Modificări

{{Cutie Biografie Episcopi| Nume = Grigorie al III-lea al Romei| Imagine = [[Fișier:Pope_Gregory_III.jpg|200 px|Papa Grigorie al III-lea]]| Afiliere =[[Biserica Romano-Catolică]]| Reşedinţă = Roma| Formulă = Sanctitatea Sa| Titlul = [[Episcop]] al Romei,<br>[[Papă]] al Romei| Perioada = 731 - 741| Predecesor = [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]]| Succesor = [[Zaharia al Romei|Zaharia]]| Hirotonire preot = | Hirotonire episcop = [[18 martie]] 731| Consecratori = | Titluri precedente = Cardinal (726-731)| Funcţii =| Data naşterii = ?| Locul naşterii = Roma| Data morţii = [[28 noiembrie]] 741| Locul morţii = Roma|}}Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''[[Grigorie ]] al III-lea''', [[papă]] al Romei (731-741), prin naștere sirian, a urmat papei [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]] în martie februarie 731. S-a opus cu hotărâre [[iconoclasm]]ului, care făcea ravagii în [[Imperiul Bizantin]]. A murit la [[28 noiembrie]] 741. [[Praznic|Pomenirea]] lui se face la [[10 decembrie]] în martirologiile romane.

Grigore Data de naștere a lui Grigorie al IIIII-lea nu este cunoscută, dar se știe că era fiul unul sirian cu numele Ioan, probabil una din familiile care au emigrat din Orient la Roma ca urmare a ocupării unor provincii ale Imperiului de Răsărit de către arabi. Cunoștea atât latina cât și greaca, iar buna cunoaștere a psalmilor și frumusețea slujirii sale liturgice sunt lăudate în biografia sa din ''Liber pontificalis''<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>. Unele surse spun că ar fi fost aclamat ca papă călugăr benedictin<ref>Cristofori, ''Cronotasi dei cardinali di Santa Romana Chiesa'', p. 265; "Essai de poporul Romei cu prilejul liste générale des cardinaux. Les cardinaux des 10 premiers siècles". ''Annuaire Pontifical Catholique'' 1926, p. 146, no. 2.</ref>. Grigorie a fost [[înmormântareHirotonire|înmormântăriihirotonit]] probabil în Roma, pentru biserica San Crisogono<ref>Sf. mucenic Hrisogon este prăznuit pe [[24 noiembrie]] predecesorului săuîn Biserica Ortodoxă.</ref> din Trastevere, Grigorie al IIcăreia i-leaa acordat o atenție particulară după ce a devenit papă. În 726 primește titlul de prezbiter cardinal de San Crisogono<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>.

A fost ultimul papă care a mai îndeplinit şi funcţia de exarh bizantin. Imediat după înscăunare, Grigorie Grigore al III-lea i-a cerut fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul [[Listă a Împăraţilor Romani de Răsăritînmormântare|împăratului bizantinînmormântării]] Leon predecesorului său, [[Grigorie al IIIII-lea ''Isaurianul'' să îşi modereze poziţia faţă de controversa [[iconoclasmal Romei|controversa iconoclastăGrigorie al II-lea]] şi să nu îi mai persecute pe iconoduli. Cum nu a primit nici un răspuns de , la împărat, papa Grigorie a convocat un [[sinod11 februarie]] în noiembrie 731, care dar nu a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii fost [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] [[icoanăListă a episcopilor Romei|icoanelorepiscop al Romei]]. Când decretele sinodului au ajuns decât la împărat[[18 martie]], acesta după ce a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum şi episcopatele primit acordul exarhului imperial bizantin din SiciliaRavena. De altfel, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice Grigorie al III-lea a fost ultimul papă care a mai cerut această confirmare de la exarhul bizantin de la [[Constantinopol]]Ravena.

În perioada respectivă longobarzii (lombarzii) Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut [[Listă a Împăraților Romani de Răsărit|împăratului bizantin]] Leon al III-lea ''Isaurianul'' să își continuau expansiunea modereze poziţia față de [[iconoclasm|controversa iconoclastă]] și să nu îi mai persecute pe teritoriul italian[[iconodul]]i. Datorită activităţii susținute Cum nu a lui primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un [[sinod]] în cadrul imperiuluinoiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii sfintelor [[icoană|icoane]]. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, oraşul Ravennaacesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, fostă capitală imperialătransferând în același timp teritoriile papale, a putut fi recuperat precum și episcopatele din mâinile lombarzilorSicilia, Italia Inferioară și Iliria, care îl capturaseră în anul 733sub jurisdicția [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol]].<ref name="World History">Peter N. Stearns (ed.)Edward Gibbon, ''The Encyclopedia of World HistoryIstoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', 6th EditionEditura Minerva, Boston: Houghton Mifflin CompanyBucureşti, 2001. ISBN 0-39565-237-51976</ref> Totuși, Grigorie a avut în vedere şi fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - ''dux francorum'' - având atribuțiile unui rege al francilor). Deşi iniţial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediţie împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes.

În perioada respectivă, longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activității susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, orașul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.<ref>Peter N. Stearns (ed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref> Totuși, Grigorie a avut în vedere și fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - ''dux francorum'' - având atribuțiile unui rege al francilor). Deși inițial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediție împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes în acea etapă. Papa Grigorie al III-lea a sprijinit Biserica din nordul Europei, prin misiuni cum au fost cele ale sfântului [[Bonifaciu]] în Germania și Willibald în Boemia. Grigorie a acordat onoarea papală de a purta [[pallium]] la unor doi episcopi din Insulele Britanice, Egbert de York și Tatwine, [[arhiepiscop]] de Canterbury. A înfrumusețat Roma și a încurajat [[monahism]]ul. ==Note==<references/>

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi Sfinți sirieni]]