Har

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 17 ianuarie 2014 12:49, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (finalizare traducere)
Salt la: navigare, căutare

Pentru teologia ortodoxă, harul este darul concret al prezenței și lucrării reale și personale a lui Dumnezeu în creația Sa. Prin har, Dumnezeu iartă păcatele și îl schimbă pe omul (făcut după chiupul Său) ca acesta să devină din ce în ce mai mult după asemănarea lui Dumnezeu. Harul nu este doar un dar nemeritat făcut de Dumnezeu omului, ci și aspectul concret al atitudinii iubitoare a lui Dumnezeu față de om. Harul este energia divină necreată prin care Dumnezeu se împărtășește omului prin Sfintele Taine și toate binecuvântările Lui. Creștinii consideră că sunt mântuiți prin har, care este un dar al lui Dumnezeu și nu o recompensă pentru fapte bune; totuși, faptele bune însele sunt o împreună-lucrare cu harul lui Dumnezeu, iar harul schimbă pe om în mod real, cu efecte vizibile în viața omului.

Dimensiunea trinitară

Harul nu este o energie impersonală. Biserica Ortodoxă crede că harul este dat omului prin persoanele Sfintei Treimi și că orice acțiune sau lucrare a lui Dumnezeu către om vine „de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt”, după o formulare a Sfântului Chiril al Alexandriei.

Voința umană și harul lui Dumnezeu

Biserica învață că harul lui Dumnezeu îi cheamă pe toți, dar nu silește pe nimeni, ci trebuie ca omul să răspundă din proprie voință chemării dumnezeiești: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine." Apocalipsa 3,20). Omul nu poate ajunge la unirea desăvârșită cu Dumnezeu (theosis) fără harul și ajutorul lui Dumnezeu, însă are un rol important de jucat în conlucrarea sa cu Dumnezeu. Cu toate că lucrarea lui Dumnezeu este incomparabil mai mare decât cea a omului, Harul dumnezeiesc și voința umană liberă trebuie să conlucreze.

Tainele

Sfintele Taine sunt considerate ca "vehicule ale harului", dar nu într-un chip mecanic sau legalist, ci pentru că Dumnezeu este prezent și activ în Biserica Sa.

Harul și asceza

Biserica pune în evidență rolul Duhului Sfânt în viața creștinilor. Ea a păstrat disciplina ascetică a postului și milosteniei, dar aceasta nu este înțeleasă doar ca o formă de pocăință pentru păcatele trecute sau ca mijloc de dobândire a harului. În Biserica Ortodoxă, asceza este o formă de "antrenament" spiritual menit să ajute omul să se elibereze treptat de păcat, să se curățească de "omul vechi" pentru a permite harului dumnezeiesc să lucreze cât mai liber în el. De aceea, doctrina purgatoriului și ideea de "recompensare a meritelor" dobândite prin asceză nu își are sensul și rostul în Biserica Ortodoxă.


Părinții Bisericii despre har

Acoperișul casei se sprijină pe temelii și pe restul construcției. Fundațiile sunt ele însele săpate pentru a susține acoperișul. Acest lucru este în același timp util și necesar, căci acoperișul nu se poate susține fără temelie, iar temeliile nu slujesc la nimic fără acoperiș. Tot astfel, harul lui Dumnezeu se păstrează prin respectarea poruncilor, iar urmarea poruncilor slujește drept temelie, prin darul lui Dumnezeu. Harul Duhului nu poate rămâne în noi fără ținerea poruncilor, însă ținerea poruncilor nu ne poate sluji la nimic fără harul lui Dumnezeu."[1]
—Sf. Simeon Noul Teolog [1]

Note

  1. Traducere Orthodoxwiki din limba franceză.

Surse

  • en:Grace
  • Orthodox Study Bible, pp. 799-800