Grigorie al III-lea al Romei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 3: Linia 3:
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Grigore al II-lea a fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul [[înmormântare|înmormântării]] predecesorului său, Grigorie al II-lea.
+
Data de naștere a lui Grigorie al III-lea nu este cunoscută, dar se știe că era fiul unul sirian cu numele Ioan, probabil una din familiile care au emigrat din Orient la Roma ca urmare a ocupării unor provincii ale Imperiului de Răsărit de către arabi. Cunoștea atât latina cât și greaca, iar buna cunoaștere a psalmilor și frumusețea slujirii sale liturgice sunt lăudate în biografia sa din ''Liber pontificalis''<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>. Unele surse spun că ar fi fost călugăr benedictin<ref>Cristofori, ''Cronotasi dei cardinali di Santa Romana Chiesa'', p. 265; "Essai de liste générale des cardinaux. Les cardinaux des 10 premiers siècles". ''Annuaire Pontifical Catholique'' 1926, p. 146, no. 2.</ref>. Grigorie a fost probabil hirotonit în Roma, pentru biserica San Crisogono<ref>Sf. mucenic Hrisogon este prăznuit pe [[24 noiembrie]] în Biserica Ortodoxă.</ref> din Trastevere, căreia i-a acordat o atenție particulară după ce a devenit papă. În 726 primește titlul de prezbiter cardinal de San Crisogono<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>.
  
A fost ultimul papă care a mai cerut confirmare în funcţia de papă de la exarhul bizantin de la Ravena. Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut [[Listă a Împăraţilor Romani de Răsărit|împăratului bizantin]] Leon al III-lea ''Isaurianul'' să îşi modereze poziţia faţă de controversa [[iconoclasm|controversa iconoclastă]] şi să nu îi mai persecute pe iconoduli. Cum nu a primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un [[sinod]] în noiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii [[icoană|icoanelor]]. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, acesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum şi episcopatele din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de la [[Constantinopol]].<ref>Edward Gibbon, ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976</ref>
+
Grigore al III-lea a fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul [[înmormântare|înmormântării]] predecesorului său, Grigorie al II-lea, la [[11 februarie]] 731, dar nu a fost hirotonit episcop al Romei decât la [[18 martie]], după ce a primit acordul exarhului imperial bizantin din Ravena. De altfel, Grigorie al III-lea a fost ultimul papă care a mai cerut confirmare în funcţia de papă de la exarhul bizantin de la Ravena.  
 +
 
 +
Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut [[Listă a Împăraţilor Romani de Răsărit|împăratului bizantin]] Leon al III-lea ''Isaurianul'' să îşi modereze poziţia faţă de controversa [[iconoclasm|controversa iconoclastă]] şi să nu îi mai persecute pe iconoduli. Cum nu a primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un [[sinod]] în noiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii [[icoană|icoanelor]]. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, acesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum şi episcopatele din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de la [[Constantinopol]].<ref>Edward Gibbon, ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976</ref>
  
 
În perioada respectivă longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activităţii susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, oraşul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.<ref>Peter N. Stearns (ed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref> Totuși, Grigorie a avut în vedere şi fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - ''dux francorum'' - având atribuțiile unui rege al francilor). Deşi iniţial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediţie împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes.
 
În perioada respectivă longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activităţii susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, oraşul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.<ref>Peter N. Stearns (ed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref> Totuși, Grigorie a avut în vedere şi fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - ''dux francorum'' - având atribuțiile unui rege al francilor). Deşi iniţial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediţie împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes.

Versiunea de la data 19 noiembrie 2013 22:33

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Cel întru sfinți părintele nostru Grigorie al III-lea, papă al Romei (731-741), prin naștere sirian, a urmat papei Grigorie al II-lea în martie 731. S-a opus cu hotărâre iconoclasmului, care făcea ravagii în Imperiul Bizantin. A murit la 28 noiembrie 741. Pomenirea lui se face la 10 decembrie în martirologiile romane.

Viața

Data de naștere a lui Grigorie al III-lea nu este cunoscută, dar se știe că era fiul unul sirian cu numele Ioan, probabil una din familiile care au emigrat din Orient la Roma ca urmare a ocupării unor provincii ale Imperiului de Răsărit de către arabi. Cunoștea atât latina cât și greaca, iar buna cunoaștere a psalmilor și frumusețea slujirii sale liturgice sunt lăudate în biografia sa din Liber pontificalis[1]. Unele surse spun că ar fi fost călugăr benedictin[2]. Grigorie a fost probabil hirotonit în Roma, pentru biserica San Crisogono[3] din Trastevere, căreia i-a acordat o atenție particulară după ce a devenit papă. În 726 primește titlul de prezbiter cardinal de San Crisogono[4].

Grigore al III-lea a fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul înmormântării predecesorului său, Grigorie al II-lea, la 11 februarie 731, dar nu a fost hirotonit episcop al Romei decât la 18 martie, după ce a primit acordul exarhului imperial bizantin din Ravena. De altfel, Grigorie al III-lea a fost ultimul papă care a mai cerut confirmare în funcţia de papă de la exarhul bizantin de la Ravena.

Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut împăratului bizantin Leon al III-lea Isaurianul să îşi modereze poziţia faţă de controversa controversa iconoclastă şi să nu îi mai persecute pe iconoduli. Cum nu a primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un sinod în noiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii icoanelor. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, acesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum şi episcopatele din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol.[5]

În perioada respectivă longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activităţii susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, oraşul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.[6] Totuși, Grigorie a avut în vedere şi fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - dux francorum - având atribuțiile unui rege al francilor). Deşi iniţial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediţie împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes.

Papa Grigorie al III-lea a sprijinit Biserica din nordul Europei, prin misiuni cum au fost cele ale sfântului Bonifaciu în Germania și Willibald în Boemia. Grigorie a acordat onoarea papală de a purta pallium la doi episcopi din Insulele Britanice, Egbert de York și Tatwine, arhiepiscop de Canterbury. A înfrumusețat Roma și a încurajat monahismul.

Note

  1. http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm
  2. Cristofori, Cronotasi dei cardinali di Santa Romana Chiesa, p. 265; "Essai de liste générale des cardinaux. Les cardinaux des 10 premiers siècles". Annuaire Pontifical Catholique 1926, p. 146, no. 2.
  3. Sf. mucenic Hrisogon este prăznuit pe 24 noiembrie în Biserica Ortodoxă.
  4. http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm
  5. Edward Gibbon, Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman, Editura Minerva, Bucureşti, 1976
  6. Peter N. Stearns (ed.), The Encyclopedia of World History, 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5

Surse

Pope Gregory III - articol en.wikipedia.org

Casetă de succesiune:
Grigorie al III-lea al Romei
Precedat de:
Grigorie al II-lea
Papă al Romei
731-741
Urmat de:
Zaharia