Grigorie al Nissei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
("Stâlp al Ortodoxiei")
(Învăţătura despre îndumnezeire şi epectază)
Linia 3: Linia 3:
  
 
==Învăţătura despre îndumnezeire şi epectază==
 
==Învăţătura despre îndumnezeire şi epectază==
Căci dacă monahismul răsăritean îşi datorează organizarea Sfântului Vasile, orientarea duhovnicească i-o datorează Sfântului Grigorie, prin scrierile despre [[îndumnezeire]] (gr. ''theosis'') şi despre [[epectază]] (gr. ''epektasis'' = întindere, urcuş) – învăţături esenţiale ale misticii şi asceticii ortodoxe, potrivit cărora sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă şi fără oprire mişcare ascendentă pe scara virtuţilor către treptele superioare ale plenitudinii harului şi până la îndumnezeire. Acest urcuş (gr. ''anábasis'') este elanul către Dumnezeu pe care [[eros]]ul dumnezeiesc îl imprimă ca un element dinamic în fiinţa omului. El presupune o continuă eliberare de patimi (gr. ''katharsis''), o creştere spirituală spre "mãsura vârstei deplinătăţii lui Hristos" (Ef. 4, 13). Simbolul epectazei este [[Moise]], care "nu se opreste deloc din urcusul său, nici nu-şi fixează limite la mişcarea sa către înălţimi, ci, odată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca pe treptele acesteia şi continuă mereu să se ridice, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă întotdeauna, înaintând, spre una superioară” (Grigorie de Nyssa – ''Viaţa lui Moise. Tratat de desăvârşire în virtute'', Theorie II, 227).
+
Căci dacă monahismul răsăritean îşi datorează organizarea Sfântului Vasile, orientarea duhovnicească i-o datorează Sfântului Grigorie, prin scrierile despre [[îndumnezeire]] (gr. ''theosis'') şi despre [[epectază]] (gr. ''epektasis'' = întindere, urcuş) – învăţături esenţiale ale misticii şi asceticii ortodoxe, potrivit cărora sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă şi fără oprire mişcare ascendentă pe scara virtuţilor către treptele superioare ale plenitudinii harului şi până la îndumnezeire. Acest urcuş (gr. ''anábasis'') este elanul către Dumnezeu pe care [[eros]]ul dumnezeiesc îl imprimă ca un element dinamic în fiinţa omului. El presupune o continuă eliberare de patimi (gr. ''katharsis''), o creştere spirituală spre "mãsura vârstei deplinătăţii lui Hristos" (Ef. 4, 13). Simbolul epectazei este [[Moise]], care "nu se opreste deloc din urcusul său, nici nu-şi fixează limite la mişcarea sa către înălţimi, ci, odată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca pe treptele acesteia şi continuă mereu să se ridice, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă întotdeauna, înaintând, spre una superioară" (Grigorie de Nyssa – ''Viaţa lui [[Moise]]. Tratat de desăvârşire în virtute'', Theorie II, 227).
  
 
==Grigorie de Nyssa, episcop==
 
==Grigorie de Nyssa, episcop==

Versiunea de la data 17 februarie 2007 10:28

Sf. Grigorie de Nyssa

Sfântul Grigorie de Nyssa (335-384) n-a fost nici un mare administrator al Bisericii şi un legislator al vieţii monastice ca fratele său, Sfântul Vasile cel Mare († 1 ianuarie), nici un predicator prestigios şi un poet ca Sfântul Grigorie de Nazianz († 25 ianuarie). El a luat-o totuşi înaintea tuturor Părinţilor şi scriitorilor bisericeşti din secolul al IV-lea ca cel mai erudit teolog speculativ al timpului şi ca mistic şi chiar "Părinte al misticii".

Învăţătura despre îndumnezeire şi epectază

Căci dacă monahismul răsăritean îşi datorează organizarea Sfântului Vasile, orientarea duhovnicească i-o datorează Sfântului Grigorie, prin scrierile despre îndumnezeire (gr. theosis) şi despre epectază (gr. epektasis = întindere, urcuş) – învăţături esenţiale ale misticii şi asceticii ortodoxe, potrivit cărora sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă şi fără oprire mişcare ascendentă pe scara virtuţilor către treptele superioare ale plenitudinii harului şi până la îndumnezeire. Acest urcuş (gr. anábasis) este elanul către Dumnezeu pe care erosul dumnezeiesc îl imprimă ca un element dinamic în fiinţa omului. El presupune o continuă eliberare de patimi (gr. katharsis), o creştere spirituală spre "mãsura vârstei deplinătăţii lui Hristos" (Ef. 4, 13). Simbolul epectazei este Moise, care "nu se opreste deloc din urcusul său, nici nu-şi fixează limite la mişcarea sa către înălţimi, ci, odată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca pe treptele acesteia şi continuă mereu să se ridice, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă întotdeauna, înaintând, spre una superioară" (Grigorie de Nyssa – Viaţa lui Moise. Tratat de desăvârşire în virtute, Theorie II, 227).

Grigorie de Nyssa, episcop

În anul 371, la vârsta de 35 de ani, Grigorie este ales episcop de Nyssa, un târguşor din pustia Cappadociei ce depindea de scaunul mitropolitan de Cezareea, unde era arhiepiscop fratele său, Vasile. Nepriceput în politica şi administraţia bisericească – ca orice mistic autentic! –, sfântul devine repede victima maşinaţiunilor ereticilor arieni din părţile locului. Aceştia, profitând de naivitatea şi nevinovăţia lui, îi încurcă gestiunea financiară a episcopiei, apoi îi înscenează un proces de deturnare de fonduri şi obtin depunerea lui din scaunul episcopal în anul 376. Dar doi ani mai târziu, în 378, la moartea împăratului arian Valens, dreptatea este restabilită şi Sfântul Grigorie se reîntoarce la Nyssa, unde poporul îi face o primire triumfală.

"Stâlp al Ortodoxiei"

Totuşi, aceşti ani zbuciumaţi şi mai apoi moartea Sfântului Vasile († 379) au avut darul să-i schimbe viziunea asupra lumii şi să facă din el un luptător fervent pentru ideile reformatoare ale fratelui său, al cărui moştenitor spiritual şi continuator s-a făcut. Astfel, Sinodul II Ecumenic (Constantinopol, 381) îl recomandă ca "stâlp al Ortodoxiei" şi împăratul Teodosie (379-395) îl impune ca normă de credinţă adevărată pentru toată lumea creştină.

Prăznuirea lui se face la 10 ianuarie.

Surse

  • Macaire, hieromoine de Simonos-Petras, Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Église Orthodoxe, Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ
  • en:Gregory of Nyssa