Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Viaţa
Heraclie a comandat personal armata, fiind primul împărat, de la Teodosiu I, care a făcut acest lucru. Cu noua armată reorganizată, la sfârşitul anului 627 a pornit o campanie împotriva Persiei, obţinând o victorie zdrobitoare la Ninive (decembrie 627). Şahul Kavadh al II-lea a cerut pace, restituind toate teritorile cucerite în război de la Imperiul Bizantin. Curând (651), Persia va fi cucerită de Califatul Arab, aflat în plină ascensiune.
Una dintre urmările aceastei importante victorii a lui Heraclie este redobândirea de către creştini a relicvei Sfintei Cruci. Cu paisprezece ani mai înainte, regele persan Chosroes al II-lea, cucerind [[Ierusalim]]ul, luase ca pradă de război şi racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie a recuperat Crucea în urma războiului cu perşii şi a depus-o în [[Biserica Sfântului Mormânt]] din [[Ierusalim]], după ce patriarhul [[Zaharia]] al Ierusalimului a înălţat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630. Toată creştinătatea (atât ortodocşii, cât şi catolicii) sărbătoreşte de atunci, pe 14 septembrie, [[Înălţarea Sfintei Cruci]].
Câţiva ani mai târziu, în anii 634-635, lemnul Sfintei Cruci a fost adus de la [[Ierusalim]] la [[Constantinopol]] (şi înapoi) într-o procesiune solemnă, care s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie.
Populaţia din teritoriile recucerite de la perşi credea în erezia [[monofizitism|monofizită]]. Pentru a-şi întări guvernarea în noile provincii, Heraclie a încercat să realizeze reunificarea dintre creştinii ortodocşi şi monofiziţi, prin promovarea unei dogme de compromis, numită [[monotelism]]. Acest compromis a fost formulat în termeni teologici de către patriarhul [[Serghie I de Constantinopol]].
