Martinos, sau Marinos.
:*Augustina.
:*Anastasia.
:*Fevronia.
{{start box}}
{{succesiune|
înainte= Focas„Tiranul”|titlu=[[List of Byzantine EmperorsListă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|
ani=610-641|
după=Constantin al III-lea şi și Heraklonas}}
{{end box}}
==Legături externeSurse ==*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Heraclius_I ro.Wikipedia: Heraclius I]
*[[w:Heraclius]]
*[http://www.roman-emperors.org/heraclis.htm De Imperatoribus Romanis: Heraclius]
[[Categorie:Împărați romani]]
[[Categorieen:Împăraţi şi regi]][[Categorie:Împăraţi romaniHeraclius]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare