Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
{{Format:Articol de calitate}}
Regele '''Harold al II-lea al Angliei''' (ca. 1022 - [[14 octombrie]], 1066) a fost ultimul anglo-saxon încoronat ca rege al Angliei. El a fost fiul contelui (''earl'') Godwin de Wessex, succedându-i Sfântului [[Edward Mărturisitorul]] la tronul Angliei; a fost rege mai puţin de un an, deoarece a murit pe câmpul de luptă în bătălia de la Hastings (în sudul Angliei), în anul 1066, atunci când Anglia a fost invadată de William Bastardul, ("Cuceritorul"), Duce de Normandia. Harold a domnit efectiv din [[5 ianuarie]] 1066 până la [[14 octombrie]] al aceluiaşi an, ziua morţii sale. El este privit de mulţi creştini ortodocşi ca un purtător de chinuri sau chiar ca [[martir]] şi ca ultimul rege ortodox al Angliei.
[[Image:Harold.jpg|right|frame|Harold al II-lea Godwinson de Anglia<br>(Tapiseria din Bayeux)]]
==Sfântul Harold?==
===Premisele sfinţenieisfințeniei===Chestiunea prinvind sfinţirea sfințirea lui Harold este un pic încurcată. Istoria precizează că el a dus o viaţă morală şi a fost pentru poporul englez un conducător onest şi cuminte. Cu toate acestea, nu există sufieicente dovezi ale sfinţeniei sale în viaţa lui în general pentru a putea fi trecut, în mod public, printre sfinţi.
O altă întrebare care se ridică referitoare la mulţi [[sfânt|sfinţisfinți]] occidentali este perioada în care a trăit. Întrebarea este, sunt ei consideraţi ca fiind sfinţi ortodocşi sfinți ortodocși ai vechii biserici vestice doarece au trăit înainte de [[Marea Schismă]]? Referitor la Insulele Britanice, ce se ştie referitor la starea bisericii în vremurile acelea este că urmare a invaziei Normande din 1066, viaţa viața bisericii a fost schimbată în mod radical. Clerul local a fost înlocuit, au fost legiferate reforme liturgice, şi a fost impus un mare accent pe controlul papal al bisericii. Prin urmare, este destul de sigur să considerăm că, înainte de 100661006, biserica Insulelor Britanice era ortodoxă, iar normanzii au adus efectele Marii Schisme pe pământul britanic. Prin urmare, este suficient de corect să îl privim pe Harold că a fost un creştin ortodox.
Principala întrebare referitoare la sfinţenia lui Harold este dacă a murit ca un
[[purtător de chinuri]] (ca unul ca şi-a înfruntat moartea asemenea lui Hristos) şi chiar ca [[mucenic]] la Hastings. Apărarea Angliei a fost cu siguranţă subestimată din motive politice şi naţionaliste— Englezii nu doreau să fie conduşi de un rege străin (aveau deja această experienţă), astfel încât ei şiși-au urmat cu bucurie monarhul indigen în lupta pentru apărarea ţării. Totuşi, au murit ei şi pentru credinţa lor ?
===Invadatorii papişti papiști versus localnicii creştini ortodocşicreștini ortodocși===
Înainte de porni din Normandia, William avusese probleme în a-şi convinge baronii normanzi să-l urmeze în lupta pentru cucerirea coroanei Angliei. Mulţi considerau acest lucru o sinucidere, şi nu numai din cauza dificultăţii traversării Canalului Mânecii în bărcile primitive pe care le foloseau. Astfel, William avea o problemă referitor la obţinerea asistenţei militare în campania pe care o plănuia. Soluţia la această problemă i-a fost prezentată de unul din sfetnicii săi, Lanfranc, un abate lombard şi învăţător călugăr care mai înainte îl ajutase pe William să obţină aprobarea Papei pentru căsătoria sa necanonică cu Matilda.
:''Invazia nu trebuie văzută numai sub aspectul ei de cucerire seculară; scopul ei cel mai înalt trebuie să fie, sau să pară că este, reformarea bisericii engleze. Trebuie să devină o cruciadă, un război sfânt care să aducă înapoi la Roma o biserică eretică. Lanfranc însuşi, sau biserica normandă ca un tot unitar, era dispusă să aducă acuzaţii împotriva bisericii Angliei'' (p. 100).
Dacă biserica Angliei era eretică este un subiect care trebuie dezbătut. La fel ca în multe din bisericile timpului, corupţia era în mod sigur prezentă, dar acest lucru nu era în nici un fel specific Angliei sau, pentru acest motiv, să justifice o invazie militară. Într-adevăr, chiar şi luând în considerare depărtarea bisericii Angliei de Roma, aproape două sute de ani au fost colectate şi trimise la Roma ofrande cunoscute sub numele de ''Bănuțul lui Petru'' (''Peter's Pence''), şi întotdeauna a fost încurajat pelerinajul la Roma al creştinilor englezi. Ca atare, biserica Anglei Angliei era remarcabil de loială Romei.
Howarth scrie în continuare:
[[Categorie:Sfinţi Sfinți celtici şi și anglo-saxoni]][[Categorie:Împăraţi şi Împărați și regi]][[Categorie:SfinţiSfinți]]
[[Categorie:Articole de calitate]]
[[en:Harold of England]]
