Grigorie al III-lea al Romei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Surse)
m (aranjare în pagină)
 
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Îmbunătățire}}
+
{{Cutie Biografie Episcopi
Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''Grigorie al III-lea''', [[papă]] al Romei (731-741), prin naștere sirian, a urmat papei [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]] în martie 731. S-a opus cu hotărâre [[iconoclasm]]ului, care făcea ravagii în [[Imperiul Bizantin]]. A murit la [[28 noiembrie]] 741. [[Praznic|Pomenirea]] lui se face la [[10 decembrie]] în martirologiile romane.  
+
| Nume = Grigorie al III-lea al Romei
 +
| Imagine = [[Fișier:Pope_Gregory_III.jpg|200 px|Papa Grigorie al III-lea]]
 +
| Afiliere =[[Biserica Romano-Catolică]]
 +
| Reşedinţă = Roma
 +
| Formulă = Sanctitatea Sa
 +
| Titlul = [[Episcop]] al Romei,<br>[[Papă]] al Romei
 +
| Perioada = 731 - 741
 +
| Predecesor = [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]]
 +
| Succesor = [[Zaharia al Romei|Zaharia]]
 +
| Hirotonire preot =
 +
| Hirotonire episcop = [[18 martie]] 731
 +
| Consecratori =
 +
| Titluri precedente = Cardinal (726-731)
 +
| Funcţii =
 +
| Data naşterii = ?
 +
| Locul naşterii = Roma
 +
| Data morţii = [[28 noiembrie]] 741
 +
| Locul morţii = Roma
 +
|}}
 +
Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''[[Grigorie]] al III-lea''', [[papă]] al Romei (731-741), prin naștere sirian, a urmat papei [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]] în februarie 731. S-a opus cu hotărâre [[iconoclasm]]ului, care făcea ravagii în [[Imperiul Bizantin]]. A murit la [[28 noiembrie]] 741. [[Praznic|Pomenirea]] lui se face la [[10 decembrie]] în martirologiile romane.  
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Data de naștere a lui Grigorie al III-lea nu este cunoscută, dar se știe că era fiul unul sirian cu numele Ioan, probabil una din familiile care au emigrat din Orient la Roma ca urmare a ocupării unor provincii ale Imperiului de Răsărit de către arabi. Cunoștea atât latina cât și greaca, iar buna cunoaștere a psalmilor și frumusețea slujirii sale liturgice sunt lăudate în biografia sa din ''Liber pontificalis''<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>. Unele surse spun că ar fi fost călugăr benedictin<ref>Cristofori, ''Cronotasi dei cardinali di Santa Romana Chiesa'', p. 265; "Essai de liste générale des cardinaux. Les cardinaux des 10 premiers siècles". ''Annuaire Pontifical Catholique'' 1926, p. 146, no. 2.</ref>. Grigorie a fost probabil hirotonit în Roma, pentru biserica San Crisogono<ref>Sf. mucenic Hrisogon este prăznuit pe [[24 noiembrie]] în Biserica Ortodoxă.</ref> din Trastevere, căreia i-a acordat o atenție particulară după ce a devenit papă. În 726 primește titlul de prezbiter cardinal de San Crisogono<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>.
+
Data de naștere a lui Grigorie al III-lea nu este cunoscută, dar se știe că era fiul unul sirian cu numele Ioan, probabil una din familiile care au emigrat din Orient la Roma ca urmare a ocupării unor provincii ale Imperiului de Răsărit de către arabi. Cunoștea atât latina cât și greaca, iar buna cunoaștere a psalmilor și frumusețea slujirii sale liturgice sunt lăudate în biografia sa din ''Liber pontificalis''<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>. Unele surse spun că ar fi fost călugăr benedictin<ref>Cristofori, ''Cronotasi dei cardinali di Santa Romana Chiesa'', p. 265; "Essai de liste générale des cardinaux. Les cardinaux des 10 premiers siècles". ''Annuaire Pontifical Catholique'' 1926, p. 146, no. 2.</ref>. Grigorie a fost [[Hirotonire|hirotonit]] probabil în Roma, pentru biserica San Crisogono<ref>Sf. mucenic Hrisogon este prăznuit pe [[24 noiembrie]] în Biserica Ortodoxă.</ref> din Trastevere, căreia i-a acordat o atenție particulară după ce a devenit papă. În 726 primește titlul de prezbiter cardinal de San Crisogono<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>.
  
Grigore al III-lea a fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul [[înmormântare|înmormântării]] predecesorului său, Grigorie al II-lea, la [[11 februarie]] 731, dar nu a fost hirotonit episcop al Romei decât la [[18 martie]], după ce a primit acordul exarhului imperial bizantin din Ravena. De altfel, Grigorie al III-lea a fost ultimul papă care a mai cerut confirmare în funcţia de papă de la exarhul bizantin de la Ravena.  
+
Grigore al III-lea a fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul [[înmormântare|înmormântării]] predecesorului său, [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]], la [[11 februarie]] 731, dar nu a fost [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] [[Listă a episcopilor Romei|episcop al Romei]] decât la [[18 martie]], după ce a primit acordul exarhului imperial bizantin din Ravena. De altfel, Grigorie al III-lea a fost ultimul papă care a mai cerut această confirmare de la exarhul bizantin de la Ravena.  
  
Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut [[Listă a Împăraţilor Romani de Răsărit|împăratului bizantin]] Leon al III-lea ''Isaurianul'' să îşi modereze poziţia faţă de controversa [[iconoclasm|controversa iconoclastă]] şi să nu îi mai persecute pe iconoduli. Cum nu a primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un [[sinod]] în noiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii [[icoană|icoanelor]]. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, acesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum şi episcopatele din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de la [[Constantinopol]].<ref>Edward Gibbon, ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976</ref>
+
Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut [[Listă a Împăraților Romani de Răsărit|împăratului bizantin]] Leon al III-lea ''Isaurianul'' să își modereze poziţia față de [[iconoclasm|controversa iconoclastă]] și să nu îi mai persecute pe [[iconodul]]i. Cum nu a primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un [[sinod]] în noiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii sfintelor [[icoană|icoane]]. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, acesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum și episcopatele din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol]].<ref>Edward Gibbon, ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976</ref>
  
În perioada respectivă longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activităţii susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, oraşul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.<ref>Peter N. Stearns (ed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref> Totuși, Grigorie a avut în vedere şi fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - ''dux francorum'' - având atribuțiile unui rege al francilor). Deşi iniţial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediţie împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes.
+
În perioada respectivă, longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activității susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, orașul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.<ref>Peter N. Stearns (ed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref> Totuși, Grigorie a avut în vedere și fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - ''dux francorum'' - având atribuțiile unui rege al francilor). Deși inițial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediție împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes în acea etapă.
  
Papa Grigorie al III-lea a sprijinit Biserica din nordul Europei, prin misiuni cum au fost cele ale sfântului [[Bonifaciu]] în Germania și Willibald în Boemia. Grigorie a acordat onoarea papală de a purta [[pallium]] la doi episcopi din Insulele Britanice, Egbert de York și Tatwine, [[arhiepiscop]] de Canterbury. A înfrumusețat Roma și a încurajat [[monahism]]ul.
+
Papa Grigorie al III-lea a sprijinit Biserica din nordul Europei, prin misiuni cum au fost cele ale sfântului [[Bonifaciu]] în Germania și Willibald în Boemia. Grigorie a acordat onoarea papală de a purta [[pallium]] unor doi episcopi din Insulele Britanice, Egbert de York și Tatwine, [[arhiepiscop]] de Canterbury. A înfrumusețat Roma și a încurajat [[monahism]]ul.
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea curentă din 10 decembrie 2018 04:32

Grigorie al III-lea al Romei
Papa Grigorie al III-lea
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Romano-Catolică
Funcția episcopală
Reședință  Roma
Titlul   Episcop al Romei,
Papă al Romei
Formulă de adresare   Sanctitatea Sa
Perioada   731 - 741
Predecesor   Grigorie al II-lea
Succesor   Zaharia
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot  
Hirotonire episcopală   18 martie 731
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Cardinal (726-731)
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii    ?
Locul nașterii   Roma
Data morții   28 noiembrie 741
Locul morții   Roma

Cel întru sfinți părintele nostru Grigorie al III-lea, papă al Romei (731-741), prin naștere sirian, a urmat papei Grigorie al II-lea în februarie 731. S-a opus cu hotărâre iconoclasmului, care făcea ravagii în Imperiul Bizantin. A murit la 28 noiembrie 741. Pomenirea lui se face la 10 decembrie în martirologiile romane.

Viața

Data de naștere a lui Grigorie al III-lea nu este cunoscută, dar se știe că era fiul unul sirian cu numele Ioan, probabil una din familiile care au emigrat din Orient la Roma ca urmare a ocupării unor provincii ale Imperiului de Răsărit de către arabi. Cunoștea atât latina cât și greaca, iar buna cunoaștere a psalmilor și frumusețea slujirii sale liturgice sunt lăudate în biografia sa din Liber pontificalis[1]. Unele surse spun că ar fi fost călugăr benedictin[2]. Grigorie a fost hirotonit probabil în Roma, pentru biserica San Crisogono[3] din Trastevere, căreia i-a acordat o atenție particulară după ce a devenit papă. În 726 primește titlul de prezbiter cardinal de San Crisogono[4].

Grigore al III-lea a fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul înmormântării predecesorului său, Grigorie al II-lea, la 11 februarie 731, dar nu a fost hirotonit episcop al Romei decât la 18 martie, după ce a primit acordul exarhului imperial bizantin din Ravena. De altfel, Grigorie al III-lea a fost ultimul papă care a mai cerut această confirmare de la exarhul bizantin de la Ravena.

Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut împăratului bizantin Leon al III-lea Isaurianul să își modereze poziţia față de controversa iconoclastă și să nu îi mai persecute pe iconoduli. Cum nu a primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un sinod în noiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii sfintelor icoane. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, acesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum și episcopatele din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol.[5]

În perioada respectivă, longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activității susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, orașul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.[6] Totuși, Grigorie a avut în vedere și fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - dux francorum - având atribuțiile unui rege al francilor). Deși inițial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediție împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes în acea etapă.

Papa Grigorie al III-lea a sprijinit Biserica din nordul Europei, prin misiuni cum au fost cele ale sfântului Bonifaciu în Germania și Willibald în Boemia. Grigorie a acordat onoarea papală de a purta pallium unor doi episcopi din Insulele Britanice, Egbert de York și Tatwine, arhiepiscop de Canterbury. A înfrumusețat Roma și a încurajat monahismul.

Note

  1. http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm
  2. Cristofori, Cronotasi dei cardinali di Santa Romana Chiesa, p. 265; "Essai de liste générale des cardinaux. Les cardinaux des 10 premiers siècles". Annuaire Pontifical Catholique 1926, p. 146, no. 2.
  3. Sf. mucenic Hrisogon este prăznuit pe 24 noiembrie în Biserica Ortodoxă.
  4. http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm
  5. Edward Gibbon, Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman, Editura Minerva, Bucureşti, 1976
  6. Peter N. Stearns (ed.), The Encyclopedia of World History, 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5

Surse

Pope Gregory III - articol en.wikipedia.org

Casetă de succesiune:
Grigorie al III-lea al Romei
Precedat de:
Grigorie al II-lea
Papă al Romei
731-741
Urmat de:
Zaharia