2.107 modificări
Modificări
Adăugare completări, modificări, corecturi
'''Grupul misticilor''' a fost considerat „cel mai periculos”<ref name="acnsas">Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (A.C.N.S.A.S.),fond Documentar, dosar nr. 12609, vol. 6, f. 78.</ref> grup din închisorile comuniste românești până la sfârșitul perioadei de încarcerare în 1964. Deși a abandonat lupta politică încă din 1941, grupul misticilor a folosit arme mult mai periculoase pentru regimul ateist-comunist: [[Cruce|Crucea lui Hristos]], [[credința]], [[nădejdea]], și [[iubirea]]. Astfel, misticii prezentau un pericol de „popularizarea misticismului religios”<ref>A.C.N.S.A.S., fond Informativ, dosar nr. 233727, vol. 1, f. 177</ref>, devenind „cel mai numeros”<ref name="acnsas" /> grup din Aiud la momentul eliberărilor.
{{Citat|Aceste lupte au fost îngăduite de Dumnezeu pentru un anumit tip de structură sufletească, practic au fost niște aleși ai lui Dumnezeu. A fost ceva ce nu a mai cunoscut Biserica.|Pr. Starețul Augustin Varvaruc<ref>TVR Târgu-Mureș. ''Biruitorii Grupul Misticilor din Aiud, partea a 7-a'', YouTube. URL: https://www.youtube.com/watch?v=mhThMlqu2-c</ref>}}
== Context istoric ==
=== Cine erau misticii? ===
{{Citat|Vorbim de o reacție a sufletului care în momentul în care ia contact cu demonul (...) aleargă către Dumnezeu.|Pr. Starețul Augustin Varvaruc}}
În anii 1941-1942, sunt condamnați abuziv, pe motive politice, o sumedenie de tineri care au activat în Frățiile de Cruce fără a avea o activitate „explicit legionară”<ref name="partea1" />. În timp ce unii dintre legionari încep deja o activitate politică în închisori, sperând la a prelua puterea în stat după o așteptată eliberare, mulți tineri încep să se detașeze de astfel de idealuri.
În privința „aprofundării învățăturii creștine”, același Nicolae Orbulescu menționează: „orientarea pe care se situau Papacioc și Trifan era linia creștină a pustniciei, teoretizată de [[Dionisie Areopagitul]], [[Maxim Mărturisitorul]] și [[Evagrie Ponticul]] și statornicită a instituție creștină cu canoanele respective de [[Antonie cel Mare]] din Tebaida”<ref name="lumina">Dr. Dragoș Ursu, ''Grupul misticilor din temnița Aiudului'', Ziarul Lumina, 19 martie 2017. URL: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/grupul-misticilor-din-temnita-aiudului-120907.html</ref>.
{{Citat|O (altă) categorie era cea a misticilor. Aceștia, conștienți fiind că lupta în care erau și ei implicațitranscende lumescul, dându-se în spirit, au rezistat cu seninătate, fără să cârtească, asumându-și suferința ca pe o datorie a vieții lor. (Ceilalți) au rezistat sperând încă la o salvare în veac, pe când cei din ultima categorie rezistau pentru a se salva în eternitate.|Demostene Andronescu<ref name="demostene">Demostene Andronescu. ''Reeducarea de la Aiud'', Lucrare publicată în serial în revista Puncte Cardinale,în anii 1993 - 1996 numerele 8/93 - 2/96</ref>}}
=== Preocupările grupului ===
{{Main|Experimentul Pitești}}
=== Introducere ===
{{Citat|Ei au dus o luptă împotriva diavolului care îl voiau distrus pe Dumnezeu din sufletul oamenilor și ei erau în linia întâi.|Pr. Starețul Augustin Varvaruc<ref>TVR Târgu-Mureș. ''Biruitorii Grupul Misticilor din Aiud, partea a 7-a'', YouTube. URL: https://www.youtube.com/watch?v=mhThMlqu2-c</ref>}}
Odată cu instaurarea comunismului în decembrie 1947-1948, începe un val represiv în care coloniile sunt închise, iar deținuții sunt aduși în primă fază la Aiud.
Ianolide relatează<ref name="ianolide-carte" />:
:''În calculele tactice ale politrucilor din Târgu-Ocna intrau și elemente șocante. Așa se explică faptul că au permis să pătrundă în sanatoriu 10 grame de streptomicină pentru Richard Wurmbrand. A fost un adevărat pelerinaj. Toți bolnavii se duceau să o vadă ca pe un miracol iar medicii săvârșeau un întreg protocol când omanevrau. Wurmbrand a decis să dea această streptomicină lui Valeriu.''
:''- Îți mulțumesc din suflet dar nu o pot primi, de ea depinde sănătatea ta! i-a zis emoționat Valeriu.''
:''- Eu nu sunt atât de grav bolnav și condamnarea mea este mică. Am toate șansele să supraviețuiesc. Deci te rog să o primești! a insistat Wurmbrand.''
:''B. a auzit și a spus:''
:''- Avem datoria să-l salvăm pe W.! El este un apostol al lui Hristos și poate fi de folos oamenilor. Propun deci să-i dăm lui streptomicina.''
:''Situația era delicată, căci atât pastorul cât și Valeriu erau primii candidați la moarte apropiată.'':''- O voi da lui Valeriu, a hotărât stăpânul medicamentului.'':''Valeriu a ascultat liniștit și a spus :'':''- Iată un prilej în care ne putem arăta dragostea pentru poporul evreu, dincolo de atitudinea lui față de ''Hristos. Sunt deci de părere să-i dăm lui W. streptomicina.'':''- Nu! s-a împotrivit R.. Rămân la prima mea hotărâre. Dorim să trăiești, avem nevoie de astfel de oameni!'':''- Bine, a zis Valeriu. Primesc streptomicina și-ți mulțumesc. Sunt nevrednic de dragostea ta.''
A luat deci streptomicina și a dăruit-o la rândul său lui W.. Era atât de ferm în gestul lui încât nici R. și nici nimeni nu a putut obiecta. Acele 10 grame de streptomicină au salvat viața lui W.. El trăiește iar Valeriu s-a stins din viață.''
{{Citat|După ce Valeriu a plecat dintre noi, R.W. mi-a cerut să-l botez ortodox cu numele de Valeriu. L-am amânat până în vară ca să-i dau prilej să cugete bine. I-am explicat că nu trebuie să se grăbească, întrucât consecințele spirituale și bisericești sunt mari. El însă dorea cu ardoare viața în Hristos Cel Adevărat. Dorea să se mântuiască, fiindcă văzuse aevea cum poate intra un om în Împărăția veșnică. În urma stăruințelor lui i-am împlinit dorința. Datorită prigoanei în care trăiam acolo, nu am făcut public acest act. O anume îngrijorare stăruia în sufletul meu și căutam să-l ocrotesc pe W.. Atâta vreme cât am fost împreună el creștea în adevăr, iubire și smerenie. Dar în toamna lui 1952 eu am fost expediat din Târgu-Ocna la Caransebeș, apoi la Galați și Aiud și de atunci nu l-am mai văzut. Din puținele cercetări ce le-am făcut am aflat cu durere că nu s-a comportat ca un creștin ortodox. A fost eliberat în 1955 și până la rearestare a activat tot la luterani și neoprotestanți.|Ioan Ianolide<ref name ref="ianolide-carte" />}}
== Perioada 1952-1957 ==
=== Slujba la Aiud ===
Alături de sprijinul moral și sfatul duhovnicesc, părintele Arsenie se dedică întru totul vieții religioase din celulă, slujind zilnic ([[utrenie]] și [[liturghie]]) și predicând din Pateric, Filocalie și Pidalion.
:''A trecut ușor peste toate greutățile întâmpinate și a improvizat simplu și practic toate ustensilele care-i erau necesare. În loc de [[epitrahil]], fără de care nu se putea face Sf. Slujbă, a făcut un laț din sfoară pe care dimineața îl trece cu multă evlavie, după ce mai întâi îl binecuvânta, pe după gât, când termină slujba îl înfășoară pe după un nasture de la haină. Soba ține loc de [[Sfânta Masă|Sf. Masă]], [[Cruce|Sfânta Cruce]] din două bețe minuscule păstrate desfăcute, pentru a nu da nimic de bănuit. Pe acestea le potrivește cu multă grijă pe sobă înainte de a începe slujba de dimineață și pune în fața lor un lemn mai gros pentru a nu fi zărit prin vizetă, [[Disc|Sf. Disc]], dintr-o bucată de lemn plată pe care o poartă cu multă grijă în buzunarul din dos al pantalonilor. Cana de apă ține loc de [[Potir|Sf. Potir]], în care pune apă în loc de vin, și pâine oprește din rația primită dimineața tăind cu un anumit ritual numai din partea de deasupra, ca din [[Agneț|Sf. Agneț]]. Singurul lucru care-i lipsește, [[Antimis|Sf. Antimis]], pe care nu-l mai poate improviza, pentru că trebui sfânt os de mucenic. Avea și din acesta la început (Sf. Mercurie), dar le-a pierdut cu multă durere într-o percheziție la Jilava. Până la ora 7, când vine deschiderea, Liturghia se termină și urmează momentul împărtășirii, când fiecare din cei din cameră trec pe rând primind câte o bucățică de pâine și o înghițitură de apă. „Eu fac slujba ca la Biserică și dacă bunul Dumnezeu vede nevoința noastră și vrea, pâinea aceasta și apa sunt chiar trupul și sângele Său”, încerca părintele să scuze lipsurile în care era obligat să oficieze slujba, și, pentru că această practică este oficiată zilnic, acum fiecare pe rând dă din pâinea sa bucata care e folosită a doua zi ca împărtășanie.''
Nu doar Pr. Papacioc făcea asta: Pr. [[Ioan Iovan]] și el săvârșea Sfânta Liturghie în fiecare zi, iar acum, spre deosebire de începuturile din 1940, erau mulți preoți închiși: [[Sofian Boghiu]], Teodor Bej, [[Dumitru Stăniloae]], Daniil Sandu Tudor, Ilarion Felea, [[Adrian Făgețeanu]], ș.a.
{{Citat|În momentele de prigoană, în momentele de mari încercări pentru Biserică, Sfânta Liturghie se mai poate sluji și fără antimis pe pieptul unui muribund. Părintele [[Iustin Pârvu|Iustin]] a slujit 3 sfinte liturghii în astfel de situații. (...) Majoritatea știau Sf Liturghia pe de rost (...) Nu era vin (...) atât de încercată a fost această credință încât au slujit cu apă și au desăvârșit această credință a prefacerii apei în vin și acea apă s-a prefăcut în vin.|Starețul Augustin Varvaruc<ref>TVR Târgu-Mureș. ''Biruitorii Grupul Misticilor din Aiud, partea a 6-a'', YouTube. URL: https://www.youtube.com/watch?v=HAhX1wl0tkg</ref>}}
=== Convertiri ===
Un exemplu relevant fiind cel al deținutului Corneliu Hartaș, despre care s‑a semnalat că:
:''în ultimul timp a căzut într‑o manie religioasă, rugându‑se toată ziua. În timp cât se roagă, stă cu picioarele adunate sub el și cu o legătură peste ochi. Susține că pe el nu‑l mai interesează politicul, că de la legionar, el s‑a ridicat cu o treaptă mai sus, spre sfințenie, crezându‑se sfânt, afirmând că pentru el închisoarea a fost o binefacere, căci l‑a făcut să‑l regăsească pe Dumnezeu [s.n.]. Cunoaște Evanghelia lui Ioan, cuvânt cu cuvânt, fără nicio greșeală și susține că atunci când va merge acasă o va readuce la adevărata credință și pe soția lui.
==== Manifestări comune ====
Poziția profetică a părintelui Bej reliefează soliditatea convingerilor anticomuniste, fundamentate religios, reprezentând un îndemn la rezistență adresat, deopotrivă, colegilor de celulă, dar și contemporanilor săi:
{{Citat|Comunismul este fiara roșie de la apocalipsă. Actele comunismului au devenit fapte și au stăpânit puterea de credință cu toată spurcăciunea și cu moartea trupească și sufletească a oamenilor de azi. Dacă nu ne vom trezi și nu vom porni la luptă vrășmașă împotriva fiilor răsculați ai întunericului, prăbușirea va veni și aici. Să nu lăsăm urmașilor noștri o țară fără biserici, o casă fără icoane și un suflet fără Dumnezeu.|Pr. Teodor Bej<ref>ACNSAS, fond Documentar, dosar 13.484, vol. 13, f. 74.</ref>}}
Reacția ministerului față de o asemenea atitudine nu s‑a lăsat așteptată, locotenent‑colonelul Olimpiu notificând raportul colonelului Crăciun: „Cred că trimiterea în judecată nu se poate face. Propun ca ancheta să se facă la Aiud. De asemenea cred că e cazul ca să prezentăm propunerea ca B.T. (Bej Teodor) să fie internat la Periprava și să fie urmărit informativ în continuare”.
== Eliberările din 1964 ==
{{Citat|Le numesc Sfinte Moaște chiar dacă nu există un veridct clar al Sfântului Sinod, o spun din evlavie, din credință, din mărturiile pe care le am legate de cei care au suferit în închisorile din Aiud, și nu am nicio îndoială în privința această.|Starețul Augustin Varvaruc<ref>TVR Târgu-Mureș. ''Biruitorii Grupul Misticilor din Aiud, partea a 7-a'', YouTube. URL: https://www.youtube.com/watch?v=mhThMlqu2-c</ref>}}
=== Ultimele rapoarte ===
Pe finalul reeducării din Aiud, în aprilie 1964, colonelul Crăciun face un raport sinteză al deținuților care se opun reeducării sau care reprezintă un pericol pentru regim. În acel raport, el spune că dintre cei ce refuză reeducarea „prima categorie, cea mai numeroasă și pe care o considerăm cea mai periculoasă este a deținuților mistici”<ref>TVR Târgu-Mureș. ''Biruitorii Grupul Misticilor din Aiud, partea a 9-a'', YouTube. URL: https://www.youtube.com/watch?v=Zg1q9cQlGhg</ref> care „nu renunță la credința creștină”. A doua categorie este a celor „oscilanți” care acceptaseră formal reeducarea, iar ultima era cei ce spun pe față că sunt și rămân pe viață legionari.
Totuși regimul îi considera mai periculoși pe misticii care renunță la viața politică decât pe cei care spun pe față că sunt și rămân legionari. Până la urmă misticii erau cei mai periculoși deoarece „nu îi mai puteau controla, erau învingătorii deplini ai comunismului”<ref>TVR Târgu-Mureș. ''Biruitorii Grupul Misticilor din Aiud, partea a 9-a'', YouTube. URL: https://www.youtube.com/watch?v=Zg1q9cQlGhg</ref>.
În iulie 1964, colonelul Crăciun face un raport extins cu numele care au refuzat complet reeducarea, iar pe această listă „se regăsesc întru totul deținuții misticii”: Ioan Ianolide, Arsenie Papacioc, Nicolae Mazăre, Marin Naidim, Virgil Maxim, Ioan Iovan, și restul.
=== Sfârșitul detenției ===
Luna următoare, în august 1964, se încheie detenția și deținuții sunt eliberați.
Despre Ioan Ianolide, colonelul Crăciun scrie, că „a plecat în libertate ca un mistic încarnat” și că „prezintă pericol de propagare a misticismului.”
=== Profeția lui Aurel Călin ===
Aurel Călin avea „o discuție profetică”<ref>TVR Târgu-Mureș. ''Biruitorii Grupul Misticilor din Aiud, partea a 7-a'', YouTube. URL: https://www.youtube.com/watch?v=mhThMlqu2-c</ref> în 1961, când nici nu se știa dacă deținuții vor fi eliberați vreodată. El spunea că aici la Aiud o să se ridice o catedrală în memoria celor ce au murit în închisoarea Aiudului și celelalte închisori comuniste, și să se construiască un muzeu care să conțină date despre fiecare deținut.
== Note ==