5.288 de modificări
Modificări
legături interne
Regele '''Harold al II-lea al Angliei''' (ca. 1022 - [[14 octombrie]], 1066) a fost ultimul anglo-saxon încoronat ca rege al Angliei. El a fost fiul Earl-ului Godwin de Wessex, succedându-i Sfântului [[Edward Duhovnicul]] la tronul Angliei; a fost rege mai puţin de un an, deoarece a murit pe câmpul de luptă în bătălia de la Hastings (în sudul Angliei), în anul 1066, atunci când Anglia a fost invadată de William Bastardul, ("Cuceritorul"), Duce de Normandia. Harold a domnit efectiv din [[5 ianuarie]] 1066 până la [[14 octombrie]] al aceluiaşi an, ziua morţii sale. El este privit de mulţi creştini ortodocşi ca un [[Purtător de chinuri|purtător de chinuri]] sau chiar ca [[martir]] şi ca ultimul rege ortodox al Angliei.
[[Image:Harold.jpg|right|frame|Harold al II-lea Godwinson de Anglia<br>(Tapiserie din Bayeux)]]
==Viaţa==
===Începutul vieţii===
Tatăl lui Harold era Godwin, puternicul Earl de Wessex. Godwin însuşi era fiul lui Wulfnoth Cild, Thane (rang nobiliar) de Sussex, şi a fost căsătorit de două ori. Prima dată s-a căsătorit cu Thyra Sveinsdóttir (994 - 1018), o fiică a lui Sweyn I care a fost regele Danemarcei, Norvegiei şi Angliei. Cea de a doua soţie a fost Gytha Thorkelsdóttir care era nepoata legendarului viking suedez Styrbjörn Starke şi stră-strănepoată a lui Harold Dinte Albastru, Rege al Danemarcei şi Suediei, tatăl lui Sweyn I. Din această a doua căsnicie au rezultat doi băieţi, Harold şi Tostig Godwinson, şi o fată, Edith de Wessex (1020 - 1075) care a fost Regina Consoartă a Sfântului [[Edward Duhovnicul]].
După ce a fost ridicat la rangul de Conte (''Earl'') al Angliei de Est în 1045, Harold l-a însoţit pe Godwin în exil în 1051 şi l-a ajutat să-şi recâştige poziţia un an mai târziu. Când Godwin a murit în 1053, Harold a preluat rangul de Conte de Wessex (la vremea aceea o provincie treimea cea mai sudică a Angliei). Acest lucru l-a făcut al doilea dintre cei mai puternici oameni din Anglia, imediat după rege.
În plus, în 1058, Harold devine Conte de Hereford, şi îl înlocuieşte pe răposatul său tată în centrul opoziţiei la influenţa normandă în creştere în Anglia sub monarhia saxonă restaurată (1042 - 1066) a lui [[Edward Duhovnicul]], care petrecuse mai mult de un sfert de secol în exil în Normandia.
El s-a acoperit de glorie într-o serie de campanii (1062-1063) împotriva guvernatorului din Gwynedd ap Llywelyn, care cucerise toată Ţara Galilor; acest conflict s-a încheiat prin înfrângerea lui Gwynedd (şi moartea acestuia de mâna propriilor soldaţi) în 1063. După 1064, Harold s-a căsătorit cu Edith, fiica Contelui de Mercia şi fostă soţie a lui Gruffydd ap Llywelyn. Lui Harold, Edith i-a născut doi fii – posibil gemeni – numiţi Harold şi Ulf care au ajuns amândoi la maturitate şi care, probabil, au murit în exil. De asemenea, Harold a avut câţiva copii nelegitimi de la amanta sa faimoasă (sau soţie după legea daneză), Ealdgyth Swan-neck (sau "Edith Swan-neck" sau "Edith Swanneck" - ''Gât de lebădă'').
Principala întrebare referitoare la sfinţenia lui Harold este dacă a murit ca un
===Invadatorii papişti versus nativii creştini ortodocşi===
