Grigorie de la Colțea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: '''Grigorie al II-lea de la Colțea''' (n. 1710 - d. 18 septembrie 1787, București<ref name="DTR">[http://biserica.org/WhosWho/DTR/G/MitropolitulGrigoreII.html Dic...)
 
(leg. ext.)
Linia 1: Linia 1:
'''Grigorie al II-lea de la Colțea''' (n. [[1710]] - d. [[18 septembrie]] [[1787]], [[București]]<ref name="DTR">[http://biserica.org/WhosWho/DTR/G/MitropolitulGrigoreII.html Dicționarul teologilor români: Grigorie II, mitropolit al Ungrovlahiei]</ref>) a fost de două ori [[mitropolit]] al [[Ungro-Vlahia|Ungrovlahiei]] între anii 1760 și 1787. În unele scrteri mai este numit și '''Grigorie al II-lea de la Colțea''', pentru a fi deosebit de un alt mitropolit cu același nume, Grigorie, care a păstorit între anii 1629-1636.   
+
'''Grigorie de la Colțea''' (n. 1710 - d. 18 septembrie 1787, București<ref name="DTR">[http://biserica.org/WhosWho/DTR/G/MitropolitulGrigoreII.html Dicționarul teologilor români: Grigorie II, mitropolit al Ungrovlahiei]</ref>) a fost de două ori [[mitropolit]] al [[Ungro-Vlahia|Ungrovlahiei]] între anii 1760 și 1787. În unele scrieri mai este numit și '''Grigorie al II-lea de la Colțea''', pentru a fi deosebit de un alt mitropolit cu același nume, Grigorie, care a păstorit între anii 1629-1636.   
  
 
A fost [[egumen]] al [[Mănăstirea Glavacioc|Mănăstirii Glavacioc]], apoi egumen al [[Mănăstirea Colțea|Mănăstirii Colțea]] (de unde și supranumele său Grigorie „''de la Colțea''”). A devenit [[eclesiarh]] la catedrala mitropolitană, mitropolit „titular" al Mirelor Lichiei (1748 -1760), apoi [[Mitropolia Ungrovlahiei|mitropolit al Ungrovlahiei]] (de la 28 iulie 1760 și până la moarte).<ref name="DTR"/>
 
A fost [[egumen]] al [[Mănăstirea Glavacioc|Mănăstirii Glavacioc]], apoi egumen al [[Mănăstirea Colțea|Mănăstirii Colțea]] (de unde și supranumele său Grigorie „''de la Colțea''”). A devenit [[eclesiarh]] la catedrala mitropolitană, mitropolit „titular" al Mirelor Lichiei (1748 -1760), apoi [[Mitropolia Ungrovlahiei|mitropolit al Ungrovlahiei]] (de la 28 iulie 1760 și până la moarte).<ref name="DTR"/>
Linia 9: Linia 9:
 
==Note==
 
==Note==
 
<references/>
 
<references/>
 +
 +
== Legături externe ==
 +
* [http://ziarullumina.ro/calendarul-zilei/istoria-crestinismului-dclxxvii-mitropolitul-grigorie-al-ungrovlahiei-1760-1787-i Istoria creștinismului (DCLXXVII): Mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei (1760-1787) (I)], 1 iunie 2007, ''Ziarul Lumina''
 +
* [http://ziarullumina.ro/calendarul-zilei/istoria-crestinismului-dclxxviii-mitropolitul-grigorie-al-ungrovlahiei-1760-1787-ii Istoria creștinismului (DCLXXVIII): Mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei (1760-1787) (II)], 2 iunie 2007, Pr. Cezar Țăbârnă, ''Ziarul Lumina''
 +
* [http://ziarullumina.ro/calendarul-zilei/istoria-crestinismului-dclxxix-mitropolitul-grigorie-al-ungrovlahiei-1760-1787-iii Istoria creștinismului (DCLXXIX): Mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei (1760-1787) (III)], 4 iunie 2007, ''Ziarul Lumina''
 +
* [http://ziarullumina.ro/calendarul-zilei/istoria-crestinismului-dclxxx-mitropolitul-grigorie-al-ungrovlahiei-1760-1787-iv Istoria creștinismului (DCLXXX): Mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei (1760-1787) (IV)], 5 iunie 2007, Pr. Cezar Țăbârnă, ''Ziarul Lumina''
 +
 +
[[Categorie:Ierarhi români]]

Versiunea de la data 1 octombrie 2015 15:24

Grigorie de la Colțea (n. 1710 - d. 18 septembrie 1787, București[1]) a fost de două ori mitropolit al Ungrovlahiei între anii 1760 și 1787. În unele scrieri mai este numit și Grigorie al II-lea de la Colțea, pentru a fi deosebit de un alt mitropolit cu același nume, Grigorie, care a păstorit între anii 1629-1636.

A fost egumen al Mănăstirii Glavacioc, apoi egumen al Mănăstirii Colțea (de unde și supranumele său Grigorie „de la Colțea”). A devenit eclesiarh la catedrala mitropolitană, mitropolit „titular" al Mirelor Lichiei (1748 -1760), apoi mitropolit al Ungrovlahiei (de la 28 iulie 1760 și până la moarte).[1]

În 1774 a obținut de la generalul rus Piotr Saltakov moaștele Cuviosului Dimitrie Basarabov, pe care le-a așezat în catedrala mitropolitană; sfântul respectiv fiind considerat în prezent „protector al Bucureștilor”. În 1776 patriarhul ecumenic Sofronie al II-lea i-a acordat titlul onorific de „locțiitor al scaunului din Cezareea Capadociei”.[1]

A sprijinit activitatea tipografică din acea vreme, la inițiativa și pe cheltuiala sa fiind tipărite circa 40 de cărți religioase în limba română, multe dintre ele cu predoslovii (prefețe) scrise de el.[1]

Note

Legături externe