Grigorie de la Colțea

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Grigorie de la Colțea (n. 1710 - d. 18 septembrie 1787, București[1]) a fost de două ori mitropolit al Ungrovlahiei între anii 1760 și 1787. În unele scrieri mai este numit și Grigorie al II-lea de la Colțea, pentru a fi deosebit de un alt mitropolit cu același nume, Grigorie, care a păstorit între anii 1629-1636.

A fost egumen al Mănăstirii Glavacioc, apoi egumen al Mănăstirii Colțea (de unde și supranumele său Grigorie „de la Colțea”). A devenit eclesiarh la catedrala mitropolitană, mitropolit „titular" al Mirelor Lichiei (1748 -1760), apoi mitropolit al Ungrovlahiei (de la 28 iulie 1760 și până la moarte).[1]

În 1774 a obținut de la generalul rus Piotr Saltakov moaștele Cuviosului Dimitrie Basarabov, pe care le-a așezat în catedrala mitropolitană; sfântul respectiv fiind considerat în prezent Ocrotitor al Bucureștilor. În 1776 patriarhul ecumenic Sofronie al II-lea i-a acordat titlul onorific de „Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei[1], titlu purtat în prezent de către P.F. Daniel.

A sprijinit activitatea tipografică din acea vreme, la inițiativa și pe cheltuiala sa fiind tipărite circa 40 de cărți religioase în limba română, multe dintre ele cu predoslovii (prefețe) scrise de el.[1]

Note

Legături externe